Cum decurg lucrarile la Crucea de pe Caraiman

Da, au inceput sa lucreze la Monumentul Eroilor ridicat pe muntele Caraiman.

Am fost ieri pe munte, habar nu aveam ca au inceput lucrarile de restaurare. La o cafea la Piatra Arsa am aflat si cum mai era timp, ne-am dus sa vedem minunea mult asteptata.

In fine, ajungem:

In dreapta cum privesti… este un fel de punte si inca o schela mai aproape…

„Aerisire”

Ca sa faca acea punte, au taiat aceasta za si au scos lantul. Apoi au pus bucata de fier „la loc”.

Stalpii sunt in pamant si alte elemente de sprijin sudate „mai drept sau mai putin drept”.

Cand un element metalic nu se aliniaza cu altele, poate fi sudat si pe dinafara. Sa fie acolo! La fel si gunoaiele celor care lucreaza.

Acum daca puntea nu sta „in boloboc”, ii punem un cui si apoi sudam.

O schela pentru un alt ceva, sa vedem pentru ce.

Si aici au trebuit sa scoata lantul. Bucata de fier lipsa sa speram ca nu au aruncat-o prin iarba si ca la final o vor pune la loc. Asta daca urmarim sa pastram originalitatea monumentului.

Pana acum nu vorbim de Cruce, ca nu face obiectul lucrarilor. Deocamdata au fost taiate 2 zale si scoase 2 lanturi.

Daca te uiti prin iarba o sa constati ca pana si ursul a venit sa vada ce se intampla la Monument.  Desi pana acum nimeni nu a ridicat o piatra cazuta din acesta, lucrarile au demarat cu acea punte. Evident ca vor incepe in foarte scurt timp sa lucreze si la ce ne intereseaza pe toti.

Materialele nu se aduc cu un elicopter al Armatei ci cu un aparat ce se preteaza foarte bine la un tur de Bucegi.

Aparatul respectiv poate face vreo 3 zboruri in 15 minute si cara precum o albina la stup.

Vine de la „stadionul” de la Piatra Arsa:

Loc de decolare

Aici transporta un ceva

O posibila bara metalica, acesta este un alt transport.

Iar vreun element pentru restaurare

O placere pentru fauna din vaile dispuse prin preajma Caraimanului.

Cand am propus ca toate materialele pentru restaurarea Crucii sa fie urcate in 2-3 camioane militare, ca doar nu o construiesc din nou, Ministerul Mediului a zis ca nu poae permite accesul auto, prin zona vf. Caraiman fiind un habitat prioritar… care e clar ca putea fi semnalizat si ocolit daca exista. Optandu-se pentru varianta cu elicopterul, toata lumea a crezut ca Armata va trimite un elicopter militar, ca doar ei se ocupa de Cruce.

Un elicopter militar iti transporta din cateva zboruri toate materialele. Poate ca e mai bine sa trimiti un elicopter mic care zboara de nenumarate ori; nu o sa stea nimeni sa contabilizeze cat a zburat.

Trebuie notat ca s-a apucat cineva in sfarsit de restaurarea Crucii… Sa vedem ce va iesi!

Traseul turistic: Busteni – Jepii Mici – Sfinxul – Baza Salvamont Baba Mare – Vf. Omu – Valea Gaura – satul Şimon

Vreme buna, timp perfect pentru excursii. Ieri s-a aratat si ceva ploaie pe aici, dar primele zile ale lui septembrie chiar au fost perfecte. Intruna din aceste zile am facut si excursia de mai sus, o drumetie inceputa cam atipic pentru altii, destul de tipic pentru mine.

Itinerariul stabilit tot de mine… desi s-ar fi vrut altceva. Totusi m-am gandit ca este mai bine cum zic 🙂 fapt recunoscut apoi in unanimitate, asa ca am plecat din Busteni peste Bucegi la Simon. Eu dorind sa fac acest traseu exclusiv pe jos, am fixat intalnirea la Babele. Acelasi eu am uitat ca nu pot fi mereu punctual din cvasi-motive si ora 9 la Babele a fost de fapt un 9:40 pe la Baza de la Baba Mare. Nu mai conteaza cine te asteapta, fete sau baieti, batrani sau colegi, conteaza ca intarzii.  Pe la 7:40 eram abia in Busteni in centru 🙂 Si eu care trebuia sa fiu peste 80 de minute la Babele… nicio sansa.

Ulterior, am aflat eu ca inca o fata care a fost cu noi, urcase cu o zi inainte tot pe jos, singura, pe Jepii Mici. Foarte curios, am intrebat-o mai tarziu cand am aflat, de ce a mers, chestii din acestea, si mi-a zis ca a auzit ca este cel mai greu traseu si ca vrut pe acolo, ca a parcurs traseul in 4 ore. Pe masura ce povestea, in mintea mea a aparut contextul… deci cum statea asa intre blocuri, si-a zis „ce naiba fac eu pe aici, ia sa merg pe Jepii Mici ca este greu, de ce sa stau acasa” 🙂 . Am zis ca mor de ras si am necajit-o de cateva ori pe traseu cu treaba asta. Bine, i-am zis ca traseul de azi este un traseu lung dar a spus: „cu cat e mai lung, cu atat mai bine”, si mi-am dat seama ca se va descurca.

Deci am urcat repede Jepii Mici, pe la 8 am intrat in padure si pe la 9:25 eram iesit din Vale… mai exact, tin minte ca am primit un sms la 9:28 si semnal ai mai sus de cabana Caraiman, deci trecusem de aceasta locatie.

1La 8:11 eram la indicator, cu multumiri pentru cei care au sters porcariile scrise pe indicatoarele aflate de-a lungul traseului. Probabil cei de la Salvamont… m-am gandit cand le-am zis ca trebuie sterse… ca s-ar putea sa nu inteleaga si sa o ia ca pe o gluma. Dar au facut o treaba foarte buna.

2

3Treptele sapate

4Cascada Caraiman fara apa… Aici eram la 9:08, nu am urcat chiar rau…

5O capra neagra cobora prin spatele meu si… gata am ajuns 🙂

6In traseul spre cabana si varful Omu, marcaj banda galbena… cabana se vede acolo unde este sageata rosie

7O privire spre Coltii Morarului apoi pe sub Cerdac am continuat… sa ne apropiem de cabana Omu, intai cu privirea si apoi cu pasul 🙂

8Nu parea cine stie ce animatie pe la cel mai inalt varf al Bucegilor

9A aparut si un indicator nou, acesta cu cele trei trasee. Felicitari celor care au ridicat stalpul, l-au fixat si au adus indicatorul. Conteaza mult asemenea actiuni mici pentru ca ele decid niste evenimente… fiind indicatoare stie oricine unde merge.

10Dupa „Pe aici coboram” ma uit spre vf. Bucura

11si inteleg ca fie nu a vrut, fie ca a fost pe acel varf. Mai jos am aflat ca nu si-a dat seama ca acela este varful si de intors inapoi nu mai putea fi vorba, fiind deja foarte jos.

De la Omu, ne-am mai uitat asa de jur-mprejur:

12Traseul ce coboara pe Bucsoiu Mare, coboara tocmai dupa acel varf din imagine

13Traseul spre Bucsoiu are marcaj banda rosie si pe el se ajunge in Busteni in 4 ore… pe fundal se vede orasul Rasnov

14Releul Costila… vedere peste gardul fostei rezervatii de la Vf. Omu care nu mai exista decat pe hartie

15Cabana si refugiul Malaiesti

16Traseul turistic Bucsoiu-Malaiesti, marcat cu triunghi albastru, denumit si Brana Caprelor. Adica treci de varful Bucsoiu, cobori vreo 20 minute cel mult si se face o poteca la stanga cu marcajul pe care vi l-am spus. Foarte pitoresc traseul. Se coboara in Valea Malaiesti pe unde vedeti sagetile din poza.

17Peste muntele Padina Crucii zarim Lacul Tiganesti precum si traseul turistic ce urca spre Saua Tiganesti

18Lacul Tiganesti, considerat a fi singurul de origine glaciara din Bucegi

19Si deja suntem pe Valea Gaura, in opinia mea valea cea mai pitoreasca din Bucegi

20Pe stanga vedem bordeiul unde dorm noaptea ciobanii. De la Omu eu vazusem o turma de cai ce pasteau pe aici, insa ajunsi la fata locului caii erau de fapt magari :))

22De acolo am inceput sa coboram

23Cum spunea cineva mai jos: „De sus nici nu iti dai seama cat de frumoasa si de lunga este valea”

24Aici, am cuprins un intreg univers intr-o fotografie. Aceasta este cea mai faina poza a traseului… din punctul meu de vedere 🙂 …un element introdus in acest cadru poate naste o lume noua, zic si eu 😉

25

Imagini pitoresti dupa depasirea segmentului abrupt de coborare, prevazut cu lanturi, care, spre surpriza mea a parut din punctul celorlalti de vedere, partea cea mai interesanta a traseului:

26

27

28

29

Insa dupa admirarea acestor „peisaje desenate” ne-am asezat la un popas:

30Dupa ce am auzit de regim, de vegetarian, vegan si mai stiu eu ce… mi-am dat seama ce bine ma simt eu cu Pepsi si gratar. Probabil tot asa se simt si altii, important este sa faca fiecare ce crede.

31Un coacaz rosu ni s-a aratat chiar in zona de deasupra cascadei Moara Dracului, cadere de apa inexistenta acum 🙂 Coacazele care nu erau coapte cum ar trebui, deci cine mai trece peste vreo 2 saptamani 🙂 Important este sa nu le confundati cu altceva.

32

33Pana in Simon 1 ora si jumatate pe marcaj triunghi galben

34Pe aici am aflat ca suntem prieteni pana la urs. Adica daca vine ursul nu mai suntem prieteni 🙂 scapa cine poate 🙂

Dupa o coborare destul de accentuata am ajuns si la firul apei, poteca urmareste acest fir, traverseaza poieni superbe si ajunge intr-un drum forestier:

35

36

Am trecut si pe la monumentul militarilor cazuti cu elicopterul in muntele Gutanu:

37

38Constatam ca doar steagul Israelului mai este si ca lipseste al Romaniei. Poate trece cineva pe acolo si pune un steag…

39Tratament cu apa rece de munte 🙂

40

41

42Toamna, tu ne bati la geam sau deja ai venit pe nestiute…

Mergem ce mai mergem si vedem masina Jandarmeriei:

43

44Vreo 4-5 taurasi pasteau, pe dreapta observam o casuta si un mar. De o creanga a pomului fructifer atarna o sacosa. In sacosa, se ghiceau niste mere. Concluzia? Cineva mai trece pe acolo din cand in cand si atunci cand se mai coace un fruct, il aduna si-l baga in traista 😉 Hai ca toamna e lunga…

45Vestea buna este ca am ajuns in Simon. Vestea mai putin buna este ca urma un drum de cativa kilometri pana la statia de autobuz 🙂 Pentru mine era o placere, aveam de pozat cate ceva de prin Simon.

46Tatal era foarte atent la noi, ca nu cumva sa pricinuim ceva familiei 🙂

47I-am atras rand pe rand pe catelusii astia dupa noi, promitand ca vor fi parte din meniul de seara. Bietii caini, ce am mai ras de ei… Am vrut sa-i pacalesc si sa-i bag intr-o curte oarecare si sa-i inchid acolo, dar ideea mea a fost primita cu rasete si cu indemnul sa mergem ca ne ia lumea de pe acolo la bataie. Dintr-o curte, un mar isi intindea crengile peste gard venind in intampinarea dorintelor turistilor ca noi… Desi pornisem de la o casa cu un numar apropiat de 400, parca numerele scadeau foarte greu, abia am ajuns pe la 220, prin urmare mai era pana la statie… Eu ma vaitam cel mai tare, „cat mai e, ca nu mai ajungem” ca sa nu aiba loc nimeni de mine :))

48„Nu-l pozezi, uite ce frumos este…” Eu da, dar nici nu-l vazusem 🙂

49

50Asta voiam in mod special sa pozez. Este clar ca aici m-am rupt de grup, pentru vreo 20 de poze.

51Biserica din Simon, parca mai trecusem pe langa una… sau nu?!

52Aici trebuie sa mai vin… super poza.

Cand am ajuns la statia de microbuz, un nene de pe acolo ne-a spus ca trebuie sa apara si autobuzul, era vreo 17:35. Deci de la Omu si pana in Simon am facut circa 5 ore si jumatate de mers lejer.

53Poza din autobuzul spre Brasov, un bilet costa 7 lei. In Simon, am ajuns la concluzia ca nu vom prinde trenul de 19:35 spre Busteni si ca abia la ora 21 vom mai avea un microbuz.

Insa nu a fost asa, un moment de geniu al unuia dintre noi si am coborat din autobuz langa un taxi, un mijloc mult mai rapid. Cu 10 lei am ajuns la 19:24 la gara din Brasov.

Deci am prins trenul 🙂 Si excursia s-a terminat cum trebuia.

Actiuni de salvare si un eveniment de alergare montana pe timp de noapte

„Pilotul, copilotul, medicul şi asistentul medical SMURD au murit îngheţaţi, echipajele de intervenţie dovedindu-se, din nou, neputincioase în gestionarea unui accident aviatic. Tragedia de pe lacul Siutghiol din Mamaia încheie un an catastrofal pentru instituţiile cu rol în intervenţia de urgenţă din România.” Sursa: http://www.adevarul.ro

Nu sunt un fan al institutiilor cu atributii in salvarea persoanelor si nici nu cred ca voi fi… ceea ce nu ma impiedica sa-i apreciez pe acei oameni care isi fac datoria fata de altii.  Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei de la SMURD care au cazut ieri cu elicopterul in lacul Siutghiol. Mass-media a relatat pe larg aseara si toata noaptea despre ce se intampla acolo. De fapt, corpul medicului a fost adus la mal de un pescar si nu de cei de la ISU, care si-au asumat acest merit. Dar se stie ca ISU nu prea are credibilitate… doar daca ne aducem aminte de felul lamentabil in care au actionat la incendiul din Bucegi (Creasta cu Zâmbri), cand au avut nevoie de o luna de zile sa stinga un foc… pe care tot ploaia l-a lichidat in cele din urma. Mai spuneau niste constanteni si ca Salvarea a ajuns la 40 de minute distanta de momentul apelului la 112, in conditiile in care ar fi trebuit sa ajunga in 5-10 minute. Lucrul acesta ramane de verificat de altii… daca in Valea Prahovei, Salvarea se misca foarte bine, s-ar putea ca lucrurile sa nu fie asa peste tot…

Acolo, insa, unde salvatorii isi pun vietile in pericol, salvand persoane care dintr-o pornire ciudata au ajuns in pericol, gasesc de cuviinta ca trebuie scris. O echipa a Salvamontului din Busteni si-a riscat viata pentru a-i salva, sambata noaptea, pe cei 2 alpinisti ce ramasesera blocati in perete. Vor zice unii ca asta fac de regula salvamontistii, isi risca viata. Ei bine, lucrurile nu stau, de fapt, asa… In urma cu cativa ani, un mare sef al Salvamontului de la noi din tara spunea asa: „nu riscam vieti pentru cadavre”… deci, salvamontistii nu-si vor risca vietile inutil, pe timp de noapte, de exemplu, daca persoana in cauza este decedata. Ce s-a intamplat, insa, pe o mica vale de sub Crucea de pe Caraiman?… Acolo unde 2 oameni, neavand ce face, au inceput o lupta cu muntele si au ramas epuizati, blocati si demoralizati, intr-un perete, in bataia vantului rece, la temperaturi negative…

elicopter

Ca sa ajunga la ei si sa-i salveze, fiecare minut fiind important… salvamontistii din Busteni, atunci cand nu le-au mai ajuns corzile de asigurare, au renuntat la ele si au urcat la liber, pentru a-i salva pe cei care atarnau de perete. Desi poate parea o alta nebunie, nu au avut ce face, prin telefon nu poti aprecia situatia, cel aflat in pericol spune ceva, la fata locului lucrurile stau deseori diferit. Fie inghetau toti acolo, fie isi asumau niste riscuri… Cu toate ca aceste lucruri nu se spun in mod public si nu ar trebui sa fie publice, in opinia unora, eu vreau sa fie publice. In loc sa se dea comunicate cu interventie dificila si nu mai stiu ce, mai bine sa se spuna si astfel de lucruri… ca o echipa de salvamontisti putea plati cu viata din cauza inconstientei altora. Ar trebui sa nu existe situatii din acestea, dar asa procedeaza un om de munte adevarat, cu atat mai mult un salvamontist! Mare pacat ca astfel de intamplari sfarsesc in anonimat… pentru mine, astfel de momente fac cinste orasului Busteni. Trist ca oamenii acestia tac… trist ca alegem sa nu vorbim atunci cand trebuie. Lucrurile bune sau lucrurile rele fac parte din vietile noastre. Spuse, sunt doar ocazii de a invata, de a imbunatati, de a constientiza, de a nu repeta unele greseli… Raman consecvent acelei opinii, cand este de bine, trebuie laudati, cand este de rau, trebuie mustrati 🙂 Felicitari acelor salvamontisti!

rasarit

Acum adaug a doua parte a postarii de astazi, si anume ca la Sinaia se va organiza, in data de 21 februarie 2015, un concurs de alergare montana pe timp de noapte. Organizatori sunt Outdoor Romania si Primaria Sinaia si mi se pare o initiativa excelenta 🙂 Outdoor Romania organizeaza de ani buni competitia „Hit the Top”, ce presupune parcurgerea in alergare a traseului Bran-Valea Ciubotea-Vf. Omu si retur, unul dintre cele mai frumoase concursuri din zona noastra.

Pentru concursul de la Sinaia, inscrierile au si inceput, subliniind ca exista si o proba alternativa… cine vrea, urca pe schiuri. Cine nu, alearga. Traseul pleaca de la Primaria Sinaia spre statia de jos a telegondolei, se urca Partia Noua pana la Cota 1400, de unde se continua pe partia Drumul de Vara, sosirea fiind la cabana Miorita. Va fi ceva foarte provocator, atractiv, multe luminite care alearga prin noapte 🙂

Site-ul evenimentului:

http://www.outdoorromania.ro/ma2015/index.html

Despre Parcul Natural Bucegi si Valea Prahovei… in principal, Stiri

Nivelul de civilizatie/educatie de prin zonele amintite in titlu, este atat de mediocru incat deseori ma abtin… nu ai ce sa faci, nu ai cu cine, asa ca refuz uneori sa imi irosesc energia, timpul, viata.

Haideti sa va explic.

1

Sunt 10 ani de cand Parcul Natural Bucegi are o Administratie. In 10 ani, cei de acolo, indiferent de pregatirea lor, de felul lor de a fi, s-au format. Deci nu mai poate fi spus ca nu au experienta, ca nu stiu ce fac sau ce spun. Deocamdata nu sunt o forta pentru ca nu au un lider care sa-i sustina. Cand ai un sef timorat, care nu accepta critici, nu ai ce sa faci… sa speram ca nu se vor resemna.

Pe de alta parte, celor de la Ocoalele Silvice le-au disparut sau au fost sparte barierele ce inchid unele drumuri forestiere. Mai stiti, poate, cate cereri adresam sa inchida drumurile. Astfel de drumuri trebuie inchise pentru ca educatia lipseste multor locuitori ai Vaii Prahovei si se fura lemne, cetina, se arunca saci de gunoaie. Bine, va dati seama ca vina este aruncata pe turistii nesimtiti care vin din orasele mari. Intuiti probabil ca vreau si sa spun ca gem de gunoaie marginile unor astfel de drumuri.

Pentru multe institutii cu atributii in Parcul Natural Bucegi eu eram cea mai mare problema. Pentru simplul fapt ca le ceream sa-si faca treaba, iar ei nu mai aveau timp de furat sau de tras chiulul. Toti acesti banditi aveau o problema cu mine. Din pacate pentru ei, nu au si cum sa castige… ma uit la ei zi de zi si nu imi vine sa cred ca nu se pot pune lucrurile in miscare in beneficiul mediului, al turismului, decat daca le scrii, le aduci probe, ii suni pe sefii lor. Altfel, nivelul de incompetenta este maxim.

4

Blogul fiind infiintat in 2009, pot spune ca de atata timp sunt oameni cu care discut…de prin orice institutie. Degeaba stim unele lucruri, pentru ca sistemul este putred, totul este impus politic,  sunt necesari oameni-marionete care nu vor decat sa o duca ei bine. Nu vreau sa credeti ca eu pozez in postura de binefacator, cu mine nu merg insa amenintarile si marsatul continuu pe golanie, pe dispret fata de lege… totusi, intai las loc argumentelor, intreb, ascult, cand le stii pe toate, esti pe un drum gresit.  Ca sa se mai supere cate unii, oricum eu stiu foarte multe 🙂 🙂

Mediocritatea, lipsa de viziune, egoismul, nemernicia, hotia, coruptia si alte nenorociri sunt principii pe care zilnic se sprijina activitatile din Parcul Natural Bucegi si Valea Prahovei. Aud zilnic atatea tampenii, incat trebuie sa vi le mai spun si voua:

– Consiliul Judetean Dambovita, o institutie care in timpul mandatului pdl-istului Florin Popescu a distrus o multime de frumuseti de prin Bucegi si a ingropat multe milioane lei noi prin acesti munti, are un proiect de protejare a unor specii periclitate. Se cauta de mult timp un liliac, specia Barbastella barbastellus si nu l-au gasit pe nicaieri. Retineti, ei au accesat un proiect bazat pe existenta unei specii si nu gasesc acea specie.

– Acelasi  Consiliu Judetean Dambovita nu a platit inca, in cadrul proiectului de mai sus, unele sume celor de la Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice

– „Apele Romane” au dat in judecata firme si institutii din Valea Prahovei, pentru ca au ocupat suprafete din albia raului Prahova. Acest lucru se poate vedea cu ochiul liber, au adus pamant si alte resturi si le-au impins inspre rau, ingustandu-i astfel albia, dar obtinand teren pe care s-au ridicat diverse constructii

2Busteniul importa apa de la Azuga. In imagine, o captare de pe raza orasului Busteni, nefunctionala, pentru ca a fost furata de vreo 2 ani conducta metalica, dar nimeni nu are nicio problema 😉

– Consiliul Stiintific al Parcului Natural Bucegi nu a fost de acord sa se edifice statiunea Nucet, astfel ca statutul acelor zone  pe care ar fi trebuit sa se ridice un fel de statiune, a ramas acelasi. Cred ca ati vazut pe net o sumedenie de site-uri care scriu despre „interesul israelian” in zona Bucegilor, ca ei stiu ce este sub munte si vor sa puna mana pe ce este acolo, ce nebunie, oare pe oamenii acestia nu trebuie sa-i duca cineva putin pe la doctor? Ca si cu Sfinxul, care este milenar, o sa va demonstrez, articolul este insa foarte mare, ca Sfinxul, ca si stanca, era acolo de cand lumea, dar chipul a fost cioplit dupa 1914… ceea ce nu inlatura deloc ipoteza ca Bucegii au avut un loc aparte in lumea dacica.  O sa o scriu intr-o zi, ca sa mai potolim imaginatia infierbantata…

– Acelasi Consiliu Stiintific spune ca in cazul reabilitarii Crucii de pe Caraiman, transportul materialelor sa se faca doar cu elicopterul. Asta este o dovada uriasa de stupizenie, arata cat de ingusti sunt la minte unii dintre membrii acestui for stiintific. Pai bine, zeci de jeepuri le lasi sa circule cu acord tacit timp de 2 ani de zile, sa faca harcea-parcea zona inalta a Bucegilor, iar pe astia care fac un lucru bun, nu-i lasi sa duca materiale, sa refaca acel simbol national. Ii respect pe unii dintre membrii consiliului, cu unii mai si vorbesc ocazional, dar eu i-as trimite pe altii acasa cu toate doctoratele ce le au, sunt niste hodorogiti inchistati la minte, duceti-va bai astia acasa, cresteti-va nepotii, mai scrieti o carte, ceva, lasati naibii proiectele pentru generatiile viitoare, din care nici macar titlurile nu le intelegeti. In afara de asta, ei traiesc in lumea lor utopica, sugestionati de directorul Parcului care se ascunde in spatele deciziilor acestora. El promoveaza tot felul de idei si aia le iau de bune, cine naiba sa mearga in teren, la anii lor, sa vada cum sta treaba? Nu merg astia tinerii… Si apoi, cat de naiv sa fii ca sa crezi ca Savin, primarul din Busteni, aduce el elicopter sa faca du-te –  vino pe la Cruce? Ce om normal ar respecta o astfel de interdictie? Dar niciodata omul asta, primarul, nu o sa fie atat de nebun ca sa aduca un elicopter, cand poate urca toate materialele in cateva basculante. Si cate costuri presupune elicopterul si cate animale sperii pe acolo…

V-am mai spus eu, la noi este o stare generala de confuzie si de prostie. Cand unii traiesc din taierea rationala a padurii, apar cativa si fac campanii de presa ca distrug mediul, dar oare aia care au ras versanti intregi, ce naiba mai fac atunci? Cand se impusca cate un urs care a atacat un turist, repede se incing spiritele si toata lumea tipa ca bietul animal a fost macelarit. Situatie ce convine de minune unor organizatii ecologiste, care daca nu ar fi astfel de scandaluri, nu ar avea din ce trai. La extrema cealalta, mafia lemnului reuneste si exploatatori de padure si angajati silvici care nu au in cap decat sa faca bani, cat mai multi bani. Pe hartie iese un tir cu busteni, real ies 4-5 tiruri cel putin. Sunt oameni din acestia pe care-i ia durerea de cap cand vad de jur imprejur numai padure. Din fericire, vor muri inainte sa apuce sa taie macar un sfert din ea. Intr-o astfel de lume nebuna, nu au nicio sansa sa treaca proiectele utile pentru turism, comunitate, mediu. Niciun fel de astfel de proiect!

8

– Un alt exemplu este cazul recent al unui administrator de fond cinegetic. Omul are voie sa impuste 2-3 capre negre. O sa zica unii, de ce sa le impuste? Pentru ca prin vanatoare rationala se face selectie, protejarea animalelor se face inclusiv prin vanatoare, si pentru ca din asta traiesc cate unii. Nu mi se pare nimic anormal, omul facea vanatoare din cele mai vechi timpuri, insa eu ma refer doar la acea vanatoare cu autorizatii, bazata pe recensaminte corecte. Si acest administrator a spus ca el nu poate impusca 2-3 capre in acelasi loc, an de an, pentru ca in acel loc unde i s-a permis recoltarea nu este un grup mare de capre negre. A adus la cunostinta Consiliului Stiintific al Parcului ca este mai bine sa impuste doar o capra de acolo si alte doua din alte doua zone, motivand ca este necesara recoltarea din zone mai numeroase, ca efectul sa fie minim asupra caprelor negre si pentru a fi inlaturate acele exemplare care necesita, din cauza bolilor, impuscarea. De asemenea, a spus ca in ritmul acesta, va trebui sa renunte, pentru ca nu doreste sa impuste 2-3 capre din acelasi loc, in conditiile in care acolo sunt 5-6 capre negre. A fost inutil. Nimeni nu a inteles nimic. I-au zis ca are voie sa impuste acolo unde i-au zis. Adica sa impusti 2-3 din 5-6, in loc de una de acolo, alta dintr-un grup de 15, etc… Cand am auzit-o si pe asta, nu mi-a venit sa cred, deci astia nu inteleg felul cum trebuie protejate anumite elemente de fauna. Condamna capra neagra, o specie fidela locului de trai, in anumite zone, la extinctie. Noroc ca unii au capul pe umeri si nu vor trece acum la impuscarea acelor capre negre. Totusi, realitatea din Bucegi este urmatoarea: in afara de administratorii fondurilor cinegetice, altii nu au capacitatea de a proteja fauna impotriva braconierilor, deci mai bine impusca unul cu acte, 2-3 capre, decat sa vina braconierii cu jeepurile si sa impuste pe alese, cat pot, cate vad. Asta nu stiu Consiliul Stiintific si turistii, ca noaptea si dimineata isi faceau aparitia braconierii… este complicat, ce mai!

– Tot acelasi Consiliu Stiintific, influentat de directorul Parcului, nu are nicio solutie in scoaterea cainilor hoinari din paduri si din habitatele speciilor protejate, de exemplu, capra neagra. Ei nu sunt de acord sa impusti cainii care urmaresc caprele negre, dar nici nu spun cum sa-i scoti altfel de pe acolo. Pai, domnule Iuncu, ce protejezi dom’ne tu in Parcul asta? Cainele sau capra neagra? Doamneee-fereste! Astia si-au pierdut orice ratiune, noi, in general, ne-am pierdut multe lucruri, de ani buni… Sa incercati sa impuscati un caine in padure, desi legea iti da voie, si sa te vada cativa oameni, sa vedeti ce se intampla. O sa fii asasinul, bruta care ucide bietii catelusi. Sa vedeti ce povesti lacrimogene se creaza pe retelele de socializare. De necrezut in ce societate absurda traim. Cand insa postezi imagini cu o capra neagra mancata de caini, iubitorii de animale tac, ce sa zica? Daca ar fi fost dupa mine, picior de caine nu mai exista prin Bucegi. Iubesc cainii si eu, dar in lesa, in cotet, in casa, nu pe strada, liberi, nu in padure, nu in arii protejate, nu in habitatele altor animale. Fiecare animal isi are locul sau in natura. Ce te faci cu ursii cand se inmultesc excesiv? Cum protejezi oamenii? Nu putem fi echilibrati deloc. Mereu unii vor lua partea ursului, doar asa, ca este cool sa fii iubitor de orice animal si trebuie sa le arati prietenilor si cunoscutilor, iar altii vor dori sa impuste cat mai multi. Ar trebui asa procedat: cine impusca tot ce prinde, merge repede la puscarie, cand sunt animale in exces, trebuie gasit un spatiu si chemati iubitorii de animale. Iubesti ursul, te angajezi atunci lunar sa platesti o suma ca sa intretii ursul. Si ce frumoasa poveste ar iesi… Evident, este un vis, pentru ca din 100 de strigatori a iubire de animale, doar vreo 20 dintre acestia vor real sa se implice… Suntem o tara cu multi palavragii, cu manelisti, politicieni tradatori, cu refulari pe net, trairi din tastatura… Citisem cum multi se mirau ce usor au cucerit rusii Crimeea, fara sa traga un foc de arma. Pai la noi credeti ca ar fi fost altfel? Aaa, poate ca NATO ne salveaza…

5

– Sau prietenii mei, jandarmii, cand se antrenau recent in rezervatia Poiana Stanei Regale, credeti ca au cerut din timp acordul Administratiei Parcului? Deloc. I-a sunat si pe cei de la Administratie cineva de la Jandarmerie chiar in ziua evenimentului, sa le spuna de actiunea cu elicopterul. Cine isi mai face astfel de probleme de constiinta, cand seful Parcului parca este paralizat? Trebuia sa intrebe cat dureaza exercitiul, traseul de zbor, elicopterul a survolat ore intregi zone strict protejate, zone de adapost si refugiu pentru specii de mare valoare conservativa. De unde sa stie pilotii, daca nu le spui ce statut au anumite zone… nu are cine sa dea un ton normal prin Bucegi, aici este problema. Fiecare face ce doreste prin Bucegi, se filmeaza in pseudo-actiuni, pe care niste reporteri in cautare de  stiri le prezinta ca fiind foarte periculoase… se cearta pe Sfinx si pe Babe, pe terenuri, fiecare are propria „strategie”… in niciun caz turistica, dar cumva trebuie directionati banii publici.

Pacat, avem niste daruri uriase de la natura, soarta insa face sa jucam mereu la extreme, niciodata la centru. Fie taiem tot ce prindem, fie facem proiecte sa furam bani… o sa cititi saptamana viitoare un urias articol de pe la noi… Nu vorbesc sa ma aflu in treaba, am demonstrat ca simplu cetatean, bine, nu chiar ca simplu, am niste atuuri, prieteni, o alta educatie, ca atunci cand vreau, pot face tot felul de lucruri. Lista este atat de mare, dar pentru a enerva, amintesc doar ca la initiativa mea: au fost inchise marile gropi de gunoi din Bucegi, a fost stopat tranzitul ilegal ce se realiza spre zona inalta a Bucegilor cu concursul unor oameni ai legii, ca am aratat peste 20 de greseli majore in harta 3D a Bucegilor la care au lucrat 5 orase, 2 consilii judetene, ocoale silvice, formatii salvamont, vreo 2 ani de zile, mie mi-a luat o ora, doua… cate altele, pe care am renuntat a le mai scrie la rubrica „Actiuni Personale”, pentru ca unii au crezut altceva… Si daca vreau sa ma laud, chiar am cu ce si voi avea cu ce. Mereu!

6

Desi cuprind acest Parc Natural cu o privire spatiala din care fac parte in acelasi timp sute de detalii, pot face legatura intre nr. 43 si 106, le vad in acelasi timp pe toate, chiar daca suprafata are 300 kmp. Asta este, fiecare ne nastem cu cate ceva… mi se pare absurd sa vorbesti despre turism in conditiile in care nu ai facut ca si oras nimic pentru munte, unora le este greu si sa schimbe un indicator la 3 ani… Si iar un lucru inadmisibil: in conditiile in care Parcul Natural Bucegi este cea mai vizitata destinatie montana din tara, cu peste 1 milion de turisti pe an, este de neconceput ca un angajat al Administratiei Parcului, asta ca exemplu, sa nu aiba un salariu de peste 2000 lei si sa nu aiba garantia ca il va primi luna de luna.

Legat de soferii de jeepuri, nu trebuie sa dai in ei imediat cu legea, trebuie doar indrumati… si ei trebuie sa castige un ban, dar si sa protejeze mediul, merg toate aduse la un nivel echilibrat, dar cine mai este echilibrat in ziua de azi…

In curand, se va pune taxa de vizitare a Parcului Natural, eu sunt pentru, o sustin. Problema stiti care este? Este poate adevarat ca nesimtirea s-a nascut la oras, dar ce le oferi acelora care sunt totusi din oras si au o educatie, decenta, bun simt, cand te vor intreba pentru ce este aceasta taxa? Ce le oferi in schimb? Ce le spui ca faci cu banii, cum iti justifici activitatea? Unde iti intorci privirea in Bucegi este JALE!

Este mult de lucru si de unul singur nu ai cum sa reusesti, doar peticesti lucrurile acolo unde se rup prea rau. Asta fac acum! 🙂 A venit primavara, trebuie sa-i mai scot pe cate unii din hibernare! Iesiti mai bine de bunavoie 🙂

7

Trei zile pe Bucegi, de Sanziene pe Jepii Mari si problemele de la Cascada Urlatoarea

Pe 22 ale lunii, am mers pe Jepii Mici-Babele-Sinaia, pe 23, Busteni-Cota 1400-Padina si intoarcere pe Piciorul Pietrei Arse, pe 24 am urcat Jepii Mari…doar pana la Cantonul Schiel. Cum am ajuns la canton, a inceput o ploaie torentiala. Am stat noi o ora, dar „DJ-ul” de la butoane incepuse cu lumini, erau toate semnele unui program prelungit, dar cum noi nu cumparasem bilete la acel spectacol, am ales sa parasim spectacolul 😉

Incetase putin ploaia, adica nu mai erau stropii mari, ploua mai marunt, era clipa potrivita de a pleca. Matrix nu voia, „nu vezi ma’ ca inca ploua?” – spunea el :)) „Bine, atunci tu o sa ramai aici, sa treaca ploaia!” :)) In 20 minute eram in Saua Urlatorilor. Ideea era sa intram in padure, unde era mai adapost si existau o multime de paratrasnete naturale.  Bine, pana acolo l-am tot enervat,  i-am zis ca nu o sa scape neparlit, doar tuna si fulgera la cate un minut-doua 🙂 Dar cum nu eram pe Platou, in zona chiar descoperita sau creasta, nu era pericol asa mare.

Prin padure si pana am ajuns acasa a tot plouat. Dar ploua frumos, era chiar fain sa stai sub pelerina si sa auzi ploaia. O vreme am mers asa, ascultand. In padure nu ploua tare…

Cateva imagini:

1Cascada Urlatoarea, mult mai mare decat o stiati.  In acea seara, de 24.06., a cazut in aceasta cascada un barbat de 47 de ani din Busteni; de undeva de deasupra ei. Interventia salvamontistilor si a medicilor nu l-a putut salva.  Nu as vrea sa comentez si sa se inteleaga ca arat cu degetul spre cineva. Probabil s-a facut tot ce s-a putut, tot ce se stia. Am vazut niste imagini de la accident. Barbatul era in tricou si pantaloni scurti, intins pe targa, era noapte.

Primul lucru pe care il faci atunci cand ai pe cineva scos din apa rece de munte, este sa-l invelesti, pentru a-i creste temperatura corpului.  Nu ai patura, ii dai hainele tale. Daca omul acela a stat in apa pana au venit salvamontistii, nu mai avea nicio sansa. Chiar daca au venit foarte repede. Ti se opreste inima in cateva minute din cauza apei reci. Nu o spun din ce am citit sau auzit; le-am luat la rand, am cazut si in Dunare, si in mare, si in lacul Bolboci, si in Prahova, si prin diferite praguri de apa, concluzia este: daca nu te misti repede, s-a incheiat povestea. Eu cred ca a murit din cauza unui stop cardio-respirator, ranile capatate in urma caderii fiind pe plan secundar.

Au mai cazut si altii in Cascada Urlatoarea, cred ca trebuie ingradit cumva accesul pe deasupra, o sa fac o cerere in acest sens, vad ca nu se gandeste nimeni. Trebuie amplasat un panou cu acest avertisment, „ca nu ai voie deasupra cascadei”, plus niste imagini si un scurt istoric al celor intamplate. Oamenii nu invata din ce le spui, ci sunt urmariti de imagini…

Au mai cazut si altii in cascada spuneam, dar au trait, eu zic ca au trait pentru ca erau oameni pe acolo si i-au scos repede din apa. Este interesant de vazut daca am dreptate in ce spun…”recomand” sa incercati sa tineti ziua mana in apa rece de munte cateva minute, sa vedeti cat rezistati. Si daca il scoti din apa si nu-l invelesti tot cam pe acolo este… Doamne Fereste! Pe munte nu conteaza varsta, ca sa mori!

2Sunt o multime de pietre ce stau sa cada peste turisti. In week-end aici pot fi si peste 100 de persoane, in doar o ora. Este de ajuns sa urce cineva pe langa acea conducta si cad pietrele peste cei de mai jos

3Si de mai sus vin altele, pentru ca un parapet, macar din lemn, nu ar face nimeni.

Dar de ce sa faca, nu? Cui ii pasa? Oare nu ar trebui sa stea un jandarm sau doi, la cascada Urlatoarea si sa-i traga de maneca pe aceia ce urca pe toate stancile? Oare nu ar trebui ca Salvamontul sa previna inainte de a salva? La Urlatoarea nu este prima data cand au loc accidente. Acum cativa ani un bolovan de circa 30-40 kg, dislocat din greseala de un copil, a strabatut un grup de persoane si a izbit in spate o profesoara. Aceasta a fost aruncata cu fata printre alte stanci. Eram ceva mai jos, coboram spre Poiana Tapului, dar am auzit tipete si cand m-am intors  am vazut exact momentul cand piatra o lovea pe profesoara. Interventia a fost rapida, acolo era si un medic, si alte profesoare, jandarmi, dar ideea este ca atunci cand ai un obiectiv atat de accesibil si de vizitat cum este Cascada Urlatoarea, te mai duci pe acolo sa vezi ce si cum, din cand in cand.

Nu astepti sa trimit eu enspe mii de cereri ca sa bati cinci scanduri la un pod, asta ca exemplu de interes fata de turisti. Busteniul vrea proiect turistic de 1 miliard de euro si cei abilitati nu sunt in stare sa faca un podet din lemn. Bine, nu ma refer la bustenarii de rand, ci la cativa oportunisti care au pus mana pe destinele orasului.  Dar ca salvamontist, cand ai atatea accidente intr-o zona, te concentrezi pe inlaturarea cauzelor, nu stai pasiv. Ca daca traiesti cu ideea ca turistul face tot ce stie, ca nu poti schimba nimic, atunci chiar nu ai nicio treaba.

Reintorcandu-ma la Cascada Urlatoarea…o banca pe care sa stai nu a fost nimeni in stare sa faca, si la acest obiectiv vin cateva zeci de mii de persoane, anual. Dv. va dati seama in ce hal de nesimtire „se zbat” unele locuri din cel mai vizitat munte al tarii???

4Promisesem o poza ieri, da, pe unele trasee, scot o prajitura, placinta, tarta, si o savurez in mijlocul naturii

5Uite-i si pe astia plimbandu-se cu elicopterul

6Zbura destul de jos, a speriat orice animal de pe muntele din fata. In Parcul Natural Bucegi sunt interzise anumite activitati perturbatoare, surse de zgomot. Evident ca o sa fac demersurile necesare ca elicopterul sa fie identificat si ulterior, sa-i fie pus in vedere proprietarului, ca orice tur de Bucegi se face numai cu avizul Administratiei Parcului Natural Bucegi. Daca ai bani de elicopter, ai bani si de taxa compensatorie, trebuie indeplinite unele conditii. Daca ti-ai luat elicopter si esti deasupra Bucegilor, nu poti fi si deasupra legii :)) Sa depuna o cerere de avizare la Administratie 😉 Nu ai cum sa fii de capul tau intr-o arie protejata, sit de interes european :))

Stiti, acum cand citesti chestia asta ti se pare o mica sau mare nebunie. Adica de ce sa te iei de ala cu elicopterul?! Daca te gandesti putin si compari putin niste prevederi legale, situatii, mai te raportezi si la alte arii protejate de prin UE cu acelasi statut ca si Bucegii, nu ti se mai pare.

7

9Cabluri recent instalate pe Jepii Mari de Salvamontul din Busteni

8Popas in Saua Urlatorilor, mai era o singura placinta, sau tarta, cum s-a numit ea. Deci pana la locul de popas, in Saua Urlatorilor, mai ramasese aceasta. Au fost facute de sotia lui Matrix, Ana, foarte bune 🙂 Servetelul cu fluturasi nu putea lipsi 😉

10Langa traseul turistic am vazut si un mic buchet de flori. Vreun turist le-a cules, apoi s-a plictisit de ele si le-a aruncat. Au murit inutil. Macar daca ar fi dat acel buchet cuiva, daca tot le-a rupt.

12Ploaia de care spuneam la inceput de articol

13Langa Canton

14

15Sfarsitul este de fapt inceputul…maine reiau, la sugestia unor prieteni ai blogului, o rubrica inchisa in 2011, in decembrie.

Maratonul Pietrei Craiului 2012 – ziua care tine locul unui an intreg

Motto:

„M-am chinuit rău tare la maratonul acesta. Am ajuns la Plaiul Foii, in peste 4 ore, iti dai seama? Bine, pe traseu am lesinat de doua ori, a venit SMURD-ul, le-am dat ţeapă. Vroiam sa dau o tura cu elicopterul dar au zis ăia ca se mai gandesc…oricum daca am venit in primii 300 suntem ca spartanii, nu? Leonidas si ailalti!” :)) Un prieten foarte bun, glumind la incheierea maratonului!

O melodie, despre un alt tip de alergari :))

O noua editie organizata perfect de Lucian Clinciu si echipa sa. Eforturile acestora au fost sustinute de sponsori si autoritati locale. Sportivii de performanta ai tarii, amatori, iubitori ai alergarilor montane, curiosi, localnici, etc au venit la acest concurs…concurs doar din prisma primului loc. Pentru ca primul sosit este cel mai bun maratonist al tarii. Apoi ordinea este mai putin importanta, locul nu mai conteaza, important este sa termini cu bine maratonul de 41 de km.

Inainte de a intra in zona de start

Lucian controland echipamentul

Orice cuvant nu ar putea reda cu adevarat atmosfera evenimentului, aceasta este o stare, ce trebuie traita. MPC nu inseamna doar tineri, alergare, intrecere…reprezinta o definitie a frumosului uman, o forma de a trai. Pe 6 octombrie toti cei aflati in Zarnesti am respirat MPC, liant de legatura intre oameni educati. Doar nu credeti ca la acest concurs vin etnobotanisti, boschetari, adolescenti fara vlaga, betivi, manelisti, si alte categorii de exemple zilnice de „Asa Nu!” MPC este un mod de a trai, un altfel de viata. La start te intalnesti cu o multime de cunostinte, incepe numaratoarea inversa, 10,9,8…rostita de sutele de alergatori, dupa 1 vine START! Alergi, nu stii cand trece primul kilometru…pe traseu o seama de ganduri iti dau tarcoale, vezi figuri si stări, treci prin puncte de control, te intrebi oare scot un timp bun, mai schimbi cuvinte si impresii cu vecinii din preajma ta, la urcarea spre refugiul Diana ti se pare ca nu mai ajungi, ti-aduci aminte ca ti-ai spus ca la anul nu mai participi, ajuns la Diana uiti urcarea dificila si stii ca de acum nu mai sunt urcari. Dupa sosire uiti de orice problema, ai ajuns cu bine, a fost frumos, altceva nu mai conteaza.

Pana la urma m-am intalnit cu Alex Itu, chiar inainte de start 🙂 …nr. apropiate de concurs

Plecam la 7 dimineata din Busteni si in 45 de minute eram in Zarnesti…multumim pentru sprijin, super-oameni! Plecam adica l-am luat si pe Matrix…el sa-i dovedeasca sotiei sale ca poate sa incheie maratonul. Practic, sotia lui l-a vrut inscris, ca el nu ar fi participat :)) Culmea este ca ea nu prea este un fan al muntelui dar a stiut sa-l motiveze. Ajungem cum spuneam destul de repede, luam numerele de concurs, mai discutam, facem o incalzire usoara pe strazi, ajungem in zona de start unde Lucian Clinciu controla personal rucsacii. Nu aveai echipamentul obligatoriu, nu luai startul…chiar daca ai platit taxa. Pe multi ii intorcea inapoi…si-i primea dupa ce reveneau cu echipamentul complet. Pana la urma de ce ai cu tine poate depinde supravietuirea ta in zona montana, daca se schimba vremea…etc.

Chiar la start m-am intalnit cu Alex Itu, colegul de podium de la Padina Fest-Directia Omu. Salutari, cateva vorbe, poze. Iulica a promis ca o sa ma dispere si la acest concurs daca nu alerg bine, cu Matrix am dat-o la pace, adica alergam cat putea fiecare. Mai ramanea Razvan, intors din Germania, de vreo 2 zile, nu prea era in forma, care m-a luat in primire, „poate nu alergi bine!” :)) Cornel nu avea cum sa ma vada pe traseu pentru ca era intr-un post de control/alimentare.

Luam startul…pe la iesirea din oras, ma uit la ceilalti, la mine…”Oare nu fugim cam tare?” De fapt, chiar fugeam tare, cei mai buni aflati inainte alergau cat ii tineau puterile dornici sa arate care este mai bun. Cum Adi Bostan nu participa, cei mai buni au spus ca Viorel Palici va castiga…el de fapt a si castigat, sosind cu 10 minute inaintea celui de-al doilea clasat Ciprian Balanescu, al treilea a fost Vlad Florin Danut…mai departe nu mai stiu.

Prin Magura

Mai aveam putin pana in punctul „La Table”

Stana Grind

La kilometrul 11, adica la stana Grind am ajuns aproximativ la fel ca anul trecut. Pe tot traseul iar nu m-am fortat, am avut si cateva crampe la un picior, vremea a fost buna, in schimb de la start si pana la finish am baut 6 litri de apa sau energizant. Iar cu doua zile inainte am baut cel putin 2-3 litri de apa zilnic…nu stiu de ce am avut o sete asa de mare :)) Deci am alergat in reluare si in acest an, chiar mai rau ca anul trecut. Pe la kilometrul 9 aud o voce in spate, pe la 100 m: ”Hai, hai”! Era Iulica…am fugit sa scap de el :)) La punctul de alimentare de „La Table” m-am oprit sa beau energizant si apa, niste struguri o banana si la drum. Matrix ma depasise discret, cand l-am vazut pe panta ce ducea spre varf, mi-am dat seama ca merg prost. Ma uit la ceas, si totusi parea mai bine decat anul trecut. Nu mult dupa aceea, tot in urcusul spre varf  il vad pe Iulica depasind tot ce avea in fata, trece pe langa mine cu o viteza uimitoare pentru un urcus asa impozant…ma uit in spate sa vad daca apare si Razvan.

Intre La Table si varf am stat cand in fata, cand inaintea Ioanei Ciulei si a altei fete. Un timp am alergat cu ideea, ca Ioana, la cei 40 si ceva de ani, este o maratonista experimentata ce a terminat cu bine multe maratoane. Asa ca daca mergeam in ritmul ei, era bine. Dar eu de fel uit repede si la un moment dat nu le mai vad…probabil le lasasem in spate. Ma uit eu, nu se vedeau. Cealalta fata, avea nr. 67, eu 670. Si La Table, doua fete notau numerele celor care treceau…una striga, cealalta nota numarul. Eu m-am oprit repede crezand ca se incurcasera. Dar m-au lamurit imediat: „tu ai 670, fata din faţă 67. Eu nu vazusem nr. ei. Este ceva si cu numerele acestea 🙂 Anul trecut am avut nr. 267 🙂

Iesirea in creasta

Imagine dincolo de creasta

Varful…mai este putin

Punctul de control era chiar pe varf, de unde se cobora tot pe creasta

Coborarea…mai pe fund, mai in picioare, cum se nimerea 🙂

Urc varful, cel mai inalt punct al maratonului, cateva poze pana la el, si continui sa cobor. Inca o data imi dau seama de un lucru, ce pentru mine pare banal. Daca nu poti merge pe vai alpine nu ai ce cauta la acest concurs, cat de bun alergator ai fi. Am stat destul dupa altii ce se temeau de prapastiile din jur si coborau cu atentie pe corzi. De teama sa nu ma dezechilibreze careva, de coarda trageau mai multi, am renuntat la ea pe prima portiune. Salvamontisti asigurau aceste zone periculoase. La un moment dat se aude un strigat: „Piatra!” si un bolovan cat o minge de volei dat accidental la vale de un alergator mai grabit, venea spre noi. Isi schimbă directia si se duce exact spre coarda din apropierea mea. Cel care era pe coarda in loc sa actioneze rapid, sa se uite de unde vine pericolul, se lasa jos, nu-si acopera capul, statea asa, ghemuit…totul a durat cateva secunde. Incremenesc cu coarda in mana si privesc spre el, bolovanul in nicio secunda avea sa sara peste o stanca si ii venea direct in cap…dar Dumnezeu face o minune si bolovanul ocoleste stanca fara sa mai zboare prin aer si îi aterizeaza in zona soldului, unde avea acesta o borseta. Nu cred ca l-a durut prea tare intrucat borseta a amortizat lovitura. Pulsul parca imi revine, privesc mai sus de unde coborau continuu sportivi, apoi din doua salturi eram jos la baza peretului, nu simt coarda cum ma arde la maini pentru ca nu o tin strans…timpul curge mai departe, tot ce se intamplase se sterge din memoria tuturor…alte chipuri, alte mâini, aceeasi coarda.

Fug si pentru ca trebuie si sub impresia celor vazute…mereu privesc in urma mea. Sus, salvamontistii nu mai lasau pe nimeni sa se avante…il prind pe Matrix, cobor si cu Emanuel Guralivu un timp, la un moment dat suntem la Marele Grohotis. Aud din spate un zgomot puternic de coborare, un sportiv pe care nu-l mai vazusem, cobora printr-o multime de bolovani, in salturi. Daca l-ar fi vazut vreun arbitru l-ar fi descalificat. Ne anuntam unul pe altul si ne dam putin intr-o parte sa-i facem loc, privindu-l sa vedem daca este sanatos. Ma uit la picioarele lui cum se zbat printre bolovanii mari. Imposibil sa nu se fi lovit la glezne. Mai jos il depasim…

Ajung la refugiul Spirlea, aici era Cornel. Cat a muncit in ziua asta! A carat zeci si zeci de litri de apa, pe o panta de vreo 2km. Altruist a fost de cand il stiu! La refugiu a fost si coada la apa, fiind un punct important de revitalizare. Pana la Plaiul Foii, printr-o intamplare ma distantez de Matrix. Ajung la Plaiul Foii cu aceeasi sete desi de la Cornel si pana aici bausem mai bine de 1 litru de apa…mai multe pahare cu apa si energizant se duc rapid, ceva cascaval, banane si plec agale spre urcarea ce venea pana la refugiul Diana.

Cred ca au si lungit traseul pentru ca am mers prin locuri pe unde era poteca noua. Dar fiind o zona unde le scade moralul multora, chiar Lucian, organizatorul cobora strigand incurajari pentru participanti. Mai sus erau doi baieti ale caror strigate ar fi dezmortit pe oricine. Pe un punct panoramic erau cateva fete tot din echipa de organizatori care la fel incurajau alergatorii. Si totusi refugiul ăsta nu mai venea. Cand am ajuns am stat si pe acolo la apa…dupa care fuga la vale. Nu prea tare pentru ca era destul de inclinat.

Aproape de refugiul Diana…urcam de jos, din poienile care se vad…acolo este Plaiul Foii

La Coltul Chiliilor eram pe la 14:45 cu vreo 15-20 minute mai tarziu fata de anul trecut. Un jandarm, prieten cu Razvan, ma intreaba de el, ii spun ca nu l-am vazut, el ma intreaba daca am nevoie de ceva, ii spun ca nu, ii multumesc si alerg mai departe cu gandul: „Nu se mai vede odata, Zarnestiul asta”. Cand il vad parca prind puteri si alerg, alerg. Parea ca nu se scurteaza deloc distanta in ciuda faptului ca alergam. Asa ca trag frana de picior si continui la pas repejor cu ochii la o cruce veche, la munte, doar am inconjurat toata Piatra Craiului.

Coltul Chiliilor

Undeva mai in fata il vad pe Iulica si imi dau seama ca a patit ceva. Il ajung, il dureau tendoanele. Imi spusese dinainte, spera sa nu aiba probleme. Stam un timp de vorba, mergem la pas, apoi o iau inainte. Cred ca pe intreg traseul am intalnit mai bine de 50 de persoane ce aveau crampe sau ii dureau genunchii. Am patit si eu in 2009 sau 2010 o chestie asemanatoare la un concurs de biciclete. Am cazut cu bicicleta intr-o parte pe iarba. Nu mai imi simteam picioarele…nu le puteam indoi, nici in ele nu am reusit sa stau. Dar m-am prefacut ca este totul ok si am stat 20 minute sa imi revin. Asa ca stiam ce simteau cate unii intinsi pe jos… Partea buna este ca nu esti singur si mereu te ajuta cineva…

De la umbra masinii, loc unde ma instalasem dupa sosire, am privit in toate directiile…am fost si sa mai fac poze, Lucian si ai lui erau peste tot…o organizare de exceptie. Cursa Copiilor pe diferite varste, evenimente la Centrul Cultural. Pe langa acest centru stateau si multi copilasi de 7-10 ani, mai amarati. Asa m-am bucurat cand am vazut ca tinerii organizatori le umplusera bratele cu iaurturi si branza cu smantana. De aceea, si acest eveniment este atat de reusit…deoarece aceia care il organizeaza sunt oameni in primul rand nu doar organizatori. Toti traiesc intens momentul, au vorbe frumoase. MPC tine doar o zi, dar amintirea lui este vie un an de zile si abia astepti editia urmatoare…o zi in care vezi un colt de Romanie adevarata! Este putin lucru daca-i felicit pe organizatori, cuvintele sunt totusi mici…mai bine, sa ne vedem sanatosi si la anul! :))

Pe iarba, aveam un somn… 🙂

Elicopterul SMURD survola zona intregului traseu de concurs

Cum stateam si pozam, priveam…vad o persoana in stanga, adica era chiar ultima din stanga.  Il fac atent pe Matrix: „Uite-o pe doamna aceea pe care am pozat-o anul trecut” dar el nu isi mai amintea. In fata mea se interpunea cineva…dar parca mi-au inteles gandurile. Si omul acela a plecat din loc si doamna respectiva 🙂

Evident eu o vad mereu la sosire si nu pe traseu, pentru ca foarte probabil alearga mai repede ca mine :))

Cursa copiilor

Dupa sosirea lui Razvan, am iesit toti din transa…baiatul asta poate sa faca sa rada pe oricine, sa-i schimbe starea de spirit! 😉

In timpul coborarii spre oras, m-am uitat in spate si am vazut-o pe Cornelia David. Cand ajunge langa mine, imi spune „Hai cu noi!”. Eu ii multumesc, dar eram terminat :)) Un timp totusi ma tin dupa ea, mai la distanta, cam pana in oras…unde si pe acolo m-am luat mai degraba de mers decat de fuga :))

La o curba o doamna imi spune: „De ce sa te opresti acum? Uite dupa curba aia este sosirea”. Cam departe parea curba insa m-am pus in miscare mai cu talent…asa am trecut linia de sosire.  Nu stiu nici timp, probabil vreo 6 ore si „umpic”, nici loc :)) …pe acolo „in lotul spartanilor” :))

Organizatorii asteptau cu masa intinsa participantii…eu am luat drept azimut masa cu placinte, un loc pe banca si urmarea se intelege. Dupa care am intins pelerina pe iarba, la umbra unei masini si priveam cum soseau ceilalti.

Un concurs de placinte nu s-ar face :)) Nu ar fi avut loc de mine pe podium :)) Aici gata, eram in forma, uitasem de alergare…

Veteranii MPC soseau si ei unul dupa altul. La un moment dat il zarisem si pe dl. Stan Turcu. Dansul este nascut in 1948, va dati seama ce conditie fizica au…pe langa respectul tuturor.

Incurajand copiii…bucurie maxima pentru organizatori si copii

Un tata alergator, asteptat la sosire de copiii lui. Toti 4 au trecut impreuna linia de sosire

Unde vedeti oare asemenea scene? :)) Totul este frumos la MPC.

Maraton sub egida Salomon

Concurentii soseau la cateva minute distanta:

Nicio editie de MPC nu seamana una cu alta…mereu este altceva, mai bun

Banner pentru autoritatile nepasatoare

In sala Centrului Cultural

Se mai pot spune multe alte lucruri, nu ai cum sa acoperi un astfel de eveniment, mereu uiti ceva…sigur vor scrie si altii despre aceasta experienta folositoare si atunci nu se va pierde nimic!

Traseul de alergare montana…este de inteles de ce toti participantii ce incheie concursul, isi doresc cu ardoare medalia de finalist. Au muncit pentru ea, este simbolul efortului lor! Spectacolul, premierea, Pasta Party au tinut cu siguranta pana la miezul noptii. Medalia, contrar obiceiului, nu am agatat-o pe peretele plin de diplome si alte asemenea…pentru ca in acest an nu este locul ei acolo, ii trebuie un loc mai bun :)) De altfel, o am pe acea de anul trecut si o sa las loc pentru aceea de anul viitor!

Circula si un banc despre maratonisti si manelisti…am vrut sa-l pun ca si incheiere…dar l-am uitat! :)))))

Incendiul din Bucegi-Creasta cu Zâmbri, lectie deschisa despre incompetenta autoritatilor cu atributii in Parcul Natural

Am fost ieri pe Creasta cu Zâmbri, si nu pe o inaltime montana de unde isi exprimau tot felul incompetenti parerile, deci vorbesc in cunostinta de cauza.

In noaptea de 15-16 iulie 2012, cerul Bucegilor a fost brazdat de nenumarate fulgere. Putin dupa miezul noptii, un consilier local din Busteni anunta pe Facebook „foc pe Claia Mare”. Pana dimineata, mai multi internauti si-au dat cu parerea, dupa ce au sunat la 112, pompieri. „Am sunat la 112 si mi-au zis ca stiu despre foc, dar sunt niste turisti care isi semnalizeaza prezenta”. Sa dai foc vegetatiei este cel putin un mod ciudat de a-ti semnaliza prezenta :))

Aceasta este insa una din scuzele frecvente cand vrei sa iesi din post linistit si sa te duci acasa, nedorind sa-ti faci treaba pentru care esti platit din banii cetatenilor. Zilele trec, focul ardea mocnit, cei de la telecabina Busteni-Babele si alti oameni de munte semnaleaza focul. Informatiile sunt inexacte, o patrula a Administratiei Parcului nu reuseste sa localizeze focul, in vasta zona salbatica a Abruputului Nordic al Jepilor Mici. Alte institutii nu au nici cea mai mica problema.

Intr-o zi, focul izbucneste cu putere, se da alarma, ISU Prahova precizeaza ca ei au fost anuntati de catre cei de la Parcul Natural, la mai multe zile distanta… Acestia, s-au exprimat in acest mod ca sa-si suplineasca incompetenta dovedita la toate incendiile din Bucegi la care au participat in ultimii ani, pasand vina catre alta institutie.

Creasta cu Zâmbri

Se mai poate spune si altfel, dupa mine, de la mine citire 😉 … s-au tot jucat unii cu focul prin Bucegi, de-a provocat incendii in diferite scopuri si au dat vina pe turisti inconstienti, pana cand au primit un incendiu pe masura. Foarte probabil, la acest incendiu de pe Creasta cu Zâmbri, nu a existat nicio regie…la celelalte de genul: Babele, Bucsoiu, Parcela 14, incendiile au fost provocate cu bunastiinta. A fost si politia la ultimul incendiu, a facut poze, posibil si cercetari, rezultatul a ramas neschimbat: accident, turisti inconstienti, posibil cauze naturale.

La aprecierea mea, este foarte posibil ca piromanii sa execute ordinele cuiva cu diverse interese prin Bucegi. Nu-i va prinde cineva decat atunci cand vor face o greseala…pana atunci sunt liberi. Autoritatile ar trebui sa iasa din lentoare si sa-si puna problema, ca exista cineva care pune foc prin Bucegi.

Revenind la Creasta cu Zâmbri trebuie sa aduc in discutie si fatalitatea romanului „nu ne mai scapa nimeni in caz de ceva”…intr-adevar, judecand dupa ce am vazut ieri, nu avem nicio sansa. Angajati ai statului, fara spirit de echipa, iresponsabili, indolenti, neprofesionisti, ce fac parte dintr-un sistem pagubos…al pilelor. Ce sa faca acestia pentru interesul general in afara de betii, furt din bani publici, tras chiulul, inventat pretexte copilaresti pentru a-si ascunde lacunele, dat interviuri prin care induc in eroare opinia publica.

O sa va spun trei lucruri care imi vin in minte, acum, repede:

– s-a spus ca nu exista poteca, ca este o zona abrupta. Tin sa va amintesc ca pe la 1890-1900 in cartea „Vraja Bucegilor”, Nestor Urechia scria despre poteca din acea zona, denumita „Braul lui Raducu”. Deci este poteca prin acea zona de ceva vreme…doar de „vreo” 100 ani 🙂 Anumiti angajati ai statului, abonati de muti ani la banul cetateanului, nu stiu acest lucru. Pentru curiosi, cautati pe net, excursii, drumetii pe Braul lui Raducu, si o sa vedeti cata lume merge pe acolo si cat de lata este poteca. Mai trebuie sa-i dai cu vopsea si traseul poate deveni unul turistic, fara probleme prea mari…adica cine merge la Vf. Omu venind pe vaile invecinate varfului nu are nici cea mai mica problema de deplasare pe Braul lui Raducu. In afara de mincinosi nu au ai cum sa-i definesti.

Braul lui Raducu

– intr-un comunicat, cei de la ISU au spus ca au izolat focul, au sapat santuri. Nu au sapat nimic, ma intreb de ce naiba tot insista cu sapatul si trag dupa ei cazmale nefolositoare in zona montana? Daca asta stiu, atunci sa-i cheme cineva pe la santiere arheologice, canalul Siret-Bucuresti, nu au ei ce cauta in Bucegi.

– l-au indus in eroare pe primarul Busteniului, ca vine incendiul peste oras, ca arde tot muntele, ca nu se poate interveni si omul a sunat dupa elicopter in toate directiile. Pana la urma au gasit o solutie de compromis, un elicopter M.A.I. sa arunce saci cu apa…ca doar Savin are un cuvant greu.

La cateva zile dupa ce s-a constat amploarea incendiului, constatare vizuala, pacalicii in hainele statului s-au speriat si au zis ca terenul care arde apartine Casei Regale…asa ca…se subintelege. Sa vina Casa Regala sa-l stinga. In teren, cativa jandarmi, angajati ai Parcului Natural, salvamontisti, voluntari, neinsumand nici in cele mai fantastice vise numarul de 100, propagat prin presa, au facut un culoar, au taiat jnepeni, pentru ca focul sa nu se extinda. Actiunea nu a avut succes din ce am vazut ieri, pentru ca, acel culoar a fost prea mic si materialul lemnos nu a fost evacuat. Va spun mai jos unde trebuia evacuat.

Ieri, la telecabina din Busteni am aflat ca vantul impiedica buna functionare a instalatiei, motiv pentru care am pornit de jos in sus spre foc si nu invers cum intentionam. Intr-o ora de la telecabina eram sub Creasta cu Zâmbri pe valea de sub aceasta. Altora nu le-a venit ideea aceasta si au ocolit cu masina prin Saua Dichiului, apoi au coborat in Braul lui Raducu pe suprafetele inierbate ale unui fir al Vaii Comorilor…venind apoi prin Saua Claii Mari.

Spre incendiu

In timp ce urcam vedeam elicopterul aruncand, asa cum ma asteptam, saci din plastic care se rupeau la contactul cu ramurile copacilor, pini, zâmbri, jnepeni. Pilotii, incontestabil profesionisti, stiau ce sa faca, cum sa faca, actiunea insa…o mare stupizenie, o risipa de bani.

Ca exemplu, doua elicoptere, unul strain si unul romanesc pornesc sa distruga un sat. Strainii lanseaza rachete, noi, romanii, deschidem usa elicopterului pentru a executa o actiune de bombardament cu bolovani de diferite dimensiuni. Asa a fost si cu elicopterul pe Creasta cu Zâmbri…un „bombardament” fara sens. Sacii din plastic ramasi, coroborat cu vantul puternic si curentii produsi de elicopter intretineau incendiul sau constituiau o sursa buna de revigorarea a acestuia.

CUM AR FI TREBUIT PROCEDAT! Daca aveam niste reprezentanti ai statului normali.

Directorul Parcului Natural Bucegi, dl. Horia Iuncu, trebuia sa-l sune pe acel primar din raza incendiului, respectiv primarul Busteniului, sa-i ceara sprijinul. Cel mai bine era sa-i ceara un spatiu, o camera la Centrul Cultural.

Suna apoi pe seful ISU Sinaia, seful Salvamont Busteni si pe cel de la Salvamont Prahova, Jandarmerie si Politie din zona, Directia Silvica si Ocolul Silvic si-i chema apoi la o intalnire. Daca flacarile se vedeau din oras era limpede ca problema era una grava. Si, daca acesti oameni erau responsabili, constienti ca reprezinta statul, comunitatea, lasau pentru un timp alte treburi si veneau.

In paralel, trebuia trimisa o echipa de 2 oameni pe un versant opus, dotati cu un telefon, o tableta, mancare, un cort la ei, iar la fata locului o alta echipa sa culeaga date clare. Nu sa actioneze haotic, hei-rupist, cu bietii soferi de taximetrie montana incarcati cu apa, mers cu bidoane cu apa in spate…nu am depasit faza de gandire medievala.

Telefoanele, tabletele au suficiente aplicatii sa primesti poze, sa vezi live, mai ales ca este semnal in acea zona si cea de vizavi. La Centrul Cultural, cei prezenti ar fi putut vedea ce arde si cum arde, dispune masurile ce se impun, tinand cont de propunerile celor din teren care trebuiau sa fie de asemenea oameni normali, nu tot felul de speriati de bombe imaginare.

Un om normal, cunoscator al muntelui, cu simt de raspundere ar fi observat un lucru: ca arde indeosebi versantul estic si creasta acelei uriase stanci. Si daca arde primul lucru este sa ai grija sa nu se extinda. Daca versantul estic al Crestei cu Zâmbri ar fi ars in intregime, lucru greu de presupus pentru ca este aproape vertical, si nu sunt prea dese culoarele de legatura dintre copaci, nu ar fi fost nicio problema. Copacul ce ardea ar fi cazut in vale, valea pe care am urcat si care este stancoasa, neexistand vreun pericol de extindere. In acel loc o echipa de 4 oameni ar fi ridicat un mic zid din bolovani ca sa nu ajunga bucati de jar mai jos, accidental. Adica o sansa la vreo 200 🙂 dar ca masura de prevedere. Au chemat elicopterul sa stinga incendiul de pe acel versant, actiune ce trebuia lasata la final. Preocuparea principala ar fi trebuit sa fie indepartarea vegetatiei lemnoase de pe creasta. Tot ce era creanga, lemn fumegand trebuia scos pe poteca, adica la o distanta de 100 metri si…aruncat in acea vale stancoasa, unde putea sa arda mai departe sau putea sa nu arda, nu conta, altceva nu avea ce sa ia foc. Prioritatea trebuia sa fie: sa nu lasi focul sa intre in jnepeni, daca intra in ei este foarte, foarte greu de stins.

Versantul estic

Cand am ajuns ieri, ardeau exact acei jnepeni taiati pentru a fi trasat un culoar. Trebuiau taiati mai multi jnepeni si lasata goala o suprafata mai mare de teren iar lemnul taiat trebuia evacuat. Apoi scopul principal limitarea incendiului ar fi fost atins. Pe versant se putea cobori cu o coarda, taiati cativa copaci situati mai aproape de cei aprinsi si incheiai si acest subiect. Vorbesc din cele vazute la fata locului, un loc unde niciun sef de institutie nu a ajuns, un loc unde a fost nevoie sa se aduca voluntari din Bran, pentru ca din Busteni se pare ca nu erau doritori. Ce este drept nici nu stie cineva cum sa faca o organizare in folosul comunitatii…niste bani europeni de capusat daca se poate!

Valea, o buna bariera in calea extinderii focului

Jnepenii taiati ardeau in doua locuri, cu flacara…de regula, jneapanul poate arde fumegand zile in sir

Incendiul ar fi fost stins de cel mult 20 de oameni cu tragere de inima in 2 zile. Prin stins inteleg in principal actiunea de defrisare in jurul crestei si taierea catorva copaci de pe versant…important este in prima faza nu sa combati efectul ci sa anulezi cauza.

Angajatii Parcului, doi de la ISU, voluntari din Bran…iata-i pe cei 100 din presa 😉 … 1, 10,32, 78, 100, hai ca sunt toti!

Ieri, ardeau cu flacara jnepenii. Am turnat cei 6 litri de apa pe care i-am adus, am mai gasit 2 intr-un bidon pe acolo, nu era nimeni prezent…si l-am lasat fumegand, pana au sosit cei de la Parcul Natural cu voluntarii din Bran, 2 de la ISU (deja traim istorie reala daca au ajuns ei acolo, notati in cartile de istorie aceasta fascinanta marturisire!) si un padurar…vreo 10 persoane, cu drjube, apa si topoare. Daca nu arunca crengile taiate in acea vale, dar nu de-a dreptul ci sa mearga pe poteca mai in sus, nu stiu cum vor reusi sa-l stinga definitiv. Asa, jneapanul poate parea stins si il vezi dupa 5 zile arzand in flacari mari.

In spate lor, Georgica padurarul 🙂

Elicopterul putea fi folosit de vreo 2 ori poate, sa stinga flacarile de 2-3 metri cum s-au zis ca erau…dar chiar si asa, focul ardea intr-un loc, defrisarea avea loc la 30 metri distanta…mai bine distrugi 100 mp de jnepenis decat sa-ti arda 1000 mp si sa nu stii apoi cum sa-l limitezi, focul. In plus, elicopterul a umplut de plastic jnepenii, daca incendiul se va propaga, va arde bine plasticul cu jnepeanul, am vazut ca „se inteleg” bine 😉

Vreo 3 zile a intervenit elicopterul, va dati seama ce factura uriasa va trebui platita…de noi sau de Casa Regala. Fara incompetenta si delasare, pe sistem „noi nu schimbam lumea” incendiul ar fi fost lichidat de o mana de oameni de munte.  Cu cineva responsabil care sa coordoneze actiunile si cu oameni constiinciosi, lucrurile ar fi stat altfel…le-a placut sa-i vada lumea pe la televizor, lamentandu-se. Pe toti care i-ati vazut miorlaindu-se la microfoane, sa stiti ca ei si sefii lor nu au ce cauta ca angajati la stat.

Inexistenta poteca, nu este cale de acces…o vezi si din avion. Ea te duce chiar la Creasta cu Zâmbri

Niste regii de prost gust, cu munca in zadar, stiti, munca din aceea prosteasca la fel ca in armata…ca sa nu stai adunai frunze. Asa si acum…ca sa arate ca fac ceva, umpleau saci cu apa, mergeau cu masinile chipurile „la interventie”, „in misiune”. Va dati seama in ce lume fantezista li se invart mintile? Va dati seama cat de putred este acest sistem corupt al statului, cu angajati adusi pe alte criterii decat cele profesionale?

La fata locului, pentru ca tot vorbim de inexistenta unei poteci prin acea zona 🙂 a fost si inspectorul Clementin de la Parcul Natural. Omul acesta are pe la 100 kg si a ajuns fara probleme, la fel si altii cu tragere de inima. In schimb, anumiti jandarmi, pompieri, alti angajati ai statului, mult mai tineri nu au vrut sa mearga, gasind tot felul de tertipuri. Intr-o tara normala, acum trebuia facuta curatenie in unele institutii. Sa plece la alte treburi aceia care nu au mers la incendiu si care nu au o explicatie argumentata. Lucrurile vor merge insa mai departe, toti incompetentii vor fi felicitati, Ocolul Silvic va multumi ISU, ISU pilotilor, Jandarmeria Salvamontului, unii altora, si actele vor arata bine fiind toti de comun acord. Nu ar fi rau sa i se sugereze primarului din Busteni, dl.Savin, sa mai faca pe cineva „cetatean de onoare” al orasului 🙂 Acum ar exista si motivatie „a salvat orasul, muntele, de foc”. Stiti doar ca la Busteni este deschisa cu fonduri europene o fabrica de cetateni de onoare, unde acestia se fac pe banda rulanda. Si conform cincinalului  trebuie indeplinit si planul…o lume, un oras numai din cetateni de onoare :)) Nimeni sa nu mai plateasca vreun leu statului, toata lumea sa ia terenuri free pe Valea Cerbului :)) Sa nu va inghesuiti…ca sa nu faceti buba la picioare, asteptati „umpic” :)))

Abisuri, si de o parte si de alta, a potecii :)) Data viitoare o sa imi iau ceva sa ma leg la ochi…ca mi se face rau de atata inaltime :))))

Saci scosi de mine de prin jnepeni, cca. 30 bucati si dusi mai departe de zona focului.

Pe aici au coborat oamenii din imaginile de mai sus, adica prin partea superioara a Vaii Comorilor

Astea fiind spuse, nu-i mai credeti pe aceia care vorbesc pe la televizor…nu stiu decat sa minta pentru a-si acoperi lacunele profesionale.

Cititi si din alte surse:

http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/o-noua-interventie-a-elicopterului-mai-la-incendiul-din-bucegi-271366.html

Veti observa cum cel de la ISU vorbeste despre „terminarea unei fasii de protectie”…ati vazut vreuna prin imaginile mele, de la fata locului? Omul bate campii si abureste lumea cu un limbaj cu termeni militari. Ati vazut cumva ca focul arde doar „intr-o zona foarte abrupta”? Cititi si ce mai preciza omul acela, maior la ISU, cu panta de 80%, ce i se spunea si lui ca visau unii, altii 🙂

Mai cititi cat de fraieri sunt, cu apelarea la sprijinul unor tari vecine, cu derogari de zbor… luati va rog nota de aceasta LECTIE DE PROSTIE AUTOHTONA! Are de toate…mai ales final, cu 100 de persoane care lichideaza incendiul…i-am numarat, mai numaratii si dv, ca am obosit, asa sunt de multi! Eu zic ca poate am gresit si ca parca erau mai multi de 100, eu asa zic…daca stau sa ma gandesc umpic si nu un pic, erau cu mult mai multi. Adica erau multi-multi, incendiul nu a avut nicio sansa…Domnilor sefi de institutii, sa le dati prime celor 300, m-am gandit eu bine si sigur cei 100 vor fi prin acte 300, si lor si dv. Fara ei, voi, nu stiu ce ne-am fi facut…

De aceea se nasc cate unii ca sa faca diferenta! 🙂