Pelesul dupa ninsoare

Castelul Peles dupa ce noaptea si ninsoarea au trecut 🙂

Valea Pelesului

Castel, molizi, drapel, statuie Carol I

Traseul turistic: Azuga – Valea Grecului – Muchia Lunga – Diham militar – Cabana Poiana Izvoarelor – Gura Diham – Busteni

Un traseu prin zapezi, un decor natural de basm, o ocazie destul de rara…

Duminica, 27.01.2019.

Faptul ca te nasti si cresti la poalele unui munte, te ajuta sa intelegi niste lucruri poate un pic mai bine ca altii. Pentru ca tu te uiti la munte zilnic si iti cam dai seama de unele chestii. De multe ori ma uitam in ianuarie spre Poiana Izvoarelor-Saua Baiului si intr-o zi era de mers pe acolo, in alte trei nu prea. Adica, in ce sens era de mers?

Cand ai mai fost prin zona aceea de cine stie mai cate ori, te mai duci pe acolo in anumite conditii. In cazul de fata, sa fie senin dar nu prea cald, iar zapada sa stea pe copaci. Daca prinzi un moment din acesta chiar esti norocos.

Se face 9 dimineata, ma uit, toate conditiile erau intrunite, plus ca eram si liber… lucru uimitor 🙂

Astept un prieten sa-mi raspunda daca merge, el nu raspunde, dar raspunde altcineva. Plecam cu un tren regio particular la 10:50 in Busteni si peste 5 minute coboram in Azuga. Cumparam cate ceva de la o magazin, apoi mergem spre traseul marcat cu triunghi galben situat in apropierea garii.

Gara Azuga, pe fundal Caraimanul, Costila

Crucea

Prin padure. Zapada aproape de marcajul turistic…

Fereastra spre Releul Costila

Si acesta era taramul in care speram sa intram 🙂

Vreo 2 ore de poezie din aceasta…

Marcajul la nivel cu genunchiul

Se mergea perfect, poteca era batatorita.

Printr-o alta fereastra se vedeau niste persoane la Crucea din lemn de pe Vf. Grecului.

Cerdacul, Vf Obarsiei

Alta planeta 🙂

Langa Saua Grecului

Intinzi mana si atingi Moraru

Bucsoiu? Ornat cu totul…

Pe acolo am venit

Molizi specia zombi 😉

Grupul care era pe varf

Aproape de Dihamul militar

La relee, in Saua Baiului

Aici ne-am intalnit cu seful Salvamontului Busteni, d-l Gigel Haiduc si cu ajutorul sau, d-l Viorel. Stam un pic la povesti, eu eram mai dezbracat… geaca era prin rucsac. Ei pornesc apoi spre Muchia Lunga-Busteni, noi spre Poiana Izvoarelor.

Salvamontistii

Apoi, de pe aici nu am mai prins soare, ca sa ne mai bucuram de peisaje cum trebuie.

Aproape de cabana

Cum este in cabana am spus intr-un articol anterior…

Pe langa indicatoare, apoi pe la Gura Diham… sosire pe la ora 16 in Busteni.

Bucuria zapezii la Predeal, partii pline de turisti

Azi, in miezul zilei la Predeal.

Lume multa… mii de oameni veniti cu masinile, alte sute cu trenurile…

Partiile sunt perfecte… Muzica, voie buna, prietenii, peste tot vin fiert, cafea, ceai (preturi intre 6-10 lei), echipamente de inchiriat…

Iata cateva imagini si doua filmari:

Anotimpul stirilor false despre Bucegi, concurs de schi alpinism si iar despre o balustrada la Busteni

Nu este doar vremea sarbatorilor si a sporturilor de iarna. Ci si a stirilor neadevarate. Daca esti putin atent, desi pe cine mai intereseaza in aceste vremuri de moment, stirile false sunt fie din zona Pestera-Padina (Parcul Natural Bucegi), fie din Predeal (Brasov).

E dovedita treaba si de aceste sarbatori… cand au ramas nu stiu cati turisti „inzapeziti prin Valea Ialomitei” 🙂 Adica astfel de stiri se traduc prin: „voi duceti-va, ca poate ramaneti pe acolo!” Cam asa ii lasi pe unii fara clienti cand ai chef. Dai o stire falsa, oamenii aleg alte destinatii, tu ai facut rau, nu ai nicio treaba.

Rar vezi, de asemenea, un reportaj pozitiv despre Predeal. Si aici, numai „nenorociri” se intampla 🙂 Se blocheaza DN 1 din nu stiu cate motive, nu se deszapezeste, nu face nimeni nimic, nu e una, nu e cealalta. Cu toate acestea, sunt multi care se informeaza din mai multe surse si tot merg in Valea Ialomitei sau la Predeal.

Azi, Politia nu-i mai lasa pe cei cu masinile sa intre spre partiile Predealului ca deja erau pline vecinatatile, strazile laterale. Predealul are marele avantaj ca are partii la 1 minut distanta cu masina de DN 1  si la 10 minute de mers pe jos de gara orasului. Deci, de Sf. Stefan… au cam fost pline partiile.

Sute de masini au fost astazi si pe „drumurile inzapezite” din Valea Ialomitei.

Asa ca, pentru o informare rapida si corecta nu alegi televizorul. Ca sa ajungi in Valea Ialomitei, te uiti pe Facebook, la ce posteaza userii Asociatia Pestera Padina si Valentin Calcan (proprietarul hotelului Pestera). Ei stiu cel mai bine care este situatia in acea zona.

Pentru Predeal si nu numai, cauti camerele live de pe DN1 sau de la partii… ale Alpinexpert, Digi etc. Vezi cu proprii ochi cat e de mare coloana de masini, pe care sens, cata lume e la partie, cam cat de mare e zapada…

Iata si cateva poze din ziua in care televiziunile si unele ziare scriau ca e lumea inzapezita prin Bucegi:

Cabana Dichiu cum se vine dinspre Valea Ialomitei

Cum cobori de la cabana Dichiu spre Valea Prahovei

Prin padure

Pozele apartin d-lui Vali Calcan si sunt cum am zis, chiar din ziua in care se anunta apocalipsa prin Valea Ialomitei. Cam la asta s-a ajuns, sa pleci de acasa pentru poze, ca sa demonstrezi ca situatia in teren este alta.

Si sa nu va ganditi la Antena 1 🙂 Cei de la Antena chiar au dat un reportaj serios si real inainte de Craciun, si despre Poiana Brasov si despre Predeal:

https://observator.tv/social/sa-deschis-oficial-sezonul-de-schi-pe-partia-bradu-din-poiana-brasov-279572.html

….

La Busteni, d-l Stanciu Radu antrenor la sectia de schi alpinism – Caraimanul Busteni… cu sprijinul Primariei si al celor de la partia Kalinderu, deschide sezonul competitional cu un concurs de schi alpinism:

Conditiile de participare si regulamentul sunt postate pe pagina FB Schi Alpinism Caraimanul.

Am aflat si cine a refacut inainte de caderea zapezii, balustrada prin padure spre Manastirea Caraiman din Busteni, precum si alte detalii:

Actiunea de inlocuire a vechii balustrade a fost dublata de o actiune de ecologizare in urma careia s-au strans zeci de saci de gunoaie.

Balustrada a fost montata de localnici si de personalul Manastirii. In imagine apare chiar si parintele staret David. Traseul prin padure spre Manastirea Caraiman este pitoresc si recomandat celor care stiu ca in astfel de locuri se mai ajunge si pe jos 🙂

Ploaie in decembrie… si diverse

Asteptand zapada anuntata, ne-am trezit intr-o zi cu zapada (sambata) si azi cu ploaie (duminica). Si… cand ma gandesc ca unii faceau ieri oameni de zapada, se plimbau printre fulgii de nea, se bucurau pentru ca in sfarsit a venit zapada… Iar duminica umblai tot prin zapada dar cu umbrela. Nu mai stiu cand a mai fost o astfel de zi de „iarna”. A plouat si noaptea si ziua…

Asta era sambata seara. Duminica dimineata mai ramasese doar partea de jos.

Si am ajuns si la Manastirea Caraiman, astazi:

Balustrada noua la traseul prin padure spre manastire.

Era zapada si ploua…

De aici, am mers si la Biserica Domneasca din Busteni dar si in Sinaia… Evident, ploua. Dar am stat de vorba cu niste oameni deosebiti.

Sa inchei intr-o nota optimista, nu ca nu mi-ar placea ploaia 🙂 …cu o piesa frumoasa, peisaje din Ciucas si Bucegi:

 

Traseul turistic: Muzeul Cinegetic Posada – Muntele Florei – Noul Refugiu Florei – Culmea Baiului – Piscul Cainelui – Sinaia

PRECIZARE. Podul din busteni de peste Valea Cerbului, din articolul anterior, a fost construit de un exploatator silvic la cererea Jandarmeriei Montane Busteni. O echipa a postului de jandarmi din Busteni, condusa de seful postului d-l Sasu, a purtat discutii atat cu operatorul silvic cat si cu cei de la Ocolul Silvic Azuga, dorindu-se ca viitoarea exploatare silvica sa nu afecteze albia paraului Valea Cerbului.

Acum, traseul…

Florei, unul dintre sau poate cel mai vechi toponim din Valea Superioara a Prahovei. In niciun caz aceasta denumire nu vine de la „flora”, termen din zilele noastre ce desemneaza totalitatea plantelor… Nu stiu de la ce vine dar nu este un munte al florei. De altfel, localnicii nu pronunta „Florei” ci se aude „Flo-rei”.

Florei, muntele indragit de Martha Bibescu la poalele caruia a locuit si pe potecile caruia s-a plimbat.

Tot acest traseu de la Posada la Sinaia, l-am parcurs in 5 ore ca am mers noi mai repede, fortati uneori de ploaie, alteori de vant. Ca sa iasa o drumetie frumoasa, ai nevoie de 8 ore.

Am plecat cu un microbuz spre Posada iar acesta ne-a lasat la intrarea in curtea Muzeului Cinegetic. Daca nu ati fost sa-l vizitati, nu ar trebui ratat. Cu o cautare pe acest blog, gasiti mai multe articole si poze din interior. Ca sa intri in traseu si sa nu ocolesti nu stiu cat pana intri pe drumul forestier Florei, suni la Muzeu si ceri voie sa treci prin curtea lor. Au ei un drum prin spate ce intersecteaza forestierul in 2 minute. E posibil sa-ti dea voie sa treci 🙂

Continuam pe drum si dupa vreo 10 minute ajungem la niste constructii, canton etc. Pana acolo vezi pe dreapta si marcajul banda rosie. E al nostru! De la gara din Posada a mai facut cineva un marcaj, banda galbena. Toate ajung la refugiu, cu conditia sa le si vezi. Niciodata nu am luat in seama marcajele de pe aici si nu le vad utilitatea. Daca nu cunosti zona, ai toate sansele sa le pierzi pe amandoua.

Cum ai ajuns la acele constructii, vezi in stanga o potecuta ce suie in serpentine. Incepe chiar de la gardul cantonului. O sa vezi si marcajul lesne de urmarit pana intr-o poiana.

Prin dreapta drumului, daca mergi in liniste, auzi mai mereu cum fuge cate ceva: mistreti, urs, caprioare, ce mai e pe acolo.

Narcisele

Noi am tot continuat pe drum, varianta cea mai faina, pana am avut proasta inspiratie sa revenim in poteca marcata. In ideea ca de cand nu am mai fost pe acolo sigur s-a conturat ca lumea.

Facem dreapta pe un alt drum, trecem printr-o poiana, lasam tot pe dreapta o constructie a Ocolului Silvic si cum intram in padure intersectam poteca turistica.

Pe o parte era marcaj rosu, pe cealalta galben 🙂 Poteca… plina de copaci sau crengi cazute.

Nici de intors nu mai avea rost, noroc ca nu mai era mult pana in alt luminis.

Ne mai uitam si in spate.

Se vedea printre molizi, noul refugiu Florei al celor de la „Om pe Munte”.

Noul refugiu Florei ridicat cu multa munca.

Fundatia vechiului refugiu si panta ce trebuia urcata…

Din ce se vede, versantii sunt plini de arbusti, specia paducel, pe care nu are cine sa-i taie si in cativa ani ai pierdut pasunea.

Vanturisul din Bucegi, oare curgea cascada?!

Ne uitam de unde venim… in spate, refugiul, Comarnicul…

Cu galben, Traisteni din Valea Doftanei si cu rosu un colt din Secaria.

Destul de departe, pe alta culme vedem ceva miscandu-se… o vulpe ce parea ca ar tine ceva in gura.

In sfarsit, intersectam drumul ce vine dinspre Secaria si urmam culmea Baiului pana la intersectia cu muntele Piscul Cainelui… mai era pana acolo 🙂

Inainte

Drumul se vedea in departare si mai avea zapada pe el.

Posada, jos

Ciucasul

Gata, vedem Cascada Mare a Vanturisului…

De acolo venim.

Cabana din Valea lui Bogdan… cate iesiri nu am facut acolo cand traiau nea Costica, paznicul de acolo si Lucica…

Zapada mai era dar am trecut lejer peste ea, ca era tare. Nu mi-as fi luat in niciun caz bocancii, in adidasii te misti mult mai lejer. Pentru cateva portiuni de zapada chiar nu merita. Si oricum, noi veneam de la joburi in ziua aceea, nu s-a mai intors nimeni acasa sa se schimbe.

Valea Cainelui… parca era tentanta o coborare dar cum picura din ce in ce mai rar, am continuat pe drum.

Un corb trece pe langa noi si se da peste cap in aer 🙂 Hai ca pe asta nu o mai vazusem, se duce un pic mai departe si repeta figura. Faina treaba! 🙂

Gasim un loc panoramic si ferit de vant pentru masa, langa varful de mai jos… Apoi, continuam pe culmea din fata. Pe aici este si traseul marcat cu punct albastru ce vine din Sinaia.

Releul Costila si Crucea Eroilor

Plin de ghiocei si branduse

Cum am ajuns pe aici, auzim in stanga un galop puternic. Ne ducem sa ne uitam… era o turma intreaga de mistreti care fugea in vale 🙂

De la intrarea in padure si pana la fosta cabana Piscul Cainelui, vine o coborare solicitanta. O simti bine in genunchi. Dar, daca te tine si nu te dai dupa copaci, de la gol alpin in 15-20 minute esti in drumul auto ce urca la fosta cabana.

Azi e proprietate privata. Fain tunul 🙂

Am iesit din padure si ne-am dus spre statia de maxi-taxi… a venit in 10 minute microbuzul si am parasit Sinaia.

Nimfa in zapada si despre pustnicii din Romania

Intai un reportaj foarte frumos despre pustnicii din Romania:

Ieri, ningea superb in Valea Prahovei. Fiind zapada m-am dus pana la o statuie la care vara nu prea poti ajunge… fiindca nu e voie sa calci iarba. Este vorba de o nimfa, o reprezentare deosebita care, in perioada cea mai frumoasa a Romaniei, se afla in curtea palatului Stirbei din Sinaia, actual Muzeu al Orasului. Este o replica dupa o sculptura a lui Rodin, adusa in tara de catre generalul Ion Emanoil Florescu (1819-1893):

Odinioara

In prezent:

Si alte imagini de prin parcul „Dimitrie Ghica”:

Casinoul

Dimitrie Ghica

Ion Creanga

„Noul Hotel Sinaia” – restaurat impecabil in prezent sub denumirea de Hotel Regal

Mamici curajoase 🙂