Cu bicicleta din Busteni la Pestera Ialomitei

Traseul l-am parcurs in week-end-ul trecut. Daca am fi mers pe jos, peste Bucegi, la Pestera Ialomitei, deci pe traseu turistic, am fi facut acelasi timp 🙂 🙂

Cred ca pe la ora 9 am plecat. Trebuia sa plecam mai devreme dar nu prea am avut eu starea de spirit potrivita 🙂

Din Poiana Tapului urcam pe str. Mihai Bravu la capatul ei fiind drumul forestier ce avea sa ne scoata dupa vreo 4,5 km in zona fostei Vulparii. De la intersectia de drumuri in 5 minute eram in Drumul Cotei.

Martinel facuse deja inviorarea de dimineata pe acel drum.

Se vedea Drumul Cotei dar am oprit la trepte. Mda, treptele, aha…

Iesim in drumul asfaltat, trecem de cabana Schiori si mergem spre Taverna Sarbului. In parcare, pana in Telegondola Sinaia-Cota 1400 erau multe autocare…

De la Taverna facem dreapta si intram pe forestierul Calea Codrului, odinioara asfaltat.

Taverna in spate

Bariera si traseul ocolitor. Treaba este ca in partea cealalta, spre DN 71 nu ai pe unde sa repeti figura si trebuie sa te intorci cu Atv-ul sau ce ai pe 4 roti.

Si pe aici tot felul de locuri ce trebuiau ocolite sau traversate mai cu atentie. Sa nu ajungem prea murdari prin Valea Ialomitei. Daca am fi mers pe sosea pana la Sinaia si apoi direct in DN 71, am fi mers mult mai repede. E mai frumos insa prin padure, departe de zgomotul masinilor.

Interesant, nici aici apa nu mai e buna.

De la podul de peste Izvorul Dorului dam curba dupa curba… pana la intersectia cu drumul vechi spre Cuibul Dorului. Si pe aici destule noroaie…

Fosta cabana Cuibul Dorului, inchisa de ani buni.

In DJ 713, pauza. In ziua aceea am vazut peste 40 de persoane pe biciclete pe portiuni din traseul efectuat de noi.

De aici incepea urcarea serioasa. Pana la punctul de belvedere situat la limita intre judete, am facut cateva opriri de circa un minut fiecare, pentru poze sau pentru reglarea seii.

Peisaj spre Vanturis… cu gandul la Cascada. Ar merge un sarit din bolovan in bolovan :))

Pozez asfaltul crapat, bine acesta era crapat si in alte locuri nu doar aici, si aud: „Mai stii cand au decopertat aia jos la cabana 2 km de asfalt din cauza ta?” Ma opresc interzis cu ochii mari :))

Da, parca prin 2012 venise Elena Udrea si inaugurase primii kilometri din DJ 713.  Dupa vreo luna sau doua, totul era fisurat, crapat. Nu mai stiu pe cine am sesizat si au venit sa decoperteze si sa asfalteze din nou. Cate frigidere a trebuit sa umplu atunci :))) Trebuie sa deschid un blog nou unde sa postez toate sesizarile si raspunsurile autoritatilor. Sunt peste 500 lejer. Concluzia, dupa atatia ani? 🙂 🙂

Da, am facut ce trebuia, ce se potrivea in acele momente. Nu intotdeauna cum era bine dar macar incercam ceva. Am invatat multe in domeniile mediu si turism… Ani de zile am tras de pe urma acestor atitudini. Dar viata merge inainte si am invatat ca doar faptele raman. Ca lucrurile se fac la timpul lor. Mai tarziu se fac mai greu sau nu se mai fac. Am cunoscut si multi oameni faini…

Vacute pe pajistile Bucegilor

Limita intre judete. Putin mai sus de aici, m-am intalnit cu un prieten cu masina si am stat la discutii vreo 20 de minute 🙂 Ulterior, ne-am intalnit si pe la Pestera Ialomitei 🙂

Da, interesanta intrebarea: „Unde-ti vei petrece vesnicia?” Daca ar fi dupa mine, as retrai excursiile si discutiile, momentele care mi-au placut de nu stiu cate ori 🙂 Chiar mi-ar trebui o vesnicie pentru asta 🙂

Crucea si punctul panoramic din apropiere de cabana Dichiu

Cabana Dichiu

Indicatoare spre Valea Ialomitei

Sau spre Platoul Bucegilor

Dupa vreo cateva minute, o luam spre Valea Ialomitei.

Indicator langa Bolboci

„Marea din Bucegi” – Lacul Bolboci

Cabana Bolboci

Continuam spre Pestera pe drumul ce trece pe langa aceasta cabana. La fel, nu am luat-o pe drumul asfaltat de pe malul stang pentru a merge linistiti.

Cam asa arata acest drum. Mai erau curajosi care se bagau cu masinile mici pe aici. Evident, noi ii intreceam destul de repede cu bicicletele.

Pe altii ii prindeam din urma. Pentru masini mici e greu drumul. Pe aici vii cu ATV, Jeep…

Traseul lui Nae Popescu era remarcat.

Buna treaba asta. Traseul acesta porneste din Valea Larga, asa l-a creat Nae Popescu. De altfel, marele om de munte a si murit pe acest traseu, mai sus, in Plaiul Mircii.

Spre Cheile Tatarului

In chei. De aici incepe asfaltul.

Privind la apa Ialomitei

Suntem in Parcul Natural Bucegi

Platoul de la Padina

Lasam asfaltul, in 10 minute am ajuns la Pestera Ialomitei.

In Pestera

Bilet de vizitare

De pe acolo se cumpara diverse amintiri. Au si niste biscuiti de casa la 15 lei cutia.

Cam asa aratau, aici cutia era pe jumatate. Cred ca sunt cu totul 20 de biscuti.

Totusi, cei mai buni biscuti de casa pe care i-am mancat, au fost acum mai multi ani… niste biscuiti dobrogeni. Am si acum unul pastrat intr-o cutie :))

De la Pestera, am zis sa ne oprim undeva sa mai si mancam ceva. In zona Horoabele sunt niste amenajari unde gasesti diverse: oale, linguri, mici, sucuri, carne, produse de stana etc…

Am zis sa ne oprim aici. Baietii insa nu prea stiu sa-si vanda marfa. Trimiteau oamenii pe la mese dupa care nu mai venea comanda, pentru ca uitau. Am vazut noi ca mai nimeni nu avea ceva pe masa si ne-am ridicat si am plecat. Probabil, stateam vreo ora dupa ei. Daca in locul lor ar fi fost Sami de la Cota 1400, nu ar fi fost ratat niciun trecator. Plus ca servirea era prompta. Acestia din imagine erau baieti buni dar nu le aveau…

Ne-am oprit la pensiunea Gura de Rai, ceva mai jos.

Acolo gateau. Orice ciorba era 15 lei si orice felul doi era 35 lei. Mai aveau papanasi si clatite.

Oamenii erau pregatiti, te serveau prompt… Ne-au ridicat pe acolo capacele, ne-au aratat „marfa” si alegem sarmale. Cate o portie de 7 bucati.

Mai luam cate o bere Tuborg. La mine este a treia in acest an. Ultima a fost tot pe munte cand mancam o ciocolata Milka. E valabila de niste ani combinatia Milka-Tuborg.

Sarmalele foarte bune. Proprietarii ne-au urat pofta buna, angajatii ne intrebau daca mai aveam nevoie de ceva. Bine, asa faceau si cu ceilalti de la alte mese.

Mai trecem pe aici.

Plecam cam greu si incet 🙂

La Bolboci ne-am intors pe acelasi drum cu gropi, rau pentru masini, perfect pentru biciclete. In imagine sunt niste rulote la Zanoaga, exact cum sunt pe Valea Cerbului, in Busteni.

In aceeasi zi se urcau si oile la munte.

Intorcandu-ne pe ruta Dichiu-Sinaia

Ne-am oprit la Dichiu ca sa mergem la punctul panoramic cu cruce.

Buna ideea cu amenajarea acestui punct.

Intorsi la DJ 713, ne-am lasat purtati de viteza si in nicio ora eram in centrul Sinaiei:

Asta a fost excursia 🙂

Valea Ialomitei, in cateva panorame

Am fost pe doua roti pana la Pestera Ialomitei.

Pe doua roti din Busteni si pana la Pestera am facut exact la fel ca si cand am fi mers pe jos…. Adica tot din Busteni la Pestera Ialomitei dar pe traseu turistic :))))

La intoarcere a fost mai bine… de la Cabana Dichiu si pana in fata Primariei Sinaia am facut o ora 🙂

In rest, pe traseul Busteni – drum forestier Poiana Tapului – Vulparie – Calea Codrului – DN 71 – DJ 713 – DJ 714… am facut 4 ore si jumatate :)) Din care o ora si jumatate numai pe forestiere pana la curbele spre Cuibul Dorului. Deci 3 ore de la podul de peste Izvorul Dorului si pana la Pestera :)))

Pe DJ 713

La cabana Dichiu

Un viitor hotel la intersectie de drumuri, langa Turbaria Laptici.

Spre Cheile Tatarului

O sa revin cu alte poze si detalii interesante.

Din Busteni daca urci pe jos spre Platoul Bucegilor si cobori la Pestera Ialomitei, faci cam 4 ore. Daca am mers pe drumuri, pe doua roti, tot atat am facut :)))

Alegeri europarlamentare, prezenta la vot in Valea Prahovei; Peisaje

Au fost niste cozi incredibile la sectiile de votare din Valea Prahovei…

Se pare ca Romania normala, a respectului reciproc, a democratiei, a corectitudinii, acea Romanie pro-europeana, intelectuala, de bun simt a avut azi o zi istorica…

Cauzele ar fi multiple: celebrele ordonante, dublul limbaj, comunism, gazare, bataie etc… adica metode din Romania de dinainte de 1989. Numai ca sunt alte vremuri. Nu mai suntem intr-o singura oala in care noi punem ce vrem si tot noi mestecam deci, iese cum vrem. Suntem intr-o oala mult mai mare, Europa, si ai milioane de cetateni care nu au plecat de bine din tara, care pun si ei in ea. Nu mai merge cum mergea odata. E alta lume. Cine intelege bine, cine nu… In 3-4 ani va fi altceva. Timpul invinge pe oricine.

Ce rezultate a comunicat B.E.C.-ul, prezenta la vot la ora 21, in Valea Prahovei:

Europarlamentare:

Sinaia – 76,18%

Busteni – 74,62%

Predeal – 69,79%

Azuga – 58,41%

Comarnic – 49,03%

 

Referendum:

Sinaia – 68,69%

Busteni – 66,10%

Predeal – ?

Azuga – 52,47%

Comarnic – 45,11%

 

….

Un caprior statea nemiscat, astepta sa trecem.

Traseul turistic: Sinaia – Cota 2000 – Complex Piatra Arsa – Babele din Plaiul lui Pacala – Babele – Cascada Doamnei – Manastirea si Pestera Ialomitei – Hotel Pestera – Padurea Cocora – Complex Piatra Arsa – Piciorul Pietrei Arse – Stana Regala – Castelul Peles – Sinaia

Duminica pe Bucegi. O zi de munte fara ploaie. O zi in care multi au facut insolatie iar noi ne-am intors cu fetele rosii… dar si multumiti de un traseu atat de frumos.

Am plecat ca niste turisti obisnuiti dar cu solutii pentru diferite situatii, de la pelerine de ploaie la variante de traseu, de intoarcere. Ca de obicei, adica. Cum cred ca se merge pe munte.

Am plecat in adidasi si blugi ca la o plimbare prin oras, traseul nefiind problematic ci doar lung.

Din Sinaia am luat prima telecabina spre Cota 1400 si de acolo la Cota 2000. O revedere cu angajatii de la Teleferic si… aproape de ora 9:00 ieseam din statie, pe Bucegi. Incepea ziua 🙂

Refugiul Salvamont de la Cota 2000

Ne-am indreptat spre Vf. Furnica pentru a vedea Platoul si nu numai…

In prim plan, Podul cu Florile, azi doar un peisaj selenar, florile disparand prin anii ’80. Cand s-au apucat de exploatare.

Mai e ceva zapada pe Platoul Bucegilor.

Zona Babele, departe Vf. Omu…

Coboram de la Vf. Furnica, ocolind portiunile mari de zapada.

Spre Piatra Arsa

Continuam spre intersectia DJ 713 cu drumul de pamant ce urca la Babele:

Cateva masini, era cam 09:40.

Primii spre Babele

Branduse la apa

Iesim din drum si urcam spre Babele din Plaiul lui Pacala:

Iar de aici niste imagini spre Valea Ialomitei:

Mergem mai departe spre telecabina Babele, care nu functioneaza in aceasta perioada.

Podet

Inscriptii „turistice”

Cladirea de la intrarea in Pestera Ialomitei. Imagine din Piciorul Babelor.

Zona telecabinei Pestera. Nici pe aceasta nu am vazut-o miscandu-se…

Si gata, in Valea Ialomitei…

Cascada Doamnei

Aruncam o privire si spre Obarsia Ialomitei:

Cascada Obarsiei

Langa raul Ialomita

Spre Cascada Doamnei:

O brandusa alba

Covoras de viorele

Peisaj in muntele Doamnele

La Cascada Doamnei:

In spatele cascadei

O privire spre Grota Cameliei. Apropo de aceasta denumire, parca nu-mi vine sa cred ca a murit acea mare maestra a cuvintelor… Intr-o zi de iarna, acum vreo 4-5 ani, ne-am intalnit mai multi, ea, Radu-Un Bolovan si celalalt autor de carti „Pasi in Timp” la cofetaria de la Silva-Busteni. Am stiu de atunci, pentru ca unele lucruri cat de neverosimil pare, se simt… si le-am si zis atunci, ca noi intr-o astfel de formula nu ne vom mai intalni niciodata.

Un podet realizat foarte bine peste raul Ialomita, de catre Salvamontul dambovitean. Exista si un avertisment, sa nu fie pe pod 5 persoane in acelasi timp.

Brebenei

Statia de telecabina de la Pestera

Mergand spre Pestera Ialomitei am surprins actiunea de ecologizare a celor de la Hotelul Pestera:

Mai departe pe langa cladirile Manastirii:

Cea mai veche constructie a zonei.

Din nou langa raul Ialomita, admirand aceasta forta a naturii.

Dupa circa 5 ore de mers, am ajuns in fata Pesterii Ialomitei.

Nu am intrat in pestera deoarece o mai vizitasem de mai multe ori. Am luat niste biscuiti de casa, mici suveniruri, am mai stat de vorba pe acolo, am intrat in biserica, apoi pe marginea raului…

Da, aici eram, o statiune turistica la inceputuri.

Despre ursi

Statie de incarcare masini electrice in parcarea hotelului Pestera

Hotelul Pestera

Coboram pe niste scari, trecem apa Cocorei si intram in padure pe traseul turistic marcat cu banda albastra. Acesta ne va duce peste Platoul Bucegi in Sinaia.

Din padurea Cocora poza spre Cascada Doamnei.

Pe un stalp altii au „inaltat” numele.

Caldura era atenuata de padurea de molid.

Adaptare la conditiile montane

Aproape de DJ 713, drumul asfaltat de pe Platoul Bucegilor.

Inca putin pana la Piatra Arsa

La bariera de la capatul DJ 713

Avertisment sa nu mergi mai departe cu masina.

Vreo 80 de masini parcate iar oamenii mergeau pe jos spre Babele si Sfinx. Evident doar sa vada aceste formatiuni, ca nu e nimic deschis pe acolo.

La Piatra Arsa facem stanga pe unde venisem, pentru circa 200-300 m.

Si urmam traseul cu banda albastra, stabilind ca durata traseului arata cam ciudat. Trei ore pana la Sinaia este un timp real. Daca de la Piatra Arsa la Sinaia, unde traseul inseamna in proportie de 90% coborare, faci 5 ore, cat faci din Sinaia la Piatra Arsa? 🙂 Eu cred ca timpii de pe panou sunt de fapt timpii de urcare… chiar si la urcare mi se pare mult de tot sa faci 5 ore si jumatate.

Pentru mine 5 ore inseamna sa ajungi din Valea Prahovei in Valea Ialomitei peste Platoul Bucegilor. Adica Sinaia-Padina, Sinaia-Pestera, Busteni-Piatra Arsa-Pestera, Busteni-Babele-Pestera. Traseele acestea sunt de parere ca pot fi parcurse de oricine merge pe munte de ceva timp, in circa 5 ore.

Sfinxul din Piatra Arsa

Sinaia vazuta din Piciorul Pietrei Arse… unde am facut penultimul popas.

Softrans-ul intre Casa Memoriala „George Enescu” si bisericuta de pe Cumpatu – Sinaia.

Oameni la Stana Regala

Loc de popas pe Piciorul Pietrei Arse la intrarea in padure, cum cobori.

In Poiana Stanei era prea frumos ca sa nu ramanem o jumatate de ora. Dupa care, pe vechile alei regale am iesit la Castelul Peles. Deci Sinaia… dupa un traseu de circa 8-9 ore.

Parcul Natural Bucegi: Cascada Doamnei si Raul Ialomita

Cateva cadre din Bucegi… prin spatele Cascadei Doamnei si Raul Ialomita la iesire din Cheile Ursilor.

Azi a fost o zi cu multa apa 🙂

Bucegii vazuti de la cabana Susai

Cam asa se vedeau in week-end…

Pe acolo sunt cabana si statia meteo de la Vf. Omu.

Releul de pe Costila… ce mai, e zapada pe munte ca in decembrie.

Coltii Morarului

Bucsoiul Mare si…

… pare o uriasa fisura in zapada.

Cu bicicleta prin Valea Azugii

Vremea se anunta ieri frumusica… numai ca prima impresie nu mai conteaza demult 🙂 Sa vedem a doua, a treia, a noua etc… Adica, se schimba cam repede vremea pe aici. Motiv pentru care… era mai sigur cu bicicleta decat pe jos.

Desenam traseul si plecam…

Busteni – Azuga – Valea Azugii – Vila Trifoiul – Interfluviul Azuga-Garcin (Pasul Azuga) -intoarcere la Captarea Azugii – urcare la Cabana Susai – coborare pe Drumul Forestier Limbaselul Mic – Azuga – Busteni.

Ora 9 plecare din Busteni, pe langa Castelul Cantacuzino – Stadion – Spital Azuga

Popas la Troita „La Genune”, vopsita in aprilie:

Tot pe DN1 oprire la urmatoarele obiective:

„Fantana Cerbilor”

Monumentul Generalului Gheorghe Garoescu

Monumentul Dorobantilor

Urcam prin Azuga…

Azuga si mai departe Bucegii. Intram printr-un supermarket, nu stim prea bine ce luam dar sa fie acolo 🙂

La ora 10 intram pe drumul forestier Valea Azugii:

Treaba este ca valea e destul de curata, fiind gunoaie ici-colo pe marginea drumului, cam ce mai arunca unul altul din masina. In rest, ramai surprins ca nu sunt depozite de gunoaie.

Ca in fiecare an, celebrele tasnitori din conducta de apa. Sunt vreo 4 de-a lungul drumului, cred ca de 7-10 ani…

Facem dreapta. Pe drumul din stanga urma sa coboram peste cateva ore…

O vreme perfecta pentru mersul pe bicicleta.

Izvor sulfuros

Pe dreapta, drumul forestier Turcu

Vila Trifoiul

Pe aici a fost cam trist fiindca este o exploatare forestiera si e mult noroi pe drum.

In curtea vilei

Mereu mi s-au parut cam puerile multe din denumirile acestei zone. Parca sunt prea seci: Valea Frumoasa, Rosie, Rece… Aceasta din dreapta era Valea Rosie.

In stanga, drumul spre Susai, propus tot pentru intoarcere…

Putin mai sus de intersectia cu drumul spre Susai se afla si marcajul spre Lacul Gavan.

Ghiocei de mai prin Valea Azugii

Pe acolo este drumul spre Captarea Valea Azugii. La fel, o lasam pentru cand ne intoarcem si facem stanga.

Aici era capatul de traseu, intersectie de trasee turistice cu drumuri forestiere. Niciun indicator nu are insa pe el trecut vreo litera. Dar cine ajnge pe aici se presupune ca se informeaza mai intai.

Locul acesta are diverse denumiri, cea mai simpla este pasul Azuga. Privind poza, in fata, pe drumul de pamant, pe marcajul triunghi albastru mergi la cabana militara Rentea si cobori spre Sacele;  tot pe drumul de pamant pe banda rosie te duci la Cheia prin Pasul Predelus. Acest ultim traseu l-am facut din Predeal, acum vreo 10 ani, si am plecat dimineata la 6-7. La Cheia am ajuns dupa 8-9 ore. Este superb acest traseu… la un moment dat marcajul acestuia insoteste putin si DN 1A, pana in Cheia, cum vii dinspre Brasov.

In stanga, pe drumul forestier se coboara in Sacele (zona Garcin), drumul este inchis cu bariera. O alta bariera este mult mai jos la o cladire a ocolului silvic. Deci fara cheie de la ei, nu treci cu masina. Atv-urile am vazut ca merg pe un drum scurt ce ocoleste aceasta prima bariera. Drumeagul nou realizat e undeva la 50 metri in spatele panoului din imaginea de mai sus.

In dreapta, pe drumul forestier  se ajunge la Azuga. De aici si pana la Azuga sunt 16 km. La ora 10 intram pe acest drum forestier si la ora 12:35 eram la capatul sau. Cu bicicleta parcurgi fara probleme acest drum. Mergand intr-un ritm lejer, am ajuns destul de odihniti. Pe aici, am mai stat la masa vreo 30 de minute, dupa care am plecat spre captarea Vaii Azuga. Ne-am intors asadar pe unde venisem, circa 1,5 km si am facut stanga:

O cruce pana in captare

De aici, ne-am intors inca vreo 2-3 km pana la intersectia cu drumul spre Susai. Fiind numai coborare, ajungeam in cateva minute.

Urcam pe drum pana la primul pod si mergem pe langa biciclete, alcatuind o tura de viitor, pe jos, din Predeal  spre Susai -lacul Gavan – muntii Paltinu-Neamtului – coborare la Azuga. O buna parte din traseu se vedea si din acest drum…

In vreo 20 minute ajungem la o alta intersectie. Lasam forestierul si urmam crucea albastra impingand serios la biciclete… dar in 10 -15 minute suntem la Susai.

In departare, o parte din culmile propuse a fi luate la pas. Zapada ne-a convins sa lasam traseul spre sfarsitul lunii mai. E urat sa mergi pe acolo si sa vezi doar 2 culori, zapada si iarba uscata 🙂

Urmele unei foste borne de frontiera. Acestea au fost realizate de austro-ungari si distruse aproape in totalitate in special in perioada comunista. Pana acum am gasit doar 2 intacte. Una din acestea poate fi vazuta aici:

https://buceginatura2000.com/2018/11/12/o-borna-intreaga-de-frontiera/

Ajungem la cabana… si la o cafea cu lapte fac poze cu Bucegii. Dupa 20 minute plecam spre drumul forestier Limbaselul Mic ca sa iesim tot la Azuga. La Predeal daca ieseam, trebuia sa ne intoarcem pe DN 1 si fiind duminica era sigur coloana… Ceea ce presupunea atentie marita… cine stie cum se plictiseste vreunul asteptand in masina si deschide vreo usa… La ce bun sa intri in stres si probleme cand sunt alternative…

Facem o poza, concluzionam ca acestia de la Coca-Cola au contribuit la semnalizarea multor trasee turistice din Predeal, prin indicatoare sau astfel de panouri.

Apoi, coboram pe drum… Pe astfel de drumuri, gen cel care coboara de la Susai spre Predeal sau cel de la Susai spre Azuga etc, cu o bicicleta te deplasezi repede. Din doua curbe am lasat un Duster in spate. E si de inteles pentru ca soferii merg cu atentie pe astfel de drumuri. Tu cu doua roti eviti repede gropile.

Aici ne-am oprit putin… parca am fi luat-o pe vechiul drumul al lui Ceausescu 🙂

Vechea poveste ca e inchis complexul.

Intram pe drumul forestier Limbaselul Mic. Are vreo 10 km cred, apoi intri in drumul forestier Valea Azugii.

Ajungem fara sa ne dam seama la fostul canton Limbasel.

Poza si spre acest traseu ce urca la cabana Garbova…

Aproape de iesirea in drumul forestier Valea Azugii…

De la cabana Susai si pana la sosirea in Azuga, am facut circa 40 de minute…

Traversam Azuga, mergem paralel cu DN1 pana la podul de peste Prahova, cel de dincolo de troita „La Genune”, o luam pe langa spital si calea ferata, iesim in str. Mihai Eminescu din Busteni si pe la orele 15-16, nu stiu exact, s-a cam incheiat povestea.