Bucegii in manuale scolare, eveniment la Predeal, descoperire arheologica la bulgari

Circula pe Facebook de cateva zile o imagine dintr-un manual scolar. Asa se spune ca este dintr-un manual actual.

E de necrezut cine a ajuns sa scrie manuale dupa care sa invete copiii. Mai avem putin si ajungem la acelasi nivel cu media din Coreea de Nord… Ei nici nu reusisera sa se califice la Mondial dar in tara se transmitea ca erau in finala cu SUA si le dadusera acestora o corectie de… vreo 8-0.

Cand vrei sa se invete altceva, sa ai o tara cu oameni usor de manipulat, dai educatia pe mana unui astfel de colectiv.

Sa mergem mai bine la Predeal:

Iar descoperirea de la bulgari se refera la niste topoare din cupru, foarte asemanatoare cu cele din bronz de la Sinaia.

Dateaza din perioada 4500 – 4200 i.e.n. fiind cea mai mare descoperire de acest fel din Europa. Sursa: https://www.descopera.ro/istorie/17839718-descoperire-arheologica-malul-dunarii-unica-europa

Iata si topoarele de la Sinaia, datate circa 1800 i.e.n.:

Imagine din cartea: „Predealul prin ochii tai…” , autori: Adrian Ciorba, Mariana Fratila, an aparitie: 2016. Topoarele din bronz au fost fotografiate cu acordul M.N.I.R. in luna noiembrie 2015.

O poza facuta de d-l Radu Lipsa 🙂

Foto Vali Balan – Administratia Parcului Natural Bucegi

Cum l-a sarbatorit Predealul pe Eminescu

Pai, cand ai un mare impatimit de opera lui Eminescu, ca profesorul de fizica, d-l Campan, cum poate iesi un eveniment? 🙂 Este clar, daca mai era nevoie de vreo dovada ca in unii oameni versurile eminesciene pulseaza zilnic. D-l profesor este dedicat total, de cine stie cati ani, fenomenului Eminescu…

La eveniment, tinut intr-un cadru cultural, au participat oficialitati, elevi de clasele XI, XII si nu numai, alti invitati. La deschidere, d-l profesor a anuntat ca participa toti elevii de la clasele mentionate si, dupa cateva secunde de pauza a spus: „Ia sa-mi dati prezenta, sa vad daca sunteti toti, ca sa stiu pe cine ascult maine!” :)) Tot cateva secunde s-a facut liniste totala, ca apoi d-l profesor sa izbucneasca in ras :)))

Am aflat tot felul de lucruri noi despre marele poet: cand a trecut prin Predeal si unde mergea, ca tatal sau i-a daruit la un moment dat un ceas de aur, ca Eminescu fiind copil isi speria parintele prinzand serpi, ca exista chiar si o moneda ruseasca, omagiala, cu efigia lui Eminescu, ca nu-i placea matematica, ca o ruda a acestuia a predat zeci de ani in Predeal, franceza si romana. Sau ca Eminescu este considerat prima jertfa politica pe altarul Romaniei Mari…

Elevii au recitat apoi multe poezii, iar unele au fost chiar lungi. Este impresionant in zilele noastre, sa auzi cum un elev, recita, are intonatie, simte poezia, timp de 10-15 minute. Mai ales cand vezi nu citeste de pe ceva. Toate acestea nu au cum sa se nasca, fara profesori de o anumita calitate. Cred ca la liceul teoretic sunt multi profesori interesati si devotati actului didactic. Eu am regasit acolo acea atmosfera de scoala de altadata, o scoala pe bune.

Iata si niste imagini:

In sala

Pe acolo urma sa apara toata lumea…

Laptop-ul si prezentarea unui invitat special, tot un pasionat de creatia „Luceafarului”.

Profesorul Ioan Campan

Prezentand o carte de veche de peste 100 de ani, cu poeziile lui Eminescu.

Cartea rasfoita de d-na directoare a liceului si de d-l primar.

Copii spunand poezii.

Multa, foarte multa pasiune pentru Eminescu.

Nu se vad chiar toti cei prezenti, mai erau patru spatii, 2 pe stanga si 2 pe dreapta.

Un elev care a recitat minute in sir din Eminescu.

La fel, un 15 minute recitand din Eminescu. Moment care m-a dus cu gandul la niste cuvinte, citite recent, cred ca ale lui Eliade. Spunea acesta, aproximativ, „ca daca noi ca popor nu am mai exista si ar mai fi doar o carte cu Eminescu, toata lumea ar sti cine am fost noi!”.

Invitatul special, un alt cunoscator al operei eminesciene.

Proiectii, articole, documente…

Placa existenta in holul liceului.

Da, viata merge mai departe, mergem mai departe. Poate ca schiorii prin ceata sau poate ca e buna si ceata aceasta la ceva 🙂 Poza spre domeniul schiabil al Predealului.

Dupa acel moment, cu o atmosfera calda, am iesit afara unde era rece, vant, ceata si ningea usor. Cum e si realitatea! Cred ca alegerea de a trai unde dorim ne mai si apartine!

Ziua „Luceafarului” si imagini cu vanatori de munte prin paduri de basm

Locuind in Valea Prahovei, de cate ori vine 15 ianuarie, ma gandesc la… mai multe dar as enumera doar doua (doua oricum sunt mai multe :)) )

Una este o imagine cu Eminescu la Castelul Peles, idee pe care mi-am propus sa o dezvolt candva.

De asemenea, imi amintesc de pasionatul profesor d-l Ioan Campan, de la Liceul Teoretic „Mihail Saulescu” din Predeal, autorul unor studii cuprinse intr-o carte despre poetul nostru.

La momentul cand ma documentam in vederea scrierii cartii „Predealul prin ochii tai”, undeva prin 2015-2016, la Predeal mai traia o doamna ruda cu Mihai Eminescu. Era destul de bolnava, destul de inaintata in varsta si nu am reusit atunci sa o cuprind in paginile acelei carti. D-l profesor Campan, cred ca are si dansul vreo 40-50 de ani de activitate didactica, a cunoscut-o. Dansul organizeaza astazi un moment aniversar cu elevii, dedicat lui Eminescu. Ma gandesc: atunci cand astfel de oameni nu vor mai fi, ca sunt din ce in ce mai putini in Valea Prahovei, daca astfel de momente se vor mai marca…

In mod sigur si la bustul poetului din parcul „Dimitrie Ghica” din Sinaia, vor fi depuse azi flori de catre scriitori, oameni de cultura, fosti profesori…

Cei de la Brigada 2 Vanatori de Munte „Sarmizegetusa”, in subordinea careia care se afla si Batalionul 21 din Predeal, au postat pe Facebook niste poze superbe, din cadrul unui exercitiu derulat pe muntele Diham. Din acestea, am selectat cateva:

Gondola Sinaia la moment aniversar si despre taxa de acces in Parcul Natural Bucegi

Se implinesc astazi 2 ani de cand serviciul de transport pe cablu al statiunii Sinaia, a intrat pe mainile unei persoane responsabile. Adica… ale d-nei Maria Floricica, un om aproape de munte si aproape de oameni. LA MULTI ANI! 🙂

Reguli

Preturi

Decalogul schiorilor

Despre taxa de acces in Parcul Natural Bucegi uita cam toata lumea. Sunt in diferite locuri aparate montate pentru a se plati aceasta taxa. Valoarea acesteia este de 10 lei pentru 6 luni de zile. Nu e mult, dar daca opresti 100 de persoane aflate in aria protejata, este foarte probabil ca niciuna sa nu aiba bilet.

Unde se greseste?

  1. Ca se lasa la aprecierea/constiinta turistului, adica daca vrea el plateste… daca nu, nu?
  2. Mesajul nu prinde la oameni?!

Aparatul cu bilete, aproape neobservabil. Nu pentru ca e mic sau nu stiu cum. Pur si simplu, marea majoritate a oamenilor nu-l baga in seama.

Parerea mea este ca Administratia Parcului ar trebui sa incheie niste contracte cu operatorii de telefonie mobila. Cand te apropii de anumite puncte de intrare in Parc, sa primesti un sms, ceva de genul: „Atentie! Urmeaza sa intri in Parcul Natural Bucegi, arie naturala protejata intinsa pe 300 kmp. Este obligatorie plata tichetului de acces in Parc. Aparatul pentru bilete se afla langa casieria telegondolei. Poti plati insa si prin sms…”

Din 10 lei dai operatorului de telefonie mobila 1 leu… etc si etc 🙂 Se poate perfectiona ideea.

Azi la Campina, o carte despre Comarnic, un tort la cofetaria Carmen

…si ar mai fi si altele: un pui de mistreti (godac) devorat de caini, accidente multiple pe partiile de pe aici… Insa, azi, la Campina, se sarbatoresc 516 ani de atestare documentara, prilej pentru multiple manifestari:

Da, si la Comarnic a aparut o tiparitura in Anul Centenarului, o prezentare excelenta a orasului care poate fi considerat „Poarta Vaii Prahovei”.

Prin grija unor prieteni de la acea primarie, o am si eu in biblioteca. De fapt, anul 2018 a adus noi titluri in biblioteca personala dar si tablouri si medalii omagiale despre Valea Prahovei. Si inca nu am spus tot, curand…

Cine a fost prin Valea Prahovei cu ocazia acestor sarbatori stie ca nicio cofetarie nu a facut fata cu prajiturile. Azi le aduceau, tot azi le vindeau si doar in cateva ore. Pe 1 sau 2 ianuarie, nicaieri nu gaseai o prajitura. Laboratoarele de prajituri au lucrat si 20 de ore pe zi dar degeaba 🙂 In acest context, ieri, in Predeal, la un supermarket erau 10 prajituri si vreo 20 la cofetaria Carmen. Printre cele de la cofetarie era si un tort. Adica un tort 🙂 In conditiile in care de pe 24.12.2018 asa ceva era o piesa rara. Numai ca tortul era deja comandat 🙂

In Valea Prahovei este o doamna care face astfel de torturi, mai exact la Azuga. Dupa mine, dumneaei bate orice cofetarie, laborator. Intreb si eu, convins ca ea a realizat tortul si cica nu, unii de prin Brasov 🙂 Sunt chiar curios daca in aceasta saptamana ritmul la prajituri se mentine 🙂

La Busteni, la Profi, unde se aduc prajituri de la Mandinas, nu ca nu am cumparat dar nici nu am vazut vreo prajitura de sarbatori. Le aduceau dimineata si pe la ora 11 nu mai erau… vindeau sute de prajituri 🙂

Peisaje din Abruptul Prahovean surprinse din Poiana Tapului

… intr-o zi geroasa de 5 ianuarie.

Bucuria zapezii la Predeal, partii pline de turisti

Azi, in miezul zilei la Predeal.

Lume multa… mii de oameni veniti cu masinile, alte sute cu trenurile…

Partiile sunt perfecte… Muzica, voie buna, prietenii, peste tot vin fiert, cafea, ceai (preturi intre 6-10 lei), echipamente de inchiriat…

Iata cateva imagini si doua filmari: