Piatra Mare Trail Running 2019

Asociatia Ghizilor Montani din Romania a organizat acest eveniment in amintirea unui om minunat care va trai mereu pe potecile muntilor si in inimile a sute de oameni.  Este vorba de Ion Neagoe „Nuşu”.

In anul 2014, pe 22.02., la un concurs similar, tot in muntii Piatra Mare, Nuşu obtinea locul 1 si Alex Itu locul 2.

In anul 2019, pe 27.04. in Sambata Mare, Alex Itu organiza concursul la care prietenul sau si al multora, participase… e drept, concursul din Piatra Mare a purtat diverse denumiri de-a lungul timpului.

Era prima mea alergare in acest an si, au fost mai multe motive de participare… a trai live bucuria urcusurilor… a vedea oameni de care mai e putin si ma va lega un deceniu de alergari montane… Cornel Spiridon, Razvan Alexe, Geo Badea, Alex Itu, Iulica Coserea… multi altii…

Startul era la ora 10 de la bariera de la Dambul Morii – Timisul de Jos. Abia pe la ora 8 am plecat si eu de acasa. Imi faceam deja griji daca voi ajunge la timp, uitand ca de obicei ca lucrurile se intampla adesea pur si simplu. Ajung in statie simultan cu autobuzul Bucuresti-Brasov care ma lasa exact in statia de la Dambul Morii. Sa fi fost ora 9:00.

Ma intalnesc aproape de bariera cu Alex Itu si cu Adi Iordache, merg sa semnez declaratia pe proprie raspundere, cum se face. Iau si nr. 13. Nu ma deranja desi imi place 14. Pana la urma erau 13 km de alergat si vreo 1300 diferenta de nivel 🙂

Vremea era perfecta, cald, soare… ma si gandeam sa-mi las rucsacul la cineva sau sa-l iau si sa cobor pe un traseu spre Predeal. Pana la urma nu am facut niciuna si nici alta.

Mai stau la discutii cu salvamontistii si ne cheama Alex la start…

Alex Itu explicand traseul.

Traseul era urmatorul: Start spre Canionul 7 Scari, ocolire canion si urcat pe la Prapastie pana la intersectia cu Drumul Familial. Din acesta un pic de coborare si apoi un urcus nimicitor pe la Sirul Stancilor, dupa care iesire iar in Familial si urcus la cabana Piatra Mare. De la cabana, unde era punct de alimentare, mai departe spre Vf. Piatra Mare, coborare spre Stana si pana in ea stanga pe triunghi albastru, urcare abrupta in creasta si coborare la cabana unde era… Finish-ul.

Da, nu mi s-a parut greu ci chiar a fost 🙂

La 10 si cateva minute, vreo suta de iubitori ai acestui sport printre care si Ionut Zinca si Andrei Preda, o luam inspre Canion. Pana acolo a fost perfect, nicio emotie, plictiseala aceea de drum forestier. Dupa care… urcusul binecunoscut pe la Prapastia Ursului a fost o introducere buna in problema. Pe masura ce ma apropiam de Sirul Stancilor parca realizam si mai bine cat de greu va fi urcusul prin locurile acelea. Si ajungem… o vreme mai schimb cateva vorbe cu Cornel dupa care… 🙂 Dupa ce am iesit din zona aceea parca m-am trezit si pana la cabana nu a mai fost cine stie ce.

O oprire de un minut pentru un ceai si plec mai departe alaturi de Cornel. Intram in padure si imediat ii vedem cum veneau din sens opus pe Ionut Zinca si pe Andrei Preda. Au alergat in tandem tot traseul si tot la fel au trecut linia de sosire. Si noi inca mai aveam 🙂 Organizatorii fixasera un timp intermediar de 2 ore de la Dambul Morii pana la cabana si am ajuns intr-o ora si 30 de minute, ceea ce mie mi s-a parut foarte bine, raportat la traseu si… la mine :))

Pana la varf am ramas in urma lui Cornel si cu toate acestea am intalnit aici alti oameni faini… cei de la Livezile Dobrinoiu, salvamontisti, Lucian Liteanu cu pozele sale superbe 🙂 Alex Itu, Adi Iordache… eram in urma d-lui Simion Buburuz si nu reuseam sa-l depasesc de kilometri buni… abia unde era panta inclinata cu zapada, undeva la coborare am reusit. La anii sai are o conditie fizica de invidiat.  Dansul alergase si in anul 2014. Dupa 2 ore si 35 de minute am incheiat si eu concursul… ajungand la Finish unde la organizare era si sotia lui Alex, Rose Marie.

Pozele de mai jos apartin d-lui Lucian Liteanu, un adevarat profesionist 🙂 A ales locul perfect pentru poze… cum apaream noi asa… 🙂

„Alergand din amintiri” :))

Cornel

Geo

La vreo 5 minute dupa ce sosisem ma uit asa la cer si parea ca vine ploaia. Si ce vreme faina fusese pana atunci…

Am mers sa iau niste fasole cu carnati si primele picaturi de ploaie si boabe de grindina m-au prins pe o stanca. Am ramas mai departe la locul meu situat in apropierea cabanierului si a salvamontistilor ce se ocupau de ceaunul cu fasole si de prajitul carnatilor, in atmosfera lor… Apoi, cum problema se agrava, am plecat la o cafea in cabana. De la cafea la o doza de cola… admirand a doua repriza de grindina, mult mai intensa.

La fasole 🙂

Norul cu grindina

Prima repriza de grindina

A doua repriza

Cam asa:

 

La un moment dat, pe la 14:15 am pornit cu altii prin ploaia ce parca scadea in intensitate. M-am felicitat singur :)) pentru ideea rucsacului de a-l lua cu mine. In cabana imi luasem alte haine…

La 14:50 eram la Dambul Morii. Ploaia s-a oprit dincolo de jumatatea traseului. Ma uit la telefon, aveam un tren la 16:05 din Darste spre Busteni si vreo 30 minute pana acolo de mers pe jos. Floare la ureche…

Mersul trenurilor la Darste

Concluzia… un eveniment sportiv bine organizat, un traseu ce poate in cifre pare mic ca si kilometri… insa, fiecare kilometru isi are povestea lui, plus „Golgota” de la Sirul Stancilor 🙂

„Poteci cu soare Nusule … stiu ca doar ne-ai luat-o inainte, cum de multe ori ai facut-o cand alergam impreuna!” – Alex Itu.

Hristos a Inviat!

Zi de manastire!

„Nu mai e post, e bucurie!”

Vreme ploioasa in prima zi de Paste la Busteni..

„Importanta este intentia, ca apoi pasii ti se tot duc”…

Manastirea Caraiman

Parintele staret David

Un Paste fericit! 🙂

Predealul si traseele turistice; Legea Turismului; Un nou proiect european la Sinaia; Dani H. Alexandru si medaliile sale; Alte stiri

Intamplare din zilele precedente.

Trec soseaua si vad undeva mai la distanta un domn. Ma uit mai bine… era Catalin de la Centrul National de Informare si Promovare Turistica Predeal. Ne oprim, ne salutam.

Unde credeti ca mergea… Sa organizeze alaturi de voluntari predeleni o iesire in teren, pe trasee turistice… „sa eliberam traseele turistice de crengi cazute, ca vin oamenii de Sarbatori la Predeal si nu e ok sa fie traseele asa”. M-am uitat la el surprins, adica e putin zis surprins. Cu astfel de oameni pastram sanse serioase pentru viitor.

Omul acesta si-a pus o astfel de problema desi treaba tine de ocoale silvice, primarie, salvamont. El daca se ocupa de imaginea turistica a statiunii vede insa mult mai corect lucrurile. Sunt convins ca intr-o functie de decizie, baiatul acesta iti ridica Predealul in cativa ani la un nivel neasteptat. El e de ani de zile sufletul evenimentelor si al multor proiecte si parteneriate din statiune.

In loc sa fie cuprins de febra sarbatorilor ca multi bugetari si sa plece acasa, el a strans voluntari si a plecat pe trasee turistice, ca sa gaseasca vizitatorii un Predeal mai primitor.

Bravo, Catalin! Foarte putini si-ar pune astfel de probleme in respectiva statiune!

Acolo lucreaza d-l Catalin Campeanu

Ieri, Guvernul a aprobat asteptata lege a turismului, se vor infiinta OMD-urile in sfarsit si multe altele. Mai jos gasiti un mic pdf explicativ, link catre pagina ministerului:

http://turism.gov.ro/web/wp-content/uploads/2019/04/prezentare-LEGEA-TURISMULUI.pdf

E foarte pe scurt si destul de explicit.

Nu trece mult timp si auzi de cate ceva surprinzator pe la Sinaia. Ce „vraji” a mai facut primarul Vlad Oprea si echipa sa…

Pentru ca lucrurile se intampla cand ai viziune, atitudine, vointa… si neaparat echipa.

Deci, oamenii acestia vor sa faca peste drum de gara o parcare etajata:

Si de acolo sa pleci cu bicicleta prin oras…

Primarul din Sinaia iar semneaza…. de ajungi sa te intrebi singur: „Ba’ esti nebun?” :))) Ce mai, e super tare 🙂

La Predeal, Politia umbla din unitate turistica in unitate turistica pentru a instrui personalul cum sa procedeze in diferite situatii. Totul pentru protejarea turistilor.

Comandantul Politiei Statiunii Predeal si colegii sai. Au mers toti trei in tot Predealul, ca sa nu aiba turistii probleme…

Este atat de frumos cand vezi ca lucrurile se deplaseaza pe o orbita a normalitatii.

Tot legat de Predeal, poate ca incet, dar face pasi inainte. La fel ca la gara Sinaia si la gara Predeal s-a deschis o unitate unde poti bea o cafea ca omul. Bine, la Predeal este un pic mai mult:

La Conu’ Nicu

Oferta de Paste cu livrare la domiciliu.

Sa vorbesc putin si de tanara speranta a Busteniului, Dani H. Alexandru, un campion national la alergare montana. Acesta mi-a permis sa-i pozez cateva medalii si diplome, obtinute recent…

Baiatul prinde podiumul mai mereu 🙂

Este modest, serios si cu multa determinare 🙂

Mai vazusem o chestie interesanta, tot in Valea Prahovei, in amintirea cuiva:

Programul la cel mai frumos muzeu al Vaii Superioare a Prahovei, Muzeul Orasului Sinaia:

Ar mai fi multe de spus…

Sarbatori cu bine, cu pace si momente speciale!

Saptamana Mare: Actul comemorativ din 2018

Gata, suntem in Saptamana speciala, aceea care trebuie sa ne apropie unii de altii si impreuna de Dumnezeu…

Nu am scris despre subiectul din titlu pana acum… insa, anul trecut fiind si Centenarul m-am gandit sa adun intr-un act niste semnaturi ale unor persoane din Valea Prahovei.

O initiativa similara a apartinut Arhimandritului Nifon Popescu (stiti ca am cartea lui de vizita originala! 🙂 ) pe la 1895, cand se implineau 200 de ani de la ridicarea Manastirii Sinaia. Actul inramat de atunci, apartine Manastirii respective si este expus la Muzeul Orasului Sinaia. Pe acesta apar semnaturile unor personalitati ale vremii si nu doar acestea. Acesta a fost sursa mea de inspiratie…

Acest act din 1895 este publicat in cartea „100 de Stiati ca despre Valea Superioara a Prahovei” la pagina 106, carte aparuta in anul 2018.

In 2018 credeam ca ceva aproximativ va aplica vreo autoritate prin Valea Prahovei…. dar nu s-a intamplat. Motiv pentru care am zis sa incerc eu ceva. Evident ca ar fi trebuit facut un astfel de ACT pe fiecare oras in parte, insa nu aveam cum sa fac eu asta. Dar, prin prisma faptului ca ma cunosteam cu unii edili, personalitati etc., mi-am zis, mai ales ca se incheia si anul, sa ma iau de treaba aceasta. Mi s-a parut mie ca acest Centenar o sa treaca fara sa fie prea bine marcat. Si cum 100 de ani de Romanie Mare nu vor mai fi, macar cativa dintre contemporanii acestui moment sa se afle pe o hartie, pentru altii care vor cauta despre acest moment… peste inca 100 de ani 🙂

Nu am reusit sa-i prind chiar pe toti pe care ii vizam. Fie nu am avut eu timp, drum, fie ei erau plecati din zona. Nici nu am stat sa bat toba cu uite ce fac eu 🙂 Pe fiecare semnatar l-am cautat personal, multi cred ca nu au inteles foarte bine despre ce era vorba… dar, na, ei sunt acolo.

Un act original va ajunge la Muzeul Orasului Sinaia, iar celalalt la Muzeul Orasului Predeal ce se construieste in incinta scolii vechi de langa Manastirea Sf. Nicolae. Copii de pe originale, nici nu-ti dai seama ca sunt copii, vor ajunge si la alte institutii semnatare. Una dintre acestea este deja la Batalionul 21 Vanatori de Munte din Predeal. De la Comarnic la Predeal sunt doar 2 muzee, acesta fiind si criteriul de baza al distribuirii originalelor.

Copii mai mici, adica A3, vor ajunge la fiecare semnatar. Originalele si copiile sunt facute pe acelasi tip de hartie de tipar, deci nu e foaie subtire.

Originalele sunt inramate si autoritatile mai pot trece pe acestea, inclusiv pe copii, pe aceia neprinsi cu semnatura, ca mai sunt ici-colo cate un loc.

Sunt multe intamplari legate de acest act, am notat ora, data, subiecte… si poate, peste ani, vom povesti 🙂

Regretul meu este ca nu i-am prins pe toti cei care as fi vrut. Poate daca ma gandeam sa demarez actiunea prin vara lui 2018 pana in decembrie 2018 ii prindeam. Fiind realizata in ultimele saptamani de Centenar, atat s-a putut…

Am mai avut si ideea sa fac o lansare de carte si cu aceasta ocazie sa-i chem si pe respectivii, sa dau si copiile si originalele si etc. Dupa ce m-am sfatuit cu cateva persoane mai apropiate, mi-am dat seama ca intr-adevar, eu nu vreau nimic. Cine vrea o carte, stie unde sa intrebe. Cine voia o copie de pe acel act, i-am spus ca ii voi aduce. Originalele le-am spus la toti ce voi face cu ele. Important mi se pare ca am retinut o parte din noi si din aceste timpuri, in carti, calendare sau in acel Act comemorativ. Probabil si acest Act va trebui peste o vreme sa aiba brosurica proprie… cum s-a creat, cine a contribuit cu idei, unde a fost produs, cine sunt cei care l-au semnat si ce au gandit…

Oricum, toti primarii din Valea Prahovei sunt in acel act…

Si vom mai vorbi pe acest subiect! 🙂

In Poiana Stanei Regale de Florii…

Poate ca noi trecem dar povestile raman mai mult ca noi.

Poiana Stanei Regale este un loc cu multe povesti, cel putin pentru mine. Evident, are si o istorie aparte… pe aici au fost toti regii si reginele Romaniei, inclusiv imparatul Austro-Ungariei, Franz Josef etc.

Pe vremea lui Ceausescu am auzit de acest loc. Aici urcau tata cu un prieten al sau, Mihai Fratila din Poiana Tapului, sa cumpere Pepsi, bere, duminica. Apoi de prin clasele primare ma luau cu ei niste batranei simpatici, care cotrobaiau padurile de zeci de ani. Mai luau si alti copii cu ei si era fain. Ne invatau tot felul si vorbeau tot felul, multe dintre discutiile lor le stiu si azi poezie… De cate ori mergeam… ei faceau cat mai putine, noi trebuia sa adunam lemne de foc si lor ba leurda, ba urzici, ce ziceau 🙂 Multi ani am mers cu ei pe acolo, faceam focul ba sus in poiana, ba jos prin leurda aproape de radacina unui fag smuls de vant. Fagul a putrezit demult cum si ei au murit de multi ani…

Apoi veneam cu prietenii din liceu si faceam gratare sus in poiana, primavara. Ori din cauza berii, ori ca asa voiam, uneori ne mai aruncam dezbracati prin zapada ramasa pe ici, pe colo :)) Ne-am facut insa mari! Dar daca ne-am vorbi, am face la fel 🙂 Anul acesta e compromis ca nu mai e zapada :))

Dupa care prin 2008 intra pe piata unitatea turistica Stana Regala. Frumoase momente… ce au durat ani buni…

Si cate altele…

Azi am fost pe acolo la o plimbare scurta… M-am intalnit cu mai multi prieteni care culegeau leurda. Culesul nu este asa important. Nimic nu se compara cu a fi acolo, cu oameni pe care ii cunosti. Slanina, ceapa si cas afumat… este mancare mai buna ca asta prin astfel de locuri? 🙂 Ei au plecat apoi spre masina, eu pe jos, ca doar nu mai iesisem de mult timp prin padure…

Imagini de astazi:

Pe langa Peles

Turisti intre Peles si Corpul de Garda

Blocaj in poteca regala

1963, 1994 etc

Stana Regala

Poiana

Ningea pe la Crucea de pe Caraiman.

Inca mai erau ghiocei…

…si branduse si viorele

Prin leurda

Loc de popas

Minunate trepte regale

Apa de la fantana e potabila. Ma asteptam sa fie si aici panou ca nu e potabila.

Aceasta de la DN1, nu departe de gara Sinaia, are panou. Adica apa nu este buna de baut. La fel ca si la Izvorul Rece. Recent am auzit ca nici aceea de la o fantana din centrul Predealului nu ar fi buna. Este un fel de cismea langa biserica…

Oricum, am vazut persoane care continua sa ia apa chiar daca au aparut panouri. Cred ca actiunea aceasta de montare panouri trebuia dublata de o informare publica. Sa se stie cine a stabilit ca nu mai este buna apa…

Telefericul Prahova introduce transportul auto pe ruta Busteni – Pestera

Cand spui Telefericul te gandesti ca orice om, la telecabinele din Sinaia sau Busteni, la telescaunele acestei societati, oricum la ceva ce penduleaza pe niste cabluri…

Mai stim ca la Busteni sunt multi localnici care ofera transport auto turistilor pe drumurile publice din Parcul Natural Bucegi. Ca o alternativa la telecabina Busteni-Babele. Care de veo jumatate de an nu functioneaza din cauze tehnice. La vara este posibil sa functioneze.

Si cei de la Teleferic Prahova, societatea cu telecabinele si telescaunele s-au gandit sa faca si ei transport de persoane prin Bucegi, intre statiile de telecabina Pestera si Babele.

Acum, ce putem spune? Loc este pentru toata lumea, important este ca turistii sa fie multumiti.

Ca daca pui caruta in fata boilor, cum fac multi, in special unii care detin hoteluri sau pensiuni din Valea Prahovei, nu prea iti iese treaba. Ca sa faci bani, trebuie sa ai servicii de calitate, angajati motivati si clienti multumiti. Daca tu vrei doar bani si vezi angajatii si clientii ca pe niste fraieri care trebuie speculati, obtii „avantaje” pe termen scurt. Pentru ca si turismul acesta se deruleaza dupa niste reguli… si nu e chiar pentru oricine.

Luam cazul mai multor transportatori auto, localnici. Pai si daca ai face transport gratis de persoane pe munte, acesti localnici nu raman fara clienti. In cativa ani si-au construit carti de vizite consistente si au multumit mii si mii de turisti.

Transportator auto cu mult bun simt, alta educatie, alta clasa. Si nu e doar el, mai sunt si altii… Insa, eu cred ca e cel mai bun 🙂

Dar, e ok, initiativa Telefericului se deruleaza pe drumuri judetene si cred ca vor fi multi care vor dori sa stea niste ore prin Valea Ialomitei si apoi sa revina in Valea Prahovei tot cu microbuzul. Organizarea in teren va fi destul de problematica. Poate o persoana ia bilet dus-intors si iti vine pentru retur la ultima cursa; trebuie sa-l iei sa zicem de la Bolboci. Si tu daca de la Pestera pleci plin, ce faci cu acela… Vor mai fi turisti pe jos, care retin ideea ca faci curse auto, te vad, iti fac semn sa opresti… Ar fi aiurea sa nu-i iei in ideea ca tu ai statie doar la Pestera si nu opresti pe traseu.

Intri pe site-ul Telefericului si afli ca, intr-adevar, este cum se spune. Adica ei fac doar traseul Busteni-Pestera. Dar, eu turist, daca vad doar afisul asa cum este, ma sui in microbuz in Busteni convins ca vad „cele mai atractive obiective turistice” enumerate pe acesta. Eu daca nu am fost niciodata in Bucegi, le presupun a fi insirate pe langa drum. Numai ca nu sunt.

Trebuia spus si pe afis, nu doar pe site, ca nu ajungi nici macar prin apropierea Sfinxului sau a Crucii de pe Caraiman, nici la Babele si nici la Cota 1500 (probabil au vrut sa scrie Cota 1400).

Deci, sa vedem cum va fi… ca si localnici si teleferisti vor imparti aceeasi zona. Unii ofera transport, ghidaj, mai multe obiective de vazut iar altii transport cu program.

CFR-ul te face IDM!

Prin gara din Predeal au aparut cateva afise…

Cei de la CFR au avut nevoie de un A4 ca sa treaca toate beneficiile pentru a te convinge… sa mergi la ei.

Bine, intai parcurgi cursul de Impiegat de Miscare…

Asa ca… te inscrii, pregatesti 3000 lei 🙂 ii dai in 3 rate. Ei zic ca ai locul asigurat si cred ca au dreptate 🙂

Au uitat insa sa treaca datele de contact 🙂 Deci trebuie cerute detalii la casele de bilete sau cautat pe site-ul CFR….

Oricum, spre deosebire de alti angajatori, macar acestia iti spun de la inceput ce si cum! 🙂