O toamna, un imn, o clasare si un comentariu sportiv

Ieri s-a aflat care este si de unde este… cea mai buna grupa pe anul 2019 din Fortele Terestre ale Romaniei. Intrecerea militara s-a derulat prin Bucegi si imprejurimi. La concurs au luat startul loturi de militari din marile unitati de infanterie ale Armatei. Evident, pe Bucegi a fost doar etapa finala, pentru ca pana la acel moment au fost si alte etape eliminatorii. In cele din urma pe terenul muntilor Bucegi au ajuns cele mai bune grupe de infanterie din cadrul trupelor de uscat.

Pe primul loc, cum era de asteptat 🙂 s-a situat echipa Brigazii 2 Vanatori de Munte.

Locul doi a revenit echipei Brigazii 18 Cercetare-Supraveghere iar locul trei echipei Brigazii 81 Mecanizate.

Nu sunt un fan al fotbalului, cred ca nici nu am vazut vreun meci al nationalei in acest an, dar cineva s-a gandit ca la meciul Romania-Norvegia sa umple stadionul cu copii 🙂 Super idee!!! Intrucat, Romania nu avea voie sa joace cu spectatori pentru ca nu stiu ce chestii rasiste se strigasera la meciul anterior, in tribune au fost adusi circa 30.000 de copiii :)))

Se pare ca acesti copii minunati i-au deranjat intr-atat pe norvegieni incat acestia au sesizat forurile europene :)) Norvegienii se asteptau sa fie tribunele goale numai ca….

Tot cu aceasta ocazie am gasit si un rezumat al meciului, intr-o postare pe Facebook. Cel care l-a scris este sinaianul Ovidiu Slavu… eu cred ca si-a gresit meseria. Era bun de comentator, de redactor pe teme sportive. Reiau mai jos o parte din rezumatul sau:

„Agonia
Naționala României a terminat, din păcate, cu 1-1, meciul susținut cu Norvegia, în această seară. Ea mai păstrează șanse matematice de a ocupa locul 2 în grupa de calificare la EURO 2020, poziție care asigură promovarea directă. În celălalt meci important, Suedia a condus 40 de minute Spania, din minutul 50 până în minutul 90, pentru a încheia meciul cu același scor 1-1.

În acest moment, Spania este calificată, ea ocupă primul loc, cu 20 p. Lupta pentru locul 2 se dă numai între Suedia, treapta a doua cu 15 p, și România, care stă pe ultima strapontină a podiumului, cu 14 p. Practic, echipa noastră a intrat într-o ruletă rusească din care nu se știe dacă va supraviețui. Deocamdată, primul foc n-a răpus-o.

Despre jocul nostru cu Norvegia, câteva considerații, partea de calcule pare mai importantă. Contra a gândit o strategie a maximei prudențe, axându-se pe titulari experimentați. deși alegerea lui Anton, în detrimentul lui Cicâldău putea să pară mai puțin inspirată. Contrabalansată de alegerea lui Bancu, în dauna lui Toșca, ea a echilibrat formula de start.

De fapt, în lipsa unei concepții de joc ofensive, rulată cu un 11 de bază, nu mai reiau tema, căci am tot menționat-o, Contra a avut un an la dispoziție și n-a exersat nimic în aceste două direcții, Guriță și-a luat ca reper meciul nostru cu Serbia, de acasă din Liga Națiunilor, de anul trecut: cum am fi jucat atunci dacă Tamaș nu ar fi fost eliminat. Comanda din vestiar trebuie să fi fost rezistăm în apărare și contraatacăm periculos, trebuie să iasă ceva. Așa că Norvegia a avut posesia și noi am stat la cutie, apărându-ne cu succes.

Această tactică a micii ciupeli părea să-i surâdă antrenorului echipei noastre. Căci Norvegia nu este Serbia și noi am putut s-o domolim mai ușor. Ca urmare, echipa adversă nu a avut în prima repriză decât o mare ocazie de gol, rezolvată de Tătărușanu. Iar în startul reprizei secunde am avut noroc. Mai întâi cu un penalty, generos acordat de arbitru și ratat de Pușcaș. Apoi cu golul de autor al lui Mitriță, cel mai bun jucător român: recuperare, acțiune personală, finalizare de excepție.

Din nefericire, Norvegia nu a măcinat în gol defensiva noastră: în minutul 92, bine găsit în mijlocul careului nostru, profitând și de o eroare de marcaj, înaltul Sorloth a egalat cu un cap imparabil. În fond, un egal echitabil, după un meci de luptă la mijlocul terenului, unde Norvegia a înclinat, de puțin, balanța în favoarea ei, cu permisiunea echipei noastre și având în Odegaard un vârf de lance neobosit. Poate că starul norvegian ar fi trebuit marcat mai strâns, nu cum a spus Contra, înainte de partidă, că nu-i va rezerva solistului nordic o atenție specială, ci doar o supraveghere în zonă, cu primul om disponibil apropiat de jucătorul care nu degeaba aparține de Real Madrid. Dar deja discuția pe acest subiect este inutilă, pentru că e caducă, meciul s-a jucat…” Ovidiu Slavu – Facebook

In fiecare dimineata, vedem cum toamna tot lucreaza la tabloul cu Bucegii… pe care-i picteaza ca un artist pasionat 🙂 Zilnic mai face cate ceva, pe ici, pe colo. Cand se va supara, ca orice artist, va sterge tabloul, isi va arunca pensulele si… va veni iarna 🙂

Traseu cu bicicleta: Gara Scrovistea – Burias – Bujoreanca – Crivatu – Tinosu – Brazi – Strejnic – Floresti – Banesti – Campina

De vreo luna si jumatate nu mai parcursesem niciun traseu pe bicicleta. Am zis sa mai recuperam, pentru ca si vremea era perfecta.

Asteptam trenul RegioCalatori, controlorul ne spune sa ne urcam unde o fi, pentru ca la vagonul de biciclete e plin. Facem asa, calculand: pana unde mergem noi doar o statie sau doua, Campina si Ploiesti au peron pe stanga, restul fiind pe dreapta. Asa ca mutam bicicletele pe stanga si nu incurcam pe nimeni. Doar la Ploiesti le-am mutat putin pe dreapta.

Se anuntase o zi perfecta din punct de vedere al vremii. De acasa, pana sa plecam, ma uitam spre Bucegi, sigur era o vreme perfecta de munte dar… toate la timpul lor.

Coboram in halta Scrovistea si o luam spre satul Burias.

Pe langa un camp, apoi printr-o padure si ajungem in Burias.

Satul e chiar frumos, ingrijit.

Scoala din Burias

Biserica satului

Continuam spre satele Ologeni si Tatarai:

Biserica din Ologeni

Monumentul eroilor

La iesire din Tatarai… un dezastru. Plin de gunoaie pe ambele parti ale drumului. Pana acolo, toate bune si la locul lor.

Continuam si ajungem in Bujoreanca, deci in DN 1A. Nu mergem prea mult si facem dreapta spre Crivatu:

Din Crivatu continuam spre Habud.

Monumentul eroilor si gradinita din Habud

Mai departe spre Tinosu:

Intersectie Tinosu

Pana in Tinosu, pe o inaltime, facem un popas. Mai erau si niste baloti frumos asezati asa ca… ne suim pe ei si stam asa… privim, mancam, soare…

Plecam pana la urma…

Prahova la Tinosu

Biserica din Tinosu

Pisania bisericii

Dupa Tinosu urmeaza comuna Brazi:

Cumpana

Primaria din Brazi

Spre Conacul Nicolau

Intreaga suprafata din jurul conacului este un imens santier. In jurul conacului se va crea un parc de distractii… nu stiu ce functionalitate va avea cladirea…

Conacul… macar este ingradit in prezent.

As putea spune ca Peris si Brazi sunt doua comune bine dezvoltate. Brazi-ul cel putin depaseste multe orase 🙂

Scoala in Brazi

Asa sunt statiile comunei 🙂

Mai departe… spre Strejnic:

Biserica din Strejnic. De aici, continuam pe langa ruinele palatului Micul Trianon spre satul Cap Rosu…

Bucegii departe… ii vazusem foarte bine si din traseul Burias-Ologeni-Tatarai.

Mergem o vreme buna pe langa… intinsul zid de piatra ce imprejmuia proprietatea Nababului.

Zidul are numai pietre mijlocii, nici prea mari, nici prea mici.

Trecem de Floresti-Cap Rosu, urmam un drum de pamant pana la Banesti:

Din Banesti, trecem Doftana peste podul partial distrus, construit pe vremea lui Cuza. Ca de obicei, ruta clasica atunci cand mergem in Campina. Numai ca de data aceasta era ceva diferit…

S-au apucat de reparat podul, din ce se vede:

Vor consolida podul…

Urcam in Campina oarecum bucurosi ca se mai repara lucrurile vechi si mergem… sa luam shaorma clasica… mai luam cateva si acasa 🙂 Mai aveam timp si ne oprim sa mancam cate una. Locul e acelasi ca de atatea ori: pe o banca, privind la un monument si amuzandu-ne de traseu etc…

Trenul a avut o intarziere de vreo 30 minute dar ce mai conta…

Ar mai fi vreo 2-3 ture si am acoperit tot judetul Prahova; si m-am si plimbat, am si facut niste lucrari/proiecte originale…

Abruptul Bucegilor: imagini dintr-o dimineata de octombrie

Culorile de toamna au conturat un superb tablou cu Bucegii. Tablou temporar… pana vor cadea frunzele; asa ca… sa ne bucuram de peisaje cat timp este posibil 🙂

La 8 dimineata vremea parea in regula. Nu inseamna ca asa va fi toata ziua 🙂 La ora 9 pot fi nori, ceata…

Stiri si peisaje de toamna

Dupa Zsolt Torok, a mai plecat dintre noi o legenda a muntelui. Alexandru Floricioiu a decedat luni, 30.09.2019.

Ca in fiecare an, de 27 septembrie – praznuirea Sf. Ierarh Martir Antim Ivireanu, cei de la fosta Fabrica de Hartie din Busteni, depun o coroana de flori la un monument ridicat in cinstea acestuia:

In week-end-ul trecut, pe Bucegi, cativa parlamentari si alte persoane, au afisat un banner pe locul unde se va ridica o vila, un complex de vile…

Ideea este sa nu ajungi la un asemenea stadiu, sa te fi interesat din timp de un astfel de proiect. Ca daca ai fi urmarit tot procesul acesta, exista posibilitatea sa nu mai bage nimeni buldozerul pe acolo. Sursa foto: Facebook.

Toamna la campie:

Asociatia „Acces Natura” pe Bucegi: exemplu de prietenie, iubire si omenie

Asociatia „Acces Natura” a demarat un proiect absolut fabulos prin umanitatea, daruirea celor implicati, consecintele emotionale, psihice…

Proiectul se numeste „Natura este pentru toti” si presupune transportarea persoanelor cu dizabilitati pe carari de munte 🙂

Acestea sunt lucrurile care conteaza cu adevarat! Ce reusesti sa faci pentru ceilalti… Usor, cu timpul, sunt sigur ca vom avea o tara condusa de oameni de bun simt, inteligenti, patrioti, care sa reprezinta aceasta natie asa cum este ea…

In Bucegi, acesti tineri minunati au presarat pe potecile din Valea Ialomitei momente unice…

Trebuie sa ai o anumita educatie, formare, ca sa poti sa inscrii visele altora pe potecile muntilor 😉

Poze luate de pe contul de Facebook al asociatiei. Unii chiar folosesc Facebook-ul promovand chestii frumoase, utile, inspirand si pe altii.

Mai multe despre aceste persoane, munca lor si proiectele derulate, pe site-ul lor: http://www.accesnatura.ro

Felicitari acestor Oameni!

Legea Vanatorii si noile modificari

OBS. Ecologistii timpurilor noastre sunt in proportie covarsitoare oamenii tastelor. Pe aceia adevarati ii vezi reparand refugii, refacand marcaje, realizand documentare, reportaje, impadurind…

Cu share-ul si cu like-ul unii au ajuns chiar sa fie exponentii mai multor mii, zeci de mii de ecologisti virtuali. Bine, cate unii dintre cei propulsati de share si like, nu se sting neaparat de dorul mediului; ei doar folosesc valul pentru a ajunge sau a se mentine. Mai vine insa si cate un moment din acela, cand se uita la nr. de like-uri si nu mai au incotro. Vor-nu vor ursul devine „gingasul ursulet cu urechiusele sale”, vanatoarea practicata de milenii devine „o crima oribila, un genocid pus in practica de fiinte subumane”.

In timp ce unii jelesc pe Facebook si dau share la dezastre in lumea virtuala, in cea practica, altii stiu ce au de facut. Ca o fac noaptea ca hotii sau in plina zi ca smecherii nici nu mai conteaza… pentru ca merge oricum. Unul face ca poate, altul o tine cu discursul plangacios, cu viitorul, generatii, genocidul…

Sarind peste aceasta introducere trec la alta, la cotropirea Bucegilor de catre investitorii imobiliari. Am vazut cum au aparut cativa parlamentari care, au inceput sa ceara acte in stanga si in dreapta, sa vada ei ce se intampla, cine ne fura muntele, amintind de un spatiu european, de niste copii care vor avea un viitor distrus, despre pierderi vegetale si etc. Dincolo de aceste contorsionari „ecologiste”, totul este sa simti directia curentului si sa arati ca faci ceva. Ca sunt niste copilarii, ca rezultatele sunt din start nule, nu mai conteaza 🙂

In cazul Bucegilor, daca era vreunul dedicat cu adevarat cauzei mediului, nu publica pe Facebook ce „a ordonat” el unor institutii care nici macar nu sunt enumerate 🙂 Trebuia sa mearga personal la acestea… De aceea nu mai pot unii functionari ca esti tu senator sau deputat si ca scrii pe Facebook 🙂 🙂

Problema este ca poate chiar ar fi mers dar unde sa mearga? Pentru ca habar nu au de institutiile de mediu, cum functioneaza, ce atributii au sau pe unde sunt localizate…

Ca X-ulescu sa-si faca o vila pe Bucegi, el trebuia sa treaca pe la APM. De ce nu ai urmarit cand se derula procedura de autorizare? De ce nu ai sunat sau scris acolo la timpul respectiv??? Poate pentru ca unii sunt ecologisti la fel cum comunistii batrani mimeaza democratia…

Nicio persoana din zecile de mii ce se dau iubitori de Bucegi sau de mediu in general, nu a urmarit cum se autoriza omul acela. Pentru ca nu stiu sa intrebe, sa sune, sa scrie, sa ceara o informatie. Nu stiu legislatie de mediu nici macar la nivel minim… Si foarte putini si-ar lua din timpul personal sa sune, sa intrebe, sa faca la modul concret ceva. Concret insemnand altceva decat apasarea butoanelor de Like si Share. Concret adica te duci cu nume si prenume, adresa unde locuiesti, pe la anumite institutii, depui cereri, astepti. Nu merge ca „ii faci tu din Facebook” :)))

Cativa parlamentari carora le pasa de mediu, sau cel putin asa este trendul, au cerut Planul de Management al Parcului Natural Bucegi :)) Adica tu vorbesti de Bucegi, de protectia mediului si nici macar nu cunosti ca de ani buni acest plan nu este aprobat?!

Dar e bun Facebook-ul… fiindca asa, refuleaza oricine, dupa care se linisteste, amagindu-se ca a luptat pentru mediu 🙂 Intre timp, nu se petrece nimic: cei cu proiectele imobiliare asteapta sa treaca agitatia, guvernantii merg mai departe cu ideile lor, alesii mediului isi reiau locul asteptand „o alta lupta”, vorbind despre proteste, petitii si nimic concret care ar putea schimba aspectele realitatii care ne deranjeaza pe toti.

Pe tot Facebook-ul nu am vazut unul sa pomeneasca de ceva ce se numeste studiu de impact. Nu stie nimeni dintre „varfurile ecologiei romanesti” cine este autoritatea de mediu care iti da acte, ca tu sa te apuci de ceva pe Bucegi…

Tu le ceri unor functionari sa-ti prezinte niste acte de parca ai fi nu stiu ce organ de control… iar peste acestia au trecut nu stiu cate generatii de parlamentari 🙂 Evident ca au facut dezbateri publice dar daca nu ai stiut unde sa cauti, ca nu te-a interesat, este mai usor sa te prinzi intr-un spectacol al vorbelor si pozelor care starnesc emotii.

….

LEGEA VANATORII si modificarile sale…

Termenul „vanatoare” a ajuns azi un cuvant cernit, care desemneaza crima si criminalii… Cati s-au intrebat dintre cei cu share-ul si like-ul la purtator: oare despre ce e vorba in aceasta lege?

E greu! E de ajuns sa spuna cineva o cifra, nu stiu, sa zicem 200 de ursi vor fi impuscati si… gata, am redus o lege intreaga la genocid. Mii si mii de oameni cred azi ca aceasta lege nu are ca prevedere decat lichidarea a sute, mii de animale. Pentru ca imputernicim pe altii sa gandeasca pentru noi. Legea in cauza a devenit munitie electorala, uite ce mai face PSD-ul 🙂 Nu ca invers nu ar fi fost la fel!

Orice partid va ajunge la guvernare si va pune mana pe ministerele de mediu, ape si paduri, va face aproximativ la fel. Pentru ca nu exista un mediu normal fara vanatoare! Nu ca sunt pentru vanatoare dar fauna se tine astfel sub un anumit control. Insa nu doar vanatoarea rezolva problema; sunt necesare masuri de protectie a padurilor, masuri de restrictionare a tranzitului turistic prin zonele protejate. Multi dintre cei care il plang pe urs, merg pe carari nemarcate, adica pe acolo pe unde nu ai voie. Nu ai voie fiindca e habitatul unor animale… ca ursul 🙂 Vorbind de Bucegi sunt 3 cauze majore care i-au determinat pe ursi sa coboare in statiuni.

In ordine, acestea sunt:

-interactiunea aproape permanenta cu oamenii care merg pe oriunde prin aria protejata.

-inmultirea excesiva

-„managementul” deseurilor

In Parcul Natural Bucegi, taierile de padure nu sunt o cauza majora, din fericire.

Evident ca acestia aflati la guvernare stiau perfect ca aceasta lege le va aduce un mare deserviciu numai ca, unele lucruri trebuie facute chiar daca nemultumesc o mare parte a populatiei.

Toate partidele politice au votat aceasta lege a vanatorii care cuprinde masuri actualizate. Nu a votat USR-ul. Dar, in sfarsit, cineva de acolo recunoaste ca legea are si prevederi benefice. Cladit pe iubitori de natura, mai realisti sau mai idealisti, USR nici nu avea cum sa voteze, fiindca si-ar fi pierdut o parte din electorat.

Pentru ca e chiar nasol ca tot Senatul sa voteze si tu nu, nu ai alta solutie decat aceea de a striga ca e genocid, ca nu ne patam, sa plasezi totul sub o „lupta” si alte povesti.

Amendamentul cu pricina apartine:

In cadrul Legii:

1. La definitia termenului de vanatoare, a fost introdusa posibilitatea ca animalele care ameninta vietile sau bunurile oamenilor, sa poata fi capturate si indepartate de Jandarmerie, Politie, alte institutii militarizate. Acestea actioneaza in intravilanul localitatilor. In extravilan intervin vanatorii si gestionarii fondurilor cinegetice.

2. Se creaza un schimb de informatie permanent intre gestionar si unitatile administrativ-teritoriale, sub forma unui acord-cadru, prin care gestionarul fondului informeaza aceste unitati despre ce face, cat vaneaza, cata hrana complementara da animalelor, nr. de animale, ce pericole pot aparea si unde.

3. Despre despagubiri:

Daca gestionarul este obligat sa recolteze sau sa efectueze relocarea unui animal de pe fondul sau pe un altul, va fi despagubit de catre Minister.

Despagubirile pentru pagubele produse in urma accidentelor de circulatie in care sunt implicate specii de interes cinegetic se suporta de catre sofer, daca sunt indicatoare cu „Atentie, animale!”. Daca nu sunt, pagubele le suporta administratorul drumului.

Vor trebui amplasate astfel de indicatoare pe drumurile asfaltate din Bucegi.

Cine are culturi agricole nu mai este obligat sa-si ia masuri de indepartare a exemplarelor de fauna de interes cinegetic sau de imprejmuire. Fiind introdusa aceasta prevedere, orice fermier pagubit este eligibil pentru despagubire.

4. Despre atacuri asupra oamenilor:

5. Iata si cum se va face evaluarea:

6. Am inteles ca se vor folosi pe timpul noptii dispozitive de termoviziune, de vedere in infrarosu si sisteme de ochire care functioneaza pe principiul laser si la vanatoarea la mistret, vulpe si sacal.

Cum se vor scoate cainii fara stapan din unele zone, gen habitatele caprelor negre:

Pentru o perioada de 5 ani va fi permisa vanatoarea la urs:

Si PNL a votat, ramane de vazut ce va face Presedintele!

Oricum ar fi, in afara acestei legi, trebuie elaborat un plan la scara nationala, cu masuri clare si unitare in domeniile cinegetic, forestier, turistic…

Remember 7 august: Badea Cartan

In anul 1911, intr-o zi de 7 august,  a murit la Poiana Tapului in vila Lahovary, celebrul Badea Cartan.

Cateva zile mai tarziu este inmormantat in cimitirul Setu din Sinaia. Daca ar fi fost inmormantat in cel mai apropiat cimitir, adica pe Zamora, mormantul sau ar fi disparut o data cu acel cimitir. La fel cum a disparut mormantul lui Nicolae Gelepeanu, cunoscuta calauza a Bucegilor. Cimitirul vechi din Zamora azi nu mai exista.

Crucea de mormant a lui Badea Cartan este declarata monument istoric. Mormantul este undeva pe partea stanga, la circa 10-15 metri de intrarea in cimitirul Setu.

Vila Lahovary de la Poiana Tapului apartinea diplomatului Alexandru Lahovary. Vila a avut in perioada comunista diferite denumiri: Restaurant Crivat, a fost apoi Cinematograf, iar dupa 1989 o buna perioada de timp s-a numit Bar Costila… dupa care Vila Parc. Vila se afla in parcul din Poiana Tapului, fiind astazi proprietate particulara.

Vila Lahovary

Badea Cartan (n. 24.01.1849) era originar din Transilvania, din satul romanesc Cartisoara, atestat oficial printr-un hrisov al domnitorului Radu cel Frumos (17 mai 1473).

In anul 1877, in timpul Razboiului pentru Independenta, Badea Cartan a donat 1200 de oi armatei romane.

Badea Cartan a fost prieten cu V.A. Urechia, marele carturar si ministru al Instructiunii Publice. Periodic, Badea Cartan trecea muntii, in special Bucegii, pentru a transporta carti in Transilvania. Se estimeaza ca a transportat in circa 20 de ani cu spatele si magarii peste 150.000 de carti. Unele, au fost evident confiscate si arse de administratia austro-ungara, (circa 80.000 de volume).

Badea Cartan a fost de cateva ori prin capitalele europene, inclusiv pana la Columna lui Traian, obiectivul sau principal, constituind o aparitie pitoreasca pe oriunde trecea. Mai mult de atat, a fost si prin Asia, prin Turcia, in Egipt, a fost si la Ierusalim. La un moment dat a fost atacat de niste talhari arabi iar acestia neavand ce sa-si insuseasca de la el, i-au dat ei doua palme 🙂

Viata acestui om este un intreg roman de aventura. A stat si la Manastirea Sinaia, urmele trecerii sale sunt pastrate si azi. Depozit de carte mai avea si la Busteni… urca pe Valea Cerbului si cobora la Bran… A fost adesea ajutat de calugarii de la Pestera Ialomitei, in special de calugarul Ioil. In 1905, in octombrie, agentii maghiari il informau pe prefectul Brasovului ca Badea Cartan avea numai in depozitul romanesc al cailor ferate din Predeal circa 1000 kg de carti.

Printre cele confiscate de autoritatile imperiale, se gasea si un tablou denumit „Batalia romanilor cu Carol Robert”, posibil sa fi fost o copie dupa tabloul pictorului maghiar Molnar Jozsef, realizat in anul 1855.

Dorinta sa a fost sa fie inmormantat la Sinaia, de funeralii s-a ocupat Liga Culturala, sectia Sinaia, condusa de primar. Badea Cartan a fost inmormantat in costum de mocan si pe cap i s-a pus de asemenea o caciula specifica…

Pozele sunt luate de pe net din diverse surse, detaliile le aveam notate tot asa, din ce materiale gasisem de-a lungul timpului.