Fiind vreme inchisa am ales un traseu simplu. De dimineata am fost putin ocupat… dar dupa pranz am plecat la Comarnic. Si de acolo prin niste pajisti, drumuri, paraul Belia etc…
Vreo 4 ore…
Comarnic, centru, DN1
A mai ramas doar numele….
Valea Beliei
Un jder sau dihor putrezit prin copaci…
Talea cam departe
Cateva ore de liniste. Nu a plouat! 😉
Filed under: Eveniment | Tagged: belia, comarnic, talea | 9 Comments »
…fericirea de a te bucura de orice lucru. De un copac, de adierea vantului, mirosul de conifere, de iarba verde, de casele risipite, de gura de cola… De a trece dintr-un peisaj in altul. Orice chestie motorizata este prea rapida pentru a te introduce intr-un peisaj unde trebuie o privire mai de detaliu.
Stabilim patru acest traseu, pana la urma plecam doi. Traseul destul de dificil…pana la urma chiar l-am parcurs aproape integral 🙂
Sosim la Comarnic pe la 8:20 cu un regio particular, ne apucam sa cumparam ce ne mai trebuia… si pana la urma plecam doi cum spuneam. Traseul avea de toate si ne-am trezit in si mai multe. Cum acest regio nu oprea in Posada, ne-am intors pe sosea pana la drumul forestier Floreiu. Acest drum trebuia sa lege Secaria de DN1, s-a lucrat mult la el, s-au investit multi bani insa… lucrarea nu s-a finalizat. Azi circula pe acest drum doar masini cu lemne pe primii 3-4 km. Drumul iese in poienile Secariei dupa vreo 5,5 km. La ora actuala, nu mai poti trece nici macar cu atv sau caruta, pentru ca s-au produs in toamna niste alunecari de teren masive.
De aici drumul trece pe celalalt versant.
Poezia se termina si circa 1 km mergem pe gheata pe langa biciclete.
Dar nu peste mult timp, iesim la liman.
Drumul ce coboara spre Secaria.
Parleazul clasic
Desi am pozat drumul de coborare, optam pentru un altul, pe niste ulite. La scurt timp apar si noroaiele… asa ca, ba sus pe biciclete, ba jos sa ocolim… O alegere neinspirata 🙂
Iesim la asfalt.
Pe acolo am coborat.
Asfaltul
Traversam soseaua ce duce in dreapta la Comarnic, la stanga spre Valea Doftanei… mergem drept inainte. Vazusem de departe ca o sa intram iar prin noroaie dar na, traseu sa fie…
Ne bucuram insa de punctele panoramice:
Secaria si muntii Baiului
Barajul Paltinu, o parte infima…
Vreo 45 de minute ocolim noroaie sau intram prin ele. Cand gaseam zapada bicicletele se curatau… dupa 5-10 minute iar se murdareau si tot asa :))
Mici popasuri prin astfel de locuri pentru cornuri, ciocolata, poze, discutii…
Continuam spre Sotrile, pe un drum de pamant pe care nu cred ca mai revenim 🙂 Desi, cea a doua jumatate a acestuia a fost chiar faina, cu coborari prin padure, poieni…
Pozele urmatoare sunt din a doua jumatate evident 🙂
Acolo era comuna Sotrile.
Prin frunze. Aici m-am murdarit mai rau decat prin noroaie. Frunzele erau pline de praf…
Hai ca nu-i rau.
Numai ca… aici o comitem si jalonand printre arbori ne tot ducem. Aproape convinsi ca „aia e”, mai continuam. Cand ne uitam pe gps, mai aveam putin si ne trezeam printr-un cartier al Comarnicului: Podul Lung 🙂
Ne orientam pe alte drumuri de pamant, iar urcam, trecem printr-o poiana cu o stana… si in sfarsit Sotrile. Asta ca sa ne tinem de traseul propus.
Numai ca nu era Sotrile unde trebuia sa ajungem fiindca pierdusem drumul ci, satul Vistieru al comunei Sotrile… adica am ocolit vreo 45 de minute.
Si ne tot ducem prin satul asta si prin toata comuna…
Urcand spre un punct panoramic. Anul trecut nu era nimic pe el, acum este un releu.
Sotrile si barajul Paltinu
Paltinu
De pe acolo de undeva am venit dinspre Secaria. Cred ca din Secaria si pana aici la punctul panoramic cel vestit… am facut 2 ore sigur 🙂
Releul Costila si Crucea de pe Caraiman, ultima se observa un pic mai greu.
Bucegii
Talea in stanga departe, Leaota si Gurguiatu in dreapta
Niste coborari pe sosea spre Campina ne pozitioneaza in spatele unor masini. Fiind ridicol sa te ajunga niste biciclete fie si la vale, astia au apasat pedalele si dusi au fost…
Dincolo de lacuri este Brebu…
1839
Vin apoi Plaiul Campinei, spitalul Voila… pe langa care trecem razand 🙂 ca niste „glumeti” veritabili ce ne simteam :)) Tot hlizindu-ne asa, ne trezim cu o masina in spatele nostru care statea dupa noi. Cum noi mergeam pe mijlocul soselei, soferul, un tanar educat nu ne deranja. In mod sigur, apropierea de spitalul respectiv crease in mintea omului niste justificari 🙂 Ma si gandeam sa-i strig cand trece, ca „ne-au lasat astia de aici, un pic pe afara!” :)) dar sigur ieseam pe undeva in decor.
Undeva pe coborarea de la spital spre Muscel este un loc de recreere, cu banci si multe gratare. Cum era multa animatie, gratare fumegand, ma trezesc strigand spre colegul de bicicleala: „care zici ca e al nostru?” Imediat, aproape toti de la gratare s-au uitat spre noi :))
In fine, iata-ne pe Muscel, unde este alt loc fain de recreere:
Facem dreapta spre Cornu, coboram niste serpentine, trecem un pod metalic pe care incape doar o masina si gata, hop in Cornu. Fiind panta mare, cobor de pe bicicleta si ma apuc de mancat o rulada. Pana la loc drept am mancat o rulada intreaga 🙂
Urcam spre manastirea Cornu dar nu pentru a o vizita… desi este un urcus solicitant, din directia noastra era calea cea mai scurta spre Crucea din Cornu. Urcusul e rau-rau si a durat vreo 10-15 minute. Dincolo de manastire surpriza… au asfaltat pana la Cruce. Si ce noroaie, si ce salbaticie erau anul trecut pe acolo…
De acolo am venit, un pic mai jos este manastirea.
Crucea de la Cornu
Mai facem un popas si aici… dupa care urmam un drum de pamant ce trebuia sa ne scoata in cartierul Frasinet ce tine de Breaza.
Drumul urca un timp dar apoi numai coboara….
Exista si un marcaj punct rosu dar nu stiu de unde vine si unde duce… ca nu are relevanta pentru mine zona in cauza 🙂
La un moment dat, o muzica data la maximum ne anunta ca ne apropiem de cartier. Vine si o intersectie de drumuri de pamant, ne oprim sa consultam gps-ul… parca ocolea ceva dar tot in Frasinet ajungea. Ce zicem noi? Hai pe aici, la vale…
Se vedea o ditamai casa, cu aspect de ferma…un gard dat intr-o parte… Cum era vale, ne tot ducem din inertie. Primul caine observat stationa linistit pe stanga, cred ca surprins. Din dreapta vad niste ciobanesti, unii legati, vreo 2-3 liberi, niste oameni prin curte… Era clar, noi treceam binemersi prin curtea unor bastinasi :)) Acestia au potolit cainii insa nu pe toti si ne trezim cu patrupezi pe langa biciclete. La mintea mea… iau mana de pe frana in ideea de a intra cu viteza intr-unul. Si asa erau hopuri, denivelari… abia a scapat cainele. Treaba este ca daca il buseam zburam cu bicicleta cu tot peste colegul din fata. Cainele poate scapa el dar noi pe panta aceea sigur ne rupeam ceva. Noroc ca a fost cainele mai destept…
Am iesit la asfalt si tot coborare pana la DN 1, iesind langa halta Nistoresti. Consultand mersul trenurilor am vazut ca aveam un tren peste 2 ore. Prin urmare, am mai facut 3 kilometri pe sosea pana in Comarnic ca sa ne oprim la o terasa….
Doua cafele Julius Meinl, o limonada, o pizza mare…. partea mea :))
Ne suim in tren, la casa de bilete ne-au spus ca nu aveau vagon de biciclete, chestia asta apare si pe site deci… nu ne-au dat bilete de bicicleta. Vine trenul si vedem ca exista un astfel de vagon, pentru biciclete 🙂 Oricum nu a venit controlorul si nu i-am dat niciun ban.
Filed under: Obiective si locuri de interes | Tagged: asfalt, bicicleta, brebu, bucegii, comarnic, cruce cornu, florei, frasinet, noroi, padure, peisaj, secaria, sotrile | 8 Comments »
Plimbare scurta de sfarsit de august, la Comarnic, pe langa raul Prahova.
Strate „framantate”
„Pod” peste Prahova, mutat cu timpul de apa…
Zid din fosta fabrica a lui G.V.Bibescu
O cafea la o terasa pana a apus soarele, apoi la tren si acasa. Simplu de tot 🙂
Filed under: Jurnal | Tagged: bibescu, comarnic, prahova, zid | Leave a comment »
29 iulie 1839. Francezul J.A. Vaillant, directorul Colegiului Sf. Sava din Bucuresti, alaturi de cativa localnici, arboreaza tricolorul pe Vf. Plesuva din zona Comarnic. Initial, intentia sa a fost de a-l aseza la Vf. Omu, insa vremea a fost potrivnica.
De cativa ani, cateva persoane din Comarnic cu respect fata de istorie si cultura, au amplasat un steag exact pe Vf. Plesuva, dorind ca aceasta intamplare, sa nu ramana doar in documente.
Cum astazi a fost 29 iulie 2018, s-a stabilit o drumetie spre acel varf, la drapel.
Ora de intalnire a venit si o data cu aceasta si ploaia. Fiindca vara nu mai vine, oamenii se adapteaza: umbrele, pelerine, mai stau o vreme la adapost. Dupa vreo ora si jumatate, timp in care am stat intr-un adapost silvic bine aranjat, la discutii, amintiri… s-a oprit ploaia.
Cu Dumnezeu inainte cum se spune si cum se intampla, am urcat toti, in frunte cu primarul din Comarnic, d-l Sorin Popa, spre varf.
Dupa ploaie…
Apa inca se mai scurgea.
Primarul si localnici. Acestia din urma veneau de la ciuperci si de la zmeura.
Stana de pe muntele Plesuva
Izvor
Pe masura ce urcam, vremea devenea si mai frumoasa.
Biserica din Vatra Satului – Comarnic
Tricolorul… este mai mare decat acela din centrul Busteniului.
Vedere spre Comarnic-Breaza si Campina
Inca putin si am ajuns la cel mai mare steag din Valea Prahovei.
Principalul artizan al ridicarii acestui simbol, din nou pe Vf. Plesuva, este tanarul Andrei Paunescu, cel din stanga.
Urcand pe Plesuva
Dupa cel putin o ora am coborat. Pana jos, am intalnit si alte persoane in urcare, semn ca acest loc devine treptat, un obiectiv turistic.
Am ajuns, am vazut, am plecat.
D-l cu caruta
Mi s-a parut mie ca se vede un colt din Sotrile dar am zis ca acasa, voi vedea mai bine. Da, este un colt din comuna Sotrile. Nu pot fi contrazis, fiindca pe vf. din imagine, din localitate, am urcat cu bicicleta 🙂
In coborare; parca nici nu plouase.
Comarnicul este in mod evident, poarta de intrare in Valea Superioara a Prahovei.
Tot spre drapel si varf si aceasta familie. Tatal avea tricou de la Maratonul Pietrei Craiului…
Un tauras
Gasite pe drum la coborare… piesa din mijloc este un rest de la o potcoava de bou. Le-am pozat dupa ce am ajuns la locul de popas initial, unde am depanat iar povesti, discutat idei de viitor.
Asteptand trenul, privind varful, nimic nu este intamplator.
Filed under: Eveniment | Tagged: 29 iulie 1839, comarnic, drapel muntele plesuva, francezul j.a.vaillant, izvor, ploaie, poarta de intrare, stana plesuva, valea superioara a prahovei | Leave a comment »
Regele Mihai I… s-a nascut la Sinaia pe 25 octombrie 1921 si „se va intoarce” la Sinaia, dupa decesul sau de ieri… tocmai pe 13 decembrie, la ora 14. Trupul sau va fi depus in Holul de Onoare al Castelului Peles pana la ora 18 cand va fi luat si dus la Bucuresti, la Palatul Regal. Publicul nu are acces la Peles ca asa s-a hotarat. Dar in zilele de 14 si 15 va avea acces la Palatul Regal. Sambata, pe 16 decembrie 2017 va fi inmormantat la Curtea de Arges dar dupa o slujba de inmormantare tinuta la Catedrala Patriarhala din Capitala. Publicul nu are acces in Catedrala dar… oamenii pot sta pe afara. Guvernul a stabilit si 3 zile de doliu national: 14-16 decembrie.
Timp de 40 de zile, incepand de azi, vor fi puse la dispozitie carti de condoleante la Castelul Peles, Palatul Regal si Palatul Elisabeta.
Nu pot sa nu constat decaderea morala din societatea noastra. Brusc, toata lumea vorbeste de onoare, de marele rege, de cate a facut. Brusc, soarta ni l-a rapit pe cel mai mare roman si tot asa. Pana acum, mai toti erau preocupati de ce scandal se mai isca pe la curtea regala. Brusc, nimeni nu mai protesteaza 🙂 Nicio tabara! Cica asa isi arata respectul 😉 Ideea este ca in marea lor majoritate, plangaciosii de azi se folosesc de acest eveniment sa arate ca sunt intr-un anumit fel. In felul in care si-l imagineaza.
Nu sunt monarhist si nici nu stau sa judec in acest moment deciziile regelui ci zic doar: Dumnezeu sa-l odihneasca!
De ce nu cred in acestia de azi, care conduc Casa Regala, am mai zis:
Sunt cu siguranta de parerea altora care spun ca… regele a murit demult si ca s-a tinut ascuns momentul. Nu cred in coincidenta cu legea dedicata… Asa cum il pot tine de pe 5 decembrie pana pe 13 decembrie, la fel se poate presupune ca este decedat cine stie de cand.
Cand am constatat rapacitatea exponentilor actuali ai Casei Regale, mi s-a luat de monarhie. Au dat o gramada de institutii ale statului in judecata, chiar si Armata revendicand pana si unitatea vanatorilor de munte din Predeal. Este limpede ca nu regele Mihai era autorul acestor actiuni ci aceia care de azi, vor conduce legitim Casa Regala. Niciodata, regele nu ar fi avut un astfel de comportament. In acest sens, vin cu o postare tot din 5.12. de pe Facebook. Cand regele Mihai a fost la Azuga, acum circa 10 ani, nu s-a atins de proiectele localitatii chiar daca erau pe terenul revendicat. Deci, niciodata omul acesta nu ar fi actionat in instanta Ministerul Apararii Nationale.
Regele Mihai si primarul de atunci al Azugii, d-l Adi Purcaru
Comentariul d-lui primar este unul istoric.
Exista si o chestie ridicola cu acest eveniment. D-na Firea a depasit orice masura cand a afirmat ca vrea redenumirea Pietei Victoriei in Piata Regelui. Cred ca oricine isi da seama ca madame are niste probleme serioase. Exista o piata sau o piateta a regelui undeva la vreun kilometru distanta de Piata Victoriei, am trecut si eu pe acolo, deci nu ar avea niciun rost. Apoi denumirea de Piata Victoriei se refera la un alt moment istoric. E clar ca dumneaei nu cunoaste orasul pe care-l conduce, de nu stie ca este o piata cu numele regelui, unde se afla chiar si un bust al acestuia. Probabil ca isi imagineaza ca le-o plateste acelora care i-au demontat targul.
Cu aceasta ocazie, in urma unei discutii cu o persoana care nu crede decat ce vede la televizor, la diferiti idioti pe care-i crede repere ale societatii, trebuie sa postez mai jos o imagine relevanta. In viziunea ei, cine apare la televizor e Cineva, deci trebuie crezut 🙂 Ca altfel nu ar fi fost chemat acolo sau nu ar fi tinut o emisiune :)) Intr-o vara, am fost la Curtea de Arges sa vedem mormintele regilor si reginelor Romaniei, sa le punem trandafiri. Tot atunci m-am convins ca prenumele corect al sotiei regelui Carol I, era Elisaveta, cum scrie pe piatra de mormant. Unii chiar nu au priceput nici dupa niste ani de zile ca nu vorbesc niciodata sa ma aflu in treaba. Deci iata poza, pe care nu am considerat necesar sa o caut, sa o prezint persoanei, intelegand inutilitatea actiunii mele. Chiar si in fata evidentei, unele persoane continua sa-si locuiasca crezurile mincinoase si tot felul de prostii.
Articolul caruia i-am postat link-ul mai sus, a fost citit de aproape 20.000 de ori deci… daca timpul mi-ar permite as face nu stiu cate articole de impact, documentate, nu cu titluri de 2 bani si continut zero.
…
Tot pe 5 decembrie 2017 a luat fiinta la Manastirea Sinaia, corul SinArmonia. In postarea d-nei profesoare Octavia Floricica aflam de aceasta frumoasa realizare culturala. Cu cat mai multi oameni vorbesc si raspandesc cultura, cu atat mai mult cresc sansele sa ducem mai departe niste lucruri esentiale:
Parintele protosinghel Mihail Harbuzaru, o personalitate religioasa a Vaii Prahovei conduce acest cor. Si ma duce gandul la ce oameni minunati are Biserica Ortodoxa in Valea Prahovei…
Apropo de parintele Mihail, dansul mi-a spus ca va fi indreptata eroarea istorica semnalata de mine, in viitoarea monografie a manastirii. E vorba de documentul din anul 1581 dat de Mihnea Turcitu manastirii Malamoc. Aceasta era cu totul alta manastire si nu schitul nostru de pe Molomat-Sinaia.
…
De la schitul din Sinaia distrus in anul 1788 sar la o poveste. Tot a schitului 🙂 Se zice ca a fost refacut de un sef de talhari pe nume Nicolae Grozea care s-a si calugarit la schit. Chestia cu haiducul pocait a fost transmisa oral si prinsa in carti de primii scritori ai zonei noastre, pe la inceput de 1900. Deci nu scrie chestia aceasta in vreun document. Cred ca si aici este o eroare. Pare mai credibila ideea, daca intamplarea ar fi adevarata, ca era un fost vataf de plai.
Azi ar fi avut hramul acest schit. Pe locul sau este insa actualmente o cazarma militara. Fosta cazarma a Batalionului I vanatori de munte, batalion care a carat cu spatele si cu magarii, materialele necesare ridicarii cabanei Marele Voievod Mihai, actuala Piatra Arsa de pe Platoul Bucegilor. Batalion care asigura adesea si paza la Peles si… unde ghiciti cine a devenit sublocotenent la 16 ani? Chiar viitorul rege Mihai I al Romaniei, ultimul maresal al Armatei Romane. Doar oamenii care nu cunosc istoria si felul de a fi al regelui, pot crede ca acesta ar fi fost de acord cu actionarea in judecata a Armatei, pentru a cere o unitate de vanatori de munte!!!
Reintorcandu-ne la haiducul Nicolae Grozea da, a existat un astfel de om. Treaba e ca tocmai dupa revolutia lui Tudor, deci dupa 1800. Iar schitul era ars demult, inca de pe timpul domniei lui Mavrogheni. Haiducul a fost inchis, „peste deal”, la ocnele de la Telega si a fugit de acolo. El a avut in plan sa faca si un locas religios cu banii dobanditi din actiuni specifice, numai ca a fost omorat si nu a mai apucat. Poate cine stie, cand a fugit, a luat-o spre Sinaia si le-a promis calugarilor ca se reintoarce si reface schitul distrus. Sau cine stie cum s-au amestecat informatiile si a reiesit ca e ctitor. Existau cantece, folclor cu el, deci cine stie ce a dainuit peste timp… ce talmes-balmes…
Am gasit si un articol despre acel haiduc dar se vorbeste si in diferite carti despre acesta:
https://giurgiu-net.ro/archives/26463
…
Tot pe 5 decembrie, Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere a dat un comunicat anuntand cine va realiza varianta ocolitoare a orasului Comarnic:
„Astăzi, 05.12.2017, a fost semnat Contractul de proiectare și execuție pentru obiectivul „Varianta de Ocolire Comarnic, km 0+000 – km 2+850”.
Contractul a fost încheiat între C.N.A.I.R. S.A. și ASOCIEREA NEXT LEVEL EUROPE S.R.L. – EUROSTRADE S.R.L. – GROMA SOCIETA DI INGEGNERIA – SOCIETA A RESPONSABILITA LIMITATA SEMPLIFICATA.
Valoarea contractului este de 17.043.587,58 lei fără TVA și are o durată de 31 luni (3 luni perioada de proiectare, 4 luni durata de execuție și 24 luni perioada de notificare a defecțiunilor).
Avînd în vedere faptul că pe DN 1, sectorul ce leagă Bucureștiul de Brașov, intensitatea traficului este în continuă creștere, CNAIR SA a demarat realizarea variantei de ocolire a orașului Comarnic necesară pentru creșterea capacității de trafic pe tronsonul aflat pe Valea Prahovei.”
Prima societate are 18 angajati si sediul intr-un apartament. A doua isi are sediul… in Sicilia. Iar a treia face proiectare. Deci nu stim cine va fi in teren, la munca de jos. Sa vedem insa daca se apuca de treaba cineva…
Filed under: Eveniment | Tagged: biserica, carte de condoleante, comarnic, corul sinarmonia, cultura, doliu, haiduc, molomat, monarhie, nicolae grozea, peles, program ceremonie, regele mihai, regina elisaveta, schitul sf. nicoale, Sinaia, valea prahovei, vanatori de munte | 11 Comments »
Fiind atatea evenimente in Valea Prahovei, nu stii unde sa mergi mai intai 🙂
Casa veche la Comarnic
In Podul lui Neag
Privind peste Comarnic spre Campina
Biserica Sf. Nicolae – Comarnic, cartier Vatra Satului
Casa veche de mai bine de 100 de ani, casa traditionala munteneasca
Cei trecuti pe cruce, au ridicat intr-un cartier mai multe astfel de cruci
Casa veche
Inca o casa veche… inchisa, in paragina. Am vazut si case vechi restaurate.
Aici e la Poiana Secuilor, sambata seara. Pozele cu casele si peisajele sunt din alte zile…
Au fost 2 concerte… unul tinut de un tip de-al locului, in sensul ca toata vara a incantat turistii ajunsi aici. Il cheama Titus. Al doilea concert a fost al lui Adrian Sarmasan. Pe la ora 20 a inceput si s-a terminat aproape la ora 23. Cei doi au si niste CD-uri cu piesele lor, ce se pot cumpara de la cabana.
S-a cantat frumos, publicul dansa si canta alaturi de interpreti. Faina treaba cu aceste concerte la chitara in mijlocul naturii. Astia aveau tot felul de cantece faine, dar nu ma intrebati care, ca nu am retinut decat versuri si unele refrene, preocupat de ironii si de glume proaste… cu o ureche ascultam muzica si cu alta ce vorbeam la masa noastra.
Cum era ceva, hop si eu sa dau cu bata in balta. Ca la mare inota un prieten si cand se uita la un moment dat, vede in jurul lui numai femei frumoase fara sutiene si eu ca e evident ca nu putea iesi din apa… Ca acela care este cabanier la Poiana Secuilor a plecat din public sa scrie o reclamatie impotriva celor de la releul de pe Postavaru, ca aia au ascultat concerte de la el toata vara si nu au platit nimic… mai sa fiu crezut :)) Numai glume si idei proaste, ba sa fi pus spray in foc inainte de a-l aprinde, ba niste scanduri din gard sa mai arda focul… ba radeam sa incurajez copiii care fugeau pe acolo si-si necajeau parintii 🙂
Pana a venit o vulpe…
Ii faceam eu o poza mai buna dar s-au napustit mesenii spre ea si o fugareau de colo-colo, pentru poze, sa se mire…
Inspirati, am luat cu noi si niste geci, ca deja la munte e toamna. Dupa 15 august a venit un val de frig si gata, s-a dus vara, nu s-a mai incalzit decat ziua. Seara si dimineata e toamna.
Masina o lasasem mai sus, la cabana Trei Brazi, ca sa venim fain pe jos, prin noapte si sa evitam totodata si gropile pana la Poiana Secuilor. Pana am plecat, pana am ajuns acasa, pana am mancat ceva… s-a facut foarte tarziu. Prin urmare, cum aveam niste pauze la somn, am dormit bustean pana la ora 9 dimineata. Motiv pentru care am ratat excursia la Gherghita, fost targ medieval de mare importanta. S-au dus altii, eu am ramas cu rasul si somnul 🙂
Macar mi-am amintit de o melodie cu o luna in cascade. Asta pentru ca nu mi s-a parut faina.
Dar nu a fost o problema, ca mereu am ce face…
Mai multe localitati: Comarnic, Campina, Breaza si un pic din Plaiul Talei
Pe pariu, ca pe acolo a venit armata maghiara in 1330 🙂
Asa ca am pozat albia raului Prahova si tot felul de prostii, oase, lemne… care ar alcatui un articol separat daca nu as avea atatea, mai urgente de postat.
Filed under: Jurnal | Tagged: campina, case vechi, comarnic, concert, defileul prahovei, foc poiana secuilor, os, peisaje, podul lui neag, prahova, vulpe | Leave a comment »
„Realitatea” nascuta din ratiuni de marketing, de senzational, a ajuns la scadenta prin evenimentul din Retezat. S-a vazut ce inseamna sa construiesti o imagine falsa, cu recorduri infantile. Dupa ce a cazut sabia si niste copii nevinovati nu mai sunt, gata, ne-am trezit. Incet-incet, o vom face in multe domenii.
Un renumit istoric, ca mai avem si din acestia, echilibrati mintal in special, pentru ca mai avem atatia istorici renumiti, profesionisti, care propaga doar propriile adevaruri, chiar daca timpul le dovedesc gresite, a prezentat adevarul in ceea ce priveste alte doua repere ale societatii. Este vorba despre doi scriitori, ridicati de mass-media in special. Pe fondul unei societati care nu mai citeste decat ce se scrie pe Facebook, impinsa spre drama si conspiratie, dispare discernamantul cultural. Aduni cativa parelologi pe care-i vezi la tv, o editura, iti dai cu parerea in scris si gata te-ai facut scriitor 🙂
Avem un istoric profesionist, d-l Alex Mihai Stoenescu, care ne spune ce sunt operele d-lor Lucian Boia si Neagu Djuvara, opere care tind sa fixeze in mentalul colectiv tot felul de prostii, departe de adevarul istoric. De fapt, la primul, am observat ca propaga tot felul de idei antinationale, printre care si renuntarea la denumirea de Napoca si sa ramana doar Cluj. Ce spune istoricul despre cartile celor doi:
Esenta este sintetizata in exprimarea: „…falsuri istorice, manevrate pentru a specula incultura”. Bine, in alte vremuri, cand se mai si citea, astfel de observatii le puteau facea si liceenii. Azi nici cei inaintati bine in viata nu mai fac diferenta. Se iau dupa ce spun cat mai multi. Ca daca spui ca toti, nu ai nimic de pierdut, dimpotriva. Astfel ca, din cand in cand, trebuie sa mai iasa cate unul care stapaneste domeniul si sa arate derapajele.
Nu e vorba ca doar istoricii scriu carti de istorie ci, orice carte care respecta adevarul istoric poate fi o carte de istorie. „Isi speculeaza senectutea…” – asta e maxima 🙂 Nu stiu daca e asa, insa batranelul cu povestile lui, chiar daca unele aspecte sunt halucinante, e chiar simpatic… pentru cine face diferenta intre real si imaginatie.
…
Ramanem pe meleaguri istorice pentru ca avem un monument de adus in atentie. Este situat pe Valea Prahovei si, din pacate, nu este monument istoric. Aceasta pentru ca nu i-a pasat nimanui sa fie. Adica e mai bine sa ramana asa, o chestie pe undeva, decat sa fie pusa sub protectia legii. Ca aceasta inseamna asumarea unei raspunderi, o conservare, cel putin teoretic, doar stim atatea monumente istorice ce se degradeaza prin toata tara.
Insa, la Comarnic, ca despre orasul acesta este vorba, a ajuns un primar capabil, de circa un an de zile… si fara niciun dubiu acesta tine la identitatea localitatii. Ramane de vazut daca vor dori si cei din Directia Judeteana de Cultura Prahova sa fie pe lista de monumente istorice. Au mai fost in trecut atatea propuneri, cu cruci , banci si fantani monumentale, inscriptii seculare… pe care conducerea Directiei, compusa din tot felul de „oameni de cultura”, le-a omis.
Iar cand au vrut sa faca un lucru bun, l-au facut si pe acela gresit 🙂 Au cuprins in lege, uzina electrica a Castelului Peles sustinand ca este fosta moara a Manastirii Sinaia. Si intre cele doua locatii era o distanta de sute de metri, adica un lucru e un lucru, si alt lucru, alt lucru 🙂 Cand instruirea se face prin documentarea pe Facebook si rezultatele sunt similare 🙂 Iar la Capela Stirbei, alt monument istoric, in loc sa puna in valoare locurile de veci, au zis ca e mai bine ca acestea sa nu existe si au turnat peste ele un planseu betonat. Complici/autori morali la crime culturale.
Deci astia de la conducerea Directiei sunt zero cu istoria, au alte „directii” nu mai nu culturale. Ce mai conteaza ca moara Manastirii Sinaia era in cu totul alt loc sau ca in Capela Stirbei erau locuri de veci? Noi conducem Directia de Cultura, autoritatea in materie, legea adica. Deci ce scriem, apare in lege si capata aspect de adevar 🙂 Si, din pacate, la neavenitii acestia, trebuie sa ajunga si problema cu monumentul de mai jos. Bine ca demersul trebuie sa-l faca autoritatea locala si nu eu.
Acest monument l-am observat in Comarnic, in 2014. Localnicii din vecinatatea sa, stiu o multime de povesti despre acesta, insa o singura varianta era partial corecta. Nu am avut timp sa-l aduc in atentie… trebuiau scrise toate inscriptiile de pe fetele monumentului si aflat istoricul real. Iar asta a durat. In imagine este doar partea superioara a acestuia. Le voi furniza toate informatiile, cu probe documentare, ca asa e normal. Important este sa se intample ce trebuie si cum trebuie, sa nu mai li se nazare cine stie ce prostie si sa o treaca in lege.
…
Si cateva imagini de prin natura:
Framantari
Salamandra
Filed under: Jurnal | Tagged: adevar istoric, comarnic, directia de cultura prahova, istorie valea prahovei, lista, monument, monumente istorice, natura, uzina electrica peles | 1 Comment »
