Maraton Piatra Craiului 2018 – nostalgia unor clipe

A 13-a editie. 100 de ani de la Marea Unire.

Sambata pe 06.10.2018, sute si sute de oameni uniti de aceleasi sentimente, au pornit in alergare din Zarnesti ca sa inconjoare Piatra Craiului. O noua editie de MPC. O noua revedere cu oamenii minunati care organizeaza acest eveniment special. O bucurie deosebita vazandu-l si auzindu-l pe Lucian Clinciu. De cate ori ma gandesc la acest Român, cuvintele sunt prea mici. Sa nu uitam vreodata ca, in timp ce politicienii si-au luat bucati din tara asta, lasand oamenii sa moara prin spitale, taind salarii, praduind banul public si vanzand orice se putea din tara asta ca si cum nu era si a lor, acest om de exceptie s-a implicat direct in bunul mers al societatii. Astfel, a introdus in Romania, de 13 ani, conceptul de alergare montana si l-a perfectionat permanent.

Anii trec si concluzia mea de acum vreo 9 ani este si va ramane forever in picioare. Lucian Clinciu, promotorul maratoanelor montane, in acele si aceste vremuri ciudate pe care le traversam, a salvat de la manelizare, incultura si derizoriu, zeci de mii de tineri romani. Introducand niste principii sanatoase, morale in primul rand, in competitiile sale, si oferindu-se permanent exemplu, chiar a facut pentru tara aceasta, ceea ce altii cu resurse mult mai numeroase, nu au reusit niciodata. Si nici nu vor reusi pentru ca Romania are nevoie de oameni de calitate, oameni care simt. Oameni care nu raman prinsi in dogme, ura, oameni care stiu ca trebuie sa nu ramanem indiferenti. Oamenii care simt si fac pentru ceilalti!

Nu stiu ce sa spun despre cursa mea la acest maraton. Pentru mine, orice intalnire cu acest OM sau auzul numelui sau imi creaza cel mai profund respect.

Lucian Clinciu

Ca desfasurare de evenimente…

Dupa ce circa o mie de alergatori pornesc in „Hora Craiului”, se organizeaza si o cursa a copiilor. Prin urmare, nu se face ceva doar pentru prezent ci si pentru viitor, pentru cei care vin dupa noi. Un om de exceptie, inconjurat de oameni tot la fel, sadeste in sufletele celor mici acele seminte din care se nasc oamenii frumosi, inteligenti, competitivi, altruisti, interesati.

Am alergat la acest MPC pentru a trai din nou acel sentiment de a fi printre persoane de un anumit fel. La startul MPC se aduna o alta Romanie, nu doar elita alergarilor montane. Aici se alearga in special cu sufletul si apoi cu picioarele. MPC este modelul ideal de educatie romaneasca superioara. Nu ai sa auzi o injuratura, nimeni nu se impinge, dialogurile nu sunt de colt de strada. Fiindca dincolo de nr. de concurs stau oameni de un anumit nivel. E important sa fii acolo, apoi lucrurile vin de la sine.

In zona de start s-a creat un culoar prin care treceau in aplauze cei care au castigat editiile anterioare MPC. Si poate ca unii alergatori montani nu mai sunt printre noi dar, ei vor fi amintiti mereu inainte de orice start la MPC.

Un sir urias de alergatori strabate Zarnestiul si urca spre Fantana lui Botorog si, mai departe, spre Magura. La Casa Folea, dupa vreo 7 km, cei din acel punct asteptau alergatorii cu limonada. La o ora de la start am intrat in padure, trecand de localnici si turisti, jandarmi, voluntari, toti implicati intr-un fel sau altul in acest concurs. Lucian Clinciu stie sa uneasca si acesta este un dar pe care nu oricine il are. Cand vrei sa intelegi un om, sa afli ceva despre el, cauta-i faptele frumoase. Ce a facut acesta, el cu mana lui!

O luam spre punctul La Table unde ma asteptam sa revad un alt om special: Cornel Spiridon. In fiecare an, el este in acel punct unde face o treaba perfecta. Sus pe varf era bursucul de Iulian Coserea. Evident, incurajarile lui sunt de genul: „Abia v-ati miscat!” 🙂 La maraton eram si cu prietenul meu de la liceu, Razvan. Dupa 20 de ani suntem tot aproape 🙂 Da, trebuie sa lasi in viata ta doar oamenii care vor sa fie acolo, oamenii in care te regasesti si cu care poti face lucruri si pentru tine si pentru altii. Daca traiesti doar pentru tine, viata devine o simpla apartenenta la o specie. Iti este de ajuns o privire de o fractiune de secunda ca sa stii ca esti sau nu acolo… Cam asa, ceva de genu’ 🙂

Vremea a fost perfecta, fotografi pe traseu plecati dis-de-dimineata, elicopterul SMURD „parcat” la Plaiul Foii, salvamontisti intinzand corzi, voluntari inimosi, in mijlocul padurii mult mai jos de refugiul Diana spre Coltul Chiliilor… o fata singura facea atata atmosfera incat nu aveai cum sa nu ramai impresionat. In diferite puncte ale Pietrei Craiului flutura drapelul Romaniei… sarbatorind Centenarul. Si mi-am amintit de un monument din Predeal pe care scrie: „Iubirea noastra, Romania!”.

La 2 ore si 45 de minute am trecut de vf. Funduri, in cealalta parte a Pietrei Craiului.

De la Plaiul Foii de unde vine o urcare solicitanta spre refugiul Diana am urcat mai mult in reluare… de la 13:30 la 15:03. In mijlocul potecii imediat dupa ce se incheia urcarea, o doamna ne-a intampinat in costum popular si felicita fiecare alergator. Pe la Coltul Chiliilor jandarmii montani aplaudau, incurajau, intrebau cum se simt cei care alearga…

Nu-i asa ca e alt film? Nu merge cu nimic din ce vedem la TV.

Romania are inca oameni de calitate. Romania adevarata rareori apare la TV, pentru ca lucrurile rele si scandalul primeaza si fac rating. Romania adevarata se cunoaste insa la pas, printre oameni.

Atat la start cat si la final, l-am intalnit pe Lucian Clinciu….

Asa ca, Maratonul Pietrei Craiului nu a fost despre performanta ci despre suflet, unire si bucurie.  Unicitatea acelor clipe m-a facut sa nu pot scrie nimic cateva zile! Tot respectul si multe multumiri tuturor acelora care intr-un fel sau altul, au luat parte la MPC 2018!

Sa ne revedem sanatosi in 2019!

O Lege a Muntelui si „realitatea” construita. Unde este viitorul?!

I-au ingropat/incinerat pe copiii morti in avalansa. Gata, de acum viata continua…

Ca de obicei, in astfel de cazuri, am avut mii si mii de opinii, puncte de vedere. Tocmai de aceea, spun unii, ar trebui o Lege a Muntelui. Corect, ar trebui! Daca peste un milion de turisti intra anual doar in Parcul Natural Bucegi, e clar ca trebuie asezate lucrurile.

Ce am inteles din aceasta nenorocire:

Că ii poti ignora pe salvamontisti cand ai mers pe muntii din afara tarii, ca poti spune ‘cine sunt astia’. Ca poti ignora prognozele institutiilor statului si chiar vremea care isi desfasoara episoadele ei in fata ta. Ce daca ninge, parca nu a mai nins si altadata.

Că televiziunile si mass-media in general cauta senzationalul si mai deloc etica. Adica daca ar fi loc in cosciug, s-ar baga cineva si acolo ca sa transmita live.

Că peste noapte, tot ce iti trebuie pentru a fi expert este doar un cont de Facebook. Ai cont, le stii pe toate.

Că exista o infima categorie de oameni care vad lucrurile clar si ar fi procedat altfel, dar si o larga categorie care, totusi, de teama, nu ar fi plecat pe o astfel de vreme, in drumetie montana.

Că stirile senzationale nu au acaparat doar importante spatii publice ci si mentale, ceea ce a dus la o falsa cunoastere a muntelui. Pe munte au aparut astfel, tot felul de scenaristi si televizionisti care dupa doua-trei ture aveau muntele la degetul mic. Anii au trecut, ei circuland cu orice altceva dar mai putin pe jos, si tot dand stiri montane, au devenit repere ale celor din orase, care tanjeau dupa un crampei de munte.

Că atunci cand te apuci de munte si ai o varsta, trebuie sa fii constient ca poate niciodata nu vei avea reflexele sau cunostintele pe care le are cineva nascut acolo, si care face asta de mic copil. Poti duce copilul mic pe munte daca stai la oras, insa nu este acelasi lucru ca si cum ar trai acolo. Chestiile acestea cu recorduri, omologari de cel mai nu stiu cum in nu stiu mai ce, sunt simple infantilitati, spoieli de experienta montana.

Că multi se uita prea mult la filme, la canale tv, vad tehnici de supravietuire, aventura prinde contur in cadrul imaginar conturat si apoi debarca la Busteni, in gara, cu rucsaci astronomici, plini de toate prostiile care nu vor fi de folos vreodata. Bandana, ochelarii, bocancii, pioletul, izoprenul, sunt la vedere, pentru a se intelege ca ei fac o chestie serioasa. Sunt echipati pentru „orice”, ca vremea, nu-i asa, se schimba rapid pe munte…

Mai sunt multi de „Că”…

Pentru ca e lumea lui fac ce vreau, trebuie o lege a Muntelui, trecuta prin Parlament. Ai ignorat avertismentele Salvamont, esti pe cont propriu. Ii suni sa te salveze, esti bun de plata s.a.m.d.

Iata mai jos, cateva capturi din discutiile montaniarzilor pe Facebook. Le asez aici, ca sa intelegeti ca nimeni nu poate lua decizii mai bune in locul tau.  Degeaba te raportezi la guru muntelui, nu vei fi ca el, nu va fi ca tine, sunt lumi separate. Inainte de a te masura cu muntele, alearga prin parcuri, margini de paduri, abordeaza apoi cu altii, trasee usoare cu rucsacul in spate, ia-ti cat mai putine la tine pe aceste trasee, ca sa simti lipsa la ce trebuie sa ai permanent la tine. Nevoia iti fixeaza in minte tot ce nu trebuie sa uiti cand te vei lua de o drumetie serioasa… si nu lista de sfaturi montane pe care o vezi pe tot felul de site-uri, nascute fie pentru publicitate, like-uri sau din cine stie ce frustrari.

Un om cu experienta care stie ce vorbeste. Pe Retezat au fost dupa o ninsoare zdravana, doua grupuri: unul mare, unul mic. Normal, niciunul nu avea ce sa caute in acea zi, mai bine mai asteptau 2-3 zile. Un grup a patit-o, altul nu. Supravietuitorii avalansei au fost salvati de cei din primul grup. Dupa mine, ambii lideri de grup au gresit grav. In asemenea conditii meteo iti asumi raspunderea pentru tine, nu duci si pe altii. Un lider bun este unul care le preda invataceilor prima regula a muntelui: prudenta. Evident, ca fara acel grup de 50 persoane, cei loviti de avalansa, cred ca ar fi murit de frig. Insa nu avem de a face cu eroi si salvati, ci doar cu persoane care au tras si pe altii dupa ei, in conditii in care se putea muri.

Vedem ce inseamna mass-media si recordurile, directiile gresite in abordarea si intelegerea muntelui. Nu inseamna ca nu trebuie sa mai faci performanta sau sa nu duci copilul pe munte. Inseamna ca tu poti pleca si la 2 noaptea, pe frigul cel mai cumplit, este strict treaba ta. Cand tragi pe altul dupa tine, nu mai este acelasi lucru…este o mare raspundere.

O marturie credibila, venita chiar din grupul celor 50. Liderul scolii de ghizi ca multi alti oameni de munte, poate strabate muntii cam pe orice vreme. Are antrenament, experienta, urmareste iarna liniile de creasta si nu traseele de vara inzapezite. Cand ai o vreme nenorocita si pericol de avalansa iminent, te uiti insa la cei 50 de oameni si zici: „hopa! ce naiba fac? unde-i duc pe astia 50?” Cand e vorba de tine e usor, cand e vorba de altii, te apasa o enorma responsabilitate. Daca te apasa, daca nu, ii iei ca pe oi si la drum…

Apoi, cineva a cautat pe site-ul ANT sa vada daca sunt autorizati acesti ghizi care umbla pe munti. Unii spun ca nu au gasit. Ma cam indoiesc sa faci de capul tau scoli de ghizi fara sa fii tu insuti autorizat. Dar e posibil!

Un ghid bun il formezi dupa ani de zile, de aceea si costa destul de mult astfel de servicii. Un ghid face foarte multe: fise, programe, tabele, stie legislatia, cunoaste oamenii care-i conduce, vorbeste cu toti, e primul care rezerva, care aseaza turistii in autocar, la masa etc si apoi se gandeste la el. Cand lucrezi cu agentii si hoteluri renumite, aia nu accepta sa o dai in bara sau sa fii iresponsabil. Niciun operator de turism serios nu lucreaza cu persoane care nu sunt autorizate de catre ANT. Scolile astea de ghizi pentru multi inseamna tehnici de supravietuire, mers incolonat, carat de rucsaci, haiducie. Ce lectii de management al riscurilor sa dai, cand pleci pe munte cu 50 de tineri, in asemenea conditii? Departe de mine gandul ca omul nu stie muntele, el insa are mentalitate de Legiune Straina, de luptator, iar aspirantii la titlul de ghid nu sunt si nici nu vor fi niste soldati.

Un punct de vedere extraordinar.

Multi au indemnat la liniste si la respect fata de victime si fata de cei care au scapat cu viata. Sa fim nu stiu cum, sa dovedim respect, sa ne oprim, ca este o tragedie…

Deci, in viata asta una din chei, ca sa o parcurgi asa cum trebuie, este sa ai bun simt. Cu bun simt faci cu mult mai multe decat daca ai fi pragmatic. Pragmatici si nepasatori sunt ucigasii, oamenii fara scrupule, care la finalul vietii vad ce au pierdut dar nu mai pot schimba nimic. Insa, nu trebuie sa confundam bunul simt cu spusul adevarului in fata. Nu o sucim acum, ca bietul parinte trebuie sa-si planga copila, traieste marcat pe viata. De fel, nu doresc raul nimanui, merg pe ideea ca timpul, Dumnezeu, viata, rezolva aceasta problema mult mai bine decat noi. Dar, acest om, maniac dupa recorduri, trebuie sa-si aline durerea la Puscarie. Acolo ii este locul. El si-a ucis propriul copil, el este autorul moral, pentru ca el i-a bagat in zona de avalansa.

Evident ca nu a vrut asta, dupa cum ce sofer vrea sa ucida pietoni?.. Asa cum unul se suie beat la volan sau calca neatent un om pe trecere, asa si altii umbla zapaciti prin tot felul de locuri periculoase. Ai omorat oameni beat, te duci la puscarie. Asa trebuie si in zona montana cand mor unii din cauza altora. Sa lasam mila si compasiunea pentru acest inconstient care nu este la prima abatere, el tot recidiveaza. Multi nu inteleg cum la experienta lui a gresit astfel. Uite ca se poate! Pentru ca mergi de 999 de ori in zone de risc si nu se intampla nimic, apoi intervine obisnuinta, simturile nu mai sunt in alerta. In mod sigur, din cauza cetii dense nu a vazut zona in care se angajase, altfel nu s-ar fi bagat pe acolo. A fost o decizie eronata, de moment. Si cand din cauza ta mor oameni, ca ai vrut sau ca nu ai vrut, te duci la Puscarie. Ai omorat niste oameni, ce sa faci in libertate???

Vlad Petreanu in articolul sau, pune punctul pe i, cu acest domn cu experienta montana, patimas al recordurilor.

http://www.petreanu.ro/omorat-copiii-retezat/

Intai umbla cu copilul in spate fara casca, apoi i-a dus prin zona de avalansa. Insa, acest episod sa fie oare singurul? Mai sunt pe net, marturii ale unora care spun cum prin alti munti, nu ai tarii, forta copila cea mare la efort, cum trecusera un curs de apa, pe frig si cum copila fiind la o anumita perioada a racit puternic…

http://adevarul.ro/locale/hunedoara/traumele-cumplite-spatele-marilor-succese-copiilor-alpinisti-fost-desfiintat-tatal-dor-getei-popescu-modul-si-a-tratat-fiica-1_58ff478e5ab6550cb88ac8d1/index.html?ref=yfp

Prin urmare, sa terminam cu povestile ca parintii trebuie sa-si doreasca nu stiu ce de la proprii copii, impingandu-i la nu stiu ce fel de eforturi. Cand chinui astfel copiii, nu cred ca te mai poti numi parinte. Copiii nu sunt soldati, nu sunt animale, nu se instruiesc cum esti tu format.

Acest domn este foarte posibil sa fie personajul principal dintr-un alt accident, intamplat in Bucegi in anul 2005. Atunci un tata si o fetita de 10 ani, au ramas izolati, noaptea, pe un traseu spre varful Omu. Si tot iarna. Tare mi-e teama ca tot de acest om e vorba, doar ca era cu fata cea mare, nascuta in 1994.

Priviti cati oameni si-au riscat vietile si atunci.

http://ileanachindia.blogspot.ro/2005/03/teste-la-frig-16-februarie-1-martie.html

Dragostea de munte se poate insufla in diferite moduri, nu sa dormi cu un copil in zapada, pe la 2400 m altitudine. Se poate verifica pe cine au salvat in 2005, salvamontistii, intre 26-27 februarie. Daca este acelasi personaj, omul isi poate plange durerea, ca evident ca este o durere, pe patul unei Puscarii, de unde isi poate scrie memoriile vaste. Nu e vorba ca-l judec eu, ca nu am mila, nu stiu ce. Problema este, ma intreb asa, ca parinte: ce mai trebuie sa mai faca acest domn, ca sa-l ia cineva la intrebari? Sper sa fie omul de la cele mai mari altitudini care face puscarie; sa mai doboare un record.

Iar daca de Legea aceasta a Muntelui, se apuca vreodata cineva, se va face vreun colectiv de lucru, atunci ca sa functioneze si sa se intample ceva, trebuie ales un lider. Cea mai abilitata persoana din Romania, care a dovedit ca poate uni oameni cu aceleasi pasiuni, un om de o calitate morala superioara, un super om, persoana care este un exemplu pentru mii de oameni de munte, este d-l Lucian Clinciu.

Mai jos, cum vorbeste, cine este, ce gandeste. In opinia mea, acest OM este cel mai bun lider montan din tara:

Pe la minutul 7:50… „in momentul in care incerci sa dezvolti ceva, nu faci lucruri care-i distrug pe oameni…”. Asa gandeste un om responsabil…

Despre natura, despre Lucian Clinciu, despre manastirea Caraiman, si diferite manifestari

Aveam destule de spus, deci din nou urmeaza un articol lung, sa fie diversitate, sa fie pentru fiecare 🙂

Ordinea din titlu nu este neaparat si ordinea din aceasta postare.

Pentru inceput trebuie sa ma refer la omul Lucian Clinciu, „promotorul maratoanelor montane in Romania” sau „legenda vie a Carpatilor Romanesti”, ori „reperul moral al miilor de alergatori din tara”…, sunt atatea definitii!

Lucian a incheiat cu succes proiectul sau de alergare pe intreg arcul carpatic romanesc. De la Sarmizegetusa Regia a venit sambata la EcoMarathon-ul de la Moeciu, avand puterea sa mai alerge inca 42 km. Acum gata, sper ca se odihneste, a mai atins un varf al vietii sale, nu doar varfuri alpine. Sunt unii oameni care se nasc pentru ceva si acest lucru se vede din primele lor actiuni.

Doar el poate sa faca anumite lucruri! Am luat cateva poze de pe contul de Facebook al Corneliei David, castigatoarea la feminin, alaturi de sora sa, a editiilor de Marathon 7500. Cornelia David este si unul dintre organizatorii EcoMarathon-ului de la Moeciu.

a

Mai jos doua imagini deosebite, ce transmit atat de multe… Finish Lucian Clinciu, scrierea unui nou capitol in istoria muntilor nostri. Dupa zeci de zile prin muntii Romaniei, povestea a ajuns la final:

bIncadrat de organizatorii EcoMarathon Mihai Orleanu si una dintre surorile David

cProbabil este Andreea Dan, cel mai activ si mai devotat sustinator al sau

Acum sa trec si la alte lucruri, carora le vine acum timpul de prezentare:

1Cu aceste monede asiatice s-a imbogatit colectia mea 🙂 Au fost aduse de un prieten ce lucreaza pe un vas de croaziera

Maine, membrii Comunitatii Bucegilor vor primi cererile ce vor fi inaintate autoritatilor cu responsabilitati in Parcul Natural Bucegi; in vederea completarilor, studierii, urmand ca aceasta Actiune cu nr. 5 sa fie publicata joi pe acel blog al Comunitatii.

2

3Specie de Lonicera

4O albina

5Cantonul fostei Fabrici de Hartie din Busteni

6Biserica mare a manastirii Caraiman

7Biletele pe la icoane, nu le citeste nimeni, in final ajung la cosul de gunoi

8Varful Claia Mare domina manastirea Caraiman

9

10

11La butoaiele cu apa sfintita

12Agheazmatarul manastirii

13Prima biserica a manastirii si staretia

14

17Prin alt oras

18Crucea unei familii din Italia, unii o cunosc

19Cascada din Valea Spumoasa

20

Si din nou la manastire, dar  mai recent:

21

22Ofrande pestilor

23

Evenimente prin Bucegi sau Valea Prahovei:

afis2013micA treia editie de Hit The Top. Start din cartierul Poarta al localitatii Bran la ora 9, pe 25 mai. Au fost 70 de locuri, inscrierile s-au incheiat de ceva vreme. Se urca in opinia mea pe cea mai dificila vale turistica din Bucegi, Valea Ciubotea. De data aceasta, nu va mai fi vorba de atingerea varfului Scara ci de atingerea varfului Omu. Cine ajunge la Omu si se intoarce primul, la punctul de start, este declarat castigator. Locurile au fost limitate pentru siguranta alergatorilor.

Am fost la prima editie, si am sosit in circa doua ore si 20 minute. Trebuie neaparat sa ai la tine ceva de schimb, ceva suplimentar. Cand iesi din caldarea Ciubotei in creasta, temperatura este alta, pana la Omu ingheti de-a binelea, in tricoul ud. Atunci am avut la mine ceva de schimb.

24Tot in aceeasi zi, la Busteni va fi un eveniment interesant denumit Ziua Cosarului, la care vor veni diferite personalitati

25Iar in acest week-end la Predeal se vor desfasura Zilele Orasului

9 Mai – Lucian Clinciu, legenda muntilor Romaniei

Exista un om care face pentru societatea noastra mai mult decat fac politicienii sau edilii locali. Exista un om care a reusit sa se impuna prin exemplul personal, sa fie admirat si sa schimbe destine. Exista un om care a salvat de la manelizare si incultura mii de oameni, invatandu-i sa alerge pe poteci montane, sadindu-le iubirea si apropierea de natura, scotand la iveala tot ce are cineva mai bun in el.

Acest om aduna la un loc sute de tineri la Maratonul Pietrei Craiului. Acea poveste de o zi, pare ireala. A doua zi dupa concurs, in realitatea de zi cu zi, te intrebi daca a fost adevarat sau ti-ai imaginat. Alergi la un loc cu oameni necunoscuti, dar care fiecare te-ar ajuta de ai avea nevoie, printre turisti si localnici pe care nu i-ai vazut niciodata si care iti spun vorbe frumoase si diferite incurajari.

B

Te nasti cu asa ceva, cu un astfel de spirit ca al lui Lucian Clinciu. Scriu astfel pentru ca acest om nu imi este doar prieten, imi este un reper, un exemplu. Sunt mii de oameni in tara care il pretuiesc. El este o valoare nationala. Generatia actuala mai are ce sa arate celor mai in varsta, care au trait si alte timpuri. Nu toti scuipam pe strada, nu toti citim stiri vulgare, stim sa dam buna ziua, nu traim pentru a distruge sau a fura…

A

Lucian Clinciu a sadit in fiecare un pom al altor valori. In prezent, Lucian alearga de saptamani bune pe intreg arcul carpatic romanesc, o performanta foarte greu de egalat. Am sa citez din cuvintele celei mai apropiate fiinte de el, Andreea Dan:

„In acest proiect Lucian alearga pentru o viata petrecuta mai aproape de natura si protejarea acesteia, pentru a atrage atentia asupra numeroaselor destinatii eco-turistice din Romania, pentru placerea de a descoperi inca o data frumusetea tarii noastre, pentru a fi luat exemplu si a incuraja alti pasionati in a-si urma visele!”.

Pe 13 aprilie 2013 a luat startul, deloc intamplator, ca un mare patriot, de la Sarmizegetusa Regia.  In aceasta aventura a fost si este insotit de prieteni, care il ajuta in diferite locuri, un fel de asistenta la nevoie. Se apropie cu pasi repezi de o luna de zile de alergare prin muntii Romaniei iar azi, maine sau sambata va incheia si acest proiect. Iata cateva din impresiile Andreei Dan, care l-a insotit pe o parte din traseu:

„Fritz-cainele fratelui meu Dani nu se dezlipeste de noi, in zadar il gonim…va fi o zi grea, chiar si pentru el! Urmam nordul, vrem sa ajungem la Cugir, sa trecem Muresul…apoi zicem noi, mai departe….Drumuri si drumulete, urcus pana la varful lui Patru 2130. Zapada din plin, picioarele intra pana mai sus de genunchi, ploua in continuu si bate un vant aspru! E cam trist, vizibilitate slaba, frig si umezeala, personal ma cam strange tricoul….Lucian inainteaza calm, iar eu incerc sa tin pasul”

C

„Localnicii din Acmariu, de la poalele muntilor Metaliferi, care ies de la biserica ne invita sa stam de ploaie insa noi abia am inceput ziua (stim, cam tarziu!), asadar nu, nu ne vom adaposti! Urcam vreo 800m+ si iesim pe o muchie frumoasa, plina de mesteceni…ea ne conduce intr- o zona de o frumusete simpla si patrunzatoare…catunul Racatau la poalele unei stanci imense ce pare rasarita de nicaieri – Piatra Tomii…si inca o rafala de grindina! Insa nu dureaza, soarele apare si incalzeste tot in jur! E libertate, e joaca, e fericire sa fim aici impreuna!”

„Terasele sunt parca un amfiteatru urias aflat pe Luna, iar sterilul ne determina sa-l coboram ca pe schiuri….hotaram sa vizitam satul Geamana, adica ce a mai ramas din el, acum fiind sub ape si mal, cu biserica ingropata, careia ii poti zari doar turnul! Doar cateva case mai sunt locuite, una din ele de o femeie de 67 de ani care ne imbie cu placinta cu branza si apa rece! Zabovim vreme de un ceas ascultand povestea ei, timp in care Lucian ii crapa niste lemne”

„Sunt ultimele ore din povestea noastra comuna….Lerescu, Berevoescu, curmatura Bratilei…si despartirea e grea, cu toti am vrea sa fugim dupa el…Silviu Balan il mai conduce pana la Zarna…si lui ii este greu sa-l vada pe Luci indepartandu-se….poate asa trebuie sa fie! de aici esti din nou singur Lucian, vei fi singur pana la sfarsit …o perioada am fost cu tine, ne-ai transmis incredere, optimism, fiecare vorba a ta a fost o lectie de viata si cu siguranta ceva s-a schimbat si in noi, suntem mai increzatori, stim ca imposibilul paleste uneori in fata frumusetii si a credintei, iar mai presus de toate stim ca prietenia este ceva foarte pretios! Vom pastra aceste amintiri de-a lungul timpului si poate chiar te vom astepta joi la Sarmisegetuza, sa dai timpul inapoi, sa ne spui finalul povestii la un pahar de vin! Acum esti din nou singur Lucian si ai destula forta pentru inca o zi de Fagaras, una de Cindrel si ultima de Sureanu! Ai din nou timp sa te gandesti, sa adulmeci natura, sa te incante apusul, sa te transformi intr-un calator smerit si intelept ce vorbeste putin si cu talc, intr-un calator care accepta viata, timpul, natura, intamplarea, firesc, asa cum ar trebui sa o facem cu toti! Doamne Ajuta!”

D

„Dupa aproximativ 500km cu 8000m+ alergati, cu schiuri sau role, de-a lungul a 9 zile, se poate spune ca DA – A MERITAT….pentru rufele inca spalate in rau, pentru “Doamne Ajuta” cu care saluta aici localnicii, pentru reflexiile din vocea lor, pentru simplitatea vietii de aici, pentru gustoasele placinte cu branza, pentru verdele crud si mugurii ce stau sa pocneasca, pentru ploaia care curata si limpezeste, pentru cerul ce poate avea culori nebanuite, pentru coarnele unui cerb trufas, pentru urmele de urs si lup, pentru dansul cocosului de munte, pentru plantele miraculoase, pentru formatiunile de piatra parca sculptate intentionat pentru a aprinde imaginatia, ……asa cum un prieten tocmai mi-a scris……”pentru prieteni, pentru cei care se gandesc la tine, pentru un vis care ii inspira si pe altii, pentru generatiile viitoare, pentru pastratorii de frumos, prietenie si bucurie”…pentru energia care e in toate ale naturii, iar atunci cand te apropii de ea, vine firesc catre tine…DOAMNE AJUTA!”

Textele incadrate de ghilimele sunt decupaje realizate de mine din articolele postate pe blogul expeditiei. De asemenea, pozele sunt luate tot de pe:

http://transcarpathiansrun.wordpress.com/2013/05/08/ziua-26/

Mai este putin si povestea se va incheia cu succes. Va ramane o performanta, un exemplu pentru toti aceia care iubesc muntele! Felicitari, atat lui cat si echipei sale!

Vedeti asadar ca este de ajuns un om ca sa dea startul lucrurilor bune. Astazi, si Comunitatea Bucegilor a lansat a 4-a actiune de protejare a Bucegilor. Bineinteles ca noi lucram la scara mult mai mica decat Lucian, dar fiecare isi are locul sau. Putin cat face fiecare, este important pentru viitorul muntilor Romaniei. Cu ce am mai deranjat autoritatile statului puteti citi pe:

http://comunitateabucegilor.wordpress.com/2013/05/09/actiunea-cu-nr-4-a-comunitatii-bucegilor/

Pentru mine si pentru multi altii, Lucian Clinciu inseamna un reper moral, cultural, educativ, spirit de invingator…, el a adus la noi in tara acest concept al alergarilor montane. Oriunde vedeti in tara un concurs pe munte, sa stiti ca de la el s-a propagat ideea. Sper sa incheie aceasta alergare prin Carpatii Romanesti cu bine, sa ajunga sanatos si sa ne invete in continuare despre Viata, adevarata viata, acolo unde ne regasim!

Un articol mai bun, pentru ziua de 9 mai, sa stiti ca nu se gasea! De Ziua Independentei, este mai cuvenit sa scrii despre oameni care reprezinta Romania, nu despre politicieni ce depun coroane de flori din obligatie!

Maratonul Pietrei Craiului 2012 – ziua care tine locul unui an intreg

Motto:

„M-am chinuit rău tare la maratonul acesta. Am ajuns la Plaiul Foii, in peste 4 ore, iti dai seama? Bine, pe traseu am lesinat de doua ori, a venit SMURD-ul, le-am dat ţeapă. Vroiam sa dau o tura cu elicopterul dar au zis ăia ca se mai gandesc…oricum daca am venit in primii 300 suntem ca spartanii, nu? Leonidas si ailalti!” :)) Un prieten foarte bun, glumind la incheierea maratonului!

O melodie, despre un alt tip de alergari :))

O noua editie organizata perfect de Lucian Clinciu si echipa sa. Eforturile acestora au fost sustinute de sponsori si autoritati locale. Sportivii de performanta ai tarii, amatori, iubitori ai alergarilor montane, curiosi, localnici, etc au venit la acest concurs…concurs doar din prisma primului loc. Pentru ca primul sosit este cel mai bun maratonist al tarii. Apoi ordinea este mai putin importanta, locul nu mai conteaza, important este sa termini cu bine maratonul de 41 de km.

Inainte de a intra in zona de start

Lucian controland echipamentul

Orice cuvant nu ar putea reda cu adevarat atmosfera evenimentului, aceasta este o stare, ce trebuie traita. MPC nu inseamna doar tineri, alergare, intrecere…reprezinta o definitie a frumosului uman, o forma de a trai. Pe 6 octombrie toti cei aflati in Zarnesti am respirat MPC, liant de legatura intre oameni educati. Doar nu credeti ca la acest concurs vin etnobotanisti, boschetari, adolescenti fara vlaga, betivi, manelisti, si alte categorii de exemple zilnice de „Asa Nu!” MPC este un mod de a trai, un altfel de viata. La start te intalnesti cu o multime de cunostinte, incepe numaratoarea inversa, 10,9,8…rostita de sutele de alergatori, dupa 1 vine START! Alergi, nu stii cand trece primul kilometru…pe traseu o seama de ganduri iti dau tarcoale, vezi figuri si stări, treci prin puncte de control, te intrebi oare scot un timp bun, mai schimbi cuvinte si impresii cu vecinii din preajma ta, la urcarea spre refugiul Diana ti se pare ca nu mai ajungi, ti-aduci aminte ca ti-ai spus ca la anul nu mai participi, ajuns la Diana uiti urcarea dificila si stii ca de acum nu mai sunt urcari. Dupa sosire uiti de orice problema, ai ajuns cu bine, a fost frumos, altceva nu mai conteaza.

Pana la urma m-am intalnit cu Alex Itu, chiar inainte de start 🙂 …nr. apropiate de concurs

Plecam la 7 dimineata din Busteni si in 45 de minute eram in Zarnesti…multumim pentru sprijin, super-oameni! Plecam adica l-am luat si pe Matrix…el sa-i dovedeasca sotiei sale ca poate sa incheie maratonul. Practic, sotia lui l-a vrut inscris, ca el nu ar fi participat :)) Culmea este ca ea nu prea este un fan al muntelui dar a stiut sa-l motiveze. Ajungem cum spuneam destul de repede, luam numerele de concurs, mai discutam, facem o incalzire usoara pe strazi, ajungem in zona de start unde Lucian Clinciu controla personal rucsacii. Nu aveai echipamentul obligatoriu, nu luai startul…chiar daca ai platit taxa. Pe multi ii intorcea inapoi…si-i primea dupa ce reveneau cu echipamentul complet. Pana la urma de ce ai cu tine poate depinde supravietuirea ta in zona montana, daca se schimba vremea…etc.

Chiar la start m-am intalnit cu Alex Itu, colegul de podium de la Padina Fest-Directia Omu. Salutari, cateva vorbe, poze. Iulica a promis ca o sa ma dispere si la acest concurs daca nu alerg bine, cu Matrix am dat-o la pace, adica alergam cat putea fiecare. Mai ramanea Razvan, intors din Germania, de vreo 2 zile, nu prea era in forma, care m-a luat in primire, „poate nu alergi bine!” :)) Cornel nu avea cum sa ma vada pe traseu pentru ca era intr-un post de control/alimentare.

Luam startul…pe la iesirea din oras, ma uit la ceilalti, la mine…”Oare nu fugim cam tare?” De fapt, chiar fugeam tare, cei mai buni aflati inainte alergau cat ii tineau puterile dornici sa arate care este mai bun. Cum Adi Bostan nu participa, cei mai buni au spus ca Viorel Palici va castiga…el de fapt a si castigat, sosind cu 10 minute inaintea celui de-al doilea clasat Ciprian Balanescu, al treilea a fost Vlad Florin Danut…mai departe nu mai stiu.

Prin Magura

Mai aveam putin pana in punctul „La Table”

Stana Grind

La kilometrul 11, adica la stana Grind am ajuns aproximativ la fel ca anul trecut. Pe tot traseul iar nu m-am fortat, am avut si cateva crampe la un picior, vremea a fost buna, in schimb de la start si pana la finish am baut 6 litri de apa sau energizant. Iar cu doua zile inainte am baut cel putin 2-3 litri de apa zilnic…nu stiu de ce am avut o sete asa de mare :)) Deci am alergat in reluare si in acest an, chiar mai rau ca anul trecut. Pe la kilometrul 9 aud o voce in spate, pe la 100 m: ”Hai, hai”! Era Iulica…am fugit sa scap de el :)) La punctul de alimentare de „La Table” m-am oprit sa beau energizant si apa, niste struguri o banana si la drum. Matrix ma depasise discret, cand l-am vazut pe panta ce ducea spre varf, mi-am dat seama ca merg prost. Ma uit la ceas, si totusi parea mai bine decat anul trecut. Nu mult dupa aceea, tot in urcusul spre varf  il vad pe Iulica depasind tot ce avea in fata, trece pe langa mine cu o viteza uimitoare pentru un urcus asa impozant…ma uit in spate sa vad daca apare si Razvan.

Intre La Table si varf am stat cand in fata, cand inaintea Ioanei Ciulei si a altei fete. Un timp am alergat cu ideea, ca Ioana, la cei 40 si ceva de ani, este o maratonista experimentata ce a terminat cu bine multe maratoane. Asa ca daca mergeam in ritmul ei, era bine. Dar eu de fel uit repede si la un moment dat nu le mai vad…probabil le lasasem in spate. Ma uit eu, nu se vedeau. Cealalta fata, avea nr. 67, eu 670. Si La Table, doua fete notau numerele celor care treceau…una striga, cealalta nota numarul. Eu m-am oprit repede crezand ca se incurcasera. Dar m-au lamurit imediat: „tu ai 670, fata din faţă 67. Eu nu vazusem nr. ei. Este ceva si cu numerele acestea 🙂 Anul trecut am avut nr. 267 🙂

Iesirea in creasta

Imagine dincolo de creasta

Varful…mai este putin

Punctul de control era chiar pe varf, de unde se cobora tot pe creasta

Coborarea…mai pe fund, mai in picioare, cum se nimerea 🙂

Urc varful, cel mai inalt punct al maratonului, cateva poze pana la el, si continui sa cobor. Inca o data imi dau seama de un lucru, ce pentru mine pare banal. Daca nu poti merge pe vai alpine nu ai ce cauta la acest concurs, cat de bun alergator ai fi. Am stat destul dupa altii ce se temeau de prapastiile din jur si coborau cu atentie pe corzi. De teama sa nu ma dezechilibreze careva, de coarda trageau mai multi, am renuntat la ea pe prima portiune. Salvamontisti asigurau aceste zone periculoase. La un moment dat se aude un strigat: „Piatra!” si un bolovan cat o minge de volei dat accidental la vale de un alergator mai grabit, venea spre noi. Isi schimbă directia si se duce exact spre coarda din apropierea mea. Cel care era pe coarda in loc sa actioneze rapid, sa se uite de unde vine pericolul, se lasa jos, nu-si acopera capul, statea asa, ghemuit…totul a durat cateva secunde. Incremenesc cu coarda in mana si privesc spre el, bolovanul in nicio secunda avea sa sara peste o stanca si ii venea direct in cap…dar Dumnezeu face o minune si bolovanul ocoleste stanca fara sa mai zboare prin aer si îi aterizeaza in zona soldului, unde avea acesta o borseta. Nu cred ca l-a durut prea tare intrucat borseta a amortizat lovitura. Pulsul parca imi revine, privesc mai sus de unde coborau continuu sportivi, apoi din doua salturi eram jos la baza peretului, nu simt coarda cum ma arde la maini pentru ca nu o tin strans…timpul curge mai departe, tot ce se intamplase se sterge din memoria tuturor…alte chipuri, alte mâini, aceeasi coarda.

Fug si pentru ca trebuie si sub impresia celor vazute…mereu privesc in urma mea. Sus, salvamontistii nu mai lasau pe nimeni sa se avante…il prind pe Matrix, cobor si cu Emanuel Guralivu un timp, la un moment dat suntem la Marele Grohotis. Aud din spate un zgomot puternic de coborare, un sportiv pe care nu-l mai vazusem, cobora printr-o multime de bolovani, in salturi. Daca l-ar fi vazut vreun arbitru l-ar fi descalificat. Ne anuntam unul pe altul si ne dam putin intr-o parte sa-i facem loc, privindu-l sa vedem daca este sanatos. Ma uit la picioarele lui cum se zbat printre bolovanii mari. Imposibil sa nu se fi lovit la glezne. Mai jos il depasim…

Ajung la refugiul Spirlea, aici era Cornel. Cat a muncit in ziua asta! A carat zeci si zeci de litri de apa, pe o panta de vreo 2km. Altruist a fost de cand il stiu! La refugiu a fost si coada la apa, fiind un punct important de revitalizare. Pana la Plaiul Foii, printr-o intamplare ma distantez de Matrix. Ajung la Plaiul Foii cu aceeasi sete desi de la Cornel si pana aici bausem mai bine de 1 litru de apa…mai multe pahare cu apa si energizant se duc rapid, ceva cascaval, banane si plec agale spre urcarea ce venea pana la refugiul Diana.

Cred ca au si lungit traseul pentru ca am mers prin locuri pe unde era poteca noua. Dar fiind o zona unde le scade moralul multora, chiar Lucian, organizatorul cobora strigand incurajari pentru participanti. Mai sus erau doi baieti ale caror strigate ar fi dezmortit pe oricine. Pe un punct panoramic erau cateva fete tot din echipa de organizatori care la fel incurajau alergatorii. Si totusi refugiul ăsta nu mai venea. Cand am ajuns am stat si pe acolo la apa…dupa care fuga la vale. Nu prea tare pentru ca era destul de inclinat.

Aproape de refugiul Diana…urcam de jos, din poienile care se vad…acolo este Plaiul Foii

La Coltul Chiliilor eram pe la 14:45 cu vreo 15-20 minute mai tarziu fata de anul trecut. Un jandarm, prieten cu Razvan, ma intreaba de el, ii spun ca nu l-am vazut, el ma intreaba daca am nevoie de ceva, ii spun ca nu, ii multumesc si alerg mai departe cu gandul: „Nu se mai vede odata, Zarnestiul asta”. Cand il vad parca prind puteri si alerg, alerg. Parea ca nu se scurteaza deloc distanta in ciuda faptului ca alergam. Asa ca trag frana de picior si continui la pas repejor cu ochii la o cruce veche, la munte, doar am inconjurat toata Piatra Craiului.

Coltul Chiliilor

Undeva mai in fata il vad pe Iulica si imi dau seama ca a patit ceva. Il ajung, il dureau tendoanele. Imi spusese dinainte, spera sa nu aiba probleme. Stam un timp de vorba, mergem la pas, apoi o iau inainte. Cred ca pe intreg traseul am intalnit mai bine de 50 de persoane ce aveau crampe sau ii dureau genunchii. Am patit si eu in 2009 sau 2010 o chestie asemanatoare la un concurs de biciclete. Am cazut cu bicicleta intr-o parte pe iarba. Nu mai imi simteam picioarele…nu le puteam indoi, nici in ele nu am reusit sa stau. Dar m-am prefacut ca este totul ok si am stat 20 minute sa imi revin. Asa ca stiam ce simteau cate unii intinsi pe jos… Partea buna este ca nu esti singur si mereu te ajuta cineva…

De la umbra masinii, loc unde ma instalasem dupa sosire, am privit in toate directiile…am fost si sa mai fac poze, Lucian si ai lui erau peste tot…o organizare de exceptie. Cursa Copiilor pe diferite varste, evenimente la Centrul Cultural. Pe langa acest centru stateau si multi copilasi de 7-10 ani, mai amarati. Asa m-am bucurat cand am vazut ca tinerii organizatori le umplusera bratele cu iaurturi si branza cu smantana. De aceea, si acest eveniment este atat de reusit…deoarece aceia care il organizeaza sunt oameni in primul rand nu doar organizatori. Toti traiesc intens momentul, au vorbe frumoase. MPC tine doar o zi, dar amintirea lui este vie un an de zile si abia astepti editia urmatoare…o zi in care vezi un colt de Romanie adevarata! Este putin lucru daca-i felicit pe organizatori, cuvintele sunt totusi mici…mai bine, sa ne vedem sanatosi si la anul! :))

Pe iarba, aveam un somn… 🙂

Elicopterul SMURD survola zona intregului traseu de concurs

Cum stateam si pozam, priveam…vad o persoana in stanga, adica era chiar ultima din stanga.  Il fac atent pe Matrix: „Uite-o pe doamna aceea pe care am pozat-o anul trecut” dar el nu isi mai amintea. In fata mea se interpunea cineva…dar parca mi-au inteles gandurile. Si omul acela a plecat din loc si doamna respectiva 🙂

Evident eu o vad mereu la sosire si nu pe traseu, pentru ca foarte probabil alearga mai repede ca mine :))

Cursa copiilor

Dupa sosirea lui Razvan, am iesit toti din transa…baiatul asta poate sa faca sa rada pe oricine, sa-i schimbe starea de spirit! 😉

In timpul coborarii spre oras, m-am uitat in spate si am vazut-o pe Cornelia David. Cand ajunge langa mine, imi spune „Hai cu noi!”. Eu ii multumesc, dar eram terminat :)) Un timp totusi ma tin dupa ea, mai la distanta, cam pana in oras…unde si pe acolo m-am luat mai degraba de mers decat de fuga :))

La o curba o doamna imi spune: „De ce sa te opresti acum? Uite dupa curba aia este sosirea”. Cam departe parea curba insa m-am pus in miscare mai cu talent…asa am trecut linia de sosire.  Nu stiu nici timp, probabil vreo 6 ore si „umpic”, nici loc :)) …pe acolo „in lotul spartanilor” :))

Organizatorii asteptau cu masa intinsa participantii…eu am luat drept azimut masa cu placinte, un loc pe banca si urmarea se intelege. Dupa care am intins pelerina pe iarba, la umbra unei masini si priveam cum soseau ceilalti.

Un concurs de placinte nu s-ar face :)) Nu ar fi avut loc de mine pe podium :)) Aici gata, eram in forma, uitasem de alergare…

Veteranii MPC soseau si ei unul dupa altul. La un moment dat il zarisem si pe dl. Stan Turcu. Dansul este nascut in 1948, va dati seama ce conditie fizica au…pe langa respectul tuturor.

Incurajand copiii…bucurie maxima pentru organizatori si copii

Un tata alergator, asteptat la sosire de copiii lui. Toti 4 au trecut impreuna linia de sosire

Unde vedeti oare asemenea scene? :)) Totul este frumos la MPC.

Maraton sub egida Salomon

Concurentii soseau la cateva minute distanta:

Nicio editie de MPC nu seamana una cu alta…mereu este altceva, mai bun

Banner pentru autoritatile nepasatoare

In sala Centrului Cultural

Se mai pot spune multe alte lucruri, nu ai cum sa acoperi un astfel de eveniment, mereu uiti ceva…sigur vor scrie si altii despre aceasta experienta folositoare si atunci nu se va pierde nimic!

Traseul de alergare montana…este de inteles de ce toti participantii ce incheie concursul, isi doresc cu ardoare medalia de finalist. Au muncit pentru ea, este simbolul efortului lor! Spectacolul, premierea, Pasta Party au tinut cu siguranta pana la miezul noptii. Medalia, contrar obiceiului, nu am agatat-o pe peretele plin de diplome si alte asemenea…pentru ca in acest an nu este locul ei acolo, ii trebuie un loc mai bun :)) De altfel, o am pe acea de anul trecut si o sa las loc pentru aceea de anul viitor!

Circula si un banc despre maratonisti si manelisti…am vrut sa-l pun ca si incheiere…dar l-am uitat! :)))))

Poze de la Marathon 7500

Sa postez si alte imagini de la maratonul de pe Bucegi organizat exemplar de catre CPNT Brasov.

Poate va asteptati unii dintre dv. sa vorbesc despre incendiul din Bucegi…am vorbit azi la un post de radio, ce sa va spun? Definitia incompetentei, a iresponsabilitatii, nepasarii, amatorismului? Le-ati vazut cand am descris incendiul din Bucsoiu de anul trecut.

ISU Prahova nu are pregatirea necesara de a interveni la incendiile din zona montana…

In Bucegi, totul se desfasoara haotic, se paseaza responsabilitati, daca ati vazut au aruncat apa din elicopter de multe ori…si mai rau il aprindeau. Nu le-a zis nimeni ce sa faca, cum sa faca, au mintit ca au sapat santuri sa limiteze incendiul…dar lumea este proasta si crede. Deci vezi cum arde o creasta montana si te incapatanezi zile in sir sa crezi ca incendiul nu se poate extinde. Pentru ca un incompetent a declarat ca au facut santuri…iar daca privesti ca un om normal, constati ca un trunchi aprins cade de pe creasta undeva mai jos la sute de metri…peste alti copaci, logic. Oare ii aprinde sau nu?

O sa vorbesc la timpul potrivit, pana atunci felicitari celor implicati, angajati ai PNB, voluntari, soferi de jeepuri…cand aud de ISU Prahova si incendii montane…oamenii acestia or fi buni la incendiile din orase, pe munte nu au ce cauta, nu vor putea in viata asta sa faca ceva in acest sens 😉

Pozele asadar:

Presedintele CPNT – Sendre Marius la sedinta tehnica

Poza din cortul meu spre? …spre departe 🙂

Muntele Doamnele

Asteptand ora de start care venea cam greu

La start Razvan cu nr. 122

Aproape de iesirea de pe Piciorul Pietrei Arse

Ca si in alti ani, dupa circa 3 ore de la start eram la cantonul Jepi

Va spuneam intr-un post anterior de ochi lucind in intuneric. Am tinut sa va arat si dv.  Era o capra neagra.

Castigatorii…cei mai buni de la acest maraton

Silviu Balan si Nusu Neagoe

In Valea Ciubotea

In Valea Gaura

Pentru mine acest loc este cel mai frumos de pe intreaga Vale Gaura

Sponser…cei mai mari sustinatori ai competitiilor de anduranta montana

Telecabina si statia de la Pestera, felicitari celor de la Teleferic Prahova, au fost solidari cu organizatorii maratonului

In imagine Matrix, isi verifica bicicleta inainte sa plece spre casa…venise sa ne vada 😉

Lucian Clinciu „legenda maratonului montan din Romania” vorbind despre alte competitii

Un cameraman foarte profesionist, s-a lasat in voia evenimentelor, un tip foarte istet si de treaba

Fugind din calea sampaniei :))

Bubulu si Georgiana…daca noi la masculin am dus Busteniul si Sinaia pe locul 4, ei le-au ridicat la mixt pe locul 3.

Fetele de la SpeoJump au ocupat locul 3

Si noi, asteptand editia de anul viitor

Multumim tuturor celor care au fost alaturi de noi, cu gandul, prin telefon, sub orice forma …sa stiti ca alergam la acest concurs si pentru ca este rusinos ca orase de munte, de genul Busteni si Sinaia, sa nu aiba reprezentanti la „regalul maratoanelor montane din Romania”…

Am alergat fara tricou de pe Bucsoiu prin Ciubotea si pana la iesirea din Valea Gaura. M-a prins soarele, mi-au crapat buzele de la vant, ne-au ciupit tantari sau alte insecte, gleznele au facut cunostinta cu multi bolovani, a fost si frig si foarte cald…am fugit cu disperare de echipajul mixt romano-american si am pus intre noi si ei o distanta mare…au venit dupa circa 3 ore la sosire. Am alergat cat am reusit de bine, am folosit orice avantaj oferit de teren, asa le-am si intrecut pe ultimele sute de metri pe Gianina Tanase si Diana Vasiac. O doctorita spunea ca atunci cand bei apa rece si esti incalzit se intampla ceva pe la gat, diafragma, si nu mai poti respira bine…de tinut minte pe viitor. In mod cert, nu aveam vreo sansa sa intrecem cele doua echipe SPONSER ce s-au situat pe primul loc. Dar locul 3 il puteam obtine…acum, pentru la anul avem acelasi obiectiv, intrarea in primii 5 cu un timp de 22-24 ore. Ne-au felicitat sportivi de talie nationala, cel mai mult m-a impresionat gestul lui Cornel Spiridon de la CPNT, cat si-a dorit el sa reusim acelasi lucru petrecut in Ciubotea…sa ajungem si echipa de pe locul 3. Asa a fost sa fie…si trebuie sa fim multumiti cu aceasta performanta, locul 4 la cel mai dificil maraton al tarii. Cu siguranta, in urmatorii doi ani, nu cred ca va mai fi cineva capabil, din Valea Prahovei, sa ocupe acelasi loc la sectiunea Elita. Bineinteles, ca si altii, pe parcursul traseului, am injurat si m-am injurat, „ce caut aici?, nu mai vin”, dar cand ma gandeam ca acele doua echipe Sponser aflate in fata, sunt compuse din alergatori cu varsta pe la 40 de ani…ma motivam 🙂

Marathonul 7500 este o intrecere cu tine insuti, in primul rand…am incheiat cu bine si a patra editie aducand multumiri in primul rand LUI.

Vinerea muzicala 10, Un gand de incheiere, La Multi Ani, Informatii Utile

31.12.2011 sper sa intelegeti ceva din acest post, le-am tot amestecat, ca sa nu va simtiti obligati de a scrie din nou urari la un alt post 🙂

Pentru toti cei de mai jos, cat si pentru aceia care din intamplare si fara rea vointa, i voi omite, de asemenea si pentru orice cititor de pe acest blog, cunoscut sau necunoscut…am cateva ganduri pentru toti, spuse si nespuse, insotite de toate urarile de bine, sanatate si fericire! La Multi Ani si sa ne auzim si in decembrie 2012, fie doar si citindu-ne, este bine si asa!

– mai intai de toate multumesc si este putin spus, Cameliei pentru cuvintele ei presarate pe blogul meu, in acest an, pentru nota particulara, originala si plina de substanta cu care insoteste fiecare post al meu

Samsarei, o femeie matura si inteleapta, multumesc pentru acele vorbe potrivite spuse la timpul lor

Oanei de pe diversediversificate pentru cei doi ani de cand ne stim, si pentru “comentariile” interesante de la aceasta ultima postare

Mariei, care imi suporta “nebuniile”

– apropo de “nebunii” i multumesc Mihaelei-gradinareasa, pentru toate acele imagini ce m-au facut sa-mi doresc din nou o gradina cu flori

– lui Razvan, colegul de banca, pentru faptul ca anul acesta, mi-a indus virusul participarii la competitii de anduranta montana, la anul alergam in echipa cei 90km de la 7500

– unui alt Razvan, dar din Azuga, esti un om deosebit si orice ar fi nu-mi voi schimba parerea…prefer sa ne “certam” pe prajituri

– lui Eugen de la Jandarmeria din Sinaia, multumesc pentru tot ce ai facut in acest an pe munte, un an cat mai bun, tie si colegilor tai

– d-lui Clementin de la Administratia Parcului, sunteti unul dintre putinii care mai sunt preocupati de conservarea Bucegilor

-d-lui Florin Popescu, presedintele Consiliului Judetean Dambovita, nu ati facut niciun lucru cum trebuie in 2011 in Parcul Natural Bucegi, numai prostii, poate veti face in 2012

– d-lui Iuncu, directorul Parcului Natural Bucegi, nu stiu cum va puteti considera monah, calugar si sa nu dovediti interes pentru creatia Lui, ma refer la Bucegi.

– pentru anumite personaje din zona damboviteana a Bucegilor, mesajul: banditii vor sfarsi in acelasi fel cum sfarsesc de regula banditii.

– pentru prietenii cu care merg pe munte sa fiti sanatosi si cu aceleasi ganduri bune si la anul

– pentru Alina Frim, directoarea de la Biodiversitate (Ministerul Mediului), nu stiu cum o femeie frumoasa si inteligenta poate crea impresii negative si cum va puteti lasa indusa in eroare de atatea ori…

– pentru angajatii din Agentia pentru Protectia Mediului Prahova si de la Garda de Mediu Prahova, sunteti cei mai profesionisti in domeniul mediului din tot ce are ministerul prin Valea Prahovei si Bucegi,  va multumesc in asentimentul tuturor celor care iubesc Bucegi pentru tot ce faceti.

– d-nei de pe eumiealmeu, sau mai bine zis colegei 🙂 vezi ca nu am uitat de concurs si cand ai drum spre Brasov, te astept la Cofetaria Carpati, multumesc pentru carti, daca ai stii tu cine le citeste 🙂

Zanei Muntilor, anul care vine sa iti aduca cat mai multe excursii pe Bucegii pe care ai crescut

Claudiei din Bucuresti, multumesc, am invatat ca viata mai este si altfel, stand de vorba cu tine, multumesc pentru toate sfaturile si indemnurile

Catalin, si tie La Multi Ani.

– lui Bogdan de la Salvamont Sinaia, numai bine

– lui Bogdan de la Administratia Parcului, ma bucur ca te-am cunoscut

– celuilalt Bogdan tot de la Parc, cu care alerg pe la unele competitii, sanatate si putere pentru competitiile de la anul

– lui Lucian Clinciu, organizatorul Maratonului din Piatra Craiului, esti unul dintre oamenii care au salvat generatia tanara de la declin, inspirand mii si mii de tineri sa alerge in maratoanele montane, sa faca sport, sa stie ca sunt pe lume si alte valori…iti urez cat mai multe realizari

– d-lui dr. Dan Munteanu, presedintele Comisiei Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Romane cat si altor persoane din acest for, multe multumiri pentru sprijinul constant pe care mi-l acordati. Fara actele dv. acesti nenorociti si corupti din Parcul Natural Bucegi tot pe mine m-ar fi amendat in locul hotilor.

– comandantului Centrului Montan al Jandarmeriei, d-lui col. dr. Dumitru Chirita si tuturor instructorilor din aceasta arma de elita, multumiri si la cat mai multe realizari si in 2012. Pentru ca oricand si oricui i se poate intampla un accident pe munte am siguranta ca acesti oameni deosebiti niciodata nu ma vor lasa in caz de ceva pe munte, ca nu vor zice mergem maine pe ziua, sau poimaine dupa ce ne vom strange…ca atatia altii in Bucegi.

– tuturor bloggerilor care ma citesc si-i citesc sa aveti un an asa cum vi-l doriti

– un an bun si lui Dragos Patraru de la Altphel, pe care il citesc constant de vreo doi ani si tuturor colegilor din presa, cu aceia care ma cunosc, evident

tuturor acelora pe care i-am descoperit pe cale virtuala, d-lui Crisan, d-lui Aliosa,  multor comentatori anonimi si neanonimi (mie imi place sa ma exprim deseori cu bunavoie/nebunavoie, sa pun acel “ne” in fata), nu ca sunt eu prietenul devotat al gramaticii (la ziar corecteaza cineva din greu!) multumiri si numai ganduri bune

– celor din viata de zi cu zi pe care i enervez mai mult sau mai putin, Marius de la Peles, Adrianei de la Primarie, lui Sorin de la ziar, Danei de la hotel, directoarei de agentie cu mentiunea eu sunt seful meu, lui Norbert din Busteni si familiei sale.

– multumiri celor de la Telefericul Prahova pentru accesul la telecabine…multi dintre dumnealor citesc ce “tampenii” scriu, sper sa va nu plictisiti niciodata

tuturor celor care nu le convine prezenta mea prin unele locuri…”daca voi nu ma vreti eu o sa va vreau mereu”

Fighterului din Bucuresti care m-a dus la minister…sunteti un om de exceptie, sper sa va reuseasca toate planurile

– multumesc d-nei ministru Elena Udrea pentru urare, bine dumneaei nu va citi vreodata ce scriu acum, dar faptul ca m-a pus pe mine primul, inaintea altor destinatari poate mai indreptatiti, m-a incantat in mod deosebit…cu siguranta nici pe ei 🙂

– La multi ani si nebunei care mi-a creat o pagina de internet, publicand poze, filmulete, date personale…calmeaza-te, totul se incheie aici, nu vreau sa mai aud nimic, iti poti lua conturile de utilizator, emailul cu aceleasi parole, pe care mi le-ai dat…sper sa iti revii!

– nu in cele din urma, celei mai bune prietene a sotiei mele, Ana o fata de un bun-simt covarsitor, multumesc ca esti alaturi de ea, daca nu ai fi tu probabil eu nu as avea atat timp pentru alte activitati.

– celor de la ISU Prahova „observatori din vorbe” la incendiul din Bucsoiu si comandantului acestora col. Nicolae Popescu…voua doar mesajul…pana si un iepure este mai curajos decat voi toti, la un loc. Este o rusine pentru statul roman ca voi il reprezentati si-i purtati uniforma!

30.12.2011

Si iata-ne si in penultima zi a lui 2011 🙂 dar si ultima pentru Vinerea Muzicala. Posibil sa o mai reiau la anul dupa prima jumatate a anului!

Este timpul sa mai vin si cu alte idei…care rodesc fiind pe terenul propice, o sa vedeti saptamana viitoare, anul viitor! Pana atunci va doresc un sfarsit de an cat mai bun!

Tot in acest post voi mai completa si cu alte lucruri atat azi cat si maine! Deci ne vedem mai tarziu 🙂

Si melodiile, sa nu va speriati la a doua, ca se urla de groaza, dar este doar o impresie, vie, 🙂 :

 

 

 

 

30.12. ora 17:00 Sa revin cum am promis 🙂

Dupa lupte seculare…care au durat cateva ore am zis sa sterg nebuniile unor persoane, nu stiu ce ati vazut fiecare, dar povestea este mai complicata decat a parut…”atentie! emit din laboratoarele de procreere nationala! noi aicişea tragem sforili pentru salvarea natiei, liniste va rog, acum, chiar acum  se va naste…un Einstein romanesc”…ce nebune!…

Deci voi astea doua cu comentariile zburati de pe aici, Mihai nu ai nicio sansa cu limbajul acela sa publici ceva, iar vor sari scantei…si da mai, ascult de o femeie, tu de cine vrei sa ascult de un barbat? :))) Dl. cu oferta multumesc dar merg sa ma plimb de 1 ianuarie nu sa plimb pe altii :))) Prietenul cu traducerea 90 lei sau deloc, asta asa ca sa renunti :)))…

Dar este sfarsit de an si altceva trebuie sa ne preocupe.

O sa va spun sa aveti mare grija daca veniti sau sunteti deja in Valea Prahovei. Ma refer la DN1…in primul rand se circula bara la bara, in al doilea rand in noaptile si zilele de 1 si 2 ianuarie daca va urcati la volan si a-ti consumat ceva, aveti cele mai mari sanse, ca niciodata, sa o patiti. Este foarte sigura treaba…imediat dupa ora 1 noaptea a zilei de 1 ianuarie…mare grija ca nu aveti cum sa scapati decat printr-un noroc sau printr-o pila chiar nu stiu unde…Surprizele se vor petrece pe circa 20 km, de la Sinaia si pana la Predeal…posibil si spre Comarnic. Veti pierde permisele imediat si pe buna dreptate 🙂

Coloana de masini se intindea pana la gara din Sinaia, foto…si pana prin centrul Busteniului, cam 7 km

In cazul in care vreti sa circulati si cu telecabina

Tarife telecabina

Mare atentie asadar sa nu confundati instalatiile…nu exista un skipass comun

30.12.2011 ora 20:00 – doua poze si informatii de unde sa cumparati anumite lucruri din Valea Prahovei

Prima poza este a unui fotograf A. Tanasie si surprinde startul Maratonului din Piatra Craiului…am fost si eu pe acolo, de fapt o prezenta nelipsita la unele concursuri. Au fost si clasari bune si mai putin bune, acum depinde cum ne multumim 🙂

La competitii sportive, montane, am luat anul acesta locurile: 4,5,7,9,11,32 🙂 binisor :)))

Si vroiam sa postez o imagine care imi place foarte mult, asa de mult ca am mai postat-o de doua ori pe blog pana acum 🙂 Astfel de imagini, am mai multe nu le public ca altfel unde mai sunt surprizele? 🙂

Fluturasii mei…sunt cei mai frumosi :))) Sunt multi prin Bucegi, doar unul singur a scapat nefotografiat, nu a vrut el sa stea…oricum putini sunt cei care au habar de ce vietuieste prin Bucegi.

….

Si Informatii de luat in seama cand veti cumpara ceva prin zona:

Prajituri, cozonaci: nicaieri nu sunt mai bune si mai proaspete ca la Pizzeria/Restaurantul/Cofetaria Carpati din Sinaia.

Nu va recomand sa luati produse de patiserie de la brutaria de pe str. Aosta din Sinaia, este imediat dupa doua magazine mari. Doamna de acolo o sa va spuna ca toate sunt proaspete dar majoritatea vor fi de ieri, dati banii degeaba…asa face mereu, eu o stiu de vreo 3 ani 🙂 de acolo cumpar doar strudele cu mere si doar daca ies aburi din acestea 🙂

Nici de la magazinul Danipan din Busteni, pe colt cum urcati spre telecabina din Busteni, nu va recomand…am gasit mereu acolo produse mai vechi si uleioase 🙂

In schimb la ceva distanta, cum va uitati la magazin, mai in dreapta este o statie de autobuz. Inainte de statie este o patiserie denumita „La Marian Ilie” si acolo sunt toate proaspete. De asemenea, lipit de patiserie este un mic magazin de sandwich-uri…acolo au cele mai bune sandwich-uri din toata zona…nu am gasit asemanari nici in Bucuresti, si nici in Ploiesti sau Brasov…sandwich Caraiman sau sandwich-ul alpinistului, nici nu am cumparat vreodata ceva cu miros suspect de acolo!

Pentru gratar, in Sinaia in centru este un magazin de comercializare a produselor din carne, in complexul Prestarea pe str. cu statia de taxi…cei care cunosc acolo merg, este la cativa pasi de cladirea CEC-ului.

Iar cu painea desi este peste tot 🙂 cea mai proaspata este la brutaria din cartierul Malul Spitalului din Sinaia, iar in Busteni la magazinul de vizavi de acel magazin de sandwich-uri amintit mai sus, este un magazin si acesta mic, situat in vecinatatea unei brutarii.