Chiar daca nu a fost un articol complet, cu tot ce am vazut si este pe acolo, e de ajuns sa gasesti motive ca sa-l vizitezi.
Insa cum arata vecinul de mai sus, adica Domeniul Buftea, un alt loc incarcat cu istorie? Tot asa, prin mai am fost si pe la Buftea. Intre cele doua domenii sa fie vreo 10 km distanta.
Pai, daca la Mogosoaia trecem in revista vietile Brancovenilor, gasim mormintele unor Bibesti, ne amintim de Martha Bibescu, biserici, istorie, traversam alei bogat impodobite cu flori, faci ce vrei, te asezi pe iarba sau pe banca… asculti un concert sau vizitezi un muzeu, la Buftea, pe domeniul Stirbey nu e deloc asa.
La Buftea, istoria e lasata undeva intr-o parte, sa o descoperi singur. Spre deosebire de Mogosoaia, la Buftea ca sa intri pe domeniu platesti. Fiecare persoana plateste 50 de lei si ti se da un voucher pe care-l poti folosi la restaurantul domeniului.
Un teanc de vouchere isi asteptau clientii. Partea istorica nu prea e luata in seama. Daca iti iei un voucher, poti face orice pe domeniul de la Buftea. Te plimbi pe toate aleile, prin fostul palat, faci poze, faci ce vrei, nu te intreaba nimeni nimic. Daca ai voucher, totul e perfect 🙂
Evident ca pe alei nu gasesti o banca si domeniul e chiar mare, nici nu ai voie sa stai pe acolo, pe iarba cum vezi la Mogosoaia. Nici cosuri de gunoi nu sunt.
La Buftea, pe acest domeniu, se fac insa o multime de evenimente, nunti etc…
Iata si niste poze:
Au cateva animalute faine…
Cel cu bicicleta e paznicul, el asa da ture…
Castel de apa
Capela, locul de veci al Stirbeilor… interesant mi se pare altceva. Multi fac nunta in fata capelei mortuare, probabil pentru ca da bine constructia…
Asta inseamna sa nu cunosti istoria locurilor….
Capela este inchisa, am inteles ca a si fost vandalizata dupa Revolutie.
Intrare in fostul palat al lui Barbu Stirbey, administratorul Domeniilor Coroanei
Regina Maria, ea isi avea propriul apartament in palat.
Blazonul
Mai vezi asa ceva si la castelul de la Voila
Deci palatul de la Buftea arata asa pe afara:
Aici e terasa restaurantului.
Ca sa nu va simtiti pacaliti 🙂 am pozat cateva pagini din meniu. Daca mai doriti si alte pagini, sa-mi spuneti 🙂
Cica apare pe la nu stiu ce show televizat. Cum nu ma uit la Tv, nu am auzit de Antonio Passarelli. A venit totusi un domn pe la mese si intreba cum e mancarea, cred ca dansul era…
Cam asa cu Domeniul de la Buftea. Accentul se pune pe mancare si ei nu dau gres pe linia asta. Insa, cu partea culturala, istorica…mai sunt multe, multe de facut. Dar in mod sigur nu aduce bani… asa ca…
Fara vorbe prea multe ci, sa las imaginile sa spuna povestea.
Cum traversezi centrul Predealului, nu ai cum sa nu remarci cladirea impunatoare a hotelului Carmen. Putini stiu ca acest hotel recent modernizat, este depozitarul unei istorii bogate si putin cunoscute. Povestea hotelului incepe in urma cu 85 de ani cand un general pe nume Demetriu il ridica. Ulterior, il pierde la un joc de carti…
Admiram hotelul dinspre sud spre nord:
Hotelul Carmen cu muscate rosii atarnand pe la balcoane si geamuri.
Trecem DN 1 dinspre gara spre hotel:
Frumos 🙂 Pana la cofetarie, am intrat in restaurant.
Pe meniu, ne uitam si alegerea e romaneasca, clasica, predictibila: snitel de pui cu piure. Nu stiu daca ati vazut pe Youtube, filmuletul lui Mircea Bravo cu „sfintirea in camin”… pentru ca, in cazul de fata, s-a intamplat ca in rugaciunea preotului: „snitelul mic fa-l mare/la zacusca nu fa floare” :))
Doua snitele chiar mari, serioase si facute cum trebuie… 20 lei ambele.
Sa vedem si cofetaria. Cand eram mic, am venit, evident nu singur, de atatea ori la celebra cofetarie „Carmen”. Iata cum arata astazi:
Afara…
In interior:
Povestea hotelului in imagini si nu numai…
Prajiturile au preturi intre 5 si 10 lei
Krantz – 5,5 lei
O alta atractie ar fi inghetata Coupe Jacques… 4 sortimente de inghetata la 16 lei. Sau poate fi cumparata doar o cupa cu 4 lei. Daca iei 4 cupe, atunci iese ceva de genul acesta:
Cu siguranta cel mai reprezentativ muzeu al judetului Prahova. Si mare ca suprafata dar si ca valori istorice detinute. Azi, imagini cu unele monede din muzeu:
Monede de sec. I i.Hr. ce fac parte din tezaurul geto-dac descoperit la Rafov, Prahova.
Monede vechi grecesti din colectia lui Nichita Stanescu
Monede din tezaurul de la Plopu, Prahova
Monede din timpul lui Mircea cel Batran
Monede descoperite la Ploiesti
Tezaur monetar descoperit la Bucuresti
Monede din perioada domniei lui Carol I
Monede macedonene
Dupa o vizita la acest muzeu, poti face articole diverse o luna de zile 🙂
Stim toti ca se schiaza excelent la Predeal. Nu e rau deloc nici la Busteni si nici la Azuga. Cred ca si la Sinaia se va schia dupa zilele acestea de ninsoare. Acum, dimineata, muntele este in ceata, deci ninge viscolit.
Ani de zile, Sinaia a fost cea mai cautata statiune de pe Valea Prahovei, urmata de Busteni, Predeal si Azuga. Din a doua jumatate a lunii decembrie, cei din Predeal au preluat stafeta, fiind mobilizati exemplar, au evenimente diverse, partii excelente… circa 10-12.000 de oameni au petrecut Revelionul pe partie. De Craciun si Revelion, in Predeal au fost cazate circa 24.000 de persoane. Fara a socoti particularii, vilele neclasificate etc. De la Craciun, trenurile sunt pline de oameni care merg la Predeal sa schieze. Mai coboara si la Busteni si Azuga, dar la Predeal se da jos jumatate din calatori.
Jandarmii sunt prin zona, abia fac fata si, uneori, ii vedem luand parte si la actiuni neinspirate:
Pentru ca erau foarte multi, turistii cu sanii au navalit pe o partie de schi si se dadeau la baza acesteia. Schiorii s-au concentrat astfel pe alte partii. Deci toata lumea multumita, fiecare venind la Predeal sa se bucure de zapada alaturi de cei dragi…
In acest context, apare un echipaj de jandarmi total neinspirat. Turau motorul incercand sa disloce o masa de oameni pasnici. Le spuneau sa se dea mai incolo, evident ca nimeni nu-i baga in seama decat pentru cateva secunde. Apoi faceau acelasi lucru. Oricum actiunea era inutila la sutele de oameni prezente deci, decat sa te dai in spectacol turand motoare si stricand bucuria oamenilor, mai bine stai jos la baza si te uiti, sa te vada pe acolo, ca existi, nu ca-i iei la goana.
Au uitat mersul pe jos de cand statul le-a pus la dispozitie tot felul de mijloace. Si ei uitand ca statul e compus din cetateni nici nu-si mai dau seama ce fac.
„Spectacol”, anumite actiuni spun totul despre educatia unui om.
Care e faza de te plimbi motorizat pe o partie cu oameni pasnici??
Ma gandeam ca le multumesc ca au venit la Predeal si ca ii asigura ca ei sunt acolo pentru siguranta lor. Da’ de unde…
Adica, nu-l vede nimeni si pe el sau ce… bine, ca nu si-a pus mintea cu turistii, sa-i incercuiasca si sa-i bata pe toti dintr-o lovitura :)))
Sa se duca acolo 🙂 Peste cateva minute, lucrurile erau cum au fost initial.
„Misiunea” a fost indeplinita 🙂 🙂 A fost o actiune preventiva. Daca ii intrebi preventiv la ce sau la cine… nu inteleg ce vrei sa spui. Li s-a parut lor ca oamenii aceia cu saniile faceau ei ceva pe acolo, parca nu se dadeau bine cu sania, ocupasera abuziv domeniul schiabil 🙂 In conditiile in care, ca sa ajungi la partiile Predealului parchezi la nu stiu cate strazi distanta, cand marea majoritate a turistilor inchiriaza material sportiv de la predeleni, cand iti dai seama ca nu ai cum sa controlezi atata populatie, stai in banca ta si te axezi pe prioritati. Te dai jos dupa masinarie si te plimbi printre ei, sa te vada, sa dai o mana de ajutor sau un sfat, dupa caz. Cand te sui pe o masinarie zgomotoasa si te bagi printre ei si le spui sa se duca mai incolo, (poate in padure, cine stie!) actiunea seamana cu a unor tarani luati de la depanusarea porumbului si pusi in hainele statului sa depanuseze pe aici, ce li se pare lor… 🙂 Ceva era in neregula, erau turisti multi pe partie! 😉 Problema serioasa! Cred ca astia au intervenit zi de zi in acelasi mod. Ba’, putini da’ buni!!! 🙂
O metoda buna de prevenire a accidentelor era sa stea cineva jos, la baza partiei, si sa le spune celor cu sanii, sa nu vina cu viteza de sus si sa se arunce in plasa de protectie, ca nu e din puf. Am vazut ca se mai aruncau unii cu sanii cu tot in ea, si nu cred ca este o placere sa te prinzi cu o mana sau cu un picior in ochiurile acelei plase. Am aflat ca au fost vreo 30 de accidente din acestea, adica astia prinsi in plasa, au trebuit scosi 🙂 Daca jandarmii ar fi stat jos si le-ar fi interzis sa se mai arunce in plasa, nu se intamplau atatea. Dar asta presupune a merge pe jos si, din ce vad, jandarmilor predeleni le lipseste acest exercitiu. Folosesc mijlocul motorizat in orice situatie… adica abuziv si fara discernamant, e clar.
…
Vazusem o statistica prin care Predealul are peste 6000 de locuri de cazare, Sinaia vreo 4000, Poiana Brasov vreo 3000…
Peste toate, a sta in coloana pe DN1, a devenit un mod de viata. Oare ce fac oamenii astia in masini, in afara de a-si face nervi? Cred ca si peste 5 ani va fi tot la fel. Multi au lasat masinile si calatoresc cu trenul. CFR-ul este atat de neinspirat incat pierde o groaza de bani in vremuri in care pot face bani multi. Sunt atat de neputinciosi si de incompetenti incat a da vina pe prostie e prea putin. Ca exemplu: un tren Regio pleaca din Brasov spre Bucuresti, pe la 4 dimineata. Acesta are 6 vagoane si pana la Bucuresti abia se umple jumatate. Trenul nu opreste in gara din Poiana Tapului, cel mai mare cartier al Busteniului, dar opreste in gara Valea Larga de unde nu se urca nimeni niciodata, pentru ca nu locuieste nimeni pe acolo :)) Solicitari sa opreasca trenul in aceasta gara au fost facute cu zecile si de calatori si de personalul C.F.R. Dar e inutil! 🙂
In orice zi daca esti in Predeal si te uiti la trenul de ora 13:40 si ceva, care vine din Brasov si merge la Bucuresti, o sa vezi o chestie interesanta. Pe peron o masa de oameni asteapta trenul si nu poti sa-i numeri cat de multi sunt. Si vine trenul CFR-ului pe jumatate plin si cu trei vagoane. Se inghesuie lumea ca sardelele. Ca atare nimeni nu poate controla biletele. Controlorii oricum nu mai pleaca in control cand vad trenul plin, ca le sare lumea in cap. Prin urmare, in aceasta situatie, foarte multi nu-si mai cumpara bilet. Oricum de la Predeal la Ploiesti nu are cum sa vina nimeni. Sa nu mai zic ca de la Sinaia la Predeal si invers este chiar inutil sa-ti cumperi bilet. E imposibil sa se strecoare controlorul printre atatia oameni.
Cealalta firma, Regiotrans, macar vine cu doua garnituri, sunt mai inspirati. Problema este ca atunci cand e frig afara, deschizi mai greu usile fiindca ingheata. Dar depinde de controlor, cand ii trage un sut in maner, imediat se deschide 🙂
„Feriti linia, trece un tren” 🙂
…
Sper sa ma vad zilele urmatoare cu un domn primar si sa postez aici, un anunt care va bucura pe multi.
…
Dupa cum se vede, mi-au trebuit niste zile sa-mi gasesc cuvintele. Cred ca nimic nu ma marcheaza ca dezinteresul, lipsa de bun simt, fuga de responsabilitate, falsitatea. Am vazut oameni de un anumit nivel intelectual, care au ani multi de scoala, si sunt dezumanizati, au tot felul de masti si adesea nu ma regasesc langa ei, chiar daca viata te duce in preajma lor. Si cand observi ca acea forma cea mai grava de nesimtire se manifesta la o femeie, ramai socat. Adica o femeie este o femeie, totusi. Este altfel croita. Da’ de unde? :))
De bunavoie si nesilit de nimeni si fara nicio obligatie sau vreun cost, plata, m-am oferit sa ajut pe cineva la un proiect. Ca mai sunt si prosti din astia pe lume si… mai activez sporadic in aceasta breasla 🙂 Imi ofer eu pozele facute in urma unor drumuri, zile pierdute pe coclauri, asteptari in diferite momente ale zilei. Implic niste specialisti in proiect, se da forma proiectului si se expune doamnei, beneficiara proiectului, noi lucrand asa, ca sa iasa un lucru bun 🙂 Fara asteptari, fara nimic, cinstiti asa, adica fraieri 🙂
Madame, incapabila sa noteze modificarile de final, nu mai face nimic, desi era absolut interesul ei. Nu avea pix sau hartie 🙂
Sun totusi eu, sa le notez pentru forma finala dandu-mi seama ca lenea e prea mare. Ok, si vorbeam si notam! Ea vorbea, eu scriam. Practic, nu a miscat un deget… nu pozele ei, nu munca ei, nu alcatuirea proiectului, nu un cuvant scris, nu bani cheltuiti. Ca e frumos sa fii politicos si sa iti oferi ajutorul cand e nevoie… Numa’ ce aud zbierete in telefon ca ce fac, o tin o ora la telefon? I-auzi, frate! 🙂 Pai timpul meu era dat ei, nu invers. Timpul tuturor, pentru a face ea o chestie faina. Si cica nu e nesi, eu sunt 🙂 Sar peste episodul cu injuraturi, ca in anumite momente ca acestea, uit de orice si tiganul e mic copil. Adica, ‘om fi noi pe aici, pe la munte, mai poetici, ca o fi de vina atmosfera, padurea sau genele ciudate, nu stiu, dar sunt niste limite… si dincolo de limitele acestea, mie imi da mereu cu cratima la matii 🙂 La mine nu se aplica niciodata ca ala mai destept cedeaza, mai ales ca in poveste nu eram ala destept, ca daca eram, nu ma bagam. Logic! :))
Cum s-a rezolvat? Nu s-a rezolvat, e in aer totul. Dar am reusit sa notez totul :))) M-am uitat in oglinda si m-am intrebat: „bai asta, tu mai ai curajul sa mai iesi din casa, asa, idiot???” :))) Unde si cum le gasesc ramane o enigma 🙂 EL e de vina… 🙂
…
Acum sa va spun ce au descoperit unii prin Bucegi. Va spun asa, in linii mari, ca revin cu un articol detaliat.
Un preot discuta cu niste enoriasi. Din aproape in aproape, calauzit clar de Dumnezeu, nu radeti ca asa este in unele cazuri, ajunge el prin Bucegi la mormintele unor pustnici si calugari. Depasind orice obstacol, sapa omul acesta si gaseste resturile neputrezite ale unor oameni care si-au dedicat viata celor sfinte. Sa vedeti imagini cum capetele celor ingropati au podoaba capilara pe ele dupa zeci de ani. Am aflat de aceste descoperiri prin octombrie sau noiembrie. Lucrurile s-au intamplat acum vreo doi ani si, desi, vorbisem cu staretul acelui asezamant monahal despre diverse lucruri care-l interesau si pe el, nu mi-a zis de ce se intampla in acele momente pe la el prin batatura. Povestea se concentreaza si pe un pustnic a carui grota nu se mai stie. Intamplarea face ca eu sa fi gasit acea grota si nu am stiut cine a aranjat-o in asemenea fel. Evident nu este grota Pustnicului cum se poate crede. Am prezentat-o eu pe aici, de cateva ori. Deci, daca mi-ar fi spus ce se intampla, omul acela, preotul scutea luni bune de cercetare si de munca. I-au scos pe aceia din pamant, grota nu au gasit-o, i-au mutat in chestii speciale, sunt niste demersuri… avem de a face cu o poveste frumoasa dar nu are cine sa vi-o spuna pe indelete. Trebuie sa-mi fac timp sa vi-o prezint!
De incheiere, am gasit si alti „prosti”. Tot pe acolo si astia, ca sunt „prosti” si „prosti” pe lumea asta, tot felul de categorii, fiecare in breasla lui 😉
Primul episod din acest an; dintr-un serial inceput in 2013.
Cautand azi raspunsuri in Brasov la intrebari din Valea Prahovei.
Daca „100 de pasi in timp…” a fost varful iceberg-ului, in acest an va fi ceva ce nu-si imagineaza nici cei mai apropiati prieteni.
O doamna m-a intrebat azi in Brasov: „Dar ce faceti, inventarul bisericilor?”… asa ca, desi nu este vorba de vreun inventar, va invit sa parcurgeti un itinerariu frumos printre biserici brasovene: evanghelice, catolice, greco-catolice.
Cum e Brasovul? Cum altfel, decat cel mai frumos oras din Romania! 🙂
Biserica evanghelica Sf. Martin se afla situata mai jos de Cetatuia Brasovului, pe Dealul de Jos sau Dealul Martin cum era numit de sasi.
Biserica este al doilea edificiu religios ca vechime, dupa biserica de la Bartolomeu, tot evanghelica si aceea. Intai a fost o capela pe la 1225, apoi o biserica mica pe la 1235, si s-a tot largit cu timpul, capatand forma actuala in anul 1792.
A fost ridicata de calugarii franciscani, fiind asadar la origine romano-catolica. Tot cu timpul, luteranismul a inlocuit catolicismul si bisericile Neagra, Bartolomeu si Martin au devenit evanghelice.
Biserica Sf. Martin si cimitirul
In prezent, in biserica nu se mai tin slujbe fiind inchisa… dar se poate vizita cu acordul celor de la Parohia Brasov a Bisericii Evanghelice.
Si pentru ca la articolul anterior publicasem ceva despre potcoave… iata ca Sf. Martin este nu doar ocrotitorul soldatilor, al celor nedreptatiti, saracilor dar si… al potcovarilor 🙂
Fosta cale de acces la biserica. Se intra pe str. Nicolae Filimon din str. De Mijloc si se ajunge aici, la acest trepte sparte, cu imprejurimile pline de gunoaie. In fata, vedeti si un zid alb pe unde era odata intrarea. Acum se ajunge la biserica prin str. Dealul de Jos.
Existenta unui pod…
Continuam spre o alta biserica evanghelica:
Biserica evanghelica maghiara
Nu departe de biserica aceasta, langa cladirea Teatrului, gasim o capela catolica, ce nu mai atrage atentia nimanui:
Capela fostului cimitir catolic
Capela… parcul de langa teatru a aparut ca urmare a distrugerii unui cimitir din care a mai ramas o capela degradata, inchisa/
Continuam spre o alta biserica evanghelica:
Biserica evanghelica germana
Astfel de placute spun pe scurt povestile unor orase. La Predeal nu este niciuna, la Azuga niciuna, la Busteni cel mult doua sau trei, la Sinaia vreo 5… la Brasov fiecare monument istoric are o astfel de placuta. Asa se traduce educatia, civilizatia, bunul simt… prin tot felul de detalii aparent minore.
Aceasta este o alta biserica veche a Brasovului.
A fost ridicata pe ruinele unei capele inchinate Sf. Varvara, constructie ce se crede ca a fost realizata inca din secolele XIV-XV. Personal mi-a placut aceasta biserica, confirmandu-se mai apoi ca sasii sunt niste oameni mai speciali… o doamna ne-a explicat excelent istoria locurilor si a diferentelor dintre ei si catolici.
Biserica este situata pe str. Dr. Cantacuzino
Din acest loc, am mers sa vedem unde era Manastirea Franciscana, adica pe str. Sf. Ioan:
Edificiul catolic
…
O pauza pentru alte peisaje urbane:
Cimitirul Eroilor Revolutiei din 1989
Acolo este Muzeul de Istorie, e interesant, dar nu are cine stie ce expus…
Interesant este Muzeul Civilizatiei Urbane, situat la doi pasi de Piata Sfatului… un bilet este 7 lei, personalul este foarte amabil, este deschis de marti pana duminica intre orele 9-17. Site: http://www.etnobrasov.ro/
Langa muzeu este si Biserica Neagra, cu multe de vazut, atat in ea, cat si in preajma acesteia. Este mult prea cunoscuta ca sa mai postez nu stiu cate poze:
O mica intrare in biserica
Pe niste trepte, peste drum de statuia lui Honterus, am stat sa vad ce gust are o felie de pizza, timp in care priveam lumea, imprejurimile. In spatele meu, treptele duceau in salile de clasa ale unui liceu… la unele ferestre am vazut gratii de pe timpuri… probabil ca sa nu chiuleasca elevii 🙂
In stanga mea iata ce se vedea:
Tot prin preajma mai este si casa parohiala a Bisericii Negre, dar si o cladire cu un istoric specific:
Pe str. Muresenilor mai este o alta biserica romano-catolica, este cel mai impozant edificiu catolic din Brasov:
Ridicata pe ruinele unei biserici mai vechi, intre 1776-1782
In drum spre singura biserica greco-catolica din Brasov, am trecut si pe langa biserica ortodoxa Blumana:
Am mai gasit in cartierul Astra si o alta parohie ortodoxa Blumana 🙂 De ce oare peste tot apare Blumana, nu stiu.
Biserica greco-catolica
O doamna tocmai incuia usa bisericii, dar s-a intors si ne-a intrebat daca dorim sa vizitam biserica… asa ca am intrat si ne-a povestit un pic, cu multa amabilitate. Pe scurt, greco-catolicii au fost ortodocsi initial, dar decat sa fie desfiintati in Transilvania, au ales sa apartina de Roma. Tin slujbele tot ca ortodocsii, doar ca se subordoneaza Papei. Din ce am vazut, au si de la ortodocsi, si de la catolici influente. Spunea doamna respectiva ca singura diferenta mai importanta ar fi ca ei spun Spirit in loc de Duh Sfant.
Ultimul popas l-am facut la o biserica din cartierul Astra, tot catolica:
Biserica „Inaltarea Sfintei Cruci”, situata pe str. Stefan cel Mare si Sfant.
Foarte buna asta 🙂 depinde cum si cine o interpreteaza.
Cam atat! O sa inchei cu o piesa muzicala, ca de multa vreme nu am mai pus una 🙂
Dar si in 2015 se poate sa adaugam un „Descoperiti Brasovul”, doar este cel mai frumos oras din Romania, in opinia mea, clar subiectiva… Cam asa, ca in piesa aceasta superba 🙂
Pasionant este subiectul troitelor din acest oras. Iata cateva pe la care am ajuns si ce am facut intr-o zi plina prin Brasov, o zi in care am avut niste scopuri clare, nu ca in excursia de saptamana trecuta din Postavaru:
Troita lui Ilie Birt din Piata Prundului, ridicata in anul 1738
Biserica Sf. Nicolae din Schei, ridicata pe la 1495, se presupune totusi ca prima biserica din aceste locuri a fost ridicata de Negru Voda. In aceasta biserica, se afla pictat si Mihai Viteazul.
Este bine de stiut
Muzeul Primei Scoli Romanesti se afla in curtea bisericii Sf. Nicolae
Se pare ca exista si o initiativa de cunoastere a acestor elemente fundamentale ale romanismului… poate la anul ne potrivim si noi cu evenimentul.
Regele maghiar Solomon (1063-1074) pictat pe un fost restaurant, cu traditie in perioada comunista, nu departe de obiectivul Pietrele lui Solomon. Pictură asupra careia am zabovit cu alti cititori, mai ales la acest subiect:
De la an la an, pictura se sterge, devine mai neclara. Din pacate!
Aici este prima troita ce mi-a atras mie atentia:
A fost ridicata in 1796 si se numeste „Troita din Podu Cretului”.
In interior este o alta cruce de piatra. I se mai spune „Troita de la Valcelu”. Probabil toate aceste denumiri apartin marelui scriitor Vasile Oltean, contemporan cu noi, o enciclopedie vie a Brasovului, cel care are grija de Muzeul Primei Scoli Romanesti, care preda la Universitate, este preot, istoric, consilier judetean, etc si etc. A scos nu stiu cate carti.
Ei bine, l-am cunoscut pe acest om si am aflat o multime de chestii interesante de la dansul. Parca in 2013 sau pe la inceputul lui 2014. Omul acesta, super pregatit, are un defect… in opinia mea. In opinia altora este perfect 🙂 Nu are niciun ucenic, nu a pregatit pe nimeni, nu a transmis nimanui ce stie. Ce a transmis a pus in carti pentru cumparat. Insa el stie cu mult mai mult de atat. Cu toate acestea, multe informatii se vor pierde atunci cand nu va mai fi… din cauza orgoliului sau a altor chestii pe care eu nu le inteleg. Dupa ce l-am intrebat si mi-a zis ca nu are pe nimeni care sa-l urmeze, nu am mai vorbit cu el. Cand stii atatea si le tii pentru tine, stiind ca ai trecut totusi de o varsta, mi se pare stupid. La anvergura lui trebuia sa aiba 3-4 ucenici… mi s-a parut si cam iubitor de bani, adica statea sa dea bilete de cativa lei la acel muzeu 🙂
Aceasta este o troita pe care noi am gasit-o intamplator in 2015. Se numeste „Troita de la Pernea” si se afla la strada Democratiei. A fost ridicata in anul 1855.
Datorita trecerii timpului nu se mai cunoaste ce scria la baza
Priviti cat de bine este ascunsa
Buun! Si dupa ce am fost pe itinerariul Piata Prundului-Biserica Sf. Nicolae-Mormantul lui Nicolae Titulescu cu patrunzatorul sau testament-Pietrele lui Solomon, am zis sa urcam si pe Tampa. Cum m-am gandit eu ca nu are rost sa ne intoarcem pana in zona de unde suie „drumul serpentinelor”, am studiat putin culmile. Si mi s-a parut ca ar fi o poteca nemarcata prin padure, mi se parea logic ca aceia care locuiau pe langa padure sa aiba o carare spre Tampa. Asa, cu ochii dupa reperul natural stabilit, am intrat pe str. Curcanilor.
Pe aceasta strada, la capat, a fost amplasata acum ceva timp, cea mai veche troita din Brasov, si anume: „Troita din Cutun”. Ridicata la 1292, este in prezent amplasata in cimitirul bisericii Sf. Treime din Cetate, nu din Schei. Cat am umblat si dupa ea intr-o vreme sa o gasim 🙂 Prin 2013 sau 2014 🙂
Mai vedem o data biserica Sf. Nicolae si intram deci pe str. Curcanilor. Denumirea vine de la cei care au luptat in razboiul de independenta (1877-1878).
Destul de repede gasim la o intersectie, o alta troita, de care nu stiam:
Este inchisa cu un sistem vechi cum am vazut prin anii 88-89, la magaziile unor vecini.
In interior se afla „Crucea din Grui”. A fost ridicata in anul 1781.
Sunt cateva zeci de troite prin Brasov, si zic eu, ca pe acelea mai importante le stim si noi. Am intrat in padure, pe o alee mica, pe langa o casa, ajungand intr-o poteca nemarcata. Tinand directia, adica urcand spre stanga, dupa circa 20 minute am ajuns intr-un traseu turistic:
Adica am iesit foarte bine, aproape de Saua Tampei.
Acelasi copac, alte sageti indicatore
La iesirea din padure; noi veneam pe banda albastra si urmam triunghiul galben spre varful Tampa
Sa se vada mai bine 🙂
In Saua Tampa erau destule persoane, prin poienile de acolo, pe banci…
Detaliu la o cruce din respectiva Sa
Diferite panouri vin sa spuna istoria Cetatii Brasovia. Ma intreb daca aceasta a si fost denumirea originala?!
Vedere asupra Brasovului, cartierul Schei
La varf am mancat si cele mai bune snitele din ultimii ani. Adaug mentiunea aceasta, pentru ca peste ani, fiecare detaliu devine important 🙂 Chestii care acum par banale 😉
Mai tarziu am coborat pe triunghi rosu
Steagul de pe Tampa
Terasa, statia de telecabina, releul de pe Tampa
Am ajuns in oras
Tarife si orar
Cam asa a aratat o excursie bine facuta, cu pauze, obiective, mers pe jos, am prins si trenul la intoarcere, a fost foarte bine!
De curand, am facut o excursie frumoasa… am avut si vreme buna, si traseul a fost interesant.
Am plecat din Sinaia, cartierul Malul Spitalului… spre Scropoasa, cu trecere pe la 7 Izvoare. Unii cand au auzit unde mergem, si pe jos, s-au speriat. Lor li se parea greu si lung drumul cu masina… ce sa mai vorbim de a merge pe jos. Cineva spunea ca sa nu-l sunam sa vina sa ne ia, ca nu va veni 🙂 Mda! Nu-mi amintesc vreodata sa ma fi luat cineva, ca am mers prea mult. Mereu stiu ca merg atat cat pot, nici mai mult si nici mai putin. In cele din urma, am plecat doar trei persoane.
La 7:40 plecam din Sinaia pe DN 71, am depasit intersectia cu drumul forestier Calea Codrului si am inceput sa urcam serpentinele spre Cuibul Dorului:
Cascada Vanturis inghetata
La un moment dat, am intrat pe drumul vechi spre Cuibul Dorului si am scurtat astfel vreo 3-4 kilometri:
Cabana Cuibul Dorului, unde eram la ora 8:50
Drumul din apropierea cabanei, DJ 713, era deschis, se vedeau urme ca au urcat masini, cineva aruncase si cu nisip… cert este ca trebuie sa fii putin inconstient ca sa te aventurezi pe acel drum plin de gheata. De altfel, asa cum aveam sa constatam, temerarii au ajuns la 200 metri distanta de cabana Dichiu si s-au oprit. Ce deznadejde i-o fi cuprins!! Sa vezi cabana la doi pasi si sa nu poti ajunge din cauza unor nameti.Pe la curbe nu ajunge soarele, parapetii lipsesc, pentru ca acest drum nu va fi gata niciodata… de aceea este si inchis oficial. Ar fi trist sa mai devina si mormant de oameni, dupa ce este unul al milioanelor de euro.
Nici pe drum nu am stat prea mult, preferand totusi urcusul, mult mai frumos. Dupa noi se tineau si doi caini de la cabana, unul insa a cedat si a ramas la cabana Dichiu, celalalt, desi l-am imprietenit putin cu piciorul, a mai venit dupa noi pana la Scropoasa si s-a pierdut pe acolo. Na, daca nu a vrut sa asculte!
Si iar pe drum, iesind la un punct panoramic, situat la limita dintre judetele Prahova si Dambovita. Mare parte din aceasta drumetie a fost pe drum, pentru ca prin padure era zapada prea mare, stabilisem sa mergem pe unde este mai accesibil.
Un molid mic
O pauza la soare
Si o alta, la umbra
Asa arata drumul cand am ajuns la cabana Dichiu, cea din imagine. Cine a incercat sa ajunga cu masina, trecand peste multe pericole, aici s-a oprit.
La cabana Dichiu iesise un domn pe la fereastra, surprins de aparitia noastra. Ne-am dat buna ziua, dar daca-i spuneam ca venim inapoi dupa o „trecere” pe la Scropoasa, probabil i-am fi stricat ziua 🙂
Am inceput coborarea spre Valea Ialomitei, trecusem ramura estica a Bucegilor
Destul de repede am ajuns la intersectia spre Moroeni-Scropoasa si Zanoaga-Bolboci. Era 11:00 si un pic. Continuam pe drum, vreme buna, cald si nu mai intram prin padurea Dichiului ca sa scurtam… aveam timp destul la dispozitie. Trecem si de cantonul Administratiei Parcului, de o troita, si intram pe drumul auto spre Scropoasa… unde ne intalnim cu un utilaj de deszapezire. Tocmai curatase drumul. Perfect!
Uite asa, ajungem la 7 Izvoare, sursa unor povesti incredibile. Eu mai trebuia sa verific niste aspecte, informatii, sa nu le redau in carte fara acoperire… acesta a fost, de fapt, scopul excursiei. Dar cum unii voiau sa se plimbe, am zis sa leg problema mea de timpul lor liber 🙂 Ei voiau un traseu lung si fain, eu sa ajung la 7 Izvoare, asa ca le-am facut ciorba pe toate.
Am revenit la drum si, dupa cateva curbe, am ajuns la lacul Scropoasa si la constructiile din acest loc:
O casa veche la Scropoasa
De cand s-a inchis cabana de aici, nu este aceasta din imagine, totul pare incremenit in tacere. Nu am stat mult, lacul era partial inghetat, vreo 20 de rate erau undeva pe langa un mal… poezie…
Am inceput sa urcam pe traseul ce strabate Cheile Zanoagei, un traseu destul de lejer, marcaj cruce albastra, timp, cam o ora
Tot sectorul acesta am mers singur, ramaneam mereu in urma, la poze, mergeam foarte incet
S-au pastrat foarte bine podetele facute acum cativa ani de catre Salvamont Dambovita
La fel si toate panourile Administratiei Parcului amplasate intre Scropoasa si Zanoaga
Am stabilit sa facem un popas pentru masa pe langa acest versant… am urcat putin, dar a meritat efortul, peisajul era de vis 🙂 Dar mai era pana acolo…
Al doilea podet peste Ialomita
Campingul Zanoaga… ma intreb daca s-a cazat cineva in acest loc vreodata? Mereu mi s-a parut lipsit de logica, dar mai ales ilegal, sa construiesti ceva pe langa barajul de la Bolboci. Bine, campingul este la vreo 500-800 metri distanta, dar nu este niciun obstacol natural intre cele doua obiective… si apoi, se afla la vreo 3 metri distanta de albia raului Ialomita. Dar poate altora li s-a parut legal… in Legea Apelor scria ca nu se pot amplasa decat constructii provizorii in astfel de zone, sau temporare. Acum, daca nu sta nimeni iarna la camping, poate fi considerat si asezare temporara 🙂 Uite asa, acolo sunt ingropati vreun milion de euro 🙂 Cred ca nu face totul nici o suta de mii, dar este alta poveste…
Baza de la Zanoaga… aici eram la 14:10
Tot pe drum am ajuns si la intersectia pe langa care mai trecusem, inchideam asadar bucla din Valea Ialomitei si reluam urcusul spre cabana Dichiu:
Prima oara am fost aici pe la ora 11. A doua oara eram la 14:30… deci trei ore si jumatate plimbatul prin Valea Ialomitei
Incepea intoarcerea pe acelasi drum… orice alta varianta, pe vreun traseu turistic, ar fi fost dificila din cauza zapezii
Ne apropiam de cabana… vedem ca soarele a topit zapada pe drum, este o poza pentru comparatie ceva mai sus
Aproape de cabana, la care am ajuns la 15:05, ne-am intalnit cu acelasi utilaj de deszapezire pe care-l mai zarisem si spre Scropoasa. Va imaginati expresia feţei soferului cand ne-a vazut si pe acolo 🙂 El deszapezise si partea aceea dinspre DJ 713, inlaturand nametii:
Totusi, ramane o cale dificila, riscanta, din cauza ghetii de mai jos
La 9:50 eram prima oara in acest loc, apoi la 15:40
La intersectia cu Calea Codrului, am vazut ca a fost distrus un panou nou al Administratiei Parcului Natural Bucegi:
A fost floare la ureche sa ajungem apoi in Sinaia, sosind pe Malul Spitalului la 17:15… si, gata excursia 🙂
Toate textele şi imaginile aflate pe acest blog sunt proprietatea autorului şi nu pot fi folosite integral sau parţial fără permisiunea acestuia în concordanţă cu Legea nr. 8/1996, privind drepturile de autor și drepturile conexe.
Un teanc de vouchere isi asteptau clientii. Partea istorica nu prea e luata in seama. Daca iti iei un voucher, poti face orice pe domeniul de la Buftea. Te plimbi pe toate aleile, prin fostul palat, faci poze, faci ce vrei, nu te intreaba nimeni nimic. Daca ai voucher, totul e perfect 🙂
Au cateva animalute faine…
Cel cu bicicleta e paznicul, el asa da ture…
Castel de apa
Capela, locul de veci al Stirbeilor… interesant mi se pare altceva. Multi fac nunta in fata capelei mortuare, probabil pentru ca da bine constructia…
Intrare in fostul palat al lui Barbu Stirbey, administratorul Domeniilor Coroanei
Regina Maria, ea isi avea propriul apartament in palat.
Blazonul
Mai vezi asa ceva si la castelul de la Voila
Aici e terasa restaurantului.
Cica apare pe la nu stiu ce show televizat. Cum nu ma uit la Tv, nu am auzit de Antonio Passarelli. A venit totusi un domn pe la mese si intreba cum e mancarea, cred ca dansul era…
Cam asa cu Domeniul de la Buftea. Accentul se pune pe mancare si ei nu dau gres pe linia asta. Insa, cu partea culturala, istorica…mai sunt multe, multe de facut. Dar in mod sigur nu aduce bani… asa ca…
