In Florei… intre Posada, Comarnic si Secaria

Drumetie de Sf. Stefan, ziua in care zapada batea la usile Vaii Prahovei pentru ca sa vina de-a binelea a doua zi, pe 28.12.2019.

Aveam de facut niste observatii, chiar si poze pentru diferite proiecte, mai voiau si altii sa mearga… asa ca, sa le facem pe toate. Am trimis traseul cui dorea sa mearga dar cum nimeni nu-l cunostea, nici macar eu in totalitate, am plecat cu baietii :)) In principal ai mei…

Cea mai tare faza (recenta) am trait-o pe la scoala, cand stateam de vorba cu un elev si mama acestuia m-a crezut un coleg de la clasele mai mari 🙂 Cand am zis ca am un baiat mai mare ca fiul ei se uita la mine cu niste ochi… M-a intrebat cati ani am, eu ca 40 maine-poimaine. Bine, nu stia ca in viata asta, planificarea e totul :))

Si primisem un tricou cu cel mai nu stiu cum sot la 40 de ani. Bine, nu ca ar fi adevarat dar na… era de la varul meu :)) Si am instituit o regula, dam tricoul mai departe la urmatorul care face 40. El l-a purtat o ora, eu 5 minute, e de ajuns… asteptam urmatorul.

Plecam cu un maxi spre Comarnic. Initial, vazand ce urat era la noi, la Busteni, am luat bilete pana la Comarnic. Dupa ce am vazut ca „dinjos” de Sinaia e chiar bine, am coborat la Posada :)) Trebuie sa stai bine cu nervii, ca mie cand mi se pare ceva… fac altceva, schimb traseu, plan… Mi s-a parut ca e mult mai bine sa incepem traseul din Posada, in special pentru ca nu am fi mers cu vantul in fata etc…

Una-doua ne trezim cu copiii in fata a ceea ce odata constituia intrarea in una din lumile Marthei Bibescu:

Intrarea dinspre Florei

Pana in poienile dinspre Secaria intalnim de mai multe ori caini. Unii au fost chemati de stapani, altii, mai putin prevazatori s-au tinut dupa noi. Cum e perioada in care cainii nu trebuie sa umble liberi, acestia au sfarsit fugind zapaciti. Am mai intalnit si altii pentru ca zona este specifica, inclusiv pe la stane sau adaposturi pastorale dar pe astia mai agresivi ii lansam in atletism :))

Nu este casuta din povesti, este parte din proiectul baiatului cel mic 🙂 Povestea, soon!

Rareshul, asa-l strigam

Andrei, „multi au incercat dar nu au reusit, ca e greu”… cu expresia lui l-am necajit tot drumul 🙂

Ce vreme faina

Si Matrix…

Pierdut prin iarba

Adapost pastoral 1

Alt adapost

In acestea se locuieste vara si cred ca si iarna. De la un secarean am aflat ca „nici cel mai sarac de la noi, nu locuieste in ele”. Adica nu sta permanent, eu asa am inteles 🙂 Satele Secaria si Talea au fost unele dintre cele mai bogate sate de munte din zona aceasta a judetului Prahova. Cred ca mai sunt, ca acestia sunt toti muncitori…

Pana acolo era urgia care matura zona Predeal-Sinaia si muntii invecinati.  De acolo venea un vant rece fiind clar ca exact atunci si ningea 🙂

In varf de munte au fost depozitate deseuri inclusiv un televizor. Munca nu inseamna neaparat educatie, bun simt 😉

Dadea cu pudra dintr-un nor

Viscol in departare

Cum traseul trecea pe langa un astfel de adapost, cum copiii trebuiau sa vada…

„Ce urat miroase!” Uite asa am ajuns sa prezentam camerele unui astfel de adapost, mai ales pe unde iese fumul 🙂

Am iesit in Comarnic pe la… „Magarul tavalit” 🙂 Cat am ras cand am auzit prima oara denumirea…

Absolut superba arhitectura montana traditionala

Pe langa locul primei biserici din Comarnic

Talea si Ghiosesti spre stanga, muntele Plesuva cu Podul lui Neag si in dreapta defileul Prahovei.

Crezusem pana de curand ca serialul se termina cu aceasta lupta…

Ninge peste Valea Prahovei

Gata, a venit zapada 🙂

S-a tot invartit ea pe sus, pe munti, dar azi-noapte a coborat in statiuni.

Cateva poze pana in 8 dimineata si tot ninge:

Imagini din Poiana Tapului-Busteni

In astfel de conditii, cine a ales Valea Prahovei de Revelion va fi mult mai norocos decat aceia care au venit aici de Craciun.  Din cauza de zapada, evident 🙂

Asa ca ieri am facut ultima excursie din acest an… pe teren uscat 🙂

Traseu prin muntii Baiului: Izvorul Rece – Fruntea lui Vasii – Piciorul Cainelui – Gara Sinaia

Ieri, un ultim traseu, probabil… Tot asa, unul specific, nici sa stam prea mult, sa si vedem ceva. Pentru ca ideea este, acum in sezonul rece, sa faci un traseu mai mic, in intervalul 8:30 – 14:30. Daca dureaza intre 9 si 14 e si mai bine. Iti mai ramane o parte din zi sa mai faci si altceva, poate prinzi si vreme buna…

Aveam un alt plan pentru sambata dar m-am gandit eu ca pot face si traseu si plan 🙂

La 8:30 asteptam un microbuz „de Ploiesti”, cica atunci trece sigur. O fi fost noroc sau programul respectat nu stiu dar chiar a venit. Coboram pe la Izvorul Rece… mai ca as fi inceput ziua cu o cafea dar nu m-am mai deranjat sa urc pana la restaurantul motelului sau ce este.

Dupa o curba doua, intram pe drumul forestier Valea lui Bogdan dar nu pe cel oficial ci pe acela de pe langa canton si apa. Nu aveam de gand sa mergem pe acolo ci sa traversam valea si sa intersectam drumul oficial. De pe acesta din urma, cand mi se parea ca e momentul, urma sa parasim drumul pentru o poteca „de muche” sau „de hotar”. La fel, mai multe curbe si parasim drumul pentru poteca.

Lasam drumul

Urcam frumos de tot… cu regretul oarecum ca va fi o zi in care nu vedem soarele. Peisajele montane fara soare sunt parca mai putin frumoase…

Cred ca era 9:30 cand auzim dinspre valea lui Bogdan un foc de arma urmat de un altul. Apoi de o galagie mare, goarne, strigate… Era clar semnalul inceperii unei partide de vanatoare.

Imi dau seama ca vanatoarea era in versantul drept (geografic) al vaii, ca vanatul e gonit in vale unde sunt vanatorii, ca zona e destul de mare si ca foarte sigur vor scapa animale din zona aceea. Speriate, acestea vor incerca sa fuga cat mai departe, sa iasa din bazinul hidrografic al vaii. Iar cum noi mergeam pe poteca de hotar ce animal scapa, intersecta poteca noastra pentru a se adaposti in bazinul vecin. Adica sanse foarte mari de a intalni vreo turma de mistreti speriati sau ursi la fel de speriati.

Iesim la pajistea montana

Undeva in fata, aproape de padure, pe o carare care cobora in valea impadurita din centrul imaginii… erau multe urme proaspete de mistreti. Atat pe pamant cat si pe zapada; fugisera din valea lui Bogdan.

Parea ca vrea sa iasa si soarele…

Acolo este punctul de belvedere de pe DJ 713, cel de la limita dintre judetele Dambovita si Prahova.

Cascada Mare a Vanturisului, inghetata.

De la Posada in jos

Refugiul Florei

Sanatoriul Moroieni

Releul de pe Costila

Versantii Pelesului si Piciorul Pietrei Arse

„Iese” soarele 🙂 moment marcat automat de telefon.

Popas

Ciobano-mobil

 

La circa 100 m distanta aveam sa gasim:

Bocanci de cioban. Cum naiba sa mai intre unii in ciobanie cu astfel de conditii…

Urs trecut recent, fugit si acesta din valea lui Bogdan. Ia uite fuga ce avea pe el… Am avut noroc ca nu ne-am vazut. In astfel de situatii ursul te ataca aproape sigur daca te vede. Nici noi nu am vrut sa schimbam traseul cum ar fi fost normal. Mai si radeam ca: „Sa mai ies la munte sus/ Sa pui cainii dupa urs” :)))

In spatele nostru am lasat mai multe persoane, cred ca dormisera la refugiul Florei.

Ciucasul

Grohotisul

Jumatate iarna, jumatate toamna. Pe versantii sudici e toamna, pe nordici iarna.

Pe Piciorul Cainelui la Sinaia.

Bazinul Vaii Rele

Vreo 30 minute am mers sicanati de un vant rece din directia SV.

Stana de la Piscul Cainelui. Vedem o masa afara si stabilim sa coboram pentru un popas mai lung.

Ajungem, inspectam imprejurimile ca sa stim ca totul e in regula, prilej cu care facem diverse observatii; folositoare, de altfel. Pentru ca de la ras ne-a venit pofta de mancare, apoi ce e mai bun decat o bere Tuborg si o Milka cu lapte? :)))

Deci, intai luam contact cu ganduri ciobanesti, neortodoxe:

Ma trezesc pe la masa dezvoltand ideea: „Iti dai seama ca dupa ce a scris, ciobanul a dat buzna in tarcul oilor si si-a ales de acolo o miţoasa mai galbejita, sa aduca a Udrea si… sub ochii stupefiati ai suratelor behaitoare, a dus-o colo jos la adapostul padurii…” :)))

Stam, mancam si radem de toate prostiile. Gasim chiar si o piesa ciobaneasca pe Youtube…

Facem un pic ca ala din cantec… si plecam 🙂

Lasam stana cu pricina in spate, tot cu glume proaste… „ca striga din valea Cainelui (cea din imagine) copiii dupa fanul lui Udrea” :)))

Intram in padure, nimeni pe aici, liniste totala.

Drumul ce ajunge la fosta cabana Piscul Cainelui, azi locatie privata.

Proprietate particulara

Ajungem la gara cu 15 minute inainte sa soseasca un tren IR spre Busteni. La 14:30 eram acasa…

Pe potecile Bucegilor: Busteni – Valea Jepilor – Brana Caraimanului – Monumentul Eroilor – Cascadele Vaii Jepilor – Piciorul Pietrei Arse – Stana Regala – Sinaia

Duminica nu a plouat. O spun de parca as anunta nu stiu ce eveniment :))

Era cam innorat dar nu cine stie ce. Nici nu m-am mai uitat ce mai zic meteorologii. Vedeam pe traseu, daca ploua tare exista pelerine sau variante de traseu, inclusiv inapoi 🙂 Oricum, era o zi in care nu stiam prea bine ce voiam. Un traseu de la Busteni la Sinaia, o filmare pe la cascadele Vaii Jepilor, poate un pic si pe la Monumentul Eroilor… cam asa era ideea de baza.

Mi-am propus un 9:30 la intrare in traseul de pe Valea Jepilor si asa a fost. Mai umblasem si dupa o cafea buna prin zona Silva… ca apoi sa aflu ca este o terasa faina chiar la intrarea in traseu, unde au si cafea. Ramane pe data viitoare.

Imediat dupa ce am intrat in padure, intersectez forestierul si, pe acesta, o pana din fier folosita cine stie cand la crapatul lemnelor.

Intrarea in traseu, adica 2 ore in ritmul meu… cu tot cu poze pana la cabana Caraiman.

Mai sunt zone cu grad ridicat de pericol. Adica la astfel de traversari se poate aluneca, te poti lovi de stanci. Din poza nu prea pare periculos. Insa, in realitate e mult mai inclinat.

La prima traversare a Vaii Jepilor. Marea majoritate a celor ce vin pe aici, calca pe acel pod improvizat din crengi. Adica iei apa sigur daca nu poti sari din piatra in piatra. Si faza cu saritul nu e chiar asa simpla. Daca nu-ti iese, iti rupi picioarele sau gatul in pragul de apa de mai jos.

Zapada? Cu tonele prin zona aceasta, intinderi mari si grosimi de multi metri.

Cand sa treci din nou valea, uite ca nu mai este traseul 🙂 Si ocolesti covorul de zapada prin dreapta, pana sus la intersectia cu Braul lui Raducu.

Cu galben mergi spre Braul lui Raducu, pe rosu mergi pe traseul clasic de pe Jepii Mici.

Cam trei-patru metri cel putin…

De la revenirea in traseul turistic poza spre amonte.

De la revenirea in traseul turistic poza inapoi, cu vedere spre intrarea in Braul lui Raducu.

Cascada Caraiman, Vanturisul Caraimanului… sunt diverse denumiri.

Panoul montat de Administratia Parcului a fost distrus de anul trecut.

Irisul, superba floare…

Bobocei

Dupa 2 ore gata si valea… si am intrat in traseul spre Cruce.

Pe Brana Mare a Caraimanului

Monumentul Eroilor

Santierul de restaurare din jurul Monumentului.

Mai jos, orasul Busteni:

Manastirea Caraiman

Gara, sediul Politiei, Primaria, Centrul Cultural, Biserica Domneasca…

Si Azuga:

Langa Biserica „Sf. Treime” se zareste monumentul generalului Garoescu.

Brana Caraimanului si fosta cabana Caraiman

O familie pe traseu

Doi iezi privindu-se :)) Daca zoom-ul nu ramanea la 30x, as fi prins si mai clar momentul „discutiei” 🙂

Cred ca aici e chestia aceea… dupa fusta mamei.

Cabana de altadata… nu mai era chiar mult pana la cascade.

Nostalgie

Loc de privit

Cascade in trepte

Muguri de jnepeni

Telecabina Busteni-Babele functioneaza…

Pe Platoul Bucegilor langa un lac fara nume, care ar trebui sa se numeasca poate tot Jepi 🙂

Spre Piatra Arsa

Gentiene

Vanessa cardui pe bujorul de munte aproape inflorit

Cantonul Jepi

Alti nostalgici 🙂 Au disparut dupa creasta si au iesit ceva mai jos :))

Am o poza din anul 2004 cu acest jneapan. Parca nu a crescut deloc 🙂

Poiana lui Varsanufie

Stana Regala

castelul pelesPe la 17:30 eram la Castelul Peles.

Bucegii vazuti de la cabana Susai

Cam asa se vedeau in week-end…

Pe acolo sunt cabana si statia meteo de la Vf. Omu.

Releul de pe Costila… ce mai, e zapada pe munte ca in decembrie.

Coltii Morarului

Bucsoiul Mare si…

… pare o uriasa fisura in zapada.

Festivitati de 9 Mai; Cursuri gratuite la mare; Zapada si in luna mai…

Maine, 9 Mai…

La Busteni, primarul a anuntat ca festivitatile incep de la ora 11:

Iar cei de la Predeal au anuntat ca la ei incep activitatile de la ora 12:30, in Piata Garii.

Postez si o invitatie utila, de participare la un program de formare profesionala, la Mamaia, derulat cu fonduri europene si care nu costa nimic.

Obtii o diploma de manager daca ai o unitate turistica in regiunea Centru sau daca lucrezi in astfel de unitati turistice situate in judetele acestei regiuni.

Nu conteaza de unde esti treaba este sa lucrezi la unitati turistice din judetul Brasov (ca exemplu), pe anumite functii.

Trebuie doar sa te inscrii. Apoi, esti anuntat de unde pleaca microbuzul care te va lasa la hotelul Ramada din Constanta. Nu se plateste nici transport, nici cazare, nici mesele zilnice, nici programul de formare profesionala. Ei te duc, ei te aduc 🙂

Si, evident, la munte, printre flori si frunze verzi a venit tot iarna…

Natura inca salbatica si un comentariu realist

Peisaje dintr-o excursie de week-end prin Abruptul Prahovean al Bucegilor:

Pana acolo se urca perfect pe Piciorul Pietrei Arse. Adica nu e zapada deloc. Traseul turistic pe aici este in regula… vremea l-a deschis 🙂

Un fag cu „burta”

Pe vai e zapada din belsug.

Celebrii „Pastravi”… incep sa apara.

Chestii dintr-un proiect I.C.A.S.

„Evaluarea riscului de aparitie a secetei in padurile din Romania”…

Sunt vreo 10 instalatii aranjate prin zona in cauza.

Pe o poteca ne-am intalnit si cu cei mari culegatori de ciuperci din Poiana Tapului.

Iasca de fag

A doua ciuperca observata in acest an 🙂 Primii au fost acei „pastravi”

Ici-colo mai erau astfel de semne…

Zapada ramasa din iarna ce a fost…

Sub acest covor de conifere luate de avalanse sta zapada de cativa metri grosime.

Oxalis acetosella sau macrisul iepurelui.

Inchei cu un comentariu de pe Facebook scris de un domn in contextul unei postari despre ursi. Autorul postarii povestea ca a incercat sa campeze pe la Vidraru si in cateva ore prin preajma cortului si-au facut aparitia cativa ursi. Prin urmare, dumnealui informa si pe altii sa trateze cu atentie problema camparii prin acea zona. Si la o astfel de postare toata lumea isi da cu parerea. Sunt insa de acord, in toate privintele, cu persoana care a facut comentariul de mai jos: