Asociatia „Acces Natura” pe Bucegi: exemplu de prietenie, iubire si omenie

Asociatia „Acces Natura” a demarat un proiect absolut fabulos prin umanitatea, daruirea celor implicati, consecintele emotionale, psihice…

Proiectul se numeste „Natura este pentru toti” si presupune transportarea persoanelor cu dizabilitati pe carari de munte 🙂

Acestea sunt lucrurile care conteaza cu adevarat! Ce reusesti sa faci pentru ceilalti… Usor, cu timpul, sunt sigur ca vom avea o tara condusa de oameni de bun simt, inteligenti, patrioti, care sa reprezinta aceasta natie asa cum este ea…

In Bucegi, acesti tineri minunati au presarat pe potecile din Valea Ialomitei momente unice…

Trebuie sa ai o anumita educatie, formare, ca sa poti sa inscrii visele altora pe potecile muntilor 😉

Poze luate de pe contul de Facebook al asociatiei. Unii chiar folosesc Facebook-ul promovand chestii frumoase, utile, inspirand si pe altii.

Mai multe despre aceste persoane, munca lor si proiectele derulate, pe site-ul lor: http://www.accesnatura.ro

Felicitari acestor Oameni!

Prin Valea Ialomitei „dupe”: casele Burlacului, casa de adapost Decebal, cabana Coltii

Pana la transformarea iremediabila a Vaii Superioare a Prahovei, adica dupa anii 1990, mai existau pe aici oameni care vorbeau ca la inceput de secol XX. Acestia mergeau la padure dupa „vârghii”, luau cu ei „şaităul”; mergem „dupe” ei… Fiind copii, noi retineam repede astfel de termeni insa, scoala, progresul, ne inregimenta in randurile sale si cele auzite deveneau arhaisme ori greseli gramaticale…

Era ziua cand ne-am inscris la Marathonul 7500, orele 18. Aveam in plan sa merg „pe urmele acestor case de adapost” despre care s-au scris foarte putine. Le mai vazusem dar am obiceiul de a merge in aceleasi locuri de mai multe ori. Casele zise „ale Burlacului” erau de fapt ale unui localnic din Pietrosita, pe care il chema Ion Enescu. Acesta avea in stapanire mai multi munti din Valea Ialomitei (Bucegi): muntele Coltii, muntele Batrana. Cu urmasi ai acestuia am stat de vorba in zona Moeciu, iar altii din zona Dambovitei am inteles ca au si primit cu ani in urma, prin retrocedare, suprafete importante din muntii mentionati.

Acest Ion Enescu avea pe la inceput de secol XX in Valea Ialomitei diferite constructii: case si stane. Se va casatori mai tarziu decat era considerat normal in acele vremuri, de aici si porecla de „Burlacul”, cu o fata din Zarnesti, Ilinca Manolescu. Cei doi vor avea un fiu, Lucian, care a reconstruit in 1931, Casa de adapost Coltii, considerata apoi cabana.

Diferite obiective de pe Valea Horoabei au purtat mult timp denumiri legate de personalitatea lui Ion Enescu: Cascada mare a Horoabei era numita Cascada Burlacului, izvorul permanent din vale se numea Izvorul Burlacului. Aceste denumiri le-a notat Mihai Haret.

Pe urmele fostelor constructii

Ruinele fostei cabane Coltii. Cabană i-au zis in special comunistii cand au nationalizat-o insa, pe ea, scria „Casa de Adapost Coltii, Restaurant, Proprietar Costica Enescu”. Asta dupa ce am reusit cu o lupa puternica sa disting textul de pe o imagine.

In fata acestei cabane, au facut niste poze si vestitii alpinisti din Busteni: Niculae Baticu si Costica Contes. Din ce am vazut, nu se recunoaste locul, unii l-au considerat a fi in alti munti insa, fara niciun dubiu este in fata casei de adapost Coltii. Aceasta constructie nu are nicio legatura cu actuala cabana Padina sau cu vecinatatile acesteia. Cabana Padina a fost ridicata de un alt locuitor al Pietrositei, Serghie Popescu, in 1928. Exista si un parau in zona, numit si azi  valea lui Serghie etc…

Nicu Baticu este cel din stanga, are bratul dupa gatul lui Costica Contes. Vedem mai in spate echipament de schi, probabil si niste bere Azuga. Sunt in discutii cu cineva care spunea ca are imaginile de mai sus la o rezolutie mai buna.

Lucian Manolescu va mai reface si alte constructii ale tatalui sau, aflate tot in zona, la care cred ca si locuia. Toate au fost nationalizate in 1948. Cabana Coltii se pare ca va fi demolata dupa anii 1950, iar o constructie masiva, in trepte, posibil si cu rol de cazare, va fi distrusa intr-o singura noapte de ninsoarea abundenta, in anul 1954. Am zis posibil pentru ca avea o pozitie pitoreasca insa, nu avea elemente prin care ar fi fost legata serios de fundatie… Si din spatele acestei constructii exista o poza cu Costica Contes:

Costica Contes in stanga. Pentru cei din zona… se observa cat de bine seamana cu d-l Nae Contes, cel de la pensiunea Doi Ponei.

Ce a mai ramas din „Casele Burlacului”:

In ceea ce priveste casa de adapost Decebal, asa cum se stie, la inceput de secol XX In Valea Ialomitei, erau doua lacase de cult. Cel din Pestera Ialomitei tinea de Dambovita si cel din Poiana Cocorei de Manastirea Sinaia. Casa de adapost a fost ridicata de cei de la Pestera Ialomitei, nefiind singura de acest fel. Nu am gasit prea multe date care sa ateste o folosinta prea mare a acesteia. A mai ramas doar fundatia si presupun ca peste aceasta s-a mai ridicat ceva in perioada in care in Bucegi se realizau niste scene pentru un film cu dacii.

Interesant este si faptul ca pe o harta tot de inceput de secol XX, schitul de la Pestera Ialomitei purta si numele de Decebal.

Pe harta mai apar linia de frontiera si: punctul vamal din Saua Strunga, Crucea Ciobanului (azi pierduta), Crucea din zona Poiana Gutanului din care se mai pastreaza azi un ciot, pe marginea fostului drum vamal.

Sunt multe de spus… parerea mea este ca acestea se constituie intai de toate intr-un material serios, documentat, din care apoi iei cate ceva si scrii pe net. Cartea ramane, postarea pe retelele de socializare azi este, maine poate nu mai este. Site-ul la fel… lucrurile durabile nu se pastreaza pe net. Acum fiecare cu parerea lui 🙂

Cu bicicleta din Busteni la Pestera Ialomitei

Traseul l-am parcurs in week-end-ul trecut. Daca am fi mers pe jos, peste Bucegi, la Pestera Ialomitei, deci pe traseu turistic, am fi facut acelasi timp 🙂 🙂

Cred ca pe la ora 9 am plecat. Trebuia sa plecam mai devreme dar nu prea am avut eu starea de spirit potrivita 🙂

Din Poiana Tapului urcam pe str. Mihai Bravu la capatul ei fiind drumul forestier ce avea sa ne scoata dupa vreo 4,5 km in zona fostei Vulparii. De la intersectia de drumuri in 5 minute eram in Drumul Cotei.

Martinel facuse deja inviorarea de dimineata pe acel drum.

Se vedea Drumul Cotei dar am oprit la trepte. Mda, treptele, aha…

Iesim in drumul asfaltat, trecem de cabana Schiori si mergem spre Taverna Sarbului. In parcare, pana in Telegondola Sinaia-Cota 1400 erau multe autocare…

De la Taverna facem dreapta si intram pe forestierul Calea Codrului, odinioara asfaltat.

Taverna in spate

Bariera si traseul ocolitor. Treaba este ca in partea cealalta, spre DN 71 nu ai pe unde sa repeti figura si trebuie sa te intorci cu Atv-ul sau ce ai pe 4 roti.

Si pe aici tot felul de locuri ce trebuiau ocolite sau traversate mai cu atentie. Sa nu ajungem prea murdari prin Valea Ialomitei. Daca am fi mers pe sosea pana la Sinaia si apoi direct in DN 71, am fi mers mult mai repede. E mai frumos insa prin padure, departe de zgomotul masinilor.

Interesant, nici aici apa nu mai e buna.

De la podul de peste Izvorul Dorului dam curba dupa curba… pana la intersectia cu drumul vechi spre Cuibul Dorului. Si pe aici destule noroaie…

Fosta cabana Cuibul Dorului, inchisa de ani buni.

In DJ 713, pauza. In ziua aceea am vazut peste 40 de persoane pe biciclete pe portiuni din traseul efectuat de noi.

De aici incepea urcarea serioasa. Pana la punctul de belvedere situat la limita intre judete, am facut cateva opriri de circa un minut fiecare, pentru poze sau pentru reglarea seii.

Peisaj spre Vanturis… cu gandul la Cascada. Ar merge un sarit din bolovan in bolovan :))

Pozez asfaltul crapat, bine acesta era crapat si in alte locuri nu doar aici, si aud: „Mai stii cand au decopertat aia jos la cabana 2 km de asfalt din cauza ta?” Ma opresc interzis cu ochii mari :))

Da, parca prin 2012 venise Elena Udrea si inaugurase primii kilometri din DJ 713.  Dupa vreo luna sau doua, totul era fisurat, crapat. Nu mai stiu pe cine am sesizat si au venit sa decoperteze si sa asfalteze din nou. Cate frigidere a trebuit sa umplu atunci :))) Trebuie sa deschid un blog nou unde sa postez toate sesizarile si raspunsurile autoritatilor. Sunt peste 500 lejer. Concluzia, dupa atatia ani? 🙂 🙂

Da, am facut ce trebuia, ce se potrivea in acele momente. Nu intotdeauna cum era bine dar macar incercam ceva. Am invatat multe in domeniile mediu si turism… Ani de zile am tras de pe urma acestor atitudini. Dar viata merge inainte si am invatat ca doar faptele raman. Ca lucrurile se fac la timpul lor. Mai tarziu se fac mai greu sau nu se mai fac. Am cunoscut si multi oameni faini…

Vacute pe pajistile Bucegilor

Limita intre judete. Putin mai sus de aici, m-am intalnit cu un prieten cu masina si am stat la discutii vreo 20 de minute 🙂 Ulterior, ne-am intalnit si pe la Pestera Ialomitei 🙂

Da, interesanta intrebarea: „Unde-ti vei petrece vesnicia?” Daca ar fi dupa mine, as retrai excursiile si discutiile, momentele care mi-au placut de nu stiu cate ori 🙂 Chiar mi-ar trebui o vesnicie pentru asta 🙂

Crucea si punctul panoramic din apropiere de cabana Dichiu

Cabana Dichiu

Indicatoare spre Valea Ialomitei

Sau spre Platoul Bucegilor

Dupa vreo cateva minute, o luam spre Valea Ialomitei.

Indicator langa Bolboci

„Marea din Bucegi” – Lacul Bolboci

Cabana Bolboci

Continuam spre Pestera pe drumul ce trece pe langa aceasta cabana. La fel, nu am luat-o pe drumul asfaltat de pe malul stang pentru a merge linistiti.

Cam asa arata acest drum. Mai erau curajosi care se bagau cu masinile mici pe aici. Evident, noi ii intreceam destul de repede cu bicicletele.

Pe altii ii prindeam din urma. Pentru masini mici e greu drumul. Pe aici vii cu ATV, Jeep…

Traseul lui Nae Popescu era remarcat.

Buna treaba asta. Traseul acesta porneste din Valea Larga, asa l-a creat Nae Popescu. De altfel, marele om de munte a si murit pe acest traseu, mai sus, in Plaiul Mircii.

Spre Cheile Tatarului

In chei. De aici incepe asfaltul.

Privind la apa Ialomitei

Suntem in Parcul Natural Bucegi

Platoul de la Padina

Lasam asfaltul, in 10 minute am ajuns la Pestera Ialomitei.

In Pestera

Bilet de vizitare

De pe acolo se cumpara diverse amintiri. Au si niste biscuiti de casa la 15 lei cutia.

Cam asa aratau, aici cutia era pe jumatate. Cred ca sunt cu totul 20 de biscuti.

Totusi, cei mai buni biscuti de casa pe care i-am mancat, au fost acum mai multi ani… niste biscuiti dobrogeni. Am si acum unul pastrat intr-o cutie :))

De la Pestera, am zis sa ne oprim undeva sa mai si mancam ceva. In zona Horoabele sunt niste amenajari unde gasesti diverse: oale, linguri, mici, sucuri, carne, produse de stana etc…

Am zis sa ne oprim aici. Baietii insa nu prea stiu sa-si vanda marfa. Trimiteau oamenii pe la mese dupa care nu mai venea comanda, pentru ca uitau. Am vazut noi ca mai nimeni nu avea ceva pe masa si ne-am ridicat si am plecat. Probabil, stateam vreo ora dupa ei. Daca in locul lor ar fi fost Sami de la Cota 1400, nu ar fi fost ratat niciun trecator. Plus ca servirea era prompta. Acestia din imagine erau baieti buni dar nu le aveau…

Ne-am oprit la pensiunea Gura de Rai, ceva mai jos.

Acolo gateau. Orice ciorba era 15 lei si orice felul doi era 35 lei. Mai aveau papanasi si clatite.

Oamenii erau pregatiti, te serveau prompt… Ne-au ridicat pe acolo capacele, ne-au aratat „marfa” si alegem sarmale. Cate o portie de 7 bucati.

Mai luam cate o bere Tuborg. La mine este a treia in acest an. Ultima a fost tot pe munte cand mancam o ciocolata Milka. E valabila de niste ani combinatia Milka-Tuborg.

Sarmalele foarte bune. Proprietarii ne-au urat pofta buna, angajatii ne intrebau daca mai aveam nevoie de ceva. Bine, asa faceau si cu ceilalti de la alte mese.

Mai trecem pe aici.

Plecam cam greu si incet 🙂

La Bolboci ne-am intors pe acelasi drum cu gropi, rau pentru masini, perfect pentru biciclete. In imagine sunt niste rulote la Zanoaga, exact cum sunt pe Valea Cerbului, in Busteni.

In aceeasi zi se urcau si oile la munte.

Intorcandu-ne pe ruta Dichiu-Sinaia

Ne-am oprit la Dichiu ca sa mergem la punctul panoramic cu cruce.

Buna ideea cu amenajarea acestui punct.

Intorsi la DJ 713, ne-am lasat purtati de viteza si in nicio ora eram in centrul Sinaiei:

Asta a fost excursia 🙂

Valea Ialomitei, in cateva panorame

Am fost pe doua roti pana la Pestera Ialomitei.

Pe doua roti din Busteni si pana la Pestera am facut exact la fel ca si cand am fi mers pe jos…. Adica tot din Busteni la Pestera Ialomitei dar pe traseu turistic :))))

La intoarcere a fost mai bine… de la Cabana Dichiu si pana in fata Primariei Sinaia am facut o ora 🙂

In rest, pe traseul Busteni – drum forestier Poiana Tapului – Vulparie – Calea Codrului – DN 71 – DJ 713 – DJ 714… am facut 4 ore si jumatate :)) Din care o ora si jumatate numai pe forestiere pana la curbele spre Cuibul Dorului. Deci 3 ore de la podul de peste Izvorul Dorului si pana la Pestera :)))

Pe DJ 713

La cabana Dichiu

Un viitor hotel la intersectie de drumuri, langa Turbaria Laptici.

Spre Cheile Tatarului

O sa revin cu alte poze si detalii interesante.

Din Busteni daca urci pe jos spre Platoul Bucegilor si cobori la Pestera Ialomitei, faci cam 4 ore. Daca am mers pe drumuri, pe doua roti, tot atat am facut :)))

Anotimpul stirilor false despre Bucegi, concurs de schi alpinism si iar despre o balustrada la Busteni

Nu este doar vremea sarbatorilor si a sporturilor de iarna. Ci si a stirilor neadevarate. Daca esti putin atent, desi pe cine mai intereseaza in aceste vremuri de moment, stirile false sunt fie din zona Pestera-Padina (Parcul Natural Bucegi), fie din Predeal (Brasov).

E dovedita treaba si de aceste sarbatori… cand au ramas nu stiu cati turisti „inzapeziti prin Valea Ialomitei” 🙂 Adica astfel de stiri se traduc prin: „voi duceti-va, ca poate ramaneti pe acolo!” Cam asa ii lasi pe unii fara clienti cand ai chef. Dai o stire falsa, oamenii aleg alte destinatii, tu ai facut rau, nu ai nicio treaba.

Rar vezi, de asemenea, un reportaj pozitiv despre Predeal. Si aici, numai „nenorociri” se intampla 🙂 Se blocheaza DN 1 din nu stiu cate motive, nu se deszapezeste, nu face nimeni nimic, nu e una, nu e cealalta. Cu toate acestea, sunt multi care se informeaza din mai multe surse si tot merg in Valea Ialomitei sau la Predeal.

Azi, Politia nu-i mai lasa pe cei cu masinile sa intre spre partiile Predealului ca deja erau pline vecinatatile, strazile laterale. Predealul are marele avantaj ca are partii la 1 minut distanta cu masina de DN 1  si la 10 minute de mers pe jos de gara orasului. Deci, de Sf. Stefan… au cam fost pline partiile.

Sute de masini au fost astazi si pe „drumurile inzapezite” din Valea Ialomitei.

Asa ca, pentru o informare rapida si corecta nu alegi televizorul. Ca sa ajungi in Valea Ialomitei, te uiti pe Facebook, la ce posteaza userii Asociatia Pestera Padina si Valentin Calcan (proprietarul hotelului Pestera). Ei stiu cel mai bine care este situatia in acea zona.

Pentru Predeal si nu numai, cauti camerele live de pe DN1 sau de la partii… ale Alpinexpert, Digi etc. Vezi cu proprii ochi cat e de mare coloana de masini, pe care sens, cata lume e la partie, cam cat de mare e zapada…

Iata si cateva poze din ziua in care televiziunile si unele ziare scriau ca e lumea inzapezita prin Bucegi:

Cabana Dichiu cum se vine dinspre Valea Ialomitei

Cum cobori de la cabana Dichiu spre Valea Prahovei

Prin padure

Pozele apartin d-lui Vali Calcan si sunt cum am zis, chiar din ziua in care se anunta apocalipsa prin Valea Ialomitei. Cam la asta s-a ajuns, sa pleci de acasa pentru poze, ca sa demonstrezi ca situatia in teren este alta.

Si sa nu va ganditi la Antena 1 🙂 Cei de la Antena chiar au dat un reportaj serios si real inainte de Craciun, si despre Poiana Brasov si despre Predeal:

https://observator.tv/social/sa-deschis-oficial-sezonul-de-schi-pe-partia-bradu-din-poiana-brasov-279572.html

….

La Busteni, d-l Stanciu Radu antrenor la sectia de schi alpinism – Caraimanul Busteni… cu sprijinul Primariei si al celor de la partia Kalinderu, deschide sezonul competitional cu un concurs de schi alpinism:

Conditiile de participare si regulamentul sunt postate pe pagina FB Schi Alpinism Caraimanul.

Am aflat si cine a refacut inainte de caderea zapezii, balustrada prin padure spre Manastirea Caraiman din Busteni, precum si alte detalii:

Actiunea de inlocuire a vechii balustrade a fost dublata de o actiune de ecologizare in urma careia s-au strans zeci de saci de gunoaie.

Balustrada a fost montata de localnici si de personalul Manastirii. In imagine apare chiar si parintele staret David. Traseul prin padure spre Manastirea Caraiman este pitoresc si recomandat celor care stiu ca in astfel de locuri se mai ajunge si pe jos 🙂

In varf de sezon turistic, se inchide pentru lucrari un drum din Bucegi

La 1 august 2017, momentul turistic de varf al anului ca sa zicem asa, se inchide drumul de legatura dintre DJ 713 si DJ 714. Adica portiunea de circa 3 km dintre cabana Dichiu si intersectia cu DJ 714. Prin aceste lucrari nu se mai poate ajunge direct la Zanoaga-Bolboci si Padina-Pestera, ci trebuie ocolit vreo 25 de km prin comuna Moroieni.

Practic din DN 71 nu mai are rost sa intri pe Dj 713, pentru ca trei kilometri sunt blocati, ci te duci pana in Moroieni.

Reabilitarea acestui segment de drum era necesara. Sunt o serie de portiuni unde trebuie facute rigole, introdusa tubulatura sub drum. Treaba este ca, in stil autohton, ne apucam acum de treaba. Si uite asa, pe neanuntate, hei-rupist, peste noapte, cum au auzit ca sunt bani, s-au apucat de treaba, au facut cratere rapid cu buldozerele. Care turism sau ce turism? Cred ca, se putea astepta pana la un 10 septembrie mai ales ca se stie ca in luna august se umple Valea Ialomitei. Acum, toti trebuie sa ocoleasca pe la Moroieni, pe un drum vai de el. Au taiat legatura dintre Valea Prahovei si Valea Ialomitei in plin sezon. Maximum de prostie 🙂 Nici turistii nu mai ajung in Valea Ialomitei, o ambulanta trebuie sa vina pe un drum ocolitor de zeci de kilometri, jandarmii de la Zanoaga ca sa ajunga auto la cabana Dichiu, nu mai fac 4-5 km, ci peste 20… Vin evenimente in Valea Ialomitei, oamenii cauta Pestera Ialomitei, reabilitata cu fonduri europene, merg dupa branzeturi, sunt concursuri, unitatile turistice au tot felul de rezervari si acum suna-i pe toti si zi-le sa vina pe un drum plin de gropi…

Un moment mai prost pentru inchiderea drumului nu s-ar fi gasit.

Un panou a aparut totusi la intersectia DN 71 cu DJ 713, dar nu in ziua in care scrie pe el. Oricum, nu a facut nimeni un anunt public, s-au trezit mai multi in fata faptului implinit.

La cabana Dichiu… Se vede ca mai jos drumul e blocat.

Gata, se face treaba 🙂 Pozele apartin lui Toni Ionita, ghid montan si au fost postate pe Facebook.

Nu e greu de inteles… cand e vorba de bani nu mai conteaza absolut nimic. Au venit banii si nu mai au rabdare. Turismul, turistii, alte probleme dispar miraculos. Banii trebuie cheltuiti si singura modalitate este sa-i dai drumul la lucrari. Evident ca sunt foarte utile aceste lucrari, insa momentul demararii acestora, este cu siguranta unul foarte nepotrivit.

Astfel ca, daca doriti sa ajungeti cu mijloc auto la Lacul Bolboci sau la alte obiective din Valea Ialomitei, din Sinaia tineti DN 71 pana in comuna Moroieni, apoi dreapta pe DJ 714, pe langa Sanatoriu… si tot inainte…

De la Bolboci si pana la Obarsia Ialomitei

Ce colt de rai este acest Parc Natural Bucegi!!! 🙂

Cheile Zanoagei

Marea din mijlocul Bucegilor: Lacul de acumulare Bolboci.

La acel moment nu „fuctiona”. Dupa ora 11 era perfect, dar tot nu a „fuctionat” 🙂

Tarife telecabina Pestera-Babele

Nimeni! 🙂 Nici acum nu am reusit sa-mi dau seama al cui este „Centrul” acesta: al Administratiei Parcului sau al Consiliului Judetean?!

Pe la sediul Salvamont Dambovita se planifica…

Animale pe Bucegi, muntele s-a umplut de viata.

Vaca-santinela 🙂

Se scarpina de piatra

Gornistul cirezii, tine trupa unita, aproape.

Traseu printre vacute

Valea Ialomitei spre obarsie

Pietrarul (Oenanthe oenanthe)- pasarea simbol a Dobrogei. Observata in Bucegi la 1700 m altitudine. In special, poate fi observata in Dobrogea, dar cuibareste si in alte locuri din tara. Ii plac si Bucegii.

Membrii Birding Romania mi-au spus ca este o femela. Ducea mancare la pui.

Cascada Obarsiei

Oi in umbra muntelui

Tinta: Cascada

Pe cruce au fost scrise niste indemnuri, binecuvantari, la adresa celor care cutreiera muntii.

In toata splendoarea…

De la Scropoasa – Bolboci – Padina – Pestera si pana la Obarsia, ai tot felul de vazut. Este superba zona 🙂