Maratonul Pietrei Craiului 2012 – ziua care tine locul unui an intreg

Motto:

„M-am chinuit rău tare la maratonul acesta. Am ajuns la Plaiul Foii, in peste 4 ore, iti dai seama? Bine, pe traseu am lesinat de doua ori, a venit SMURD-ul, le-am dat ţeapă. Vroiam sa dau o tura cu elicopterul dar au zis ăia ca se mai gandesc…oricum daca am venit in primii 300 suntem ca spartanii, nu? Leonidas si ailalti!” :)) Un prieten foarte bun, glumind la incheierea maratonului!

O melodie, despre un alt tip de alergari :))

http://www.dailymotion.com/video/x4pqzu_won-t-run-away_music

O noua editie organizata perfect de Lucian Clinciu si echipa sa. Eforturile acestora au fost sustinute de sponsori si autoritati locale. Sportivii de performanta ai tarii, amatori, iubitori ai alergarilor montane, curiosi, localnici, etc au venit la acest concurs…concurs doar din prisma primului loc. Pentru ca primul sosit este cel mai bun maratonist al tarii. Apoi ordinea este mai putin importanta, locul nu mai conteaza, important este sa termini cu bine maratonul de 41 de km.

Inainte de a intra in zona de start

Lucian controland echipamentul

Orice cuvant nu ar putea reda cu adevarat atmosfera evenimentului, aceasta este o stare, ce trebuie traita. MPC nu inseamna doar tineri, alergare, intrecere…reprezinta o definitie a frumosului uman, o forma de a trai. Pe 6 octombrie toti cei aflati in Zarnesti am respirat MPC, liant de legatura intre oameni educati. Doar nu credeti ca la acest concurs vin etnobotanisti, boschetari, adolescenti fara vlaga, betivi, manelisti, si alte categorii de exemple zilnice de „Asa Nu!” MPC este un mod de a trai, un altfel de viata. La start te intalnesti cu o multime de cunostinte, incepe numaratoarea inversa, 10,9,8…rostita de sutele de alergatori, dupa 1 vine START! Alergi, nu stii cand trece primul kilometru…pe traseu o seama de ganduri iti dau tarcoale, vezi figuri si stări, treci prin puncte de control, te intrebi oare scot un timp bun, mai schimbi cuvinte si impresii cu vecinii din preajma ta, la urcarea spre refugiul Diana ti se pare ca nu mai ajungi, ti-aduci aminte ca ti-ai spus ca la anul nu mai participi, ajuns la Diana uiti urcarea dificila si stii ca de acum nu mai sunt urcari. Dupa sosire uiti de orice problema, ai ajuns cu bine, a fost frumos, altceva nu mai conteaza.

Pana la urma m-am intalnit cu Alex Itu, chiar inainte de start 🙂 …nr. apropiate de concurs

Plecam la 7 dimineata din Busteni si in 45 de minute eram in Zarnesti…multumim pentru sprijin, super-oameni! Plecam adica l-am luat si pe Matrix…el sa-i dovedeasca sotiei sale ca poate sa incheie maratonul. Practic, sotia lui l-a vrut inscris, ca el nu ar fi participat :)) Culmea este ca ea nu prea este un fan al muntelui dar a stiut sa-l motiveze. Ajungem cum spuneam destul de repede, luam numerele de concurs, mai discutam, facem o incalzire usoara pe strazi, ajungem in zona de start unde Lucian Clinciu controla personal rucsacii. Nu aveai echipamentul obligatoriu, nu luai startul…chiar daca ai platit taxa. Pe multi ii intorcea inapoi…si-i primea dupa ce reveneau cu echipamentul complet. Pana la urma de ce ai cu tine poate depinde supravietuirea ta in zona montana, daca se schimba vremea…etc.

Chiar la start m-am intalnit cu Alex Itu, colegul de podium de la Padina Fest-Directia Omu. Salutari, cateva vorbe, poze. Iulica a promis ca o sa ma dispere si la acest concurs daca nu alerg bine, cu Matrix am dat-o la pace, adica alergam cat putea fiecare. Mai ramanea Razvan, intors din Germania, de vreo 2 zile, nu prea era in forma, care m-a luat in primire, „poate nu alergi bine!” :)) Cornel nu avea cum sa ma vada pe traseu pentru ca era intr-un post de control/alimentare.

Luam startul…pe la iesirea din oras, ma uit la ceilalti, la mine…”Oare nu fugim cam tare?” De fapt, chiar fugeam tare, cei mai buni aflati inainte alergau cat ii tineau puterile dornici sa arate care este mai bun. Cum Adi Bostan nu participa, cei mai buni au spus ca Viorel Palici va castiga…el de fapt a si castigat, sosind cu 10 minute inaintea celui de-al doilea clasat Ciprian Balanescu, al treilea a fost Vlad Florin Danut…mai departe nu mai stiu.

Prin Magura

Mai aveam putin pana in punctul „La Table”

Stana Grind

La kilometrul 11, adica la stana Grind am ajuns aproximativ la fel ca anul trecut. Pe tot traseul iar nu m-am fortat, am avut si cateva crampe la un picior, vremea a fost buna, in schimb de la start si pana la finish am baut 6 litri de apa sau energizant. Iar cu doua zile inainte am baut cel putin 2-3 litri de apa zilnic…nu stiu de ce am avut o sete asa de mare :)) Deci am alergat in reluare si in acest an, chiar mai rau ca anul trecut. Pe la kilometrul 9 aud o voce in spate, pe la 100 m: ”Hai, hai”! Era Iulica…am fugit sa scap de el :)) La punctul de alimentare de „La Table” m-am oprit sa beau energizant si apa, niste struguri o banana si la drum. Matrix ma depasise discret, cand l-am vazut pe panta ce ducea spre varf, mi-am dat seama ca merg prost. Ma uit la ceas, si totusi parea mai bine decat anul trecut. Nu mult dupa aceea, tot in urcusul spre varf  il vad pe Iulica depasind tot ce avea in fata, trece pe langa mine cu o viteza uimitoare pentru un urcus asa impozant…ma uit in spate sa vad daca apare si Razvan.

Intre La Table si varf am stat cand in fata, cand inaintea Ioanei Ciulei si a altei fete. Un timp am alergat cu ideea, ca Ioana, la cei 40 si ceva de ani, este o maratonista experimentata ce a terminat cu bine multe maratoane. Asa ca daca mergeam in ritmul ei, era bine. Dar eu de fel uit repede si la un moment dat nu le mai vad…probabil le lasasem in spate. Ma uit eu, nu se vedeau. Cealalta fata, avea nr. 67, eu 670. Si La Table, doua fete notau numerele celor care treceau…una striga, cealalta nota numarul. Eu m-am oprit repede crezand ca se incurcasera. Dar m-au lamurit imediat: „tu ai 670, fata din faţă 67. Eu nu vazusem nr. ei. Este ceva si cu numerele acestea 🙂 Anul trecut am avut nr. 267 🙂

Iesirea in creasta

Imagine dincolo de creasta

Varful…mai este putin

Punctul de control era chiar pe varf, de unde se cobora tot pe creasta

Coborarea…mai pe fund, mai in picioare, cum se nimerea 🙂

Urc varful, cel mai inalt punct al maratonului, cateva poze pana la el, si continui sa cobor. Inca o data imi dau seama de un lucru, ce pentru mine pare banal. Daca nu poti merge pe vai alpine nu ai ce cauta la acest concurs, cat de bun alergator ai fi. Am stat destul dupa altii ce se temeau de prapastiile din jur si coborau cu atentie pe corzi. De teama sa nu ma dezechilibreze careva, de coarda trageau mai multi, am renuntat la ea pe prima portiune. Salvamontisti asigurau aceste zone periculoase. La un moment dat se aude un strigat: „Piatra!” si un bolovan cat o minge de volei dat accidental la vale de un alergator mai grabit, venea spre noi. Isi schimbă directia si se duce exact spre coarda din apropierea mea. Cel care era pe coarda in loc sa actioneze rapid, sa se uite de unde vine pericolul, se lasa jos, nu-si acopera capul, statea asa, ghemuit…totul a durat cateva secunde. Incremenesc cu coarda in mana si privesc spre el, bolovanul in nicio secunda avea sa sara peste o stanca si ii venea direct in cap…dar Dumnezeu face o minune si bolovanul ocoleste stanca fara sa mai zboare prin aer si îi aterizeaza in zona soldului, unde avea acesta o borseta. Nu cred ca l-a durut prea tare intrucat borseta a amortizat lovitura. Pulsul parca imi revine, privesc mai sus de unde coborau continuu sportivi, apoi din doua salturi eram jos la baza peretului, nu simt coarda cum ma arde la maini pentru ca nu o tin strans…timpul curge mai departe, tot ce se intamplase se sterge din memoria tuturor…alte chipuri, alte mâini, aceeasi coarda.

Fug si pentru ca trebuie si sub impresia celor vazute…mereu privesc in urma mea. Sus, salvamontistii nu mai lasau pe nimeni sa se avante…il prind pe Matrix, cobor si cu Emanuel Guralivu un timp, la un moment dat suntem la Marele Grohotis. Aud din spate un zgomot puternic de coborare, un sportiv pe care nu-l mai vazusem, cobora printr-o multime de bolovani, in salturi. Daca l-ar fi vazut vreun arbitru l-ar fi descalificat. Ne anuntam unul pe altul si ne dam putin intr-o parte sa-i facem loc, privindu-l sa vedem daca este sanatos. Ma uit la picioarele lui cum se zbat printre bolovanii mari. Imposibil sa nu se fi lovit la glezne. Mai jos il depasim…

Ajung la refugiul Spirlea, aici era Cornel. Cat a muncit in ziua asta! A carat zeci si zeci de litri de apa, pe o panta de vreo 2km. Altruist a fost de cand il stiu! La refugiu a fost si coada la apa, fiind un punct important de revitalizare. Pana la Plaiul Foii, printr-o intamplare ma distantez de Matrix. Ajung la Plaiul Foii cu aceeasi sete desi de la Cornel si pana aici bausem mai bine de 1 litru de apa…mai multe pahare cu apa si energizant se duc rapid, ceva cascaval, banane si plec agale spre urcarea ce venea pana la refugiul Diana.

Cred ca au si lungit traseul pentru ca am mers prin locuri pe unde era poteca noua. Dar fiind o zona unde le scade moralul multora, chiar Lucian, organizatorul cobora strigand incurajari pentru participanti. Mai sus erau doi baieti ale caror strigate ar fi dezmortit pe oricine. Pe un punct panoramic erau cateva fete tot din echipa de organizatori care la fel incurajau alergatorii. Si totusi refugiul ăsta nu mai venea. Cand am ajuns am stat si pe acolo la apa…dupa care fuga la vale. Nu prea tare pentru ca era destul de inclinat.

Aproape de refugiul Diana…urcam de jos, din poienile care se vad…acolo este Plaiul Foii

La Coltul Chiliilor eram pe la 14:45 cu vreo 15-20 minute mai tarziu fata de anul trecut. Un jandarm, prieten cu Razvan, ma intreaba de el, ii spun ca nu l-am vazut, el ma intreaba daca am nevoie de ceva, ii spun ca nu, ii multumesc si alerg mai departe cu gandul: „Nu se mai vede odata, Zarnestiul asta”. Cand il vad parca prind puteri si alerg, alerg. Parea ca nu se scurteaza deloc distanta in ciuda faptului ca alergam. Asa ca trag frana de picior si continui la pas repejor cu ochii la o cruce veche, la munte, doar am inconjurat toata Piatra Craiului.

Coltul Chiliilor

Undeva mai in fata il vad pe Iulica si imi dau seama ca a patit ceva. Il ajung, il dureau tendoanele. Imi spusese dinainte, spera sa nu aiba probleme. Stam un timp de vorba, mergem la pas, apoi o iau inainte. Cred ca pe intreg traseul am intalnit mai bine de 50 de persoane ce aveau crampe sau ii dureau genunchii. Am patit si eu in 2009 sau 2010 o chestie asemanatoare la un concurs de biciclete. Am cazut cu bicicleta intr-o parte pe iarba. Nu mai imi simteam picioarele…nu le puteam indoi, nici in ele nu am reusit sa stau. Dar m-am prefacut ca este totul ok si am stat 20 minute sa imi revin. Asa ca stiam ce simteau cate unii intinsi pe jos… Partea buna este ca nu esti singur si mereu te ajuta cineva…

De la umbra masinii, loc unde ma instalasem dupa sosire, am privit in toate directiile…am fost si sa mai fac poze, Lucian si ai lui erau peste tot…o organizare de exceptie. Cursa Copiilor pe diferite varste, evenimente la Centrul Cultural. Pe langa acest centru stateau si multi copilasi de 7-10 ani, mai amarati. Asa m-am bucurat cand am vazut ca tinerii organizatori le umplusera bratele cu iaurturi si branza cu smantana. De aceea, si acest eveniment este atat de reusit…deoarece aceia care il organizeaza sunt oameni in primul rand nu doar organizatori. Toti traiesc intens momentul, au vorbe frumoase. MPC tine doar o zi, dar amintirea lui este vie un an de zile si abia astepti editia urmatoare…o zi in care vezi un colt de Romanie adevarata! Este putin lucru daca-i felicit pe organizatori, cuvintele sunt totusi mici…mai bine, sa ne vedem sanatosi si la anul! :))

Pe iarba, aveam un somn… 🙂

Elicopterul SMURD survola zona intregului traseu de concurs

Cum stateam si pozam, priveam…vad o persoana in stanga, adica era chiar ultima din stanga.  Il fac atent pe Matrix: „Uite-o pe doamna aceea pe care am pozat-o anul trecut” dar el nu isi mai amintea. In fata mea se interpunea cineva…dar parca mi-au inteles gandurile. Si omul acela a plecat din loc si doamna respectiva 🙂

Evident eu o vad mereu la sosire si nu pe traseu, pentru ca foarte probabil alearga mai repede ca mine :))

Cursa copiilor

Dupa sosirea lui Razvan, am iesit toti din transa…baiatul asta poate sa faca sa rada pe oricine, sa-i schimbe starea de spirit! 😉

In timpul coborarii spre oras, m-am uitat in spate si am vazut-o pe Cornelia David. Cand ajunge langa mine, imi spune „Hai cu noi!”. Eu ii multumesc, dar eram terminat :)) Un timp totusi ma tin dupa ea, mai la distanta, cam pana in oras…unde si pe acolo m-am luat mai degraba de mers decat de fuga :))

La o curba o doamna imi spune: „De ce sa te opresti acum? Uite dupa curba aia este sosirea”. Cam departe parea curba insa m-am pus in miscare mai cu talent…asa am trecut linia de sosire.  Nu stiu nici timp, probabil vreo 6 ore si „umpic”, nici loc :)) …pe acolo „in lotul spartanilor” :))

Organizatorii asteptau cu masa intinsa participantii…eu am luat drept azimut masa cu placinte, un loc pe banca si urmarea se intelege. Dupa care am intins pelerina pe iarba, la umbra unei masini si priveam cum soseau ceilalti.

Un concurs de placinte nu s-ar face :)) Nu ar fi avut loc de mine pe podium :)) Aici gata, eram in forma, uitasem de alergare…

Veteranii MPC soseau si ei unul dupa altul. La un moment dat il zarisem si pe dl. Stan Turcu. Dansul este nascut in 1948, va dati seama ce conditie fizica au…pe langa respectul tuturor.

Incurajand copiii…bucurie maxima pentru organizatori si copii

Un tata alergator, asteptat la sosire de copiii lui. Toti 4 au trecut impreuna linia de sosire

Unde vedeti oare asemenea scene? :)) Totul este frumos la MPC.

Maraton sub egida Salomon

Concurentii soseau la cateva minute distanta:

Nicio editie de MPC nu seamana una cu alta…mereu este altceva, mai bun

Banner pentru autoritatile nepasatoare

In sala Centrului Cultural

Se mai pot spune multe alte lucruri, nu ai cum sa acoperi un astfel de eveniment, mereu uiti ceva…sigur vor scrie si altii despre aceasta experienta folositoare si atunci nu se va pierde nimic!

Traseul de alergare montana…este de inteles de ce toti participantii ce incheie concursul, isi doresc cu ardoare medalia de finalist. Au muncit pentru ea, este simbolul efortului lor! Spectacolul, premierea, Pasta Party au tinut cu siguranta pana la miezul noptii. Medalia, contrar obiceiului, nu am agatat-o pe peretele plin de diplome si alte asemenea…pentru ca in acest an nu este locul ei acolo, ii trebuie un loc mai bun :)) De altfel, o am pe acea de anul trecut si o sa las loc pentru aceea de anul viitor!

Circula si un banc despre maratonisti si manelisti…am vrut sa-l pun ca si incheiere…dar l-am uitat! :)))))

33 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. un.bolovan spune:

    Felicitari Adrian 🙂 Mai vrem pozeeee 🙂 🙂 🙂

    Apreciază

    1. Multumesc :)) Cu mine la podiumul placintelor? :)))

      Apreciază

      1. un.bolovan spune:

        Cu de toate 🙂 inclusiv cu Rares, care cu siguranta te-a sustinut in vis 🙂 Si nu uita prajiturile 🙂
        Ai dreptate cand spui ca maratonul nu-i pentru oricine, eu acum beau o bere buna, clar, nu e pentru mine 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 Cum ziceai si tu, betivii n-au ce cauta 🙂 🙂 🙂

        Apreciază

        1. Da, trebuie sa postez poze si cu el…mai sunt si altele, sa vedem. Nu este pentru oricine intr-adevar, ca orice activitate. Fiecare este bun la ce se pricepe, la ce poate, ai inteles tu :)) Betivi pe munte nu am vazut decat prin prapastii, văi…deci nu te incadrezi! :))

          Apreciază

          1. un.bolovan spune:

            Da, nu ma incadrez, muntele mi-a fost mereu prieten si in ciuda conditiei fizice si a evenimentelor, m-a salvat de multe ori…. desi eram echipat corespuzator, ii datorez viata in nenumarate randuri… 🙂 🙂 🙂
            Dar, tocmai asta e farmecul…. si nu in ultimul rand trebuie sa recunosc, pentru ca deja imbatranesc, ca mi-as dori sa mor pe munte, acolo unde este lumea mea si bolovanii mei 🙂 Preferabil unui spital sau cine stie ce si pe unde….

            Apreciază

            1. Un prieten de nadejde, depinde si cum te formezi in relatia asta om-munte. Pentru unii este de neinteles de ce sa mergi pe munte… Vad ca si tu incepi sa te crezi batran :)) Inainte de a te considera astfel, priveste maratonistii aceia in varsta. Nu par prea batrani :)) Tot tragi la bolovanii tai…de ce sa te gandesti asa departe?!

              Apreciază

  2. Ana Stefan spune:

    Felicitari! Eu una nu cred ca as face fata la un marathon,poate daca fac antrenament sa fac rezistenta fizica.

    Apreciază

    1. Mersi, trebuie ceva pregatire fizica, dar nu trebuie sa incepi cu un maraton, intai un semimaraton 🙂

      Apreciază

    2. un.bolovan spune:

      Ana, a mai venit ursul? Sper ca ati scapat pe anul asta 🙂 🙂 Eu unul, abia astept sa mai vad un urs 🙂 E drept, nu o ursoaica cu pui…. Doar un urs 🙂

      Apreciază

      1. Pana iti raspunde ea, am sa-ti spun ce am vazut pe un site de stiri sportive, parca Gazeta Sporturilor. O chestie foarte originala :)) Intr-o imagine, un urs era pe locul din spate…intr-un taxi. Statea iesit pe jumatate si spunea: „Repede, trebuie sa ajung la Moroieni. Am un atac important!”.

        Apreciază

        1. un.bolovan spune:

          well, in batalia pentru audienta, se publica orice… din pacate…. uite am si eu un urs gata de atac:
          uita-te in ochii lui……

          si ai sa intelegi ce vreau sa spun….

          Apreciază

          1. Da, ai dreptate, bietul de el.

            Apreciază

      2. Ana Stefan spune:

        Nu a mai venit,chiar acum cateva ore am venit din padure,nu am gasit nici macar urme sau altceva.Alti ani gaseam

        Apreciază

  3. cammely spune:

    grozava treaba, felicitari!
    anul acesta a participat si fiica mea la un maraton in Londra, in memoria tatalui meu,”Race for life” (Help more people beat cancer)- http://www.raceforlifesponsorme.org/teodoradani/
    cat despre participantii la maraton, ai dreptate, celor ce le pasa chiar fac ceva in directia aceasta 😉

    Apreciază

    1. A fost foarte bine ca am participat, am avut o intentie de a nu merge…pe ideea „ce nu stii nu te afecteaza” :)) Dar este un concept gresit. Multumesc, ma bucur pentru fata dv. inseamna ca ea este o luptatoare. Exact, majoritatea oamenilor pot fi schimbati eu asa cred! Depinde intotdeauna de ce apropieri preferam…in functie de ele si evoluam!

      Apreciază

  4. fosile spune:

    Felicitari tuturor participantilor la un maraton.Si in special celor care au venit pina la sosire.
    Nu vreau sa zic ca stiu cum e,pentru ca eu n-am alergat.Dar stiu ce inseamna un traseu montan.
    Adrian, este a doua sau a treia oara cind zici de picioare.Ai grija de ele ca n-ai altele de rezerva in rucsac.Si mai ai inca mult de mers.
    Sa ai o saptamina frumoasa!

    Apreciază

    1. Merita fiecare pentru efortul depus. A fost destul de dificil 🙂 Ce este drept nici nu le-am odihnit suficient, dar din noiembrie pana in aprilie ar fi timp. Multumesc si iti doresc la fel, o saptamana foarte buna!

      Apreciază

  5. criscar50 spune:

    Dupa o incercare de o duritate spartana,e important ca „ai ajuns cu bine:altceva nu mai conteaza”! FELICITARI pt. hotararea de a participa din nou si de a lupta pana la capat,pe un traseu f. variat si cu zone de mare dificultate si chiar periculoase!Imaginile sunt elocvente.Am trait cu sufletul la gura episodul „Piatra!” si cu emotie sosirea acelui tata cu 3 copilasi.Deosebit de valoroasa initiativa organizarii unei intreceri pt. copii;contaminandu-se de la cei mari,vor tinde spre „un alt fel de viata” de „oameni educati”,intr-o Romanie adevarata”! In speranta perenitatii acestei „forme de trai”,”sa ne vedem sanatosi la anul” la MPC,”ziua care tine locul unui an”,”definitie a frumosului uman”!PS:Te-am citat copios, pt. ca oricat m-as fi straduit,n-as fi gasit o exprimare mai potrivita decat CINEVA implicat pe viu,trup si suflet…FELICITARI SI MULTUMIRI INIMOSILOR ORGANIZATORI AI EVENIMENTULUI!

    Apreciază

    1. Este o incercare la care participam de buna voie si deci ne asumam orice risc, insa daca ajungi cu bine la Finish atunci nu mai conteaza altceva…cred ca in afara de placinte :)) Multumesc Crisan. Au fost multe episoade pline de emotie: incurajarile localnicilor, copiilor, turistilor, organizatorilor, clipe cu acea piatra…multe, nu le-am insiruit pe toate. Cred insa ca de la start si pana la sosire fiecare concurent a fost apaludat si incurajat de minim 100 de persoane. Am incercat sa redau cat mai aproape de realitate, evident insa trebuie sa fii acolo, fie participand, fie privind. Despre organizatori: numai cuvinte frumoase!

      Apreciază

  6. Itu Alexandru spune:

    Felicitari pentru cursa si pentru relatare !!!

    Apreciază

    1. Felicitari si tie! Ai vazut ca tot ne-am intalnit :)) Ma bucur mult, sper sa ne vedem la cat mai multe concursuri.

      Apreciază

      1. alexitu spune:

        Dap, multumesc pentru poza :). Eu sper sa ne mai intalnim si la ture normale pe munte. Eu nu preau stiu asa bine Bucegiul si mi-ar face placere sa merg cu un cunoscator 🙂

        Apreciază

        1. Pai cand mai mergem te anunt dinainte… 🙂

          Apreciază

  7. Felicitari, Adrian pentru ca ai terminat cu bine MPC-ul! Si nu prima oara! E un concurs la care multi viseaza sa treaca linia de sosire! Si cum bine zici si tu, sunt trail-runneri care un an intreg se pregatesc pentru MPC! Dupa cum ai vazut si daca te intereseaza, pe 23 iunie 2013 in zona Muntele Baisorii, vom organiza si noi (CAR Cluj Universitar) a treia editie a Maratonului Apuseni „Hoinari prin trecut”! Atunci ne vom vedea pe traseu!

    Apreciază

    1. Multumesc Cezar, este un concurs problematic, are de toate. Asta si il face atractiv. Da, am primit si eu o invitatie cu Maratonul din Apuseni. Alti prieteni au fost si la editiile anterioare si le-a placut. Am auzit numai cuvinte de bine. Sper sa ajung! Banuiesc ca alergi si tu sau stai in vreun post de control.

      Apreciază

      1. Eu voi fi ca si la editiile anterioare in echipa de organizare. E posibil sa fiu la start/finish sau pe traseu (cel mai probabil varianta a doua)!

        Apreciază

        1. Am inteles, multumesc!

          Apreciază

  8. mariana spune:

    Multe, multe felicitări pentru încă un maraton încheiat, şi mai ales acest maraton mai special ! Am văzut că acest MPC se ţine începând din 2006, anul acesta a fost a VII-a ediţie. Mă întreb, înainte de 2006 nu se organizau maratoane montane ?
    Din ce-am mai citit, am văzut că toţi participanţii la MPC, de la cei clasaţi pe primele locuri şi până la cei ce formează grosul plutonului, toţi spun acelaşi lucru, că este foarte, foarte greu, dar trecerea liniei de sosire vine aşa, ca o izbăvire, sunt foarte fericiţi la final, problema e să rezişti până la final, fizic şi psihic.
    Legat de atmosferă, cineva spunea că alergătorii montani se adună la Zărneşti în prima sâmbătă din octombrie aşa cum se adună acasă membrii unei familii cu ocazia Crăciunului.
    Sunt frumoase şi imaginile de la acest minunat eveniment, parcă mai frumoase decât cele de anul trecut, inclusiv cele cu maratonista în negru, parcă e şi mai frumoasă anul acesta, cred că de la alergare i se trage. Şi vremea a fost splendidă, pe sufletul participanţilor şi organizatorilor.

    Apreciază

    1. Multumesc Mariana, macar nu am abandonat in nicio competitie montana…cumva tot am ajuns la sosire 🙂 Inainte de 2006 nu se organizau, erau cateva intreceri intre salvamontisti, din ce stiu. In rest, erau cele pe asfalt. Este un maraton greu, pentru ca urci si urci, apoi cand spui ca vine coborarea trebuie sa fii atent, sa nu te accidentezi prin bolovanii de la Marele Grohotis. Cred ca si pe acolo se face cel putin 30 minute. O frumoasa comparatie, intre MPC si Craciun, multi traiesc cu acest maraton un an de zile, il au in sange…si intrecerea este acerba 🙂 Pai si imaginile sunt altfel ca si evenimentul. Nu stiu cine este maratonista in negru, este un exemplu frumos, nu am mai spus nimic despre ea ca anul trecut au aparut niste comentarii :)) Ilustrarea cu dansa este ca exemplu pozitiv. Cred ca alearga foarte mult 🙂 Mai pe scurt a fost atat de frumos…Multumesc! 🙂

      Apreciază

  9. gorby spune:

    FELICITARI ADI!!!

    Apreciază

    1. Multumesc, vorba prietenului „m-am chinuit tare!” :))

      Apreciază

  10. Razvan Alexe spune:

    gabrielex, chinuiala aduce satisfactia :)) si neaparat schimba starea de spirit! ba-baaaaaam! pe sapt viitoare vin sa calarim neste trasee 😉

    Apreciază

    1. Foarte bine, poate pana la Podu cu Flori sau pe drumul acela din Baiu spre Doftana… 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.