Despre Malaiesti, Caracal, Salvamont si munte

Nu am apucat sa postez evenimentele derulate in acest week-end adica: festivalul de film de la Sinaia, „Stafeta Muntilor” la Predeal sau festivalul de folk de la Malaiesti, preocupat sa incerc o coborare pe ape repezi cu niste oameni mai experimentati. Dar, apropo de Malaiesti, chiar eram curios cum a fost pentru ca in urma cu o saptamana, pe Facebook, se postase si se discutase despre urmele atacului unui urs la corturile de acolo.

De ani de zile sunt de parere ca pe munte cand mergi cu cortul, aprinzi un foc seara. De regula, nu mergi singur ci cu niste prieteni. Ora de culcare este adesea pe la 11-12 noaptea. Daca fiecare sta apoi cate o ora la foc, sa puna lemne, nu vine niciun urs. Sau daca vine, totul este sa nu ai focul aici si cortul sa-l pui cine stie la ce mare distanta. Mi-am adus aminte de un astfel de foc:

Prin Leoata, acum niste ani, la 2 noaptea.

Saptamana trecuta, Salvamontul din Busteni a amenajat oarecum drumul ce coboara la fosta cabana Caraiman, pentru a ajunge si mai repede in caz de urgenta:

Am mai ajuns si pe la un gratar cu prieteni si cei mici:

Na, ciupercile nu mai are cine sa le curete perfect… poate intr-o alta viata viitoare.

Oriunde mergem, copiii trebuie sa-si faca focul lor. Sa stie sa aprinda un foc oriunde ar fi. La inceput e greu… dar cand esti dispus sa arati de vreo suta de ori :)) nu-i asa mare problema. E vital pe munte sa stii sa aprinzi focul.

Si niste filmari cu telefonul pe firul Vaii Jepilor… pentru a evita aglomeratia de pe traseul turistic. Coborare printre stanci, la peisaj, pana la intalnirea cu… ulterior, atmosfera devenind fantastica. Dar asta in alt articol 🙂

 

De incheiere,

Dupa ce am aflat cifre incredibile, cum ca… Romania in traficul de fiinte umane la nivel european conduce fara drept de apel, cu doua treimi din acesta…

Dupa ce am aflat ca numai in Italia sunt pana la 25.000 de femei romance exploatate sexual…

Dupa ce am citit interviul cu un proxenet care spunea ca: „cei mai usori bani ii faci cu femeile, ca atunci cand un prieten de-al lui ramane fara bani, ii imprumuta cateva femei pentru a-si reveni financiar…”…

Mai vezi si ca prima grija a adjunctului IJP Olt a fost sa ceara sprijin de la clanurile mafiote, in cautarea Alexandrei Macesan…

Te intrebi sau cel putin eu ma intreb: oare nu ar trebui sa optam pentru o vreme pentru un sistem militar, in care sa fie executat tot ce este proxenet, violator, criminal etc? Cum oare scapam o tara intreaga de aceste elemente bolnave?

Sute de persoane dispar de acasa in fiecare an, putine au norocul sa mai fie gasite. Infractorii sunt adanc conectati la institutiile legii… Nu stiu cine va fi in stare sa mai refaca increderea cetatenilor in anumite institutii. Poate doar numirea comisarului Traian Berbeceanu la conducerea Ministerului de Interne, un Marian Godina sef al Politiei Romane… Daca nu pui oameni onesti, inteligenti, nu se va schimba nimic. Se vede doar ca demisia este un alt tip de minciuna. Seful demis al Politiei Romane a fost numit seful Politiei de Frontiera. Bravo, ma’!

Codul Penal da, trebuie modificat, insa in alt sens: trafic de persoane, viol, crima, coruptie, divulgare de secrete etc., la minimum 25 de ani de inchisoare. Si oricine va sta numai in banca proprie deoarece gandul ca 25 de ani ii vei petrece la inchisoare sperie pe oricine.

De aceea se si petrec atatea nenorociri pentru ca pedepsele sunt mult prea mici. Multi infractori vad puscaria ca pe o recreatie, un mic concediu.

Va trece si cazul de la Caracal si intr-o saptamana, doua, se asterne uitarea. Probabil, pentru a nu oripila familia si opinia publica, nu se spune care a fost soarta fetelor ajunse pe mana psihopatului din Caracal. Acesta daca se uita la filme de groaza, foarte probabil ca facea ce faceau altii prin filme. Adica, e posibil sa fi transat acele fete si sa le fi dat la cainii pe care-i pripasea prin curte. Ce a ramas, a incinerat sau a aruncat prin cine stie ce apa curgatoare.

S-ar putea ca mare parte din comunistii care conduc tara, bagati in diferite partide si institutii, sa fi constientizat ca au mers prea departe cu furtul, coruptia, nepotismul. Atitudinile lor, multiplicate nu doar in sectorul public ci si in cel privat, au dus la exodul multor milioane de romani si, implicit, la nenorocirea a multor sute de mii de conationali de la Revolutie si pana acum.

Dar, am stat 45 de ani in comunism, in mod sigur tranzitia va dura alti 45 de ani. Mai sunt asadar, vreo 15 ani…

Tot prin Valea Jepilor

Rezumat din statiuni si munti; despre evenimente, ursi si oameni

Se intampla atatea intr-un interval scurt de timp 🙂

Intai, despre sistemul RO-ALERT. E vreo posibilitate sa dai „sign out”, „unfriend” sau ceva de genu’? Intreb pentru un prieten 🙂 Ca de cateva zile, dimineata incepe cu un mesaj al sistemului, in principal cu mesajul ca este un test. A mai fost si intr-o seara cand s-a anuntat ca un urs a fost vazut undeva intre Manastirea Sinaia si Peles. Maama, ce nasol! Pai, ursi sunt peste tot prin Valea Prahovei. Ba chiar au ajuns si prin centru pe la Breaza. Tot sistemul a anuntat-o si pe asta.

Ministerul a zis ca se vor impusca vreo 140 de ursi in acest an. Inca nu s-a facut nicio petitie referitoare la soarta acestor bieti ursi?.. Ei lasa, ca va vad eu peste vreo 2-3 ani cum va cauta ursii prin padurile Bucurestilor. E mult pana se prind ca somnul de iarna este o chestie depasita si o sa-i vezi cum iau calea padurilor din campie. Este o greseala sa mai impusti din ei cand ai atata padure pe langa Bucuresti :)) E chestie de timp pana vine ursul la Capitala…

Tot legat de munte, salvamontisti din Sinaia au fost in aceste zile pe traseele turistice pentru remarcari si inlaturarea vegetatiei cazute pe acestea, in special pe Piciorul Pietrei Arse:

In sfarsit, s-a gasit cineva care sa elibereze traseul de molidul acesta cazut din toamna.

Foto: Salvamont Sinaia

Cred ca foarte multi au vazut filmul cu bataia sora cu moartea incasata de un belgian care… circula cu motorul prin peisaje mioritice. Trecand cu motoarele, el si prietenii sai, pe langa o caruta cu cai si ciobani, caii s-au speriat si au rasturnat caruta. Belgianul, educat, s-a dus sa-si ceara scuze, sa le dea bani, ceva despagubire si ciobanii ce sa vezi? I-au dat cu batele in cap.

Acum, da, nu este in regula sa umbli unde ai chef cu motorul, ca sperii orice vietate. Dar pentru asta sunt autoritati care trebuie sa mearga pe teren si sa stabileasca niste lucruri, pe unde e voie cu motorul si pe unde nu e. Lasand si asta la o parte, imediat ce am vazut filmarea, era evident ca tot ce s-a intamplat acolo era de zona penala. Deci, cand vrei sa-i dai cuiva o corectie, in niciun caz nu-i dai casca jos ca sa-i dai mai bine cu bata in cap. Din start, ciobanii trebuiau arestati pentru tentativa de omor.

Nu exista justificare pentru asa ceva.

Mai jos este filmarea initiala cand belgianul este aratat cu capul spart in cateva locuri cat si interviul cu acesta. Evident, filmarile au restrictii de varsta:

In cele din urma, in urma plangerii motociclistului, care initial nu a dorit sa faca una, ciobanii au fost arestati preventiv pentru 30 de zile. Filmul in care belgianul era sa fie omorat in bataie a fost facut de catre prietenii acestuia, care stateau la loc sigur, pe o inaltime. Nu am sa inteleg cum poti sta sa filmezi in timp ce prietenul tau tocmai isi ia niste bate in cap. In loc sa se fi urcat pe motoare si sa fi dat cu ele peste acei criminali.

La Sinaia a inceput o vara a concertelor:

Si, de asemenea, la New Montana se cauta un receptioner/a:

Se poate aplica si pentru alte posturi, in functie de calificare, trimitand la adresa de mai sus CV-ul.

Seful Salvamontului Bran, d-l Sorin Maluselu, a tras recent un semnal de alarma referitor la ce se intampla la Varful Omu.

Este vorba evident de aceasi „calamitate montana” de decenii: cabanierul Popa. Acest magar ambulant pe ce a pus mana a stricat cu avaritia lui. Dupa ce ca niciodata nu a fost in stare sa respecte mediul, legislatia de vreun fel si pe cei care intra in cabana, nici macar un wc nu a fost in stare sa construiasca. Mai mult de atat, acum l-a inchis pe motiv ca l-au infundat turistii cu ambalaje si peturi. Un nesimtit mincinos, ca mai toti comerciantii comunisti de varsta lui. Nu mai face fata „toaleta” de la cata vanzare are.

Nu prin comentarii se va schimba ceva. Ci prin cat mai multe sesizari la ANAF in special, ca pe din astia ca Popa acolo ii doare. Apoi, Garda de Mediu,, Administratia Parcului, Consiliul Judetean, Ministerul Turismului. Dar ANAF-ul tata 🙂 pentru ca toti alde din astia, gen Popa, urasc de moarte ANAF-ul. Reclamat ca nu da bon fiscal, pentru ca asa si este, nu da bon.

Mai mult de atat, si-a amenajat drumul care duce la cabana si, fiind vara, are vanzari incredibil de mari. Sa ridice mana cine a primit bon in ultimii ani la cabana lui. Sau, ca mic exemplu, la fiecare coca-cola de 0,5 lei, el da in oras 2 lei si o vinde cu 8 lei. Asa ca 6 lei sunt ai lui. Asta are peste 100 de clienti zilnic si in week-end cu sutele. Plus ca mai si cazeaza.

Prin inactiunea noastra, pe bunul nostru simt, comunistul asta face saci de bani pe care va dormi la iarna, bucuros ca a mai trecut un an, razand de toata lumea.

Cand a fost Marathonul 7500, magarul a blocat cu masina lui drumul ca sa nu poata trece organizatorii. Adica sa care acestia cu spatele o tona de apa si sute de kilograme de mancare pentru sportivi, sa nu intre pe drumul lui. Auzi, drumul lui!!! Suplimentar, le-a cerut si bani pentru 10 cazari pe care tot el le-a fructificat, ca sa-i lase sa se mai incalzeasca in cabana, in timp ce bietii voluntari au dormit in refugiul Salvamont. Si cata vanzare i-au facut talharului concurentii de la acel Marathon…

Asta trebuie boicotat, reclamat continuu, pana inchide si pleaca.

Iar cei cu mitingurile ar trebui sa faca in fata cabanei o actiune de protest. Sa faca live-uri din fata cabanei 🙂

Foto: Mihai Sterpu

Si o parte frumoasa a Bucegilor:

Foto: Razvan Podeanu. Cat de fain 🙂 Parinti privind spre Coltii Morarului langa un bebe care doarme 🙂

Cum arata intr-o zi de week-end Platoul Bucegilor, in zona Piatra Arsa?

Foto: Gratzzy Cotacu

Cati bani oare s-ar incasa, daca ar fi cineva pe acolo sa ia acea taxa de intrare in Parcul Natural Bucegi?

Despre statiunea Predeal, mai toate televiziunile dau stiri negative. Ca pare un oras abandonat, ca totul este pe dos, ca nu merge nimic, sunt caini, sunt ursi etc. Un reportaj cat de cat mai complex, a fost realizat de catre TVR:

http://stiri.tvr.ro/predeal–ora–ul-nimanui–primarul–i-viceprimarul-au-condamnari–doar-secretarul-primariei-are-func–ie_847936.html#view

Realitatea este ca Predealul de azi este asa pentru ca nu se inteleg pe plan local consilierii PSD-ului si cei ai PNL-ului. De asemenea, o vina majora o au si oamenii de afaceri care daca au un hotel sau o carciuma cred ca e suficient si nu se implica in nimic, asteapta tot ca autoritatea locala sa le asfalteze pana la usa, sa le dea zapada chiar si din curte. Nici conditiile de lucru la Predeal nu sunt din cele mai bune. Orasul nu are curse regulate de maxi-taxi spre statiunile vecine…

Insa, reportajul nu scoate o vorba despre faptul ca statiunea are, o mai avea, culmea… si administrator public. Evident acesta este preocupat de ce stie mai bine, de lucrari 🙂 Cum sa mearga lucrurile intr-un oras in care, majoritatea factorilor de decizie este pentru sine nu pentru comunitate…

Ieri trebuia sa se aleaga viceprimarul si sa fie validat mandatul unui nou consilier, d-l Predeleanu. Ca de obicei, desi prefectul a tot insistat, multi consilieri locali au lipsit:

Degeaba le scrie prefectul…

Ordinea de zi… insa, ca de obicei, nu s-a intamplat nimic.

Prezenti si absenti

Un fapt interesant, si cu aceasta inchei, este acela ca la Manastirea Simonos Petra de pe muntele Athos, se pastreaza mana stanga a Mariei Magdalena. Habar nu aveam… Planuim de ceva timp o excursie la acest munte, poate o si realizam pana la iarna…

Din Finlanda la Marathon 7500; povestea unei pasiuni!

Era pe la inceputul saptamanii trecute, cand ideea de participare la cel mai dificil maraton al tarii, parea irealizabila. La acest maraton se alearga in echipa de doua persoane, in acest an erau 3 curse, nici antrenament, nici partener de cursa, nici nu ma agitasem…

E frumos sa mergi in fiecare an la acest concurs, fie ca participant, voluntar, simplu spectator fiindca, in viata aceasta, evenimentul acesta este altceva. Mai bine zis, la scara mica, este lumea ideala 🙂

Sunt totusi persoane in lumea aceasta, suficient de…, incat sa dea niste starturi in vietile altora. Cred ca fiecare facem asta pentru altii.

Povestea din acest an referitoare la participarea la Marathonul 7500 incepe cu propunerea lui Razvan de a merge impreuna, el fiind in Finlanda cu serviciul, urmand sa debarce la Bucuresti tocmai in timpul desfasurarii maratonului mare. Discutii, ca „nu prea ne-am antrenat” si alte povesti, au fost evident. Insa, virusul evenimentului, dorinta de a alerga pe potecile Bucegilor, de a intalni organizatorii sau alti prieteni, a depasit orice obstacol. Ideea era de a participa la maratonul mic, adica la cel de 45 de km. Că in timpul cursei ne-am convins ca asa-zisul maraton mic este mult mai dificil decat Maratonul Pietrei Craiului, este alta treaba.

Startul era la ora 6:00 a.m., sambata, pe 13 iulie 2019. Noi vorbisem joi, vineri la ora 13 eu am plecat spre tabara de la Pestera, el la ora 14 urma sa aterizeze in tara, pana ajungea la Brasov, pana lua masina, pana ajungea si el la Pestera… In cele din urma, bagajele mele le-am lasat sa le ia el, si eu am inceput sa urc pe Jepii Mici. Ne-am intalnit pe la 12 noaptea cand am reusit si sa ne inscriem :))

Ce mi-a placut la inscriere, a fost faptul ca organizatorii controlau minutios fiecare concurent, in asa fel incat sa nu-ti lipseasca nimic din echipamentul obligatoriu. Cum lucrurile mele erau risipite in trei puncte, a durat un pic sa le adun. Insa, cu o zi inainte ninsese la Vf. Omu, iar noaptea precedenta la Pestera a fost destul de rece. Echipamentul obligatoriu era reprezentat de o lista destul de lunga de articole, toate necesare supravietuirii in caz de cine stie ce problema. Tocmai datorita acestei masuri stricte, la aceasta editie, nimeni nu a avut nicio problema si au fost peste 330 de echipe inscrise. De asemenea, in mijlocul concursului, la Vf. Omu, ti se controla la sange echipamentul. Nu aveai un articol, echipa era descalificata. Nu a fost cazul pentru nimeni fiindca, in cele din urma, era in interesul fiecaruia sa-l poarte, vremea fiind parca de final de toamna.

Si incepe povestea…

Nemaiavand rabdare pana vine Razvan, o iau spre Valea Jepilor, muntele era acoperit, parea ca ploaia este doar o chestiune de timp. Si pe la telecabina mi-au zis niste baieti: „unde te duci, nu vezi ce ploaie vine?!” Pe masura ce urcam, vremea nu mai parea atat de periculoasa 🙂

La intrare in traseu

Nici urma de nori suspecti… era parca aiurea sa mergi prin astfel de locuri sub amenintarea unei ploi.

Niste metri buni de zapada

Un mic firicel de apa pe unde a fost acum o luna de zile, o cascada celebra.

Initiere in coborarea de pe munte

Gata… nu mai e nimeni la fosta cabana Caraiman. Nimeni adica, nici picior de caine, nimic.

Pe Platou spre Babele

Nu era nici prea cald ca intr-o zi normala de vara.

M-am oprit la Babele, la o cafea in amintirea altor cafele de alta data, din alte trasee. Duminica, pe 14, erau vreo 6 ani de cand facusem un traseu spre Bran prin zona Clincea, prinsesem macul galben inflorit etc.

Tot aici la cabana, ma intalnesc cu un prieten de la Salvamont, mai stam de vorba si fiecare cu treburile lui. Spre Pestera am mers foarte incet ca sa ma bucur de peisaje 🙂

Tabara cu corturi de la Pestera, casa Marathonului 7500

Ajung, instalez cortul, revedere cu oameni dragi… si plec sa mananc. Ideea era la Coteanu dar nu am ajuns pana acolo. Era putin peste ora 17 si mai aveam si altceva de facut.

Trec pe langa micile terase din zona Horoabele, erau doar 2-3 clienti. Zic „hai ca nu o fi ca data trecuta”, tinand cont ca servirea o facea o doamna foarte prompta. Barbatii de data trecuta care faceau gratarul aveau doar o viteza, foarte incet. Erau ca sa decoreze peisajul. De data aceasta, erau la bere, la o anumita distanta, unde stau de regula din acestia, neispravitii :)) Precaut, am intrebat-o pe femeie, detaliile, daca are, ce are, cat dureaza, vin eu sau aduce ea comanda… Din vorba in vorba, i-am zis de tantalaii din preajma ei, a pus figura cu femeia obisnuita cu astfel de „barbati” si si-a vazut de treaba. Totul a fost perfect, evident 🙂

Mancarea e si mai buna intr-un peisaj, nu la o masa oarecare…

Acesta este secretul 🙂

Ma uit la ceas si hai ca mai e timp si pentru o mica expeditie, pe urmele istoriei 🙂 O sa detaliez in articolul urmator…

Prin padurile zonei am intalnit nu doar animale, ci si mai multi crini de padure despre care aveam sa povestesc cu Vali Balan de la Administratia Parcului, mare pasionat de flora. La el este mai complicat, eu ma axez doar pe localizarea si numaratul zambrului si tisei.

Spre tabara, in dreptul manastirii

Taman la sedinta tehnica

Sedinta a fost condusa de Silviu Balan… ce bucurie sa vezi atatia oameni tineri, cu aceleasi idei despre timp, viata, societate, in acelasi loc.

Am stat pana noaptea tarziu si am prins vreo 5 echipe care au trecut linia de sosire, incheind ultramaratonul de peste 90 km… Pe la ora 2 am adormit. Ce sa vrei mai mult? Un cort cald, latratul unui caine de la stana, cerul instelat, intre prieteni, si cu ochii inchisi ai recunoaste fiecare suier, miscare. Nu e un concurs, de fapt, sunt clipele vietii tale si tu alegi ce sa faci cu ele…

Vremea si evolutia ei, chiar daca aceasta conta mai putin, cel mai important este sa fii acolo, o primisem :)))

Trezirea a fost pe la 5:20 si la ora 6:00 dupa verificare echipament, din nou, am luat-o la deal, vreo 200 de oameni. Fain de tot! 🙂 Cand alergam, cand mergeam repede…

Mai sus de Cascada Obarsiei… muntele se trezea la viata.

Cum noi nu aveam niciun scop, nici limita de timp, ci participam pur si simplu, in ideea de a fi cat mai fain si de a ne resimti cat mai putin dupa concurs, chestii impuse de realitatile cotidiene, nu am tras cine stie ce. Noi lucram si 10 ore pe zi, nici antrenamente… nici nu aveam pretentii. Important era sa terminam concursul si taras daca se impunea 🙂

In vreo ora si jumatate am ajuns la Vf. Omu si tot atat am facut si pe Valea Cerbului pana la Gura Diham. Aici eram pe la 8:50 si am plecat la 9:10 spre Poiana Izvoarelor si Prepeleag. La ritmul nostru mai putin de 2 ore nu am facut pana la Prepeleag, unde era Iulica… bucuria revederii, el nu stia ca o sa participam…

In costum popular ca orice sacelean ce se respecta 🙂 Daca la MPC pe urcarea spre Diana ne astepta o fata in costum popular, iata ca la 7500 am dat de un baiat…

Razvan urmarind cu privirea niste alergatori aflati hat-departe, pe abruptul Bucsoiului. Na, mai trebuia sa-l urcam si noi :))

Ne-am despartit de prietenul nostru Iulica si am pornit-o printre jnepeni. Ulterior, la final de concurs a urcat si el pe Bucsoiu si ne-am regasit la tabara.

Cam pe acolo este poiana de la Prepeleag.

Zeci de participanti din acest loc si pana in varful acelei pante. Dupa aceasta mai vine inca una la fel. Precedenta si cea mai mare ati vazut-o intr-o imagine mai sus. Privita de sus in jos 🙂 Bucsoiu nu este deloc o joaca, insa este cel care face diferenta in acest concurs. Pana a iesit majoritatea din acest abrupt, primii au si incheiat concursul.

Si se vede Vf. Bucsoiu. Pana acolo am trait o alta revedere frumoasa… cu Marius Sendre, alt CPNT-ist. El statea intr-un punct periculos ca nu cumva vreun concurent sa iasa din traseu pe acolo si sa se accidenteze. Organizatorii maratonului sunt niste tineri care pun mult suflet in ceea ce fac, cu multa responsabilitate. Fiecare dintre cei care pun umarul la acest concurs este un exemplu. Fara calitate umana nu faci nimic. Oameni pe care-i daca privesti in ochi, te vezi in ei asa cum ei se vad in ai tai. Marathon 7500 si MPC sunt niste chestii pe care le intelegi doar atunci cand le traiesti. Cu oamenii de acolo vei fi prieten toata viata si dincolo de ea…

Iesirea din Bucsoiu si apropierea de Omu.

De aici, si pana la punctul de control din Poiana Gutanului, trecand de Refugiul Batrana, am facut un timp neverosimil pentru noi, o ora si 25 de minute. Inca o ora pana in Saua Strunga…

Coborarea din Sa spre Padina si apoi drumul pana la tabara, ne-a mai luat o ora.

La sosire ne asteptau Cornel, Manu, Silviu, era tot ce conta 🙂 Ne imbratisam si realizam ca suntem acasa 🙂

Exista si o zona special amenajata unde te duci dupa concurs si iti iei ce ai nevoie, mancare, apa, suc, dulciuri, toate puse la dispozitie de organizatori. Ultima jumatate de ora, am parcurs-o prin ploaie. Nu era prea serioasa dar era ploaie. Prilej de testare a noilor foite date de catre organizatori la inscriere, care au trecut testul. Ne-am dus la corturi sa ne schimbam… Eu parca as fi continuat pe jos pana acasa. Ploaia si norii adunati pe la Babele m-au facut insa sa ma razgandesc.

In timpul concursului, la un moment dat chiar am crezut ca la ritmul nostru, suntem exact ultimii 🙂 La final, am vazut si noi ca am iesit in prima jumatate a clasamentului chiar daca timpul era astronomic, peste 10 ore si noi eram pe la pozitia 47. Asa am ajuns la concluzia ca acest maraton mic, cu o diferenta de nivel de 3200 m, lung de vreo 45 km, nu e deloc mic, e chiar mai greu ca MPC-ul.

Dormim vreo ora in cort, inveliti de sunetele ploii si la un moment dat aud din cortul vecin, cum intreaba Razvan daca mergem sa mancam. Deliberam putin, ne luam la revedere de la prieteni, trec pe la Manu (cel de la Livezile Dobrinoiu) sa iau 2 cutii de suc natural, ne luam la revedere si de la agentii Parcului Natural Bucegi, Vali Balan si Alex Coltoiu, care si ei au fost de serviciu la Pestera in perioada Maratonului 7500 si o luam spre Padina.

Ne oprim la Coteanu, la pensiunea Gura de Rai, unde mancarea e facuta exact asa cum trebuie si comandam pastravi cu mamaliga si mujdei.

Cu 35 de lei, iei orice fel doi. Anterior, incercasem sarmalele cu mamaliga. Acum altceva.. sunt 2 pastravi la o portie, servire eficienta, oameni draguti, nu tertipuri…  🙂

Nostalgici si cu picioarele oarecum intepenite 🙂 am luat calea Dichiului sosind acasa… convinsi ca vom repeta si la anul aceeasi miscare 🙂

Au mai fost si alte momente… Tilea Pepi, un alt prieten, mare alergator montan, profesor de geografie in Zarnesti, ne spunea ca a simtit frigul in noaptea de 12.07. prin mai multe randuri de haine, deci nu era de glumit, trebuia sa ai neaparat echipamentul obligatoriu. Plus momente hilare pe traseu cu Razvan, noi am inceput cu rasul din liceu si nu o vom termina niciodata 🙂 Mai este si cand am fost sa cumpar o cafea cu lapte… cer o cafea cu lapte, vanzatorul imi spune: moccacino, trocacino, americana etc, vrajeala din asta :)) Eu: „Doar o cafea cu lapte!”. El: „De care?” Repet eu, repeta si el :))) Iau o hartie de 10 lei, i-o inmanez si ii spun „de banii astia tu da-mi orice cafea cu lapte”. Si aia a fost…

Iesirea in Saua Strunga 🙂

Cu bicicleta din Busteni la Pestera Ialomitei

Traseul l-am parcurs in week-end-ul trecut. Daca am fi mers pe jos, peste Bucegi, la Pestera Ialomitei, deci pe traseu turistic, am fi facut acelasi timp 🙂 🙂

Cred ca pe la ora 9 am plecat. Trebuia sa plecam mai devreme dar nu prea am avut eu starea de spirit potrivita 🙂

Din Poiana Tapului urcam pe str. Mihai Bravu la capatul ei fiind drumul forestier ce avea sa ne scoata dupa vreo 4,5 km in zona fostei Vulparii. De la intersectia de drumuri in 5 minute eram in Drumul Cotei.

Martinel facuse deja inviorarea de dimineata pe acel drum.

Se vedea Drumul Cotei dar am oprit la trepte. Mda, treptele, aha…

Iesim in drumul asfaltat, trecem de cabana Schiori si mergem spre Taverna Sarbului. In parcare, pana in Telegondola Sinaia-Cota 1400 erau multe autocare…

De la Taverna facem dreapta si intram pe forestierul Calea Codrului, odinioara asfaltat.

Taverna in spate

Bariera si traseul ocolitor. Treaba este ca in partea cealalta, spre DN 71 nu ai pe unde sa repeti figura si trebuie sa te intorci cu Atv-ul sau ce ai pe 4 roti.

Si pe aici tot felul de locuri ce trebuiau ocolite sau traversate mai cu atentie. Sa nu ajungem prea murdari prin Valea Ialomitei. Daca am fi mers pe sosea pana la Sinaia si apoi direct in DN 71, am fi mers mult mai repede. E mai frumos insa prin padure, departe de zgomotul masinilor.

Interesant, nici aici apa nu mai e buna.

De la podul de peste Izvorul Dorului dam curba dupa curba… pana la intersectia cu drumul vechi spre Cuibul Dorului. Si pe aici destule noroaie…

Fosta cabana Cuibul Dorului, inchisa de ani buni.

In DJ 713, pauza. In ziua aceea am vazut peste 40 de persoane pe biciclete pe portiuni din traseul efectuat de noi.

De aici incepea urcarea serioasa. Pana la punctul de belvedere situat la limita intre judete, am facut cateva opriri de circa un minut fiecare, pentru poze sau pentru reglarea seii.

Peisaj spre Vanturis… cu gandul la Cascada. Ar merge un sarit din bolovan in bolovan :))

Pozez asfaltul crapat, bine acesta era crapat si in alte locuri nu doar aici, si aud: „Mai stii cand au decopertat aia jos la cabana 2 km de asfalt din cauza ta?” Ma opresc interzis cu ochii mari :))

Da, parca prin 2012 venise Elena Udrea si inaugurase primii kilometri din DJ 713.  Dupa vreo luna sau doua, totul era fisurat, crapat. Nu mai stiu pe cine am sesizat si au venit sa decoperteze si sa asfalteze din nou. Cate frigidere a trebuit sa umplu atunci :))) Trebuie sa deschid un blog nou unde sa postez toate sesizarile si raspunsurile autoritatilor. Sunt peste 500 lejer. Concluzia, dupa atatia ani? 🙂 🙂

Da, am facut ce trebuia, ce se potrivea in acele momente. Nu intotdeauna cum era bine dar macar incercam ceva. Am invatat multe in domeniile mediu si turism… Ani de zile am tras de pe urma acestor atitudini. Dar viata merge inainte si am invatat ca doar faptele raman. Ca lucrurile se fac la timpul lor. Mai tarziu se fac mai greu sau nu se mai fac. Am cunoscut si multi oameni faini…

Vacute pe pajistile Bucegilor

Limita intre judete. Putin mai sus de aici, m-am intalnit cu un prieten cu masina si am stat la discutii vreo 20 de minute 🙂 Ulterior, ne-am intalnit si pe la Pestera Ialomitei 🙂

Da, interesanta intrebarea: „Unde-ti vei petrece vesnicia?” Daca ar fi dupa mine, as retrai excursiile si discutiile, momentele care mi-au placut de nu stiu cate ori 🙂 Chiar mi-ar trebui o vesnicie pentru asta 🙂

Crucea si punctul panoramic din apropiere de cabana Dichiu

Cabana Dichiu

Indicatoare spre Valea Ialomitei

Sau spre Platoul Bucegilor

Dupa vreo cateva minute, o luam spre Valea Ialomitei.

Indicator langa Bolboci

„Marea din Bucegi” – Lacul Bolboci

Cabana Bolboci

Continuam spre Pestera pe drumul ce trece pe langa aceasta cabana. La fel, nu am luat-o pe drumul asfaltat de pe malul stang pentru a merge linistiti.

Cam asa arata acest drum. Mai erau curajosi care se bagau cu masinile mici pe aici. Evident, noi ii intreceam destul de repede cu bicicletele.

Pe altii ii prindeam din urma. Pentru masini mici e greu drumul. Pe aici vii cu ATV, Jeep…

Traseul lui Nae Popescu era remarcat.

Buna treaba asta. Traseul acesta porneste din Valea Larga, asa l-a creat Nae Popescu. De altfel, marele om de munte a si murit pe acest traseu, mai sus, in Plaiul Mircii.

Spre Cheile Tatarului

In chei. De aici incepe asfaltul.

Privind la apa Ialomitei

Suntem in Parcul Natural Bucegi

Platoul de la Padina

Lasam asfaltul, in 10 minute am ajuns la Pestera Ialomitei.

In Pestera

Bilet de vizitare

De pe acolo se cumpara diverse amintiri. Au si niste biscuiti de casa la 15 lei cutia.

Cam asa aratau, aici cutia era pe jumatate. Cred ca sunt cu totul 20 de biscuti.

Totusi, cei mai buni biscuti de casa pe care i-am mancat, au fost acum mai multi ani… niste biscuiti dobrogeni. Am si acum unul pastrat intr-o cutie :))

De la Pestera, am zis sa ne oprim undeva sa mai si mancam ceva. In zona Horoabele sunt niste amenajari unde gasesti diverse: oale, linguri, mici, sucuri, carne, produse de stana etc…

Am zis sa ne oprim aici. Baietii insa nu prea stiu sa-si vanda marfa. Trimiteau oamenii pe la mese dupa care nu mai venea comanda, pentru ca uitau. Am vazut noi ca mai nimeni nu avea ceva pe masa si ne-am ridicat si am plecat. Probabil, stateam vreo ora dupa ei. Daca in locul lor ar fi fost Sami de la Cota 1400, nu ar fi fost ratat niciun trecator. Plus ca servirea era prompta. Acestia din imagine erau baieti buni dar nu le aveau…

Ne-am oprit la pensiunea Gura de Rai, ceva mai jos.

Acolo gateau. Orice ciorba era 15 lei si orice felul doi era 35 lei. Mai aveau papanasi si clatite.

Oamenii erau pregatiti, te serveau prompt… Ne-au ridicat pe acolo capacele, ne-au aratat „marfa” si alegem sarmale. Cate o portie de 7 bucati.

Mai luam cate o bere Tuborg. La mine este a treia in acest an. Ultima a fost tot pe munte cand mancam o ciocolata Milka. E valabila de niste ani combinatia Milka-Tuborg.

Sarmalele foarte bune. Proprietarii ne-au urat pofta buna, angajatii ne intrebau daca mai aveam nevoie de ceva. Bine, asa faceau si cu ceilalti de la alte mese.

Mai trecem pe aici.

Plecam cam greu si incet 🙂

La Bolboci ne-am intors pe acelasi drum cu gropi, rau pentru masini, perfect pentru biciclete. In imagine sunt niste rulote la Zanoaga, exact cum sunt pe Valea Cerbului, in Busteni.

In aceeasi zi se urcau si oile la munte.

Intorcandu-ne pe ruta Dichiu-Sinaia

Ne-am oprit la Dichiu ca sa mergem la punctul panoramic cu cruce.

Buna ideea cu amenajarea acestui punct.

Intorsi la DJ 713, ne-am lasat purtati de viteza si in nicio ora eram in centrul Sinaiei:

Asta a fost excursia 🙂

Traseul turistic: Sinaia – Cota 2000 – Complex Piatra Arsa – Babele din Plaiul lui Pacala – Babele – Cascada Doamnei – Manastirea si Pestera Ialomitei – Hotel Pestera – Padurea Cocora – Complex Piatra Arsa – Piciorul Pietrei Arse – Stana Regala – Castelul Peles – Sinaia

Duminica pe Bucegi. O zi de munte fara ploaie. O zi in care multi au facut insolatie iar noi ne-am intors cu fetele rosii… dar si multumiti de un traseu atat de frumos.

Am plecat ca niste turisti obisnuiti dar cu solutii pentru diferite situatii, de la pelerine de ploaie la variante de traseu, de intoarcere. Ca de obicei, adica. Cum cred ca se merge pe munte.

Am plecat in adidasi si blugi ca la o plimbare prin oras, traseul nefiind problematic ci doar lung.

Din Sinaia am luat prima telecabina spre Cota 1400 si de acolo la Cota 2000. O revedere cu angajatii de la Teleferic si… aproape de ora 9:00 ieseam din statie, pe Bucegi. Incepea ziua 🙂

Refugiul Salvamont de la Cota 2000

Ne-am indreptat spre Vf. Furnica pentru a vedea Platoul si nu numai…

In prim plan, Podul cu Florile, azi doar un peisaj selenar, florile disparand prin anii ’80. Cand s-au apucat de exploatare.

Mai e ceva zapada pe Platoul Bucegilor.

Zona Babele, departe Vf. Omu…

Coboram de la Vf. Furnica, ocolind portiunile mari de zapada.

Spre Piatra Arsa

Continuam spre intersectia DJ 713 cu drumul de pamant ce urca la Babele:

Cateva masini, era cam 09:40.

Primii spre Babele

Branduse la apa

Iesim din drum si urcam spre Babele din Plaiul lui Pacala:

Iar de aici niste imagini spre Valea Ialomitei:

Mergem mai departe spre telecabina Babele, care nu functioneaza in aceasta perioada.

Podet

Inscriptii „turistice”

Cladirea de la intrarea in Pestera Ialomitei. Imagine din Piciorul Babelor.

Zona telecabinei Pestera. Nici pe aceasta nu am vazut-o miscandu-se…

Si gata, in Valea Ialomitei…

Cascada Doamnei

Aruncam o privire si spre Obarsia Ialomitei:

Cascada Obarsiei

Langa raul Ialomita

Spre Cascada Doamnei:

O brandusa alba

Covoras de viorele

Peisaj in muntele Doamnele

La Cascada Doamnei:

In spatele cascadei

O privire spre Grota Cameliei. Apropo de aceasta denumire, parca nu-mi vine sa cred ca a murit acea mare maestra a cuvintelor… Intr-o zi de iarna, acum vreo 4-5 ani, ne-am intalnit mai multi, ea, Radu-Un Bolovan si celalalt autor de carti „Pasi in Timp” la cofetaria de la Silva-Busteni. Am stiu de atunci, pentru ca unele lucruri cat de neverosimil pare, se simt… si le-am si zis atunci, ca noi intr-o astfel de formula nu ne vom mai intalni niciodata.

Un podet realizat foarte bine peste raul Ialomita, de catre Salvamontul dambovitean. Exista si un avertisment, sa nu fie pe pod 5 persoane in acelasi timp.

Brebenei

Statia de telecabina de la Pestera

Mergand spre Pestera Ialomitei am surprins actiunea de ecologizare a celor de la Hotelul Pestera:

Mai departe pe langa cladirile Manastirii:

Cea mai veche constructie a zonei.

Din nou langa raul Ialomita, admirand aceasta forta a naturii.

Dupa circa 5 ore de mers, am ajuns in fata Pesterii Ialomitei.

Nu am intrat in pestera deoarece o mai vizitasem de mai multe ori. Am luat niste biscuiti de casa, mici suveniruri, am mai stat de vorba pe acolo, am intrat in biserica, apoi pe marginea raului…

Da, aici eram, o statiune turistica la inceputuri.

Despre ursi

Statie de incarcare masini electrice in parcarea hotelului Pestera

Hotelul Pestera

Coboram pe niste scari, trecem apa Cocorei si intram in padure pe traseul turistic marcat cu banda albastra. Acesta ne va duce peste Platoul Bucegi in Sinaia.

Din padurea Cocora poza spre Cascada Doamnei.

Pe un stalp altii au „inaltat” numele.

Caldura era atenuata de padurea de molid.

Adaptare la conditiile montane

Aproape de DJ 713, drumul asfaltat de pe Platoul Bucegilor.

Inca putin pana la Piatra Arsa

La bariera de la capatul DJ 713

Avertisment sa nu mergi mai departe cu masina.

Vreo 80 de masini parcate iar oamenii mergeau pe jos spre Babele si Sfinx. Evident doar sa vada aceste formatiuni, ca nu e nimic deschis pe acolo.

La Piatra Arsa facem stanga pe unde venisem, pentru circa 200-300 m.

Si urmam traseul cu banda albastra, stabilind ca durata traseului arata cam ciudat. Trei ore pana la Sinaia este un timp real. Daca de la Piatra Arsa la Sinaia, unde traseul inseamna in proportie de 90% coborare, faci 5 ore, cat faci din Sinaia la Piatra Arsa? 🙂 Eu cred ca timpii de pe panou sunt de fapt timpii de urcare… chiar si la urcare mi se pare mult de tot sa faci 5 ore si jumatate.

Pentru mine 5 ore inseamna sa ajungi din Valea Prahovei in Valea Ialomitei peste Platoul Bucegilor. Adica Sinaia-Padina, Sinaia-Pestera, Busteni-Piatra Arsa-Pestera, Busteni-Babele-Pestera. Traseele acestea sunt de parere ca pot fi parcurse de oricine merge pe munte de ceva timp, in circa 5 ore.

Sfinxul din Piatra Arsa

Sinaia vazuta din Piciorul Pietrei Arse… unde am facut penultimul popas.

Softrans-ul intre Casa Memoriala „George Enescu” si bisericuta de pe Cumpatu – Sinaia.

Oameni la Stana Regala

Loc de popas pe Piciorul Pietrei Arse la intrarea in padure, cum cobori.

In Poiana Stanei era prea frumos ca sa nu ramanem o jumatate de ora. Dupa care, pe vechile alei regale am iesit la Castelul Peles. Deci Sinaia… dupa un traseu de circa 8-9 ore.

Festivitati de 9 Mai; Cursuri gratuite la mare; Zapada si in luna mai…

Maine, 9 Mai…

La Busteni, primarul a anuntat ca festivitatile incep de la ora 11:

Iar cei de la Predeal au anuntat ca la ei incep activitatile de la ora 12:30, in Piata Garii.

Postez si o invitatie utila, de participare la un program de formare profesionala, la Mamaia, derulat cu fonduri europene si care nu costa nimic.

Obtii o diploma de manager daca ai o unitate turistica in regiunea Centru sau daca lucrezi in astfel de unitati turistice situate in judetele acestei regiuni.

Nu conteaza de unde esti treaba este sa lucrezi la unitati turistice din judetul Brasov (ca exemplu), pe anumite functii.

Trebuie doar sa te inscrii. Apoi, esti anuntat de unde pleaca microbuzul care te va lasa la hotelul Ramada din Constanta. Nu se plateste nici transport, nici cazare, nici mesele zilnice, nici programul de formare profesionala. Ei te duc, ei te aduc 🙂

Si, evident, la munte, printre flori si frunze verzi a venit tot iarna…

1 Mai… a nins pe Bucegi

Cine a ales sa stea de Paste sau de 1 Mai prin Valea Superioara a Prahovei nu a avut parte de o vreme prea buna. Dar, stiti cum este, vremea nu este asa importanta cand te afli in preajma „la cine trebuie” 🙂

Azi, de 1 Mai… observam ca pe munte, mai sus de 1800 m altitudine s-a depus iar un strat de zapada. Si ieri, pe zi, o dadea pe ploaie pe Platoul Bucegilor… Cand s-a facut dimineata azi, e deja alta poveste.

Mmm… mai bine ploaie decat zapada, zic eu 🙂

Azi, orele 10.

Printre picaturi au mai fost si cateva ore de soare dar… a doua zi de Paste 🙂

Prima serie… culoarea si gustul inseamna totul. Focul poate sa arda ca e parte din poveste, doar jarul ne trebuie.

Depozitul de oase… pentru alta fauna ce va mai trece pe acolo :))