De la blog la avalanse… si alte lucruri de prin Valea Prahovei

Cum se poate observa, am facut de vreo saptamana, trecerea de la blog la site. Tot ziceam sa fac acest lucru pentru ca nu mai aveam spatiu. Numai ca tot amanam. Pana la urma, vrand-nevrand, intr-o seara din blog buceginatura2000 a devenit site buceginatura2000. Scanteia, ca sa zic asa, a pornit de la eforturile cuiva de a face el ceva pe aici, si cateva zile nu a avut liniste tot incercand sa caute vulnerabilitati. Asta e!

Am auzit si eu ca toata lumea de avalansa de pe Valea Morarului, din week-end. Vazusem anterior ca Salvamontul din Dambovita si un angajat de la statia meteo de la Omu, postasera niste imagini cu zapada gata sa se pravaleasca la vale, dadusera niste avertizari. Bine, zapada asa multa nu era. Dar, in anumite spatii nici nu trebuie sa fie foarte multa ca sa ucida.

Partea trista este ca tinerii care au fost surprinsi de avalansa, erau niste oameni de o anumita calitate.  Erau prieteni, oameni sufletisti, exemple pentru cei din jurul lor. Ironia este ca pe unul il chema chiar Morar ca denumirea vaii, iar celalalt donase sange de 50 de ori salvand cine stie cate vieti. Cand pier astfel de oameni este cu adevarat o tragedie. Nu stii ce sa spui… Pe de rost toti invatam, pe teren nu sunt suficiente doar notiunile. Nu prea cred ca ei au declansat avalansa, mai degraba aceasta i-a surprins intr-un spatiu ingust si nu au avut unde sa se retraga.

 

Foto: Andy Mihai

Semnalez aparitia unei monografii a Azugii, care va fi disponibila in curand…

Cartea a fost realizata cu sprijinul Primariei Azuga.

Si de incheiere doua imagini cu padurea Bucegilor… de azi, la 9 dimineata:

P.S. Si pentru cei care nu stiu, telecabina Busteni-Babele nu circula de exact o luna de zile. Se va anunta pe pagina de Facebook a  Telefericului Prahova daca va fi pornita instalatia de sarbatori.

Salvamontul din Busteni in atentia Patriarhiei si a Manastirii Caraiman

Se poate spune ca in acest an a venit „Mosul” la baietii din echipa Salvamontului din Busteni… trimis de Preafericitul. Mai exact, Patriarhul Daniel si-a amintit de sprijinul oferit salvamontisti atunci cand s-a pus piatra de temelie a viitoarei Biserici a Eroilor de pe Platoul Bucegilor. Adica pe la jumatatea lunii septembrie. Mai exact, atunci:

https://buceginatura2000.com/2018/09/16/custodele-coroanei-in-drumetie-la-crucea-de-pe-caraiman-ceremonii-la-monumentul-eroilor-punerea-pietrei-de-temelie-a-bisericii-eroilor-la-baba-mare-toate-intr-o-alergare-montana/#comments

In articol sunt cuprinse mai multe actiuni desfasurate in acea zi memorabila.

Asadar, Preafericitul Parinte Daniel, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane prin intermediul Manastirii Caraiman din Busteni a trimis o sumedenie de cadouri echipei Salvamont. Intalnirea dintre Biserica si Salvamont s-a realizat in cadrul Manastirii amintite, loc in care il gasim parintele staret David, Arhimandritul Manastirii Caraiman si Exarh al tuturor manastirilor si schiturilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucurestilor, un om special, sufletist si peste toate un bun organizator.

Darurile inmanate baietilor de la Salvamont Busteni au constat in echipamente montane complete: bocanci, geci, pantaloni, manusi etc.

Salvamontistii alaturi de parintele staret David

Statiunea Busteni se pregateste de sarbatori…

Sa te plimbi seara prin parcul de langa Primarie sau pe langa aceasta… Sa fie ceva zapada si putin ger 🙂

Ca in fiecare an, administratia locala demareaza la inceputul lunii decembrie actiunea de aliniere a statiunii la sarbatorile de iarna.

Iar la doi pasi de parc se afla Clatitele de Poveste 🙂

Lansarea unor noi carti din proiectul „Pasi in Timp”

Nu va trece anul cum am mai spus…

Doua carti au iesit de la tipar. Pana de Craciun sunt mai multe.

Cam greu le-am dus la capat… pentru ca 2018, a fost un an frumos, cu realizari, multa munca, vise implinite, prietenii pastrate dar si oameni noi, disparitia unui om extraordinar-Lucian Stan, obstacole, drumuri, reluarea maratoanelor si mai sunt… despre cum cineva mi-a luat cu bunastiinta ce era mai important pentru mine. M-am uitat in jur dupa dusmani dar pana si ei s-ar fi simtit ofensati de asa ceva :)) Pana la urma, am zis ca tot ce conteaza e ce ramane in urma. Asa m-am mobilizat pentru mai multe lucruri, cum ar fi si cartile de fata:

Da, este o privire noua asupra celebrei lupte de la Posada. Cartea se numeste „Lupta de la 1330 la Centenarul Marii Uniri (1918-2018) – Varianta Posada prahoveana”. Cu capitole noi, cu concluzii, cu probe, niste urme de logica. E clar ca Valea Prahovei e locul luptei din anul 1330. Insa, pentru a deveni unanima ideea trebuie sa scoti din pamant arme sau documente din arhive. Deocamdata, nu a gasit nimeni nimic de acest gen si tot ce se spune sunt doar pareri. Ca sunt specialisti sau amatori, sunt doar pareri pe marginea acestui subiect.

Peste toate aceste pareri se inscrie cartea de mai sus, care vine numai cu probe, cu concluzii, arata de unde Nicolae Iorga s-a inspirat in alegerea ipotezei sale, sunt corespondente cu ambasade si foruri culturale, cercetari documentare, opinii… Toate acestea sunt puse sa-i zicem intr-un tablou. Dupa ce ai gata tabloul, te dai in spate cativa pasi si-l analizezi. Daca esti familiarizat cu subiectul, nu-ti ia cine stie ce timp ca sa ajungi la concluzia evidenta: ca defileul Prahovei este locul luptei de la 1330.

Problema este insa un fel de Elodia 🙂 E evident cum a disparut si cine e autorul. Treaba este alta: cum ajungi la probele unanime?

Prin urmare,

1. Avem o biserica intr-un defileu, necunoscuta pana sa descopar documentul, alta decat a schitului Lespezi. Necunoscuta adica nu a vazut nimeni pana la mine ca in defileul de la Posada prahoveana a mai fost o biserica. Deci, ai o biserica intr-un defileu ce a fost propus ca loc al luptei din 1330 de catre istorici. E singura biserica necunoscuta din multimea de defilee, ipoteze ale acelei lupte. Culmea, biserica ar fi cum se spune, exact pe locul luptei, in amintirea acesteia. Biserica nu e inventata de mine ci austriecii au redat-o pe o harta. Eu doar am observat-o. Sa cautati si voi, si o sa vedeti ca in alte defilee, presupuse locuri ale luptei din 1330 nu este nicio biserica necunoscuta. Doar in Valea Prahovei.

Ipoteza mea, ca ramane totusi o ipoteza in contextul in care nu se va pronunta vreo autoritate stiintifica in domeniu, nu pleaca de la ce vreau eu sa cred sau ce spun marii istorici. Aceasta pleaca de la o baza reala: biserica din defileul Prahovei, alta decat a schitului Lespezi. E prima proba clara in abordarea luptei din 1330. Nu mai e vorba de speculatie, strategie, idei ci… de un reper evident.

2. Apoi, Mircea cel Batran mentioneaza intr-un hrisov la vreo 80 de ani distanta de lupta din 1330, o biserica, moara si metocul acesteia ca fiind existente pe apa Prahovei. Si nu e vorba de Gherghita ca acolo era el cand dadea hrisovul. La acel moment nu era atestata nicio localitate de la Gherghita in sus, nici macar Campina. Biserica nu era nici ctitoria lui Mircea, nici a tatalui sau; ca daca era, aceasta ar fi fost numita „a mea, ale mele”. Ca asa era obiceiul. Se poate spune ca era anterioara domniei lui Radu I (1377-1383), care era tatal lui Mircea si nepotul lui Basarab I. Radu I s-a nascut chiar in anul 1330. Mircea s-a nascut in 1355, in timpul domniei lui Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab I.

Cam asa curge cartea de peste 200 pagini, ce are pe alocuri si aspect de jurnal. Cu mers prin tara pe urmele legendarului Negru-Voda, multe imagini si baze de plecare pentru alte cercetari…

Iar cautari prin arhive, o sa pot face abia din anul 2020. Asa ca ramane varianta terenului pe 2019. Ar fi nevoie de circa 10 persoane, in putere, sa sapam in cateva locuri. Pentru acest lucru trebuie acei oameni. Poate gasim ceva, poate nu gasim. Iar acei oameni sa aiba idee de istorie, fara alte ganduri 🙂 Ca timp nu stiu, vreo 2 luni de zile, cate 2 zile pe saptamana. Si o zi pe saptamana ar fi bine. Poate la anul, cine stie…

Probabil, ramane de stabilit contextul legal, o sa dau un anunt la anul… cine vrea sa participe. Ca sa lamurim pentru totdeauna aceasta problema 🙂 Platim un arheolog care sa supravegheze lucrarile… Sau, putem astepta pana devin eu unul, nu ar mai fi chiar asa de mult timp :))

Deci aceasta este cartea cu Posada, insa continutul va asteapta si cu alte lucruri inedite.

….

Mai este si o a doua carte, „100 de Stiati ca despre Valea Prahovei – episoade culturale, turistice, istorice si religioase de la Predeal la Comarnic” :

Aceasta carte ar trebui sa fie „abecedarul” localnicului din Valea Prahovei si al vizitatorului acestor locuri. Toate capitolele au cate 2-3 poze. Este o carte simpla, de vreo 100 si ceva de pagini, adresata celor care nu mai au rabdare sa citeasca foarte mult.

Ambele vor fi disponibile in vreo 2 saptamani.

1 Decembrie… la Comarnic

Pana la urma am fost cu baietii la Comarnic. Pentru ca fiecare oras din Valea Prahovei isi are propria identitate, un specific… Mai mergeam si pentru istorie, oamenii de acolo dar si pentru prajituri la o cofetarie…

Monumentul Eroilor din Vatra Satului, biserica Sf. Nicolae

4 jandarmi la monument

Sosirea primarului, d-l Sorin Popa

Un cuvant frumos despre Unire, cum secole si milenii undeva in fiecare a pulsat gandul de a fi impreuna.

Aceasta ma duce cu gandul la o descriere medievala, post-Posada 1330, in care un strain spunea despre Tara Romaneasca ceva interesant. Ca este o tara care nu poate fi locuita decat de care s-au deprins cu ea 🙂

Depunere coroane

Primarul in dreapta si viceprimarul in stanga.

O interpretare de exceptie a imnului national

Romania ei o vor duce mai departe…

Lectia de istorie

Copiii au depasit gerul cu tot felul de poezii si cantece.

Drapelul de pe Plesuva

Comarnic – peste Prahova, cartierul Ghiosesti.

La Multi Ani, Romania! Astazi ai 100 de ani…

Suntem dintre aceia care au prins Centenarul. Suntem aceia care avem norocul sa vedem Romania la 100 de ani. Se pune doar de la 1918 incoace 🙂 Poate ca ne place sau nu ceea ce vedem… Numai ca, suntem cei care azi traiesc acest Centenar.

Cateva piese superbe, una mai frumoasa ca alta:

 

La multi ani acelora care iubesc aceasta tara! 🙂

P.S. Romania are 100 de ani de cand a strans in granitele sale pe marea majoritate a romanilor. De la momentul 1918 putem vorbi cu adevarat de Romania, fara a uita insa Mica Unire din 1859, domnia lui Carol I…