Remember 7 august: Badea Cartan

In anul 1911, intr-o zi de 7 august,  a murit la Poiana Tapului in vila Lahovary, celebrul Badea Cartan.

Cateva zile mai tarziu este inmormantat in cimitirul Setu din Sinaia. Daca ar fi fost inmormantat in cel mai apropiat cimitir, adica pe Zamora, mormantul sau ar fi disparut o data cu acel cimitir. La fel cum a disparut mormantul lui Nicolae Gelepeanu, cunoscuta calauza a Bucegilor. Cimitirul vechi din Zamora azi nu mai exista.

Crucea de mormant a lui Badea Cartan este declarata monument istoric. Mormantul este undeva pe partea stanga, la circa 10-15 metri de intrarea in cimitirul Setu.

Vila Lahovary de la Poiana Tapului apartinea diplomatului Alexandru Lahovary. Vila a avut in perioada comunista diferite denumiri: Restaurant Crivat, a fost apoi Cinematograf, iar dupa 1989 o buna perioada de timp s-a numit Bar Costila… dupa care Vila Parc. Vila se afla in parcul din Poiana Tapului, fiind astazi proprietate particulara.

Vila Lahovary

Badea Cartan (n. 24.01.1849) era originar din Transilvania, din satul romanesc Cartisoara, atestat oficial printr-un hrisov al domnitorului Radu cel Frumos (17 mai 1473).

In anul 1877, in timpul Razboiului pentru Independenta, Badea Cartan a donat 1200 de oi armatei romane.

Badea Cartan a fost prieten cu V.A. Urechia, marele carturar si ministru al Instructiunii Publice. Periodic, Badea Cartan trecea muntii, in special Bucegii, pentru a transporta carti in Transilvania. Se estimeaza ca a transportat in circa 20 de ani cu spatele si magarii peste 150.000 de carti. Unele, au fost evident confiscate si arse de administratia austro-ungara, (circa 80.000 de volume).

Badea Cartan a fost de cateva ori prin capitalele europene, inclusiv pana la Columna lui Traian, obiectivul sau principal, constituind o aparitie pitoreasca pe oriunde trecea. Mai mult de atat, a fost si prin Asia, prin Turcia, in Egipt, a fost si la Ierusalim. La un moment dat a fost atacat de niste talhari arabi iar acestia neavand ce sa-si insuseasca de la el, i-au dat ei doua palme 🙂

Viata acestui om este un intreg roman de aventura. A stat si la Manastirea Sinaia, urmele trecerii sale sunt pastrate si azi. Depozit de carte mai avea si la Busteni… urca pe Valea Cerbului si cobora la Bran… A fost adesea ajutat de calugarii de la Pestera Ialomitei, in special de calugarul Ioil. In 1905, in octombrie, agentii maghiari il informau pe prefectul Brasovului ca Badea Cartan avea numai in depozitul romanesc al cailor ferate din Predeal circa 1000 kg de carti.

Printre cele confiscate de autoritatile imperiale, se gasea si un tablou denumit „Batalia romanilor cu Carol Robert”, posibil sa fi fost o copie dupa tabloul pictorului maghiar Molnar Jozsef, realizat in anul 1855.

Dorinta sa a fost sa fie inmormantat la Sinaia, de funeralii s-a ocupat Liga Culturala, sectia Sinaia, condusa de primar. Badea Cartan a fost inmormantat in costum de mocan si pe cap i s-a pus de asemenea o caciula specifica…

Pozele sunt luate de pe net din diverse surse, detaliile le aveam notate tot asa, din ce materiale gasisem de-a lungul timpului.

Contraste prin Parcul Natural Bucegi

Daca te-ai tine de postari despre ce vezi prin Bucegi, iti este de ajuns o tura de o zi si ai material pentru 2-3 saptamani…

Trebuie doar sa stai si sa privesti miile de oameni care urca de la intersectia de la Piatra Arsa spre Babele. Nu mai zic ca daca te mai duci si spre Sfinx-Cruce-Omu-Valea Ialomitei, ai peste 200 poze unice de postat. Si nu ma refer doar la peisaje naturale.

Aparatul de incasat taxa de vizitare aflat in holul statiei de telecabina Babele nu e functional. Nici telecabina Babele – Pestera nu functioneaza. Banca din hol dateaza din anii ’70.

Cabana Babele

Oi, „babe” si releu

Berbec visator

Intre Babele si fosta cabana Caraiman. Biciclisti urcand versantul spre traseul care ajunge la Monumentul Eroilor.

Parca sunt eu acum multi ani cand am urcat din Cheile Rasnoavei peste Dealul cu Mesteacan la Trei Brazi. Push-bike pe paine.

Iti poti face chiar cabana ta 🙂

Cabana Padina

Ciuperci-babe

Chiar la punct fix

Cateva luni

Ok, amandoi pentru poza. O capra neagra si un ied simpatic…

Plus ca intr-o zi de week-end jucau unii mingea prin Valea Jepilor, printre stancarii…

Rezumat din statiuni si munti; despre evenimente, ursi si oameni

Se intampla atatea intr-un interval scurt de timp 🙂

Intai, despre sistemul RO-ALERT. E vreo posibilitate sa dai „sign out”, „unfriend” sau ceva de genu’? Intreb pentru un prieten 🙂 Ca de cateva zile, dimineata incepe cu un mesaj al sistemului, in principal cu mesajul ca este un test. A mai fost si intr-o seara cand s-a anuntat ca un urs a fost vazut undeva intre Manastirea Sinaia si Peles. Maama, ce nasol! Pai, ursi sunt peste tot prin Valea Prahovei. Ba chiar au ajuns si prin centru pe la Breaza. Tot sistemul a anuntat-o si pe asta.

Ministerul a zis ca se vor impusca vreo 140 de ursi in acest an. Inca nu s-a facut nicio petitie referitoare la soarta acestor bieti ursi?.. Ei lasa, ca va vad eu peste vreo 2-3 ani cum va cauta ursii prin padurile Bucurestilor. E mult pana se prind ca somnul de iarna este o chestie depasita si o sa-i vezi cum iau calea padurilor din campie. Este o greseala sa mai impusti din ei cand ai atata padure pe langa Bucuresti :)) E chestie de timp pana vine ursul la Capitala…

Tot legat de munte, salvamontisti din Sinaia au fost in aceste zile pe traseele turistice pentru remarcari si inlaturarea vegetatiei cazute pe acestea, in special pe Piciorul Pietrei Arse:

In sfarsit, s-a gasit cineva care sa elibereze traseul de molidul acesta cazut din toamna.

Foto: Salvamont Sinaia

Cred ca foarte multi au vazut filmul cu bataia sora cu moartea incasata de un belgian care… circula cu motorul prin peisaje mioritice. Trecand cu motoarele, el si prietenii sai, pe langa o caruta cu cai si ciobani, caii s-au speriat si au rasturnat caruta. Belgianul, educat, s-a dus sa-si ceara scuze, sa le dea bani, ceva despagubire si ciobanii ce sa vezi? I-au dat cu batele in cap.

Acum, da, nu este in regula sa umbli unde ai chef cu motorul, ca sperii orice vietate. Dar pentru asta sunt autoritati care trebuie sa mearga pe teren si sa stabileasca niste lucruri, pe unde e voie cu motorul si pe unde nu e. Lasand si asta la o parte, imediat ce am vazut filmarea, era evident ca tot ce s-a intamplat acolo era de zona penala. Deci, cand vrei sa-i dai cuiva o corectie, in niciun caz nu-i dai casca jos ca sa-i dai mai bine cu bata in cap. Din start, ciobanii trebuiau arestati pentru tentativa de omor.

Nu exista justificare pentru asa ceva.

Mai jos este filmarea initiala cand belgianul este aratat cu capul spart in cateva locuri cat si interviul cu acesta. Evident, filmarile au restrictii de varsta:

In cele din urma, in urma plangerii motociclistului, care initial nu a dorit sa faca una, ciobanii au fost arestati preventiv pentru 30 de zile. Filmul in care belgianul era sa fie omorat in bataie a fost facut de catre prietenii acestuia, care stateau la loc sigur, pe o inaltime. Nu am sa inteleg cum poti sta sa filmezi in timp ce prietenul tau tocmai isi ia niste bate in cap. In loc sa se fi urcat pe motoare si sa fi dat cu ele peste acei criminali.

La Sinaia a inceput o vara a concertelor:

Si, de asemenea, la New Montana se cauta un receptioner/a:

Se poate aplica si pentru alte posturi, in functie de calificare, trimitand la adresa de mai sus CV-ul.

Seful Salvamontului Bran, d-l Sorin Maluselu, a tras recent un semnal de alarma referitor la ce se intampla la Varful Omu.

Este vorba evident de aceasi „calamitate montana” de decenii: cabanierul Popa. Acest magar ambulant pe ce a pus mana a stricat cu avaritia lui. Dupa ce ca niciodata nu a fost in stare sa respecte mediul, legislatia de vreun fel si pe cei care intra in cabana, nici macar un wc nu a fost in stare sa construiasca. Mai mult de atat, acum l-a inchis pe motiv ca l-au infundat turistii cu ambalaje si peturi. Un nesimtit mincinos, ca mai toti comerciantii comunisti de varsta lui. Nu mai face fata „toaleta” de la cata vanzare are.

Nu prin comentarii se va schimba ceva. Ci prin cat mai multe sesizari la ANAF in special, ca pe din astia ca Popa acolo ii doare. Apoi, Garda de Mediu,, Administratia Parcului, Consiliul Judetean, Ministerul Turismului. Dar ANAF-ul tata 🙂 pentru ca toti alde din astia, gen Popa, urasc de moarte ANAF-ul. Reclamat ca nu da bon fiscal, pentru ca asa si este, nu da bon.

Mai mult de atat, si-a amenajat drumul care duce la cabana si, fiind vara, are vanzari incredibil de mari. Sa ridice mana cine a primit bon in ultimii ani la cabana lui. Sau, ca mic exemplu, la fiecare coca-cola de 0,5 lei, el da in oras 2 lei si o vinde cu 8 lei. Asa ca 6 lei sunt ai lui. Asta are peste 100 de clienti zilnic si in week-end cu sutele. Plus ca mai si cazeaza.

Prin inactiunea noastra, pe bunul nostru simt, comunistul asta face saci de bani pe care va dormi la iarna, bucuros ca a mai trecut un an, razand de toata lumea.

Cand a fost Marathonul 7500, magarul a blocat cu masina lui drumul ca sa nu poata trece organizatorii. Adica sa care acestia cu spatele o tona de apa si sute de kilograme de mancare pentru sportivi, sa nu intre pe drumul lui. Auzi, drumul lui!!! Suplimentar, le-a cerut si bani pentru 10 cazari pe care tot el le-a fructificat, ca sa-i lase sa se mai incalzeasca in cabana, in timp ce bietii voluntari au dormit in refugiul Salvamont. Si cata vanzare i-au facut talharului concurentii de la acel Marathon…

Asta trebuie boicotat, reclamat continuu, pana inchide si pleaca.

Iar cei cu mitingurile ar trebui sa faca in fata cabanei o actiune de protest. Sa faca live-uri din fata cabanei 🙂

Foto: Mihai Sterpu

Si o parte frumoasa a Bucegilor:

Foto: Razvan Podeanu. Cat de fain 🙂 Parinti privind spre Coltii Morarului langa un bebe care doarme 🙂

Cum arata intr-o zi de week-end Platoul Bucegilor, in zona Piatra Arsa?

Foto: Gratzzy Cotacu

Cati bani oare s-ar incasa, daca ar fi cineva pe acolo sa ia acea taxa de intrare in Parcul Natural Bucegi?

Despre statiunea Predeal, mai toate televiziunile dau stiri negative. Ca pare un oras abandonat, ca totul este pe dos, ca nu merge nimic, sunt caini, sunt ursi etc. Un reportaj cat de cat mai complex, a fost realizat de catre TVR:

http://stiri.tvr.ro/predeal–ora–ul-nimanui–primarul–i-viceprimarul-au-condamnari–doar-secretarul-primariei-are-func–ie_847936.html#view

Realitatea este ca Predealul de azi este asa pentru ca nu se inteleg pe plan local consilierii PSD-ului si cei ai PNL-ului. De asemenea, o vina majora o au si oamenii de afaceri care daca au un hotel sau o carciuma cred ca e suficient si nu se implica in nimic, asteapta tot ca autoritatea locala sa le asfalteze pana la usa, sa le dea zapada chiar si din curte. Nici conditiile de lucru la Predeal nu sunt din cele mai bune. Orasul nu are curse regulate de maxi-taxi spre statiunile vecine…

Insa, reportajul nu scoate o vorba despre faptul ca statiunea are, o mai avea, culmea… si administrator public. Evident acesta este preocupat de ce stie mai bine, de lucrari 🙂 Cum sa mearga lucrurile intr-un oras in care, majoritatea factorilor de decizie este pentru sine nu pentru comunitate…

Ieri trebuia sa se aleaga viceprimarul si sa fie validat mandatul unui nou consilier, d-l Predeleanu. Ca de obicei, desi prefectul a tot insistat, multi consilieri locali au lipsit:

Degeaba le scrie prefectul…

Ordinea de zi… insa, ca de obicei, nu s-a intamplat nimic.

Prezenti si absenti

Un fapt interesant, si cu aceasta inchei, este acela ca la Manastirea Simonos Petra de pe muntele Athos, se pastreaza mana stanga a Mariei Magdalena. Habar nu aveam… Planuim de ceva timp o excursie la acest munte, poate o si realizam pana la iarna…

Din Finlanda la Marathon 7500; povestea unei pasiuni!

Era pe la inceputul saptamanii trecute, cand ideea de participare la cel mai dificil maraton al tarii, parea irealizabila. La acest maraton se alearga in echipa de doua persoane, in acest an erau 3 curse, nici antrenament, nici partener de cursa, nici nu ma agitasem…

E frumos sa mergi in fiecare an la acest concurs, fie ca participant, voluntar, simplu spectator fiindca, in viata aceasta, evenimentul acesta este altceva. Mai bine zis, la scara mica, este lumea ideala 🙂

Sunt totusi persoane in lumea aceasta, suficient de…, incat sa dea niste starturi in vietile altora. Cred ca fiecare facem asta pentru altii.

Povestea din acest an referitoare la participarea la Marathonul 7500 incepe cu propunerea lui Razvan de a merge impreuna, el fiind in Finlanda cu serviciul, urmand sa debarce la Bucuresti tocmai in timpul desfasurarii maratonului mare. Discutii, ca „nu prea ne-am antrenat” si alte povesti, au fost evident. Insa, virusul evenimentului, dorinta de a alerga pe potecile Bucegilor, de a intalni organizatorii sau alti prieteni, a depasit orice obstacol. Ideea era de a participa la maratonul mic, adica la cel de 45 de km. Că in timpul cursei ne-am convins ca asa-zisul maraton mic este mult mai dificil decat Maratonul Pietrei Craiului, este alta treaba.

Startul era la ora 6:00 a.m., sambata, pe 13 iulie 2019. Noi vorbisem joi, vineri la ora 13 eu am plecat spre tabara de la Pestera, el la ora 14 urma sa aterizeze in tara, pana ajungea la Brasov, pana lua masina, pana ajungea si el la Pestera… In cele din urma, bagajele mele le-am lasat sa le ia el, si eu am inceput sa urc pe Jepii Mici. Ne-am intalnit pe la 12 noaptea cand am reusit si sa ne inscriem :))

Ce mi-a placut la inscriere, a fost faptul ca organizatorii controlau minutios fiecare concurent, in asa fel incat sa nu-ti lipseasca nimic din echipamentul obligatoriu. Cum lucrurile mele erau risipite in trei puncte, a durat un pic sa le adun. Insa, cu o zi inainte ninsese la Vf. Omu, iar noaptea precedenta la Pestera a fost destul de rece. Echipamentul obligatoriu era reprezentat de o lista destul de lunga de articole, toate necesare supravietuirii in caz de cine stie ce problema. Tocmai datorita acestei masuri stricte, la aceasta editie, nimeni nu a avut nicio problema si au fost peste 330 de echipe inscrise. De asemenea, in mijlocul concursului, la Vf. Omu, ti se controla la sange echipamentul. Nu aveai un articol, echipa era descalificata. Nu a fost cazul pentru nimeni fiindca, in cele din urma, era in interesul fiecaruia sa-l poarte, vremea fiind parca de final de toamna.

Si incepe povestea…

Nemaiavand rabdare pana vine Razvan, o iau spre Valea Jepilor, muntele era acoperit, parea ca ploaia este doar o chestiune de timp. Si pe la telecabina mi-au zis niste baieti: „unde te duci, nu vezi ce ploaie vine?!” Pe masura ce urcam, vremea nu mai parea atat de periculoasa 🙂

La intrare in traseu

Nici urma de nori suspecti… era parca aiurea sa mergi prin astfel de locuri sub amenintarea unei ploi.

Niste metri buni de zapada

Un mic firicel de apa pe unde a fost acum o luna de zile, o cascada celebra.

Initiere in coborarea de pe munte

Gata… nu mai e nimeni la fosta cabana Caraiman. Nimeni adica, nici picior de caine, nimic.

Pe Platou spre Babele

Nu era nici prea cald ca intr-o zi normala de vara.

M-am oprit la Babele, la o cafea in amintirea altor cafele de alta data, din alte trasee. Duminica, pe 14, erau vreo 6 ani de cand facusem un traseu spre Bran prin zona Clincea, prinsesem macul galben inflorit etc.

Tot aici la cabana, ma intalnesc cu un prieten de la Salvamont, mai stam de vorba si fiecare cu treburile lui. Spre Pestera am mers foarte incet ca sa ma bucur de peisaje 🙂

Tabara cu corturi de la Pestera, casa Marathonului 7500

Ajung, instalez cortul, revedere cu oameni dragi… si plec sa mananc. Ideea era la Coteanu dar nu am ajuns pana acolo. Era putin peste ora 17 si mai aveam si altceva de facut.

Trec pe langa micile terase din zona Horoabele, erau doar 2-3 clienti. Zic „hai ca nu o fi ca data trecuta”, tinand cont ca servirea o facea o doamna foarte prompta. Barbatii de data trecuta care faceau gratarul aveau doar o viteza, foarte incet. Erau ca sa decoreze peisajul. De data aceasta, erau la bere, la o anumita distanta, unde stau de regula din acestia, neispravitii :)) Precaut, am intrebat-o pe femeie, detaliile, daca are, ce are, cat dureaza, vin eu sau aduce ea comanda… Din vorba in vorba, i-am zis de tantalaii din preajma ei, a pus figura cu femeia obisnuita cu astfel de „barbati” si si-a vazut de treaba. Totul a fost perfect, evident 🙂

Mancarea e si mai buna intr-un peisaj, nu la o masa oarecare…

Acesta este secretul 🙂

Ma uit la ceas si hai ca mai e timp si pentru o mica expeditie, pe urmele istoriei 🙂 O sa detaliez in articolul urmator…

Prin padurile zonei am intalnit nu doar animale, ci si mai multi crini de padure despre care aveam sa povestesc cu Vali Balan de la Administratia Parcului, mare pasionat de flora. La el este mai complicat, eu ma axez doar pe localizarea si numaratul zambrului si tisei.

Spre tabara, in dreptul manastirii

Taman la sedinta tehnica

Sedinta a fost condusa de Silviu Balan… ce bucurie sa vezi atatia oameni tineri, cu aceleasi idei despre timp, viata, societate, in acelasi loc.

Am stat pana noaptea tarziu si am prins vreo 5 echipe care au trecut linia de sosire, incheind ultramaratonul de peste 90 km… Pe la ora 2 am adormit. Ce sa vrei mai mult? Un cort cald, latratul unui caine de la stana, cerul instelat, intre prieteni, si cu ochii inchisi ai recunoaste fiecare suier, miscare. Nu e un concurs, de fapt, sunt clipele vietii tale si tu alegi ce sa faci cu ele…

Vremea si evolutia ei, chiar daca aceasta conta mai putin, cel mai important este sa fii acolo, o primisem :)))

Trezirea a fost pe la 5:20 si la ora 6:00 dupa verificare echipament, din nou, am luat-o la deal, vreo 200 de oameni. Fain de tot! 🙂 Cand alergam, cand mergeam repede…

Mai sus de Cascada Obarsiei… muntele se trezea la viata.

Cum noi nu aveam niciun scop, nici limita de timp, ci participam pur si simplu, in ideea de a fi cat mai fain si de a ne resimti cat mai putin dupa concurs, chestii impuse de realitatile cotidiene, nu am tras cine stie ce. Noi lucram si 10 ore pe zi, nici antrenamente… nici nu aveam pretentii. Important era sa terminam concursul si taras daca se impunea 🙂

In vreo ora si jumatate am ajuns la Vf. Omu si tot atat am facut si pe Valea Cerbului pana la Gura Diham. Aici eram pe la 8:50 si am plecat la 9:10 spre Poiana Izvoarelor si Prepeleag. La ritmul nostru mai putin de 2 ore nu am facut pana la Prepeleag, unde era Iulica… bucuria revederii, el nu stia ca o sa participam…

In costum popular ca orice sacelean ce se respecta 🙂 Daca la MPC pe urcarea spre Diana ne astepta o fata in costum popular, iata ca la 7500 am dat de un baiat…

Razvan urmarind cu privirea niste alergatori aflati hat-departe, pe abruptul Bucsoiului. Na, mai trebuia sa-l urcam si noi :))

Ne-am despartit de prietenul nostru Iulica si am pornit-o printre jnepeni. Ulterior, la final de concurs a urcat si el pe Bucsoiu si ne-am regasit la tabara.

Cam pe acolo este poiana de la Prepeleag.

Zeci de participanti din acest loc si pana in varful acelei pante. Dupa aceasta mai vine inca una la fel. Precedenta si cea mai mare ati vazut-o intr-o imagine mai sus. Privita de sus in jos 🙂 Bucsoiu nu este deloc o joaca, insa este cel care face diferenta in acest concurs. Pana a iesit majoritatea din acest abrupt, primii au si incheiat concursul.

Si se vede Vf. Bucsoiu. Pana acolo am trait o alta revedere frumoasa… cu Marius Sendre, alt CPNT-ist. El statea intr-un punct periculos ca nu cumva vreun concurent sa iasa din traseu pe acolo si sa se accidenteze. Organizatorii maratonului sunt niste tineri care pun mult suflet in ceea ce fac, cu multa responsabilitate. Fiecare dintre cei care pun umarul la acest concurs este un exemplu. Fara calitate umana nu faci nimic. Oameni pe care-i daca privesti in ochi, te vezi in ei asa cum ei se vad in ai tai. Marathon 7500 si MPC sunt niste chestii pe care le intelegi doar atunci cand le traiesti. Cu oamenii de acolo vei fi prieten toata viata si dincolo de ea…

Iesirea din Bucsoiu si apropierea de Omu.

De aici, si pana la punctul de control din Poiana Gutanului, trecand de Refugiul Batrana, am facut un timp neverosimil pentru noi, o ora si 25 de minute. Inca o ora pana in Saua Strunga…

Coborarea din Sa spre Padina si apoi drumul pana la tabara, ne-a mai luat o ora.

La sosire ne asteptau Cornel, Manu, Silviu, era tot ce conta 🙂 Ne imbratisam si realizam ca suntem acasa 🙂

Exista si o zona special amenajata unde te duci dupa concurs si iti iei ce ai nevoie, mancare, apa, suc, dulciuri, toate puse la dispozitie de organizatori. Ultima jumatate de ora, am parcurs-o prin ploaie. Nu era prea serioasa dar era ploaie. Prilej de testare a noilor foite date de catre organizatori la inscriere, care au trecut testul. Ne-am dus la corturi sa ne schimbam… Eu parca as fi continuat pe jos pana acasa. Ploaia si norii adunati pe la Babele m-au facut insa sa ma razgandesc.

In timpul concursului, la un moment dat chiar am crezut ca la ritmul nostru, suntem exact ultimii 🙂 La final, am vazut si noi ca am iesit in prima jumatate a clasamentului chiar daca timpul era astronomic, peste 10 ore si noi eram pe la pozitia 47. Asa am ajuns la concluzia ca acest maraton mic, cu o diferenta de nivel de 3200 m, lung de vreo 45 km, nu e deloc mic, e chiar mai greu ca MPC-ul.

Dormim vreo ora in cort, inveliti de sunetele ploii si la un moment dat aud din cortul vecin, cum intreaba Razvan daca mergem sa mancam. Deliberam putin, ne luam la revedere de la prieteni, trec pe la Manu (cel de la Livezile Dobrinoiu) sa iau 2 cutii de suc natural, ne luam la revedere si de la agentii Parcului Natural Bucegi, Vali Balan si Alex Coltoiu, care si ei au fost de serviciu la Pestera in perioada Maratonului 7500 si o luam spre Padina.

Ne oprim la Coteanu, la pensiunea Gura de Rai, unde mancarea e facuta exact asa cum trebuie si comandam pastravi cu mamaliga si mujdei.

Cu 35 de lei, iei orice fel doi. Anterior, incercasem sarmalele cu mamaliga. Acum altceva.. sunt 2 pastravi la o portie, servire eficienta, oameni draguti, nu tertipuri…  🙂

Nostalgici si cu picioarele oarecum intepenite 🙂 am luat calea Dichiului sosind acasa… convinsi ca vom repeta si la anul aceeasi miscare 🙂

Au mai fost si alte momente… Tilea Pepi, un alt prieten, mare alergator montan, profesor de geografie in Zarnesti, ne spunea ca a simtit frigul in noaptea de 12.07. prin mai multe randuri de haine, deci nu era de glumit, trebuia sa ai neaparat echipamentul obligatoriu. Plus momente hilare pe traseu cu Razvan, noi am inceput cu rasul din liceu si nu o vom termina niciodata 🙂 Mai este si cand am fost sa cumpar o cafea cu lapte… cer o cafea cu lapte, vanzatorul imi spune: moccacino, trocacino, americana etc, vrajeala din asta :)) Eu: „Doar o cafea cu lapte!”. El: „De care?” Repet eu, repeta si el :))) Iau o hartie de 10 lei, i-o inmanez si ii spun „de banii astia tu da-mi orice cafea cu lapte”. Si aia a fost…

Iesirea in Saua Strunga 🙂

Traseu cu bicicleta: Busteni – Sinaia – DJ 713 – Cabana Dichiu – DJ 714 – Sanatoriul Moroeni – Manastirea Sf. Ioan Iacob Hozevitul – Pietrosita – Fieni – Bela – Varfuri – Iedera – Magureni – Bobolia – Gara Campina

Dupa o iarna lunga si o primavara tomnatica… mai vine si anotimpul calatoriilor.

Un nou traseu pitoresc, lung de circa 100 km…

La 8:10 am plecat din Busteni spre Sinaia, pe la 8:30 eram la gara din Sinaia, apoi am oprit pe Malul Spitalului la niste cumparaturi si am continuat pe DN 71 spre Targoviste.

La Sinaia, vazand masina din imagine, ne-am adus aminte ca peste cateva ore incepea un concurs de eleganta, cu multe masini de epoca. Un concurs pe care noi il ratam…

La 9:25 eram la fosta cabana Cuibul Dorului, intrand asadar pe DJ 713 ce urca pe Platoul Bucegilor.

Ca de obicei, pustiu. Am auzit ca era cat pe aici sa se vanda dar proprietarul s-a razgandit.

Urcam noi linistiti, surprinsi ca parca nu erau cine stie ce masini si, la un moment dat, o coloana de masini ne-a ajuns din urma. Ei bine, asa a fost pana la cabana Dichiu. Exact ca pe DN 1.

Se lucra la drum si masinile asteptau mult si bine, pana se deschidea un fir. Mai era si hramul manastirii de la Pestera Ialomitei, fiind sarbatoarea Sf. Petru si Pavel asa ca, mii de oameni in mod sigur urcau pe munte. Cand este aceasta sarbatoare, mai ales in week-end, trebuie sa ai nervi de otel ca sa mergi cu masina in Bucegi.

Iar il repara 🙂 Am mai scris eu cand s-a asfaltat acest drum, ca e perfect acest drum pentru multi, il vor repara toata viata lor si a noastra. Cand repara aici, se strica mai sus si tot asa…

La 10:10 eram in punctul panoramic de la limita dintre judetele Dambovita si Prahova. Pana si oile treceau dupa cum se vede, dintr-un judet in celalalt 🙂

Cabana Dichiu mai sus. Acolo ne-am oprit sa cumparam niste cascaval. D-na care vindea ni l-a si feliat…

La 10:30 am ajuns la cabana Dichiu, unde am stat 5 minute. Portiunea dintre Cuibul Dorului si Dichiu am parcurs-o in circa o ora. Imaginea de mai sus e la plecarea de la cabana Dichiu. Se vede cum pe DJ 713 urca o multime de masini. Ce nebunie o fi fost pe la pranz.

Mai departe, am coborat spre intersectia cu Zanoaga-Pestera si Moroeni. O coborare foarte frumoasa printre zeci de masini obligate sa parcurga cu atentie portiunile neasfaltate de la poduri, timp in care noi zburam pe langa ele. Multe microbuze din Brasov, Prahova, Bucuresti. Un sofer de microbuz din Bucuresti ne-a recunoscut mai tarziu prin comuna Iedera…

Ajungem la intersectie si facem stanga spre Moroeni:

Am lasat asfaltul pentru drum forestier. De aici am tot coborat, cu mici portiuni de urcare, circa 15 km pana la acel sanatoriu ce apartine comunei Moroeni. O ora am facut pe acest drum, amintindu-mi de plictiseala maxima incercata cu masina pe acest drum care pare ca nu se mai termina. E acelasi sentiment ca la Vidraru. Ocolirea lacului se face pe un drum de circa 20 km 🙂 Nici nu stiu cat am facut cu masina. Evident cu bicicleta am facut si mai mult numai ca, e altceva cu bicicleta. Te opresti, vezi ceva…

La intersectia cu Scropoasa

Dintr-un punct panoramic pe care s-ar putea sa-l ratezi cu masina, am admirat vreo 10 minute cariera de la Lespezi si o parte din Cheile Zanoagei, imprejurimile Scropoasei.  Cascavalul d-nei de la Dichiu era foarte bun…

M-am uitat pe acest drum pana la sanatoriu, de 2 cruci de piatra, dar nu am vazut nimic. Probabil si din cauza vegetatiei si pentru ca in mod sigur autorul contemporan ce scria lucrul acesta, le preluase dintr-o sursa de pe la 1910. Foarte probabil nu sunt in preajma acestui drum ci pe langa fostul drum de plai din apropiere.

Sanatoriul… la cladirea cea mare cred ca se efectueaza niste lucrari. Ca si in alte locuri sanatoriale, cei de pe la poarta nu pareau deloc bolnavi… ci in vacanta. Important este sa fie omul sanatos 🙂

Sanatoriul a fost inaugurat in anul 1938 si avea tot felul de terase si fantani prin curte.

Un fost izvor amenajat, azi o ruina

Plecam spre Moroeni pe un drum cu asfalt dezastruos, cu atentie la curbe unde era mult nisip… daca intri cu viteza, nisipul este calea cea mai sigura de a te catapulta in decor… Bine, asfaltul este denivelat rau, gaurit…

Satul Glod. Din acest punct, nu continuam pe drum, ci iesim din drum pentru a cobori la o manastire ortodoxa de rit vechi.

Vreo 5 minute coboram pe langa biciclete pe aici…

Biserica

Am stat ceva si pe aici, vorbind cu maicile, aprinzand lumanari, cumparand mir, la poze…

Moaste, fiecare cu o poveste aparte

Sf. Mucenita Elisabeta din familia Tarului Nicolae. Elisabeta, a fost de fapt, marea ducesa a Rusiei, asasinata alaturi de familia tarului Nicolae al II-lea, de catre comunisti.

Cam asa arata marea ducesa a Rusiei, sora tarinei Alexandra.

Din intersectia de mai sus am iesit in DN 71 care leaga Targovistea de Sinaia.

Continuam spre zona Moroeni-Pietrosita, trecem pe langa Casa Memoriala Cioranescu…

Biserica – hramul „Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil”.

Si la ora 13 ajungem in Pietrosita:

Casa Constantin Marmandiu

Sediul Primariei Pietrosita, fosta cladire de odinioara a Vamii.

Centrul comunei Pietrosita mereu mi-a placut datorita aerului istoric impus de cladiri. E logic sa fie asa pentru ca aici a fost Vama.

Un alt obiectiv atins, biserica cu trei hramuri de la Fieni, ridicata in anul 1804. Biserica, monument istoric este inchisa din anul 1948 si in interior totul este in stare de degradare.

Biserica este inchisa cu grilaj metalic dar te poti uita in interior… o mizerie de nedescris.

Este si o cruce de piatra impozanta langa biserica, tot monument istoric, datare 1660. Pe ea se afla chipul Maicii Domnului dar nu se mai cunoaste asa de bine. Crucea este de pomenire si se crede ca a fost ridicata in momentul in care s-a construit si prima biserica a Fienului. Biserica de la 1804 ar fi a treia.

Centrul Cultural din Fieni si ora 14 ne-a prins la o terasa.

Dupa 30 de minute, am plecat mai departe…

Carpatcement

Ca sa nu mergem pana la Pucioasa, am intrat pe alt drum, prin cartierul Berivoiesti.

Asa arata drumul prin acest cartier. Mergem pe el pana se transforma in forestier…

Spre satul Bela; dupa cateva curbe drumul se schimba radical si noroc ca e bicicleta nu altceva.

Mergem prin sat o vreme apoi ajungem la indicatoarele pozate din tura trecuta.

Un prieten pe Facebook, cunoscator al acestor zone, d-l Gabi Prundaru, imi spusese ca spre Moreni este un traseu pitoresc. Asa a si fost. Dupa ce am intrat pe aceasta ruta, la scurt timp, incepe un urcus dar la cat urcasem noi pe Dichiu 🙂

Foarte multe cruci din lemn… dar nicio biserica pana la Valea Lunga.

Monumentul eroilor langa primaria Valea Lunga

Si un alt obiectiv despre care citisem in carti mai vechi… o biserica veche, de cand o parte din actuala comuna Valea Lunga apartinea de Plaiul Campinei. Comuna azi este inclusa in judetul Dambovitei, in trecut era o parte din ea in Prahova.

Ruinele bisericii vechi

Crucea de la mormantul preotului Policarp Popescu

Bolta altarului

Ajungem si in comuna Iedera, nu stam prea mult si urmam un drum asfaltat ce ne va scoate in comuna Magureni din judetul Prahova, localitate cantacuzineasca odinioara… Aici a locuit unul dintre personajele mele istorice preferate, spatarul Draghici Cantacuzino 🙂

Citim poezia, mergem bine si, dupa vreo 3-4 km la revedere cu asfaltul 🙂

Din ce te apropii de limita intre judete iti dai seama ca nu merge nimeni pe aici cu masina. Vin niste denivelari uriase…

Drumul acesta l-am parcurs in circa o ora, iesind in zona Satul Banului. Multi oameni cu corturi, la gratare, rulote, masini etc prin poienile din preajma drumului, pe partea prahoveana.

Forestierul, in partea damboviteana, are si niste serpentine. Dupa acestea vine o troita cu doua cruci, mai dai o curba si vezi asfaltul. Urmeaza numai coborare cativa kilometri…

Biserica din Magureni. Ca si aceea de la Lespezi si aceasta a intrat in renovare.

Era 18:10, dupa o oprire la un supermarket.

Au urmat apoi Cocorastii Caplii – Bobolia – Gara Campina.

Spre Campina, la iesire din Cocorastii Caplii

Biserica din Bobolia

Gara Campina, sosire la 19:05. Aici am stat vreo 20 de minute pana a venit trenul spre Busteni.

Masurand cat de cat…

Am urcat Bucegii ca sa ajungem la Pietrosita-Fieni si sa ne intoarcem pe la Iedera-Magureni in Campina :))

Bucegi: Podu’ cu Florile si Claia de Piatra

Povestea de cateva ore a inceput de la cabana Dichiu, loc de parcare a masinii.

De aici, pe jos spre Zanoaga-Bolboci-Podu’ cu Florile-Claia de Piatra si retur.

Returul ar fi trebuit sa fie: Claia de Piatra-Scropoasa-Dichiu pe triunghi albastru, numai ca vremea nu a tinut cu planul nostru si am revenit tot pe traseul initial.

La Zanoaga

Stancarii superbe decorate cu molizi… pe alocuri si cu cate un exemplar de zâmbru.

Asa-zisa „cabana” Podu’ cu Florile. O investitie de peste 22 miliarde lei vechi, inutila din nastere, bani ingropati pe veci.

Drum de acces mai sus de „cabana”

Aici e de Jeep, nu de orice masina.

O parte din muntele Lespezi: Claia de Piatra

Aspect din muntele Lespezi pe fundal.

Panorama din drumul spre punctul panoramic Podu’ cu Florile

Selenar de Bucegi

Prim plan cu muntele Tataru

Stanele s-au deschis pe Bucegi 🙂

Lacul Bolboci vazut de la Podu’ cu Florile

Zona Zanoaga

Noi ne uitam la acest lac chiar din zona de unde a fost luata piatra pentru digul lacului.

Jandarmi in patrulare

Dupa niste peripetii, am ajuns si la Claia de Piatra. Chiar daca nu pare, zona este destul de salbatica, fauna bogata in ursi, lupi si caprioare 🙂

In apropiere este si cariera functionala de la Lespezi (a Fabricii de Ciment Fieni).

Platoul Carstic Lespezi

Borna veche

O privire spre Obarsia Ialomitei cu Mecetul Turcesc

Camp de izma (menta).

Si… ploaia ne incurca planurile, asa ca printre trasnete si bubuituri asurzitoare, ne-am intors pe acelasi drum. Am incercat fara succes sa prindem in poze astfel de fenomene insa, cum ploua cu galeata, am abandonat ideea destul de repede.

Pe la Podu’ cu Florile s-a oprit ploaia. Pana a venit urmatoarea repriza trecusem de Bolboci si ne-a prins cu o curba inainte de cabana Dichiu. Ca ploua sau nu ploua, la Bolboci si pe DJ 713 era ca pe DN 1, masini foarte multe.

Sa mai si calcam pe digul lacului 🙂

Lacul

In partea cealalta, langa drumul asfaltat erau niste comercianti care vindeau porumb fiert si fructe de padure. Atat de multa lume era incat cei de acolo au vandut tot porumbul din oala, din portbagaj. Daca mai aveau, mai vindeau inca pe atat :))

O privire spre Cheile Zanoagei, de unde se ridica o ceata… 🙂

De la masina ne-am mai oprit putin prin Sinaia si pe la ora 16 eram acasa.

Pe potecile Bucegilor: Busteni – Valea Jepilor – Brana Caraimanului – Monumentul Eroilor – Cascadele Vaii Jepilor – Piciorul Pietrei Arse – Stana Regala – Sinaia

Duminica nu a plouat. O spun de parca as anunta nu stiu ce eveniment :))

Era cam innorat dar nu cine stie ce. Nici nu m-am mai uitat ce mai zic meteorologii. Vedeam pe traseu, daca ploua tare exista pelerine sau variante de traseu, inclusiv inapoi 🙂 Oricum, era o zi in care nu stiam prea bine ce voiam. Un traseu de la Busteni la Sinaia, o filmare pe la cascadele Vaii Jepilor, poate un pic si pe la Monumentul Eroilor… cam asa era ideea de baza.

Mi-am propus un 9:30 la intrare in traseul de pe Valea Jepilor si asa a fost. Mai umblasem si dupa o cafea buna prin zona Silva… ca apoi sa aflu ca este o terasa faina chiar la intrarea in traseu, unde au si cafea. Ramane pe data viitoare.

Imediat dupa ce am intrat in padure, intersectez forestierul si, pe acesta, o pana din fier folosita cine stie cand la crapatul lemnelor.

Intrarea in traseu, adica 2 ore in ritmul meu… cu tot cu poze pana la cabana Caraiman.

Mai sunt zone cu grad ridicat de pericol. Adica la astfel de traversari se poate aluneca, te poti lovi de stanci. Din poza nu prea pare periculos. Insa, in realitate e mult mai inclinat.

La prima traversare a Vaii Jepilor. Marea majoritate a celor ce vin pe aici, calca pe acel pod improvizat din crengi. Adica iei apa sigur daca nu poti sari din piatra in piatra. Si faza cu saritul nu e chiar asa simpla. Daca nu-ti iese, iti rupi picioarele sau gatul in pragul de apa de mai jos.

Zapada? Cu tonele prin zona aceasta, intinderi mari si grosimi de multi metri.

Cand sa treci din nou valea, uite ca nu mai este traseul 🙂 Si ocolesti covorul de zapada prin dreapta, pana sus la intersectia cu Braul lui Raducu.

Cu galben mergi spre Braul lui Raducu, pe rosu mergi pe traseul clasic de pe Jepii Mici.

Cam trei-patru metri cel putin…

De la revenirea in traseul turistic poza spre amonte.

De la revenirea in traseul turistic poza inapoi, cu vedere spre intrarea in Braul lui Raducu.

Cascada Caraiman, Vanturisul Caraimanului… sunt diverse denumiri.

Panoul montat de Administratia Parcului a fost distrus de anul trecut.

Irisul, superba floare…

Bobocei

Dupa 2 ore gata si valea… si am intrat in traseul spre Cruce.

Pe Brana Mare a Caraimanului

Monumentul Eroilor

Santierul de restaurare din jurul Monumentului.

Mai jos, orasul Busteni:

Manastirea Caraiman

Gara, sediul Politiei, Primaria, Centrul Cultural, Biserica Domneasca…

Si Azuga:

Langa Biserica „Sf. Treime” se zareste monumentul generalului Garoescu.

Brana Caraimanului si fosta cabana Caraiman

O familie pe traseu

Doi iezi privindu-se :)) Daca zoom-ul nu ramanea la 30x, as fi prins si mai clar momentul „discutiei” 🙂

Cred ca aici e chestia aceea… dupa fusta mamei.

Cabana de altadata… nu mai era chiar mult pana la cascade.

Nostalgie

Loc de privit

Cascade in trepte

Muguri de jnepeni

Telecabina Busteni-Babele functioneaza…

Pe Platoul Bucegilor langa un lac fara nume, care ar trebui sa se numeasca poate tot Jepi 🙂

Spre Piatra Arsa

Gentiene

Vanessa cardui pe bujorul de munte aproape inflorit

Cantonul Jepi

Alti nostalgici 🙂 Au disparut dupa creasta si au iesit ceva mai jos :))

Am o poza din anul 2004 cu acest jneapan. Parca nu a crescut deloc 🙂

Poiana lui Varsanufie

Stana Regala

castelul pelesPe la 17:30 eram la Castelul Peles.