O excursie stupida pe muntele Postavaru

Cand ai la doi pasi Bucegii este de-a dreptul stupid sa mergi pe Postavaru. Si mai ales pe partea acestuia unde sunt numai peisaje antropizate. Trebuie fie sa nu ai nicio notiune montana, fie sa fii de la extremitatea satului din extremitatea tarii, unde nu se intampla nimic si unde vezi doar spatii largi, drepte.

Din punctul meu de vedere, nu am de ce merge pe acest munte. Poate sa mai parcurg vreun traseu prin zonele mai salbatice, de la Timisul de Jos spre varf, ceva de genul. Dupa anul 2002, am gandit niste excursii superbe spre Postavaru. Plecare din Busteni-Gura Diham-cabana Forban- DN73- fosta cabana Fraga – Trei Brazi- cab. Poiana Secuilor – Spinarea Calului -varful Postavaru- Poiana Brasov etc. Altadata din zona Spinarea Calului ne-am dus prin Cheile Rasnoavei pana in Rasnov, la cetate, apoi pe jos in Poiana Brasov – Drumul Vechi al Poienii – Brasov – gara. Excursii de o zi, cu plecare dimineata si cu punct de sosire la gara Brasov, ca sa luam trenul acasa. Deci, asa vad eu care locuiesc de cand ma stiu la poalele Bucegilor, mersul pe Postavaru.

18

Nici nu stiu cum sa incep mai bine expunerea excursiei, pentru ca ma deranjeaza foarte mult cand imi dau seama ca sunt idiot. Nu a mai contat ca pe la 6 ani urcam cu parintii pe Brana Caraimanului, ca intre 12-14 ani plecam deseori de acasa pe munte cu alti baieti de varsta mea, atrasi de vederea Cantonului Schiel sau de Crucea de pe Caraiman. Cu o harta veche si incompleta, ajungeam pe la lacul Scropoasa, fara sa fi implinit 14 ani. Practic fugeam de acasa indemnand si alti copii. Ne feream de salvamontisti, de politie, de ciobani, de oamenii mari. Acasa cand ne intorceam tocana noastra nu si-o lua nimeni. Intre 6 ani si 18 ani am stat pe langa niste oameni mai in varsta care traisera toata viata pe Bucegi. Acestia fie ploaie, soare, zapada, plecau in week-end de acasa, prin padure sau pe munte. Dormeau in padure, la cabane, la stane, adica unde se nimerea. Am fost cu ei cam prin toate cotloanele acestui munte. Plecau aparent fara notiunea timpului. Printre atatia oameni cu atata experienta, vrei nu vrei inveti o multime de chestii, te formezi ca om de munte. As povesti in sute de pagini, imi amintesc fiecare intamplare, ce haine purtau, purtam, unde mancam, ce vorbeau. Le-am inregistrat in minte pentru totdeauna. Ce stiau ei stiu si eu; de la ei.

De aceea multi zic ca sunt o persoana dificila, imprevizibila si pun diferite actiuni ale mele pe seama mai multor persoane. Nu accepta ca pot face foarte multe si cauta explicatii sau sa vada doar defectele. In plus, eu de-a lungul anilor am avut preocupari diverse, am citit mii de carti, am fost prin multe locuri din tara asta si nu numai. Deci a merge pe Postavaru, urcand din Poiana Brasov mi se pare o copilarie, ceva ce se face in perioada scolara… cand am fost cu profesorul de geografie Gherman din Azuga. Cum sa urc pe un drum, printre partii,  cu enspe instalatii de transport pe cablu, totul antropizat cand am Bucegii cu tot ce vrei atat de aproape?

19

Totusi, pentru ca au fost persoane care spun ca gata, am stabilit deci, trebuie sa fim consecventi si sa mergem, am plecat. Eu am o problema cu aceste tipuri de „consecvente” montane. Adica vorbim o saptamana cum sa ajungem de exemplu in Valea Malaiesti, pentru week-end si, dupa ce stabilim, eu vin in ultima zi si propun un traseu putin modificat spre acea vale. Ma gandesc eu bine ca tinand cont de lungimea traseului si de participanti, ar fi mai bine sa schimbam un pic traseul ca toata lumea sa fie multumita si daca se poate sa vedem si mai multe atractii naturale. Insa de data aceasta nu am putut sa schimb traseul, desi in Bucegi se intamplau o sumedenie de chestii interesante, ca doar stabilisem 🙂 Si ia, sa nu ma mai sucesc eu si sa fiu consecvent!! Ce prostie! Ca si cum ma duc sa cumpar oua mereu de la un magazin si le iau cu 1 leu bucata. Si intr-o zi, se deschide un alt magazin si ala vinde aceleasi oua cu 50 bani bucata. Iar eu ca sa fiu consecvent, trebuie sa iau tot cu 1 leu bucata. Sau imi ridic o casa si caut materiale de constructie. Vorbesc cu o firma, negociem si pana cand ajungem la bani, vine un altul cu o oferta mai buna. Pai degeaba am negociat eu cu primul, ca banii ajung la acela cu oferta mai buna. A venit X cu o oferta mai buna, la revedere cu primul. Asa si cu traseele. Mergem pe traseul cel mai bun, chiar daca este decis in ultimul moment. Si pe 300 kmp cat au Bucegii chiar ai ce face pentru toata viata 🙂 Consecventa inseamna sa te tii de un contract, de un program, de ceva batut in cuie. Nefiind asa ceva, nu vad de ce sa fiu nu stiu cum, de dragul de a vorbi.

La joburi, de-a lungul anilor mi s-a dat masina de serviciu, mi s-a promis, mi s-a aratat, s-au rugat de mine, au insistat. Nu m-a incantat niciodata. Nu pot sta in coloana, nu pot sta intr-o cutie pe roti. Pot sta milioane de oameni, mie mi se pare stupid, fara nicio legatura cu modul meu de a trai si de a intelege viata. Nu am nevoie de o masina, nu am chef sa fiu tras pe dreapta, sa prezint acte, sa umblu dupa asigurari si prin service-uri, sa bag benzina, sa salut politistii ca si cum suntem prieteni pentru a nu ma opri, deoarece eu stiu ca nu am totul in regula, sa semnalizez cu farurile ca nu stiu cine este dupa colt… ce imi trebuie mie atata nebunie si stres? De ce sa-mi complic viata cu lucruri inutile? Vreau sa merg undeva, iau trenul. Pe munte nu am cum folosi masina ca nu ma intorc pe acelasi traseu. Nu-mi place viteza, nu-mi place sa merg prin toate gropile, sa circul gandilandu-mi constiinta ca na, asa sunt drumurile la noi. Viata mea pana la 35 de ani s-a compus doar din lucruri strict necesare. Nu ma intereseaza sa ma dau mare cu nu stiu ce, nu vreau sa fiu in rand cu lumea ca sa fac nu stiu ce impresie, important este sa fac lucruri bune si sa traiesc asa cum vreau, lasand niste urme in spate, sa nu fi trecut degeaba prin viata asta. Eu zic ca muntele te face sa vezi viata asa cum este, sa-ti clarifici prioritatile, visele. In natura si nu intre betoane, viata are alte dimensiuni, aici iti gasesti echilibrul, sensul.

Am plecat spre Postavaru cu celebrul 3001, stiti, acel Regio cu care montaniarzii din Bucuresti, Ploiesti, Campina vin in Valea Prahovei. In perioada asta trenul este plin ochi cu oameni de munte. De la Azuga, am gasit loc unde sa stam jos. In Brasov, suie-te intr-un autobuz pana in Livada Postei, plin de oameni, ca sardelele. Din Livada Postei, alt autobuz pana in Poiana Brasov. La fel, plin de tot felul de oameni, cu un controlor care vorbea continuu, cu o tanti ce locuia in Poiana Brasov si facea piata zilnic din Brasov. Si isi plangea de mila. Daca iti permiti sa dai zilnic 10 lei pe transportul in comun, ca sa mergi la piata in Brasov, nu vad de ce te plangi 🙂 O baba simulanta!

Deci toate conditiile ca pe mine sa ma ia capul 🙂 In Brasov, oriunde as merge, de regula merg pe jos. Nu vreau sa ma inghesui si sa stau atarnat de o curea sau de o bara. Nici nu ma deranjeaza ca stau altii, fiecare face ce doreste.

In Poiana Brasov, stabilim sa mergem pe traseul turistic initial marcat cu cruce rosie. Bun, si??? Mergem! 🙂 Ajungem langa padure, noi pe drum, eu ultimul ca imi tuna si imi fulgera, cand apare si marcajul pe un brad. Sub marcaj o sageata rosie. Se aude: „Uitati, acesta este marcajul pe care vom merge!”. Toti ne uitam si vedem marcajul. Apoi o luam mai departe pe drum. Toti! Deci noi am pierdut marcajul inca de dinainte de a intra pe traseul turistic :))) Era clar ca excursia se desfasura sub cele mai bune auspicii. Asa se intampla cand le stii pe toate si nu-ti dai seama de niste lucruri pe lumea asta. Cand mergi degeaba pe munte si nu vrei sa asculti.

1Marcajul. Bine, nu este primul arbore de langa drum. Acesta este un pic mai sus.

Asa ceva este antologic! Sa nu realizezi ca marcajul se aplica pe arbori in asa fel incat sa-l vezi din fata. Logic ca pe cealalta parte este alt marcaj ca sa-l vezi la coborare. Dar nici nu se punea problema de logica. Sageata de sub marcaj arata clar ca trebuie sa facem dreapta, sa iesim din drum si sa intram in padure. Noi ne-am dus mai departe pe drum. Nici de antropizatul Postavaru nu eram de fapt buni. Am deschis gura sa zic ca mergem in alta directie, gresita, si am intrat astfel in traseu.

2

4Mese la cabana Julius Romer. Le-am pozat pe toate cele pictate.

5Cabana J. Romer

Mai tarziu am ajuns pe la cabana Postavaru-Julius Romer, apoi la varful Postavaru. Plin de oameni, pantofari, turisti de tot felul, sandale, tocuri, oameni cu sacose. Ne asezăm si noi pe varful imprejmuit, am vrut sa deschid gura sa zic ca varful are 1799 m si ca a fost turnata o borna special pentru a se atinge 1800 m. Dar am tacut, nu avea niciun rost. Nu dupa mult timp se aude din grupul nostru: „De aici putem tine o excelenta lectie de geografie!”. Am zis ca ma duc sa sar peste balustrada 🙂 Era exact ce scria intr-un articol pe net. In conditiile existente, noi am fi reusit foarte bine sa tinem o excelenta lectie despre prostie si obtuzitate, cat si despre imprumutarea punctelor de vedere ale altora, copierea exprimarilor acestora pentru ca noi nu suntem invatati sa spunem ce simtim. Doamne fereste! 🙂

7

6

10Preocupati cu excelenta lectia de geo-prostie nu am zarit de pe varf, schitul parintelui Onufrie. Nu stim sa ne orientam, privim ca toata lumea spre departari doar pentru ca se vede frumos 🙂 Schitul este cel cu acoperis rosu.

La coborare pentru a vedea si altceva am zis sa trecem si pe la schitul acesta:

12

13Parintele Onufrie, de vreo 20 de ani prin aceste locuri. Daca mergeti, atentie ca are o ceata de caini prin preajma schitului, dar daca te faci spre ei fug toti. Nu am apucat sa dau dupa niciunul ca a venit parintele si oricum cainii erau tupilati prin padure. Ne-a povestit cate ceva, apoi am intrat un pic si prin schit. Acolo, s-a dat si un pomelnic, pe care sper sa se fi trecut si rugamintea catre Tatal sa ne dea si noua minte. Deci: „Tata Ceresc, pentru sfintii prosti care ti-au trecut pragul… stii Tu, mai departe!.. da-ne noua ce n-avem!” :)))

Frumos locul unde este schitul. Doi porumbei albi zburau de colo-colo, ca intr-un loc binecuvantat. M-am asezat pe o piatra si am stat asa, pana au venit ceilalti, observand imprejurimile, ascultand acest loc:

15

17

16Aici si-a pregatit mormantul parintele. Dansul ne-a zis.

Din 2-3 vorbe, mi-am dat seama ca trecerea pe la schit nu a schimbat nimic in sufletele participantilor 🙂 asa ca am continuat coborarea pe drum, spre Poiana Brasov, ca berbecii. Mai intram si prin padure cand nimeream traseul turistic. Pe turnanta am prins si autobuzul spre Brasov, ne-a luat soferul banii, daca mai stateam sa fim corecti si sa luam bilete de la casa, pleca. De fapt, cand ne-a vazut ca mergem spre casa de bilete a dat sa plece, cand a vazut ca ne razgandim, a oprit 🙂 Bai, in orasele mari ai de-a face cu tot felul de oameni 🙂 Am platit pentru amabilitatea de a-l ajuta si pe el sa bage niste lei in buzunar si am stat in picioare pana in Brasov. Alaturi de alti nefericiti. Noroc ca avea o oglinda si ma uitam des in ea, sa ma vad: „Tu esti ma’?” 🙂 Macar oamenii aia din autobuz nu aveau poate alta solutie, dar noi aveam atatea. Un alt autobuz era peste 30 minute.

O clipa, sa fac o completare: intr-o zi am fost pe Tampa. Duc binoclul la ochi si naiba stie cum se face ca mi se opreste privirea la un domeniu intins cu o constructie de tip palat. De cand am scris o carte, cica saptamana aceasta este gata si chiar m-as bucura… ca m-a terminat din toate punctele de vedere 🙂 … parca ne mana ceva prin astfel de locuri. Asa ca, autobuzul din Poiana Brasov ne-a lasat din nou in Brasov. Am coborat la Livada Postei, pe la ora 18.  Ce sa facem si noi, o luam pe strazi spre domeniul acela vazut de pe Tampa intr-o zi. Bine ca nu am mers toti. Incepea o alta aventura, dupa ce mersesem ca disperatii pe Postavaru, prin soare, partii, incapabili sa facem un popas pentru masa, doar am fost in contratimp, desi nu ne alerga nimeni.

Si o luam prin curtile unor oameni care se uitau cu ochii cat cepele, ce mama naibii e cu noi pe acolo, unde naiba mergem. Inconjuram domeniul, cea mai mai mare parte prin tufisuri si padure, unde in afara de caini vagabonzi si tot felul de personaje dubioase nu are sau nu au ce sa stea, si nu vedem nimic… dar iesim la vreo 2 km de oras 🙂 Nu am gasit pe nimeni sa-si faca mila de noi, sa ne duca naibii la cel mai apropiat spital pentru controalele aferente.

20Cand ne intorceam iar la Brasov 🙂

21Am trecut si pe langa casa acestui scriitor, de care evident nu stia nimeni, bagajele culturale fiind la anumite persoane compuse doar din ce spun unii despre altii. Tipul asta a scris o carte faina, o adevarata drama, despre deportarea sasilor din Romania in perioada comunista. Nu mai stiu exact cum se numeste, dar o am si eu in biblioteca.

In timp ce coboram din nou in Brasov, trece pe langa noi soferul care ne adusese din Poiana Brasov. De data asta se intorcea in Poiana. Va dati seama ce a gandit cand ne-a vazut pe langa oras :))) „Prostii astia s-au intors ca sa vina pe jos”. A urmat o alta asteptare, sa mai luam un alt autobuz spre gara. Primul autobuz in care am reusit si noi sa stam jos, noroc cu ora mai inaintata, putin peste ora 20. Cum se dusese naibii trenul, am asteptat autobuzul spre Bucuresti care era la ora 21. Vreo 40 de minute am stat in picioare, printre altii asteptand sa ne ia si pe noi, nenea cu autobuzul, sa mergem acasa. Jale mare!!! O baba semi-nebuna ne-a impuiat capul cu tot felul de tampenii pentru ca tot noi o bagasem in seama. Nu a tacut o secunda. Cineva dintre noi, i-a dat numele si nr. de telefon pentru ca simteau probabil ambele persoane o nevoie acuta de comunicare. Ce m-as bucura sa sune baba in fiecare zi, pe la 10 noaptea. Nu ai cum sa fii atat de fraier incat sa-ti dai numele si nr. de telefon, asa, la oricine.

Prin urmare, am ajuns noaptea acasa si nu am inteles nimic din ziua aceea! Bine, ca am nimerit drumul inapoi! Vai de capul nostru! 🙂 Dar de acum inainte, fac doar trasee compuse de mintea mea, pe care le schimb cand doresc, cine mai merge bine, cine nu sa stea acasa. Dar o asemenea excursie, nu voi mai face in viata asta!

Sper sa nu citeasca despre excursia asta vreunul de la Castel Film daca mai sunt prin Valea Prahovei sau de la Hollywood, pentru ca ori vin dupa noi, ori incep sa planga de invidie! 🙂

Stiu ca finalul trebuia sa fie de genul: „si ne-am impuscat naibii, sa nu ne mai chinuim atat!” :)) dar na, cine stie, poate altadata! 🙂

Traseul turistic: Poiana Tapului – Cascada Urlatoarea – Valea Jepilor – Cascada Caraiman – fosta cabana Caraiman – Baza Salvamont Baba Mare – Cerdac -Intreitul Stalp al Cerului – Cabana Omu – Valea Cerbului – Refugiul Moraru – Confluenta Vailor Cerbului si Morarului – Gura Diham – Busteni

Un traseu derulat in intervalul orar 7:30 – 16:30, propus de mine. Spun asta, pentru ca unii prieteni au renuntat la a mai propune trasee, si spun doar ca vor sa vada ceva frumos, dar sa si mergem, sa nu fie prea aproape, dar nici sa ne saturam mergand, sa mai venim si la o anumita ora acasa… incurcati ce trebuie descurcati.

Si am plecat la 7:30 din cartierul Poiana Tapului (Busteni) pe traseul turistic ce urca la Cascada Urlatoarea, marcat cu punct albastru. Dupa care am urmat poteca spre Busteni, marcaj punct rosu… traseu despre care nu se poate spune decat ca este plin de noroaie.

1Asa este pe mare parte din traseu

Pe o poteca de legatura, am iesit in traseul turistic ce suie pe Valea Jepilor, cunoscut si ca traseul de pe Jepii Mici. La 8:30 eram pe marcajul cruce albastra.

3Telecabina…

SAMSUNGSingurul pod de zapada, dar nu este niciun pericol, fiind situat dincolo de poteca

SAMSUNG

6

SAMSUNG

8Cascada Caraiman

9

11Si gata, am urcat Valea Jepilor,  singurul urcus important al zilei. Mai departe a fost lejer

12Pe la fosta cabana Caraiman nu se zarea nimeni, dar prin interior se poate bea un ceai, din ce stiu eu 🙂 Intr-un fel este trist, ce cabana renumita era odinioara…

SAMSUNG

SAMSUNGSfinxul

15Privire spre Valea Ialomitei  si spre munti… Doamnele, Batrana…

SAMSUNGBolovanul lui UnBolovan… acum am stat eu putin sa ma odihnesc

17Aproape de Cerdac, la intersectia de poteci… daca ai bocanci se poate merge si pe poteca de vara, daca nu, este bine si pe deasupra Cerdacului, dupa cum arata sageata alba… in stanga

18O privire inapoi, aici suntem chiar la Cerdac, luam apa dintr-un izvor ce tasneste din stanca

SAMSUNGO astfel de apa… perfecta pentru caldura de afara, pura, si mai era si rece ca gheata

SAMSUNGSi varfurile care ne asteptau, Gavanu, Bucura si Omu, sau cum frumos le-a denumit o doamna in cartea sa, „Intreitul Stalp al Cerului”

SAMSUNG

SAMSUNGLa Vf. Gavanu

23Vf. Bucura

SAMSUNGCrucea noua din stejar de pe vf. Bucura, montata anul trecut, inlocuind-o pe cea veche.  Se mai intampla si lucruri bune, asadar…

Tot pe aici am si facut popasul zilei… sa iei masa privind la cruce si spre vai, si spre cer…

SAMSUNGOare unde o fi crucea veche si rupta? 🙂 Ce s-a facut cu ea… cred ca nu a fost aruncata

SAMSUNGO alta cruce, dar metalica, si chiar pe varf. Totusi, o cruce de lemn a fost prima prin aceste locuri.

27Baza salvamont de la Vf. Omu

SAMSUNGMulta lume la cabana Omu, majoritatea stateau la plaja, vremea a fost perfecta… si pe noi ne-a prins bine soarele. Tot la varf m-am intalnit cu Alex Itu, nici nu trebuie sa spun ce traseu de alergare facuse 🙂 A fost insa o revedere frumoasa. La ora 13:06 am pornit spre Valea Cerbului.

SAMSUNGCoborarea pe Valea Cerbului, pe marcaj banda galbena

SAMSUNGPrivire inapoi… si spre zidul Cerdacului, si spre iarba de un verde crud

31Apa curgea si pe aceasta vale, din topirea zapezii

34O capra neagra si un ied

SAMSUNG

SAMSUNGVersant din muntele Moraru

SAMSUNGIn Poiana Vaii Cerbului

SAMSUNGCum au cucerit stanca acesti doi arbori… trebuia imortalizat momentul

SAMSUNGValea Urzicii… se continua pana departe 🙂

SAMSUNGNu am mai fost de cativa ani prin acel decor salbatic… trebuie sa mai merg

42Aproape de o intersectie turistica… in dreapta ajungeam in Poiana Costilei, pe marcaj banda galbena si, in stanga, pe marcaj triunghi rosu, am fi ajuns spre Pichetul Rosu (alta intersectie!), iar mai departe, spre cabana Malaiesti. Totusi, am facut stanga, pentru a cobori dupa 20 minute pe langa refugiul Coltii Morarului si a iesi la Gura Diham

SAMSUNGO poiana foarte frumoasa, merita sa vii pana aici si sa stai mai multe ore… urci Plaiul Fanului, iesi in Poiana Costilei, faci dreapta, si in circa 10 minute, se vede pe stanga traseului marcat cu triunghi rosu

SAMSUNG

SAMSUNGRefugiul… era cineva prin interior

46Si poteca ce iese la Gura Diham, nu inainte de a ajunge la apa vaii Morarului si la confluenta cu Valea Cerbului 🙂

47Valea Morarului

48Ce frumos stralucea… parca aducea a scena din „Zanele din Valea Cerbului” 🙂 Dar azi nu era de serviciu Zana de la confluenta… deci, nu m-a interesat povestea. Aici eram chiar la punctul de unire al vailor amintite.

50La 15:20 eram la Gura Diham si apoi a urmat rubrica de cascat ochii la oamenii intinsi pe paturi, pe la corturi, prin masini… cum este, de obicei, prin acea zona pana la Busteni.

Ma asteptam sa nu fie multi turisti azi pe munte, ma gandeam ca toata lumea pleaca acasa… dar de vreun an nu mai este asa. Turistii prefera sa plece seara, mai tarziu. Mai trebuie spus ca uneori, pe Valea Cerbului, mai adia vantul si aducea de pe vai si versanti mirosuri de flori, de verdeata, frumos, trebuie sa vezi, sa simti, apoi nu mai vrei sa te lecuiesti de Parcul Natural Bucegi. Inseamna sanatate, implinire, regasire… multe altele, Zana de la confluenta, oameni la plaja la varful Omu… multe, multe…

Traseul turistic: Sinaia – Cota 1400 – Cota 2000 – Valea Izvorul Dorului – Padurea Laptici – Manastirea Pestera Ialomitei – Platoul Padina

Maine, am sa postez un ANUNT interesant.

Pana atunci, sa va prezint un traseu turistic parcurs ieri. Traseul are marcaj banda rosie si fiind ziua scurta, am ales sa intrebuintam la plecare telecabina, apoi mersul pe jos, iar la intoarcere masina.

1Bucegii de dimineata

2Hai ca ies ghioceii 🙂

3Vedere spre hotelul Cota 1400 din telecabina Sinaia -Cota 1400

4Programul telecabinei Cota 1400 – Cota 2000

5Vedere din telecabina Cota 1400 – Cota 2000 spre Piciorul Pietrei Arse. Daca doriti sa urcati pe Platoul Bucegilor pe jos, atunci, dupa cum observati, cea mai buna alternativa este traseul turistic ce suie Piciorul Pietrei Arse, marcaj banda albastra. Nu este zapada, gheata…

6Pe muntele Furnica, la mica distanta de statia de telecabina de la Cota 2000

7Muntii din planul indepartat sunt muntii Fagarasului. Nu mereu se vad la fel de bine, depinde de conditiile meteorologice

8Cu sageata rosie, stanca Turnul Seciului, monument al naturii. Se afla intre cabana Horoabele si Valea Horoabele

9In plan apropiat muntele Tataru (Bucegi), mai departe muntii Fagarasului

11Un fenomen mai rar. Pe zapada erau o multime de puncte. In opinia mea, -s-ar putea si sa nu fie asa-, s-a intamplat urmatorul lucru: pe munte era foarte cald, imediat ce apune soarele se raceste brusc. Soarele „a trecut” de munte, iar un nor s-a scuturat aproape imediat…picaturile de apa au cazut si au inghetat pe zapada. Intre apusul soarelui si caderea ploii a fost un interval foarte scurt de timp. Presupunerea mea…

12Sus se observa statia telescaunului de langa Vf. Furnica. Cum nu se schiaza deocamdata, era buna o sanie, ajungeam mai repede jos in vale…si o lasam pe acolo 🙂

13Un mic varf 😉

14Pe varf

15Coborare de la varf

16Stanca plata

17Ce soare mare 😉 🙂

18Valea Izvorul Dorului

19Indicatoarele au fost rupte…erau prea aproape de DJ 713. O fi coborat vreunul din masina si s-o fi intrebat: „De ce or fi pus si prostii astia indicatorul asta, cand pe aici este numai sosea?”… Si l-a rupt. Ca distanta, de la drum pana la cabana Valea Dorului se fac cam 45 de minute,  si circa 1 ora in sens opus, pana la cabana Padina

20DJ 713

21Ce padure frumoasa este acolo in fata. Stiti cum este pe acolo? 🙂 Jungla, pietre, multe uscaturi la nivel cu solul, plin de ursi…salbaticie autentica. Am traversat padurea aceea din toate directiile, asa cum se vede de aici, compacta, este superba. Cand intri in ea, nu stii cum sa iesi mai repede 🙂 Bine, nu la toti li se pare asa…

22Cand vad caini prin padure…ma intreb cate caprioare mai prind si in aceasta iarna?

23Prin Padurea Laptici

24Poteca

25Licheni pe copaci…frumos peisaj. Trebuie sa traiasca si lichenii acestia, pai nu?

26Alte flori de gheata

27Aici au trebuit mai multe poze, frumos loc

28Traseul traverseaza o poiana intinsa

29Molizi verzi si30Molizi albi. La unii ajunge soarele, la altii nu

31Da, dar este mai bine ca noi sa ajungem la Padina dupa ce facem un mic ocol, adica pe la Pestera Ialomitei

32De la indicatoare, dreapta pe acest drum de acces spre hotelul Pestera

33La Manastire, aceasta este biserica noua, ca sunt mai multe

34Staretia si spatiile de cazare

35Biserica veche

36Dar ce se vede? Unui prieten i-am spus ca sunt carnivori. Se uita mirat, credea ca vorbesc serios. I-am zis ca mai mult de un deget nu pot mananca 🙂 Chiar daca erau multi

37Priviti ce-i acolooo 🙂 O colonie de paianjeni. Nu am vazut asa ceva niciodata 🙂 Stau toti la un loc, se ating cu picioarele. Nu este o imagine placuta, dar toti, asa, la un loc, ideea ca sunt o comunitate, mi se pare demna de adus in atentia tuturor. Trebuie sa mai merg acolo sa filmez, pozez, vreo jumatate de ora…

38Intr-o zi au taiat-o si au dus-o acasa, era prea frumoasa cred

39De la Manastirea si Pestera Ialomitei am ajuns in drept cu Turnul Seciului, am scris pe la inceputul articolului despre el

40Sediul Politiei de la Padina. Acolo sta seful de post…una dintre imaginile negative din Parcul Natural Bucegi

41Centrul National Salvamont din zona Padina. Aici excursia pe jos a luat sfarsit. Ne-am suit in masina si am plecat spre casa

42Nu inainte de a arunca o privire spre Valea Ialomitei, traseul spre Vf. Omu

43In fata cabanei Bolboci, privire spre lacul omonim, care era plin de fisuri

44Foarte frumos Lacul Bolboci, dar si periculos sa te incumeti sa calci gheata

45Amatori sunt insa mereu. Baiatul de mai jos a vrut sa-i faca prietenei o poza si s-a dus pe gheata. Imediat a alunecat si cred ca gheata este inclinata acolo, ca a ajuns greu cu mainile pe teren mai stabil. Ne si gandeam ca aluneca asa pana la borna aceea de beton si acolo se rupe gheata cu el. Deja zarisem un lemn lung, sa-l scoatem pe inconstient de acolo. Dar nu a mai fost cazul, si-a dat seama de pericol…

46Acesta Peisaj 🙂

47Ultima oprire, la limita dintre judetele Dambovita si Prahova

Acesta a fost traseul, pe jos dura foarte mult…vara da, merge, dar iarna ideea este sa nu stai prea mult prin frig. Mai transpiri, mai faci popas, mai te uzi la picioare, nu este bine sa stai mult afara 🙂 Trebuie putina grija, planificat totul bine, in detaliu. Asa, ne-am bucurat de o vreme splendida, ne-am atins obiectivele si cand a fost sa vina frigul, repede in masina si acasa.

Am fost surprins sa aflu ca exista cineva care cumpara un ziar la care eu scriam acum ceva ani, doar pentru ca-i placea ultima pagina. Acolo erau doar articole cu trasee turistice din Bucegi. Si el acasa avea toata colectia 🙂 Imi povestea ca mergea pe munte cu foaia de ziar in buzunar. M-a si laudat ca nu s-a ratacit niciodata 🙂

Bine, dupa o vreme, m-a intrebat daca merg cu busola la mine 🙂 Ar fi o rusine sa imi iau o busola prin Bucegi, cel putin mie asa mi se pare 🙂 Dar cine stie la ce fel de busola se referea el… 😉

Papanasii de la Stana Regala, ce lupta placuta am dat cu ei!

Va spuneam intr-un articol, unde se mananca bine prin Parcul Natural Bucegi, in alte postari scriam de preturi.

Subliniam ca mancare buna se gaseste la unitatile din zona limitrofa orasului Sinaia, de evitat fiind cabanele Poiana Izvoarelor si Babele din zona limitrofa orasului Busteni, locatii recomandate mai sunt si: cabanele Padina, Diham Phoenix, Malaiesti, Bolboci, acestea pentru cei cu rucsacul in spate.

1

In zona Sinaia sunt 3 unitati turistice care pot multumi pe oricine: Stana Regala, La Sami, Cota 2000.  O afacere iti merge prin Bucegi doar daca faci ceea ce nu face altcineva, si aceste 3 unitati nu rivalizeaza intre ele, fiecare are specificul sau.

Azi am dat o lupta cu papanasii la Stana Regala, fiindca ploua afara suficient incat sa nu plec. A plouat circa o ora marunt, deci iar nu s-au potrivit spusele celor de la Meteo. De obicei, iau o placinta cu mere si nuca, in sos de vanilie, dar cum papanasii aratau foarte bine, i-am ales pe ei. Cum nu ajunge, pana nu ramane, nu am ales un papanas, ci doi asa, ca pentru pofticiosi ca mine. Am uitat sa mentionez ca intr-o sambata, am mancat un platou intreg de coliva :)) Acasa evident!

Sa trec la papanasi, au fost asa de buni :)) Foarte tentant sa-i urmaresti prin farfurie cu furculita si cutitul 🙂 Am lasat-o de luni bune mai usor cu dulciurile, dar la asa ceva nu ai cum sa spui nu 🙂

2Ce splendoare :))

3Deserturile acestea apetisante sunt ca libertatea simtita in varf de munte, ca aerul proaspat de prin vaile alpine, ca mirosul florilor de prin poienile Bucegilor…sa le savurezi si sa te uiti pe geam cum ploua. Acestea sunt lucruri frumoase, mici, dar frumoase 🙂

Au scapat, sau poate nu!…, si plimbare pana in Azuga, pe varful Clabucetul Taurului

Tragem putin cortina astazi pe 31.03. 2013. Un fel de Va Urma! Am zis astazi pentru a nu se intelege maine ca este o pacaleala.

Nu stiu cand va fi episodul urmator. Va fi el. Nu va faceti griji.

Pana atunci, pot respira usurati aceia cu “diverse interese si atributii” in Parcul Natural Bucegi.

Nici nu am ajuns la o intelegere cu cineva. Este strict personal. Nu stie nimeni, aproape nimeni.

Si nu pentru ca nu am incredere in prieteni, apropiati, familie, dar de data aceasta ma priveste exclusiv pe mine. Nu am ce explicatii sa dau, si mie imi trebuie una.

Nici nu m-am resemnat fata de cele ce se petrec in Valea Prahovei si Bucegi. Cand dovedesti ca poti face mai mult decat altii cu atributii in zona Bucegilor, nu te mai resemnezi vreodata.

Este altceva. Cu totul altceva. Inutil sa o sunati pe sotia mea, sunt mai avansati unii cititori de pe blog in domeniul Bucegilor, deci nici ea nu stie.  De altfel, a tinut distanta de actiunile mele si de multe ori mi-a spus sa ma opresc. Eu insa nu stiu sa ma opresc. Cred in anumite idei pana la capat.

Acum nu am timp sa mai cred; deocamdata!

va urma

Comentariile sunt libere, cu siguranta va sterge cineva prostiile daca vor aparea, de aceea nu va lansati in exprimari fara fundament. De asemenea, poate scrie mai departe pe aici, reposta unele articole, are mana libera sa ia orice decizie doreste.

Pentru prieteni/cititori ramane o singura adresa de contact, restul, alaturi de numarul de telefon, nu mai sunt valabile. E-mail: buceginatura@yahoo.ro

Nu am sa va raspund imediat, ca nu sunt prin preajma, imi cer scuze si va multumesc!

….

Plimbarea spre Azuga

Am plecat de acasa spre Azuga pe la 10 si ceva. Ora 9 de pe poze, este de fapt ora 10. Nu am operat modificarea si la aparatul foto.  De la mine, din Busteni, si pana la biserica din centrul orasului Azuga, sunt aproximativ 6 km. O nimica toata!

1La 20 de minute de la plecare. Crucea de pe Caraiman vazuta din cartierul Zamora.

2Super-utilaj de carat busteni din padure, langa Castelul Cantacuzino

4Scurta oprire pe traseu la o cruce din lemn

5O banca din 1905 restaurata…pe marginea DN1

6Vara, am vazut multe persoane odihnindu-se pe aceasta

7Inscriptie la un izvor, la intrare in Azuga. In 1906, erau putine case, se spune ca de la acest izvor se adapau cerbii. Astazi nu mai curge apa si monumentul este neingrijit

8Monumentul cu izvor, vazut integral. Scrie ca a fost ridicat in al 40-lea an de domnie a lui Carol I. Adica 1866+40= 1906

9Intrare pe traseul turistic spre cabana Garbova. Exista un indicator pe care scria ca se fac doua ore pana la cabana, dar a disparut intre timp. A fost amplasat insa acesta mai nou. Ar trebui dat jos, nu foloseste decat celor de la cabana.

10Urcand. O privire inapoi

11Loc de popas neamenajat de vreo 10 ani

12Hranitoare abandonata, cu fanul putrezit de mult timp

13Unul dintre semnele ca exista o fauna bogata. Mai vazusem si mai jos, urme de lupi…aceasta este de urs. Un urs de vreo 3 ani.

14Tot un fel de monument, dar funerar. A murit cineva prin februarie 1997. Nu scria cum a murit, ca m-am apropiat sa citesc pe placuta prinsa de copac. Pana acolo mai era si sa-mi rup o mana ajungand printre niste crengi groase, cazute.  Cine stie cum a murit…nu mai stie nimeni.

15Urmele unui urs mare. Acesta chiar era mare…interesant este ca toate urmele de animale vazute astazi, aratau ca animalele se deplasasera pe directia nord-sud…dinspre muntii Predealului spre Azuga

16Am iesit din padure dupa un urcus accentuat. Mai departe ne astepta varful.

17Rezervatia de pini, cu gard din stalpi goi pe care ii tine inghetul si zapada

18Razvan dorea sa ajunga primul, eu mai in urma preocupat cu pozele

19Se vedeau Azuga aproape si Busteniul mai departe…precum si viscolul de pe Bucegi

20Privire inapoi, de unde venisem…, cat si mai departe spre Muchea Lunga, Vf. Grecului, Bucegi

21Cerul, terenul pe care alerga vantul mai bine ca niciunde

22Partiile de la Azuga: Cazacu si Sorica

23Pe varful Clabucetul Taurului, cca 1350 m alt. O brandusa tinde sa se deschida, asteapta doar soarele

25Insa tot am gasit una, ceva mai curajoasa si mai frumoasa. Parca are un tiv, un guler superb

26Frumos coloritul acestor copaci, un amestec placut cu albul zapezii

27Am gasit un loc unde sa ne facem si niste poze. Copacul acesta scorburos probabil primavara si toamna are ciuperci de tip pastravi sau bureti negri

29Coboram pe urmele unei mici turme de mistreti, care ramasera totul in calea lor…pe zeci de metri

30Urme de mistreti

31Pe un alt traseu turistic inapoi la Azuga…pe aici se alearga in ziua concursului „Azuga Trail Race”

Ne-am oprit intr-o poiana la marginea padurii, langa statia de apa, la un ceai de lamaie si un sandwich, plus niste fructe. Am stat vreo 25 minute, dupa care la pas prin Azuga si la fel spre Busteni. Probabil am mers azi cam 18 km…nu este cine stie ce, dar pe o astfel de vreme este binisor.

Iata si o filmare cum era vremea pe acel varf urcat. Filmarea incepe cu o bubuitura, este vantul:

Un episod din Bucegi, o zi splendida

Se anuntase o zi senina, aidoma celei de pe 28 februarie. Sa stiti ca pe multi oameni de munte i-am auzit exprimandu-se ca vremea inchisa, ce a durat atata timp, i-a imbatranit.

3La Cota 1400

4Partiile din Sinaia arata foarte bine

6

7

8La Cota 2000…priviti in dreapta 🙂 Schiorii sunt la nivelul meselor, va dati seama cata zapada este? 🙂

9Era si un concurs sau nu stiu exact cum sa-l denumesc…oficial se numeste „Winter…” nu stiu cum. I-am vazut si anul trecut si anul acesta…cred ca lumea nu intelege ce se intampla, din ce am vazut eu nu era nimeni interesat. Mie nu mi se pare cine stie ce… 🙂 Dar daca la altii le place… cu scuzele de rigoare, eu nu am scris detalii, pentru ca nu mi se pare important si interesant…se plimba cate unul pe schiuri de colo-colo, legat de o parapanta. O fi ceva si asta…un sport 🙂 Cui ii place, de cine se prinde…de mine cred ca niciodata.

10Am facut poza mai mult ca sa vad cum arata Valea Tatarului…este undeva pe la jumatatea imaginii

11

12Asa arata versantii muntelui Furnica…s-a uniformizat totul de la atata zapada, nu mai sunt denivelari mari…sa tot schiezi pe o astfel de partie naturala

13Muntii Baiului, Grohotisului si undeva departe muntii Ciucas. Mi-am facut si un plan cu concursurile de alergare montana la care vreau sa particip in acest an…maratonul din Ciucas nu mai este pe lista, desi am alergat binisor la el, iesind in primii 10 la categoria mea. Insa m-am plictisit ingrozitor, traseul nu mi s-a parut pitoresc decat pe la varful Ciucas, nu stiu cum am facut ca vreo ora am alergat singur, nu am vazut pe nimeni in fata sau in spate, fugeam de zapacit prin paduri si poieni, cu ochii dupa marcaje…mai este si departe, tocmai pe la Cheia. Mie mi s-a parut buna organizarea…dar l-am taiat de pe lista 🙂

14Partie naturala…zapada nu era foarte inghetata, stiti ca daca este inghetata bocna si ai cazut pe o astfel de panta, nu stiu pe unde te mai opresti

15Stana…vazuta de langa vf. Furnica…ce peisaj frumos, pierduta in alb

16Sagetile rosii incadreaza Saua Strunga…si mai departe priviti munti din grupa Fagarasului in toata splendoarea. Se si diferentiaza prin culoare de Bucegi

17Platoul Bucegilor delimitat in dreapta de Abruptul Prahovean…dupa cum se vede, mai sunt mici pete pe imensitatea alba…in special jnepenii de la Piatra Arsa sunt acoperiti. Vf. Jepii Mari nici nu mai poarta podoaba aceasta verde, totul este sub zapada 🙂 Si cam peste tot, acei jnepeni depasesc inaltimea unui om…deci a nins bine, daca i-a acoperit 🙂

18Zona Babele, muntele Obarsiei…pana spre Omu. Nu mai sunt vai, denivelari, jnepeni, lucruri care sa se distinga bine, sa se vada cat sunt de adanci, mari

19Este reusit 🙂

20Muntele Piatra Mare si Predealul

21Prin Valea Dorului

22Cabana Miorita…ce locatie are omul asta, tatal lui Sebastian Ghita, si rar am vazut turisti pe la el. Nu se pricepe sau nu-l intereseaza. Are niste camere frumoase, este singurul ce ofera cazare in zona Cotei 2000 si cred ca singurul caruia nu-i prea merge treaba. Nu stiu unde se scurtcircuiteaza lucrurile, probabil la oferta/pret/conditii. Cred ca ori cere mult, ori nu are apa. Este si la pamant cu promovarea. A avut probleme in fiecare iarna cu apa. Insa priviti cata zapada are, de atatia ani, inventa ceva, gasea o solutie, isi facea un bazin, topea zapada, filtra apa…evident nu pentru baut. O fi obosit, batranetea, cine mai stie? Nu ai cum iarna sa fii langa partie, sa ai panorama, locatie, si sa nu-ti mearga treaba, week-end de week-end.

Priviti, cabana pare parasita, nici o urma ca ar fi viata pe acolo. Facea ceva daca era interesat, sa iasa fum pe cos, sa atraga atentia 🙂 , umplea internetul, Sinaia, cu afise ca daca treci pe la cabana lui iti da, eu stiu, ceai gratis. La cate plante sunt pe munte, mare paguba cateva kilograme de zahar sau de miere. Dar ii faceai pe turisti sa coboare de la statia de telecabina, bine, nici sa-ti bati joc, arunci trei plante intr-o oala murdara sau chestii de genul acesta. Ceva serios, un ceai bun, sa-l tii minte :), cani curate, servit turistul cu atentie, nu asa in dorul lelii. Si pe langa ceaiul acela, mai aveai pregatite si altele, dar cu bani, preturi accesibile la camere. Din 50 de ceaiuri tot iti lua cineva si altceva…contai in turismul din zona, se stia de tine, nu erai mort ca acum. Dar si activitatile acestea se fac cu implicare. Nu esti acolo, nu pui suflet, nu esti corect, serios, nu reusesti. Trebuie sa fii acolo, prezent, sa ai determinare, sa nu stai sa privesti tavanul…

Cum este Sorin Aldescu de la Cota 2000, cum s-a asezat cineva la o masa, imediat vin ospatarii. Dar se si pregateste din timp cu meniul: face zacusca, cumpara berbecutii din timp, face niste carnati interesanti, are tot felul de retete naturale, nu recurge la improvizatii de moment. Indiferent cine este la cabana Miorita, situata la cateva minute distanta, nu poate concura cu el pe segmentul alimentar. Sau cum este Sami la Cota 1400. Oameni de acest gen sunt in miezul problemei, altfel, prin intermediari, nu se face treaba. Este afacerea ta, nimeni nu are grija de ce este al tau mai bine decat tine 🙂 . Amuzanta este o situatie de la Cota 1400. Cei de la restaurantul Telefericului mai aprind uneori gratarul. Adica este inutil sa concurezi cu Samoila. Nu ai ce sa-i faci, el face gratare de o viata. Nu-l bati decat daca vinzi mici din carne de urs :)) Trebuie alta „politica” la restaurantul Telefericului. Merge sa vinzi ceva ce nu au altii prin jur. Acum este la noroc, intra turisti ca n-au incotro si incasarile sunt asadar pe masura…insa nefiind asteptari… :)) Dar niciodata nu au cum sa faca exact la fel ce face Samoila. Fiecare este bun la ceva…bine, trebuie sa mai ai si oameni cu care sa faci treaba 🙂

Mi-aduc aminte, lucram undeva, nu este chiar aproape 🙂 Si respectivul era cu afacerea la pamant, nici nu se prea pricepea, in schimb era el asa mai smecher. Am lucrat 30 de zile din 30, mie imi place sa ma ocup de lucrurile in care cred. Si cand a fost ziua de salariu, ca mie nu imi place sa iau banii in mai multe etape, ci o data pe luna, mi-a dat doar jumatate din acesta. Nu pentru ca nu avea, ci pentru ca asa proceda, smechereste. Doar ca nu stia cu cine are de-a face. Metoda este veche, te tine un patron astfel incurcat si tu nu pleci pentru ca stii ca ai de luat niste bani. Eu i-am dat naibii de bani 🙂 Cand s-a prins el ca a procedat gresit era tarziu, inapoi nici pe 50 de salarii nu m-as mai fi intors. Ma suna mereu dupa aceea, ca nu stia ce sa faca…l-am lasat asa, sa se descurce. Pe mine m-a deranjat atitudinea asta de smecher, adica eu ce trebuia, sa ma prefac ca nu inteleg? El stia bine ca oricine pricepe substratul problemei, dar nu vorbeste ca nu are incotro…din pacate, mai sunt si altfel de oameni, care au mereu incotro.

23

24Cu rosu Masa Ciobanului, cu verde Varful cu Dor…ma gandeam, sa urc si pana acolo, sa nu urc?

25

26Pana la urma, am inceput sa urc

27Cu verde terasa din Valea Soarelui, cu rosu cabana Valea Dorului

28Masa Ciobanului si urme ce suie pe Vf. cu Dor

29

30Masa Ciobanului

31Spre Vf. cu Dor

33Privire inapoi spre Masa Ciobanului

34Privire spre Valea Dorului

35Vanturis, drumul pe Dichiu nici nu se cunostea

36Telescaunul, cabana Miorita, Cota 2000 si constructia rosie-refugiul salvamont

37Tot Masa Ciobanului

39

40Stana turistica Tarle…1600 m altitudine

41

42Mai era unul ca mine si ca alti prieteni :)) …sa mearga cu schiurile in afara partiilor, prin padure si locuri mai salbatice :))

43Drumul spre Schitul Sf. Ana…azi nu m-am intalnit cu ursoaica si cei doi pui, ce isi fac veacul pe acolo :)) Bine, am mers probabil animat de ideea ca ursul cand ma intalneste, face pe mortul 🙂 La schit, portile inchise…cred ca staretul era jos la manastirea Sinaia. Probabil tin portile inchise pentru ca intra ursul. Am plecat mai departe, spre Stana Regala.

44Schitul Sf. Ana

45In amintirea parintelui Ioanichie

46Spre Stana Regala

47Am mai publicat acest panou, o sa-l public asa, la anumite perioade…poate se prind de noi cateva idei 🙂

48Stana Regala

49Poiana Stanii Regale

50Orasul Busteni vazut de pe Stanca Franz Josef

51Coborare pe poteca regala spre Sinaia

Vant, zapada si pericol la Crucea de pe muntele Caraiman

Cand veneam ieri dinspre Azuga am privit spre Monumentul Eroilor de pe muntele Caraiman…si ma gandeam ca poate nu este nimeni inconstient sa mearga pana acolo. Ne-am oprit pentru o poza, doua, in preajma DN1.

A tot nins pe munte si in imagini se vad cornise, imediat cum se coboara din Vf. Caraiman. In plus, zapada a uniformizat versantul, o alunecare inseamna o prabusire lunga de vreun kilometru…

1

2

Eu ma uit la Cruce ca poate o vad incarcata cu zapada…ca sa merg pana in Vf. Caraiman sa o pozez. Deocamdata, in acest an, nu am vazut-o 🙂