Traseul turistic: Busteni – Jepii Mici – Vf. Omu – Refugiul Tiganesti – Lacul Tiganesti – Cabana Malaiesti – Cabana Poiana Izvoarelor – Gura Diham – Busteni

„Sa mergem, poate, chiar pana la Bran”.

Plecam pe la 7 si ceva, intram la un supermarket si 7:50 ne prinde la intrarea in traseul pe Jepii Mici. Incepem urcusul pe Valea Caraimanului (Jepilor):

Cabana Caraiman deschisa… aici eram dupa vreo ora si 40 minute.

Ocolim Babele, Sfinxul…

Privim in Valea Ialomitei

Se vad cabana si statia de la Omu

Predealul si Piatra Mare

Traseul de la Omu spre refugiul Tiganesti… de unde am facut dreapta spre Valea Tiganesti. Pentru ca?.. stateam si priveam la zona Bran si cum ajungeam prea repede acolo… am zis sa o mai lungim cu Tiganesti-Malaiesti-Busteni.

Valea si lacul Tiganesti

Demult, am mancat un tort pe acel platou… nu e chiar atat de demult dar asa pare cand ma gandesc azi… pare oarecum ireal.

Primul loc de popas mai serios… la iaurt cu fructe si 2 banane, vinete si snitel… Privind spre Valea Ciubotei.

Vara, pe aici, printre maci galbeni suspendati este ceva greu de reprodus.

Baba in Clincea

Refugiul Tiganesti. Fiindca Branul era prea aproape, am ales sa ne intoarcem acasa, tot pe jos. Chiar si asa, la ora 18 eram acasa…

In refugiu…

Mai departe…

Prea aproape…

Padina Crucii

Lacul

La privit lacul… Multi veneau de la Malaiesti doar sa vada lacul.

Valea Malaiesti

Ca de obicei, aici isi da intalnire lumea civilizata din Bucegi.

Nu am reusit sa cumparam ceva pentru ca ne venea randul dupa vreo 30 de minute, cel putin…

Malaiesti, o poveste frumoasa

Pe „Take Ionescu” ne-am dus pana la Pichet si ne-am oprit la cabana Poiana Izvoarelor.

De acolo, am coborat la Gura Diham unde erau vreo 150 de masini :))

Inca mai sunt fagi verzi

Pe coborarea de la Poiana Izvoarelor

Mda, s-a dus si podetul acesta… se duc toate.

Mai intram la Penny si avem surpriza sa vedem mai multe masini cu roata blocata. Intreb si eu pentru un prieten care este motivul…

Motivul: nu sunt clienti… na, cu ce au ajuns sa se ocupe si astia…

Ziua Profesorului; Tragedie la Maratonul Pietrei Craiului; Festivalul de benzi desenate istorice; Program si tarife la Muzeul Cinegetic din Posada

Se pare ca exista si o zi a cadrelor didactice… de care am aflat chiar azi 🙂

Fara intentie, ci doar pentru ca imi place sa am totul pregatit dinainte si pe termen lung, de pe la 9 dimineata si pana pe la ora 15… am avut ceva activitati didactice.

Este si motivul pentru care nu m-am inscris in acest an la maratonul din Piatra Craiului. Daca nu faci unele lucruri atunci cand trebuie, le faci mult mai greu mai tarziu.

Din pacate, ziua aceasta de 5 octombrie a inceput la nivel national foarte trist. Intai, 10 oameni au murit intr-un accident in Ialomita, dupa care aflam ca au murit 2 alergatori montani la Maratonul din Piatra Craiului. Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti… iar noi sa realizam ca nu ramane in urma decat ceea ce am facut. Nu stim ce va fi nici macar pe termen scurt… motiv pentru care prezentul ar trebui tratat cu mai multa responsabilitate.

Cand participi la un concurs montan iti asumi niste riscuri: te poti accidenta, poti intalni un animal, poti fi lovit de un trasnet, de o piatra etc. Ti le asumi si participi daca vrei. Nu te obliga nimeni, este alegerea ta. Da, este trist ca a murit cineva la cel mai vechi maraton montan organizat la noi. Alergatoarea se numeste Jakab Eniko iar medicul care a incercat sa o ajute si a cazut si el, este Eduard Klocek. Sunt convins ca organizatorii cu bogata lor experienta au facut tot posibilul sa preintampine un astfel de eveniment nefericit…

Vorbeam in titlu si de altele…

Poate ajung maine… sa vedem ce aleg cei mici, aici sau in padure, dupa ciuperci, poate si un gratar…

Iata si ce-i mai trece prin minte cabanierului de la Vf. Omu:

Este de vreo luna de zile chestia aceasta. Omul este atat de… nici nu ai cuvinte sa-l descrii. De aceea nu mai poate sa stea el in cabana, ca poate rezeama cineva bicicleta de cabana lui :)) O iesi din cand in cand afara, macinat de grija aceasta? Sa vada el ca nu cumva? Uite ce grija are el la 2500 m :)) Nici nu poti sa povestesti copiilor despre el, cum ca ar exista sau ce face, pentru ca acestia au mai multa minte ca personajul si deformam imaginea adultilor…

Programul si tarifele de la Muzeul Cinegetic din Posada:

Bucegi: Podu’ cu Florile si Claia de Piatra

Povestea de cateva ore a inceput de la cabana Dichiu, loc de parcare a masinii.

De aici, pe jos spre Zanoaga-Bolboci-Podu’ cu Florile-Claia de Piatra si retur.

Returul ar fi trebuit sa fie: Claia de Piatra-Scropoasa-Dichiu pe triunghi albastru, numai ca vremea nu a tinut cu planul nostru si am revenit tot pe traseul initial.

La Zanoaga

Stancarii superbe decorate cu molizi… pe alocuri si cu cate un exemplar de zâmbru.

Asa-zisa „cabana” Podu’ cu Florile. O investitie de peste 22 miliarde lei vechi, inutila din nastere, bani ingropati pe veci.

Drum de acces mai sus de „cabana”

Aici e de Jeep, nu de orice masina.

O parte din muntele Lespezi: Claia de Piatra

Aspect din muntele Lespezi pe fundal.

Panorama din drumul spre punctul panoramic Podu’ cu Florile

Selenar de Bucegi

Prim plan cu muntele Tataru

Stanele s-au deschis pe Bucegi 🙂

Lacul Bolboci vazut de la Podu’ cu Florile

Zona Zanoaga

Noi ne uitam la acest lac chiar din zona de unde a fost luata piatra pentru digul lacului.

Jandarmi in patrulare

Dupa niste peripetii, am ajuns si la Claia de Piatra. Chiar daca nu pare, zona este destul de salbatica, fauna bogata in ursi, lupi si caprioare 🙂

In apropiere este si cariera functionala de la Lespezi (a Fabricii de Ciment Fieni).

Platoul Carstic Lespezi

Borna veche

O privire spre Obarsia Ialomitei cu Mecetul Turcesc

Camp de izma (menta).

Si… ploaia ne incurca planurile, asa ca printre trasnete si bubuituri asurzitoare, ne-am intors pe acelasi drum. Am incercat fara succes sa prindem in poze astfel de fenomene insa, cum ploua cu galeata, am abandonat ideea destul de repede.

Pe la Podu’ cu Florile s-a oprit ploaia. Pana a venit urmatoarea repriza trecusem de Bolboci si ne-a prins cu o curba inainte de cabana Dichiu. Ca ploua sau nu ploua, la Bolboci si pe DJ 713 era ca pe DN 1, masini foarte multe.

Sa mai si calcam pe digul lacului 🙂

Lacul

In partea cealalta, langa drumul asfaltat erau niste comercianti care vindeau porumb fiert si fructe de padure. Atat de multa lume era incat cei de acolo au vandut tot porumbul din oala, din portbagaj. Daca mai aveau, mai vindeau inca pe atat :))

O privire spre Cheile Zanoagei, de unde se ridica o ceata… 🙂

De la masina ne-am mai oprit putin prin Sinaia si pe la ora 16 eram acasa.

Pe potecile Bucegilor: Busteni – Valea Jepilor – Brana Caraimanului – Monumentul Eroilor – Cascadele Vaii Jepilor – Piciorul Pietrei Arse – Stana Regala – Sinaia

Duminica nu a plouat. O spun de parca as anunta nu stiu ce eveniment :))

Era cam innorat dar nu cine stie ce. Nici nu m-am mai uitat ce mai zic meteorologii. Vedeam pe traseu, daca ploua tare exista pelerine sau variante de traseu, inclusiv inapoi 🙂 Oricum, era o zi in care nu stiam prea bine ce voiam. Un traseu de la Busteni la Sinaia, o filmare pe la cascadele Vaii Jepilor, poate un pic si pe la Monumentul Eroilor… cam asa era ideea de baza.

Mi-am propus un 9:30 la intrare in traseul de pe Valea Jepilor si asa a fost. Mai umblasem si dupa o cafea buna prin zona Silva… ca apoi sa aflu ca este o terasa faina chiar la intrarea in traseu, unde au si cafea. Ramane pe data viitoare.

Imediat dupa ce am intrat in padure, intersectez forestierul si, pe acesta, o pana din fier folosita cine stie cand la crapatul lemnelor.

Intrarea in traseu, adica 2 ore in ritmul meu… cu tot cu poze pana la cabana Caraiman.

Mai sunt zone cu grad ridicat de pericol. Adica la astfel de traversari se poate aluneca, te poti lovi de stanci. Din poza nu prea pare periculos. Insa, in realitate e mult mai inclinat.

La prima traversare a Vaii Jepilor. Marea majoritate a celor ce vin pe aici, calca pe acel pod improvizat din crengi. Adica iei apa sigur daca nu poti sari din piatra in piatra. Si faza cu saritul nu e chiar asa simpla. Daca nu-ti iese, iti rupi picioarele sau gatul in pragul de apa de mai jos.

Zapada? Cu tonele prin zona aceasta, intinderi mari si grosimi de multi metri.

Cand sa treci din nou valea, uite ca nu mai este traseul 🙂 Si ocolesti covorul de zapada prin dreapta, pana sus la intersectia cu Braul lui Raducu.

Cu galben mergi spre Braul lui Raducu, pe rosu mergi pe traseul clasic de pe Jepii Mici.

Cam trei-patru metri cel putin…

De la revenirea in traseul turistic poza spre amonte.

De la revenirea in traseul turistic poza inapoi, cu vedere spre intrarea in Braul lui Raducu.

Cascada Caraiman, Vanturisul Caraimanului… sunt diverse denumiri.

Panoul montat de Administratia Parcului a fost distrus de anul trecut.

Irisul, superba floare…

Bobocei

Dupa 2 ore gata si valea… si am intrat in traseul spre Cruce.

Pe Brana Mare a Caraimanului

Monumentul Eroilor

Santierul de restaurare din jurul Monumentului.

Mai jos, orasul Busteni:

Manastirea Caraiman

Gara, sediul Politiei, Primaria, Centrul Cultural, Biserica Domneasca…

Si Azuga:

Langa Biserica „Sf. Treime” se zareste monumentul generalului Garoescu.

Brana Caraimanului si fosta cabana Caraiman

O familie pe traseu

Doi iezi privindu-se :)) Daca zoom-ul nu ramanea la 30x, as fi prins si mai clar momentul „discutiei” 🙂

Cred ca aici e chestia aceea… dupa fusta mamei.

Cabana de altadata… nu mai era chiar mult pana la cascade.

Nostalgie

Loc de privit

Cascade in trepte

Muguri de jnepeni

Telecabina Busteni-Babele functioneaza…

Pe Platoul Bucegilor langa un lac fara nume, care ar trebui sa se numeasca poate tot Jepi 🙂

Spre Piatra Arsa

Gentiene

Vanessa cardui pe bujorul de munte aproape inflorit

Cantonul Jepi

Alti nostalgici 🙂 Au disparut dupa creasta si au iesit ceva mai jos :))

Am o poza din anul 2004 cu acest jneapan. Parca nu a crescut deloc 🙂

Poiana lui Varsanufie

Stana Regala

castelul pelesPe la 17:30 eram la Castelul Peles.

Traseul turistic: Azuga – Valea Grecului – Muchia Lunga – Diham militar – Cabana Poiana Izvoarelor – Gura Diham – Busteni

Un traseu prin zapezi, un decor natural de basm, o ocazie destul de rara…

Duminica, 27.01.2019.

Faptul ca te nasti si cresti la poalele unui munte, te ajuta sa intelegi niste lucruri poate un pic mai bine ca altii. Pentru ca tu te uiti la munte zilnic si iti cam dai seama de unele chestii. De multe ori ma uitam in ianuarie spre Poiana Izvoarelor-Saua Baiului si intr-o zi era de mers pe acolo, in alte trei nu prea. Adica, in ce sens era de mers?

Cand ai mai fost prin zona aceea de cine stie mai cate ori, te mai duci pe acolo in anumite conditii. In cazul de fata, sa fie senin dar nu prea cald, iar zapada sa stea pe copaci. Daca prinzi un moment din acesta chiar esti norocos.

Se face 9 dimineata, ma uit, toate conditiile erau intrunite, plus ca eram si liber… lucru uimitor 🙂

Astept un prieten sa-mi raspunda daca merge, el nu raspunde, dar raspunde altcineva. Plecam cu un tren regio particular la 10:50 in Busteni si peste 5 minute coboram in Azuga. Cumparam cate ceva de la o magazin, apoi mergem spre traseul marcat cu triunghi galben situat in apropierea garii.

Gara Azuga, pe fundal Caraimanul, Costila

Crucea

Prin padure. Zapada aproape de marcajul turistic…

Fereastra spre Releul Costila

Si acesta era taramul in care speram sa intram 🙂

Vreo 2 ore de poezie din aceasta…

Marcajul la nivel cu genunchiul

Se mergea perfect, poteca era batatorita.

Printr-o alta fereastra se vedeau niste persoane la Crucea din lemn de pe Vf. Grecului.

Cerdacul, Vf Obarsiei

Alta planeta 🙂

Langa Saua Grecului

Intinzi mana si atingi Moraru

Bucsoiu? Ornat cu totul…

Pe acolo am venit

Molizi specia zombi 😉

Grupul care era pe varf

Aproape de Dihamul militar

La relee, in Saua Baiului

Aici ne-am intalnit cu seful Salvamontului Busteni, d-l Gigel Haiduc si cu ajutorul sau, d-l Viorel. Stam un pic la povesti, eu eram mai dezbracat… geaca era prin rucsac. Ei pornesc apoi spre Muchia Lunga-Busteni, noi spre Poiana Izvoarelor.

Salvamontistii

Apoi, de pe aici nu am mai prins soare, ca sa ne mai bucuram de peisaje cum trebuie.

Aproape de cabana

Cum este in cabana am spus intr-un articol anterior…

Pe langa indicatoare, apoi pe la Gura Diham… sosire pe la ora 16 in Busteni.

Din nou pe Vf. Moldoveanu, pe traseu si presedintele…

Sambata, 22.09.2018. De data aceasta din Sambata de Sus pe traseul: cabana Sambata-Fereastra Mare-Vf. Vistea-Vf. Moldoveanu si retur.

Pe la 9:45 lasam masina pe drumul forestier, cu vreo 3 km mai jos decat masinile altora si o luam pe jos spre cabana Valea Sambetei. Un frigu’ naibii pana la intrarea in padure…

Aproape de cabana

La 10:30 eram la cabana 🙂 Unde am mai stat 20 minute sa mancam ceva…

Cabana

La 10:50 eram aici, la 5 minute distanta de cabana. Totusi, pana in Fereastra Mare am facut o ora si 10 minute. Se urca destul de bine 🙂

In Fereastra Mare si de aici 5 ore pana la varf… Unii turisti cu care am mai discutat, mergeau doar pana in Fereastra. Altii cand auzeau ca mergem si ne intoarcem tot pe acelasi traseu, tot in aceeasi zi, se uitau un pic ciudat… Dar cati nu au mai facut acest traseu intr-o zi….

Din Fereastra si pana pe Moldoveanu, vin succesiuni de pante 🙂 Patru bazine de vai traversezi, deci e de mers…

Manastirea Brancoveanu

Usa parca nu avea…

Pe acolo urcam spre Fereastra.

Maaamma, unde e varfu’…

Lacul Galbena

Cata lume era deja de pe cel mai inalt varf al Romaniei…

Si venea urcarea spre Vf. Vistea 🙂

Lacul de sub Varful Moldoveanu…. si cand cu ochii dupa peisaje, cand la poteca, ma trezesc la cativa metri de presedintele Klaus Iohannis.

Buna ziua, buna ziua si fiecare isi vede de drum.

Ce mai… un om de munte este presedintele tarii.

Portiunea dintre varfurile Vistea si Moldoveanu

Am scris si noi in cartea noua…

La orele 12 eram in Fereastra Mare, la orele 14 ajunsesem pe varf. Am stat la soare, am mai mancat cate ceva, ne-am uitat la oamenii de munte, discutii, poze, glume si… la 14:50 am zis sa ne intoarcem. Nu ne-am mai grabit dar nu stiu cum… la 16:50 eram in Fereastra Mare 🙂 Deci tot 2 ore am facut si la coborare…

Pe la 17:30 eram la cabana Valea Sambatei, unde am stat pana pe la 18 si un pic. La 18:50 eram in masina, pe la 20:45 la gara Brasov. La orele 21 pleca un autobuz spre Bucuresti… pe la 22:30 eram acasa.

Destul de lung traseul Sambata-Moldoveanu… Data viitoare, ne-am propus sa venim dinspre Balea pana la varf si retur.

Faina zi! 🙂

In varf de sezon turistic, se inchide pentru lucrari un drum din Bucegi

La 1 august 2017, momentul turistic de varf al anului ca sa zicem asa, se inchide drumul de legatura dintre DJ 713 si DJ 714. Adica portiunea de circa 3 km dintre cabana Dichiu si intersectia cu DJ 714. Prin aceste lucrari nu se mai poate ajunge direct la Zanoaga-Bolboci si Padina-Pestera, ci trebuie ocolit vreo 25 de km prin comuna Moroieni.

Practic din DN 71 nu mai are rost sa intri pe Dj 713, pentru ca trei kilometri sunt blocati, ci te duci pana in Moroieni.

Reabilitarea acestui segment de drum era necesara. Sunt o serie de portiuni unde trebuie facute rigole, introdusa tubulatura sub drum. Treaba este ca, in stil autohton, ne apucam acum de treaba. Si uite asa, pe neanuntate, hei-rupist, peste noapte, cum au auzit ca sunt bani, s-au apucat de treaba, au facut cratere rapid cu buldozerele. Care turism sau ce turism? Cred ca, se putea astepta pana la un 10 septembrie mai ales ca se stie ca in luna august se umple Valea Ialomitei. Acum, toti trebuie sa ocoleasca pe la Moroieni, pe un drum vai de el. Au taiat legatura dintre Valea Prahovei si Valea Ialomitei in plin sezon. Maximum de prostie 🙂 Nici turistii nu mai ajung in Valea Ialomitei, o ambulanta trebuie sa vina pe un drum ocolitor de zeci de kilometri, jandarmii de la Zanoaga ca sa ajunga auto la cabana Dichiu, nu mai fac 4-5 km, ci peste 20… Vin evenimente in Valea Ialomitei, oamenii cauta Pestera Ialomitei, reabilitata cu fonduri europene, merg dupa branzeturi, sunt concursuri, unitatile turistice au tot felul de rezervari si acum suna-i pe toti si zi-le sa vina pe un drum plin de gropi…

Un moment mai prost pentru inchiderea drumului nu s-ar fi gasit.

Un panou a aparut totusi la intersectia DN 71 cu DJ 713, dar nu in ziua in care scrie pe el. Oricum, nu a facut nimeni un anunt public, s-au trezit mai multi in fata faptului implinit.

La cabana Dichiu… Se vede ca mai jos drumul e blocat.

Gata, se face treaba 🙂 Pozele apartin lui Toni Ionita, ghid montan si au fost postate pe Facebook.

Nu e greu de inteles… cand e vorba de bani nu mai conteaza absolut nimic. Au venit banii si nu mai au rabdare. Turismul, turistii, alte probleme dispar miraculos. Banii trebuie cheltuiti si singura modalitate este sa-i dai drumul la lucrari. Evident ca sunt foarte utile aceste lucrari, insa momentul demararii acestora, este cu siguranta unul foarte nepotrivit.

Astfel ca, daca doriti sa ajungeti cu mijloc auto la Lacul Bolboci sau la alte obiective din Valea Ialomitei, din Sinaia tineti DN 71 pana in comuna Moroieni, apoi dreapta pe DJ 714, pe langa Sanatoriu… si tot inainte…