Cu bicicleta din Busteni la Pestera Ialomitei

Traseul l-am parcurs in week-end-ul trecut. Daca am fi mers pe jos, peste Bucegi, la Pestera Ialomitei, deci pe traseu turistic, am fi facut acelasi timp 🙂 🙂

Cred ca pe la ora 9 am plecat. Trebuia sa plecam mai devreme dar nu prea am avut eu starea de spirit potrivita 🙂

Din Poiana Tapului urcam pe str. Mihai Bravu la capatul ei fiind drumul forestier ce avea sa ne scoata dupa vreo 4,5 km in zona fostei Vulparii. De la intersectia de drumuri in 5 minute eram in Drumul Cotei.

Martinel facuse deja inviorarea de dimineata pe acel drum.

Se vedea Drumul Cotei dar am oprit la trepte. Mda, treptele, aha…

Iesim in drumul asfaltat, trecem de cabana Schiori si mergem spre Taverna Sarbului. In parcare, pana in Telegondola Sinaia-Cota 1400 erau multe autocare…

De la Taverna facem dreapta si intram pe forestierul Calea Codrului, odinioara asfaltat.

Taverna in spate

Bariera si traseul ocolitor. Treaba este ca in partea cealalta, spre DN 71 nu ai pe unde sa repeti figura si trebuie sa te intorci cu Atv-ul sau ce ai pe 4 roti.

Si pe aici tot felul de locuri ce trebuiau ocolite sau traversate mai cu atentie. Sa nu ajungem prea murdari prin Valea Ialomitei. Daca am fi mers pe sosea pana la Sinaia si apoi direct in DN 71, am fi mers mult mai repede. E mai frumos insa prin padure, departe de zgomotul masinilor.

Interesant, nici aici apa nu mai e buna.

De la podul de peste Izvorul Dorului dam curba dupa curba… pana la intersectia cu drumul vechi spre Cuibul Dorului. Si pe aici destule noroaie…

Fosta cabana Cuibul Dorului, inchisa de ani buni.

In DJ 713, pauza. In ziua aceea am vazut peste 40 de persoane pe biciclete pe portiuni din traseul efectuat de noi.

De aici incepea urcarea serioasa. Pana la punctul de belvedere situat la limita intre judete, am facut cateva opriri de circa un minut fiecare, pentru poze sau pentru reglarea seii.

Peisaj spre Vanturis… cu gandul la Cascada. Ar merge un sarit din bolovan in bolovan :))

Pozez asfaltul crapat, bine acesta era crapat si in alte locuri nu doar aici, si aud: „Mai stii cand au decopertat aia jos la cabana 2 km de asfalt din cauza ta?” Ma opresc interzis cu ochii mari :))

Da, parca prin 2012 venise Elena Udrea si inaugurase primii kilometri din DJ 713.  Dupa vreo luna sau doua, totul era fisurat, crapat. Nu mai stiu pe cine am sesizat si au venit sa decoperteze si sa asfalteze din nou. Cate frigidere a trebuit sa umplu atunci :))) Trebuie sa deschid un blog nou unde sa postez toate sesizarile si raspunsurile autoritatilor. Sunt peste 500 lejer. Concluzia, dupa atatia ani? 🙂 🙂

Da, am facut ce trebuia, ce se potrivea in acele momente. Nu intotdeauna cum era bine dar macar incercam ceva. Am invatat multe in domeniile mediu si turism… Ani de zile am tras de pe urma acestor atitudini. Dar viata merge inainte si am invatat ca doar faptele raman. Ca lucrurile se fac la timpul lor. Mai tarziu se fac mai greu sau nu se mai fac. Am cunoscut si multi oameni faini…

Vacute pe pajistile Bucegilor

Limita intre judete. Putin mai sus de aici, m-am intalnit cu un prieten cu masina si am stat la discutii vreo 20 de minute 🙂 Ulterior, ne-am intalnit si pe la Pestera Ialomitei 🙂

Da, interesanta intrebarea: „Unde-ti vei petrece vesnicia?” Daca ar fi dupa mine, as retrai excursiile si discutiile, momentele care mi-au placut de nu stiu cate ori 🙂 Chiar mi-ar trebui o vesnicie pentru asta 🙂

Crucea si punctul panoramic din apropiere de cabana Dichiu

Cabana Dichiu

Indicatoare spre Valea Ialomitei

Sau spre Platoul Bucegilor

Dupa vreo cateva minute, o luam spre Valea Ialomitei.

Indicator langa Bolboci

„Marea din Bucegi” – Lacul Bolboci

Cabana Bolboci

Continuam spre Pestera pe drumul ce trece pe langa aceasta cabana. La fel, nu am luat-o pe drumul asfaltat de pe malul stang pentru a merge linistiti.

Cam asa arata acest drum. Mai erau curajosi care se bagau cu masinile mici pe aici. Evident, noi ii intreceam destul de repede cu bicicletele.

Pe altii ii prindeam din urma. Pentru masini mici e greu drumul. Pe aici vii cu ATV, Jeep…

Traseul lui Nae Popescu era remarcat.

Buna treaba asta. Traseul acesta porneste din Valea Larga, asa l-a creat Nae Popescu. De altfel, marele om de munte a si murit pe acest traseu, mai sus, in Plaiul Mircii.

Spre Cheile Tatarului

In chei. De aici incepe asfaltul.

Privind la apa Ialomitei

Suntem in Parcul Natural Bucegi

Platoul de la Padina

Lasam asfaltul, in 10 minute am ajuns la Pestera Ialomitei.

In Pestera

Bilet de vizitare

De pe acolo se cumpara diverse amintiri. Au si niste biscuiti de casa la 15 lei cutia.

Cam asa aratau, aici cutia era pe jumatate. Cred ca sunt cu totul 20 de biscuti.

Totusi, cei mai buni biscuti de casa pe care i-am mancat, au fost acum mai multi ani… niste biscuiti dobrogeni. Am si acum unul pastrat intr-o cutie :))

De la Pestera, am zis sa ne oprim undeva sa mai si mancam ceva. In zona Horoabele sunt niste amenajari unde gasesti diverse: oale, linguri, mici, sucuri, carne, produse de stana etc…

Am zis sa ne oprim aici. Baietii insa nu prea stiu sa-si vanda marfa. Trimiteau oamenii pe la mese dupa care nu mai venea comanda, pentru ca uitau. Am vazut noi ca mai nimeni nu avea ceva pe masa si ne-am ridicat si am plecat. Probabil, stateam vreo ora dupa ei. Daca in locul lor ar fi fost Sami de la Cota 1400, nu ar fi fost ratat niciun trecator. Plus ca servirea era prompta. Acestia din imagine erau baieti buni dar nu le aveau…

Ne-am oprit la pensiunea Gura de Rai, ceva mai jos.

Acolo gateau. Orice ciorba era 15 lei si orice felul doi era 35 lei. Mai aveau papanasi si clatite.

Oamenii erau pregatiti, te serveau prompt… Ne-au ridicat pe acolo capacele, ne-au aratat „marfa” si alegem sarmale. Cate o portie de 7 bucati.

Mai luam cate o bere Tuborg. La mine este a treia in acest an. Ultima a fost tot pe munte cand mancam o ciocolata Milka. E valabila de niste ani combinatia Milka-Tuborg.

Sarmalele foarte bune. Proprietarii ne-au urat pofta buna, angajatii ne intrebau daca mai aveam nevoie de ceva. Bine, asa faceau si cu ceilalti de la alte mese.

Mai trecem pe aici.

Plecam cam greu si incet 🙂

La Bolboci ne-am intors pe acelasi drum cu gropi, rau pentru masini, perfect pentru biciclete. In imagine sunt niste rulote la Zanoaga, exact cum sunt pe Valea Cerbului, in Busteni.

In aceeasi zi se urcau si oile la munte.

Intorcandu-ne pe ruta Dichiu-Sinaia

Ne-am oprit la Dichiu ca sa mergem la punctul panoramic cu cruce.

Buna ideea cu amenajarea acestui punct.

Intorsi la DJ 713, ne-am lasat purtati de viteza si in nicio ora eram in centrul Sinaiei:

Asta a fost excursia 🙂

Traseul turistic: Sinaia – Cota 2000 – Complex Piatra Arsa – Babele din Plaiul lui Pacala – Babele – Cascada Doamnei – Manastirea si Pestera Ialomitei – Hotel Pestera – Padurea Cocora – Complex Piatra Arsa – Piciorul Pietrei Arse – Stana Regala – Castelul Peles – Sinaia

Duminica pe Bucegi. O zi de munte fara ploaie. O zi in care multi au facut insolatie iar noi ne-am intors cu fetele rosii… dar si multumiti de un traseu atat de frumos.

Am plecat ca niste turisti obisnuiti dar cu solutii pentru diferite situatii, de la pelerine de ploaie la variante de traseu, de intoarcere. Ca de obicei, adica. Cum cred ca se merge pe munte.

Am plecat in adidasi si blugi ca la o plimbare prin oras, traseul nefiind problematic ci doar lung.

Din Sinaia am luat prima telecabina spre Cota 1400 si de acolo la Cota 2000. O revedere cu angajatii de la Teleferic si… aproape de ora 9:00 ieseam din statie, pe Bucegi. Incepea ziua 🙂

Refugiul Salvamont de la Cota 2000

Ne-am indreptat spre Vf. Furnica pentru a vedea Platoul si nu numai…

In prim plan, Podul cu Florile, azi doar un peisaj selenar, florile disparand prin anii ’80. Cand s-au apucat de exploatare.

Mai e ceva zapada pe Platoul Bucegilor.

Zona Babele, departe Vf. Omu…

Coboram de la Vf. Furnica, ocolind portiunile mari de zapada.

Spre Piatra Arsa

Continuam spre intersectia DJ 713 cu drumul de pamant ce urca la Babele:

Cateva masini, era cam 09:40.

Primii spre Babele

Branduse la apa

Iesim din drum si urcam spre Babele din Plaiul lui Pacala:

Iar de aici niste imagini spre Valea Ialomitei:

Mergem mai departe spre telecabina Babele, care nu functioneaza in aceasta perioada.

Podet

Inscriptii „turistice”

Cladirea de la intrarea in Pestera Ialomitei. Imagine din Piciorul Babelor.

Zona telecabinei Pestera. Nici pe aceasta nu am vazut-o miscandu-se…

Si gata, in Valea Ialomitei…

Cascada Doamnei

Aruncam o privire si spre Obarsia Ialomitei:

Cascada Obarsiei

Langa raul Ialomita

Spre Cascada Doamnei:

O brandusa alba

Covoras de viorele

Peisaj in muntele Doamnele

La Cascada Doamnei:

In spatele cascadei

O privire spre Grota Cameliei. Apropo de aceasta denumire, parca nu-mi vine sa cred ca a murit acea mare maestra a cuvintelor… Intr-o zi de iarna, acum vreo 4-5 ani, ne-am intalnit mai multi, ea, Radu-Un Bolovan si celalalt autor de carti „Pasi in Timp” la cofetaria de la Silva-Busteni. Am stiu de atunci, pentru ca unele lucruri cat de neverosimil pare, se simt… si le-am si zis atunci, ca noi intr-o astfel de formula nu ne vom mai intalni niciodata.

Un podet realizat foarte bine peste raul Ialomita, de catre Salvamontul dambovitean. Exista si un avertisment, sa nu fie pe pod 5 persoane in acelasi timp.

Brebenei

Statia de telecabina de la Pestera

Mergand spre Pestera Ialomitei am surprins actiunea de ecologizare a celor de la Hotelul Pestera:

Mai departe pe langa cladirile Manastirii:

Cea mai veche constructie a zonei.

Din nou langa raul Ialomita, admirand aceasta forta a naturii.

Dupa circa 5 ore de mers, am ajuns in fata Pesterii Ialomitei.

Nu am intrat in pestera deoarece o mai vizitasem de mai multe ori. Am luat niste biscuiti de casa, mici suveniruri, am mai stat de vorba pe acolo, am intrat in biserica, apoi pe marginea raului…

Da, aici eram, o statiune turistica la inceputuri.

Despre ursi

Statie de incarcare masini electrice in parcarea hotelului Pestera

Hotelul Pestera

Coboram pe niste scari, trecem apa Cocorei si intram in padure pe traseul turistic marcat cu banda albastra. Acesta ne va duce peste Platoul Bucegi in Sinaia.

Din padurea Cocora poza spre Cascada Doamnei.

Pe un stalp altii au „inaltat” numele.

Caldura era atenuata de padurea de molid.

Adaptare la conditiile montane

Aproape de DJ 713, drumul asfaltat de pe Platoul Bucegilor.

Inca putin pana la Piatra Arsa

La bariera de la capatul DJ 713

Avertisment sa nu mergi mai departe cu masina.

Vreo 80 de masini parcate iar oamenii mergeau pe jos spre Babele si Sfinx. Evident doar sa vada aceste formatiuni, ca nu e nimic deschis pe acolo.

La Piatra Arsa facem stanga pe unde venisem, pentru circa 200-300 m.

Si urmam traseul cu banda albastra, stabilind ca durata traseului arata cam ciudat. Trei ore pana la Sinaia este un timp real. Daca de la Piatra Arsa la Sinaia, unde traseul inseamna in proportie de 90% coborare, faci 5 ore, cat faci din Sinaia la Piatra Arsa? 🙂 Eu cred ca timpii de pe panou sunt de fapt timpii de urcare… chiar si la urcare mi se pare mult de tot sa faci 5 ore si jumatate.

Pentru mine 5 ore inseamna sa ajungi din Valea Prahovei in Valea Ialomitei peste Platoul Bucegilor. Adica Sinaia-Padina, Sinaia-Pestera, Busteni-Piatra Arsa-Pestera, Busteni-Babele-Pestera. Traseele acestea sunt de parere ca pot fi parcurse de oricine merge pe munte de ceva timp, in circa 5 ore.

Sfinxul din Piatra Arsa

Sinaia vazuta din Piciorul Pietrei Arse… unde am facut penultimul popas.

Softrans-ul intre Casa Memoriala „George Enescu” si bisericuta de pe Cumpatu – Sinaia.

Oameni la Stana Regala

Loc de popas pe Piciorul Pietrei Arse la intrarea in padure, cum cobori.

In Poiana Stanei era prea frumos ca sa nu ramanem o jumatate de ora. Dupa care, pe vechile alei regale am iesit la Castelul Peles. Deci Sinaia… dupa un traseu de circa 8-9 ore.

Festivitati de 9 Mai; Cursuri gratuite la mare; Zapada si in luna mai…

Maine, 9 Mai…

La Busteni, primarul a anuntat ca festivitatile incep de la ora 11:

Iar cei de la Predeal au anuntat ca la ei incep activitatile de la ora 12:30, in Piata Garii.

Postez si o invitatie utila, de participare la un program de formare profesionala, la Mamaia, derulat cu fonduri europene si care nu costa nimic.

Obtii o diploma de manager daca ai o unitate turistica in regiunea Centru sau daca lucrezi in astfel de unitati turistice situate in judetele acestei regiuni.

Nu conteaza de unde esti treaba este sa lucrezi la unitati turistice din judetul Brasov (ca exemplu), pe anumite functii.

Trebuie doar sa te inscrii. Apoi, esti anuntat de unde pleaca microbuzul care te va lasa la hotelul Ramada din Constanta. Nu se plateste nici transport, nici cazare, nici mesele zilnice, nici programul de formare profesionala. Ei te duc, ei te aduc 🙂

Si, evident, la munte, printre flori si frunze verzi a venit tot iarna…

1 Mai… a nins pe Bucegi

Cine a ales sa stea de Paste sau de 1 Mai prin Valea Superioara a Prahovei nu a avut parte de o vreme prea buna. Dar, stiti cum este, vremea nu este asa importanta cand te afli in preajma „la cine trebuie” 🙂

Azi, de 1 Mai… observam ca pe munte, mai sus de 1800 m altitudine s-a depus iar un strat de zapada. Si ieri, pe zi, o dadea pe ploaie pe Platoul Bucegilor… Cand s-a facut dimineata azi, e deja alta poveste.

Mmm… mai bine ploaie decat zapada, zic eu 🙂

Azi, orele 10.

Printre picaturi au mai fost si cateva ore de soare dar… a doua zi de Paste 🙂

Prima serie… culoarea si gustul inseamna totul. Focul poate sa arda ca e parte din poveste, doar jarul ne trebuie.

Depozitul de oase… pentru alta fauna ce va mai trece pe acolo :))

O noua actiune a Salvamontului din Busteni si o descoperire arheologica in Prahova

In acest sezon, salvamontistii din Valea Prahovei au avut mult de lucru, fie pe partii, fie pe munte, pe trasee… Mi s-au parut mai multe accidente ca niciodata.

La finalul saptamanii trecute, salvamontistii din Busteni au plecat in actiune pe Valea Alba, pentru a recupera corpul unui tanar de 35 de ani din Giurgiu. Corpul a fost observat de catre doua persoane si acestia au anuntat Salvamontul. Grea meserie, recuperezi un om si povestea lui, cineva va trebui sa-i anunte apoi familia, prietenii…

Tanarul purta la piept, intr-un buzunar, un trandafir rosu…

Purta pe cineva in suflet… Dumnezeu sa-l odihneasca!

….

Ziarul Incomod publica pe 14 martie, descoperirea unui mormant turanic in zona Targsoru Nou, cercetarile fiind intreprinse de catre arheologii Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie Prahova plus alti specialisti:

Mie mi se pare ca are craniul strivit, probabil pentru ca pe acolo este teren agricol si utilajele tot trecand…

De fapt, mormantul era un tumul cum sunt cu zecile sau sutele intr-o zona intinsa pe vreo 10 kilometri patrati. Va dati seama daca ar exista resurse financiare ce muzeu al tumulilor, osemintelor s-ar putea face fix in mijlocul campului, nu departe de DN 1, ca obiectiv cultural? Pentru ca esenta descoperirilor arheologice este sa apropii oamenii de astfel de descoperiri, constientizandu-i prin implicare, vizitare…  Din pacate, suntem mult departe de asa ceva… bani nu sunt pentru asa ceva. Am sa propun totusi d-lui Bogdan Toader, presedintele Consiliului Judetean ideea unui astfel de muzeu.

Oricum, daca treceti prin Ploiesti, nu ratati Muzeul de Istorie si Arheologie, unul din cele mai mari si mai inzestrate muzee din tara noastra.

Sursa foto: https://www.ziarulincomod.ro/galerie-foto-un-mormant-turanic-fost-descoperit-prahova/

Semne de primavara

Desi covorul alb de pe munti este consistent… indraznetii vestitori ai primaverii inving gheata si zapada:

In muntii Baiului

Primele branduse zarite in 2019 pe munte

Traseul turistic: Azuga – Valea Grecului – Muchia Lunga – Diham militar – Cabana Poiana Izvoarelor – Gura Diham – Busteni

Un traseu prin zapezi, un decor natural de basm, o ocazie destul de rara…

Duminica, 27.01.2019.

Faptul ca te nasti si cresti la poalele unui munte, te ajuta sa intelegi niste lucruri poate un pic mai bine ca altii. Pentru ca tu te uiti la munte zilnic si iti cam dai seama de unele chestii. De multe ori ma uitam in ianuarie spre Poiana Izvoarelor-Saua Baiului si intr-o zi era de mers pe acolo, in alte trei nu prea. Adica, in ce sens era de mers?

Cand ai mai fost prin zona aceea de cine stie mai cate ori, te mai duci pe acolo in anumite conditii. In cazul de fata, sa fie senin dar nu prea cald, iar zapada sa stea pe copaci. Daca prinzi un moment din acesta chiar esti norocos.

Se face 9 dimineata, ma uit, toate conditiile erau intrunite, plus ca eram si liber… lucru uimitor 🙂

Astept un prieten sa-mi raspunda daca merge, el nu raspunde, dar raspunde altcineva. Plecam cu un tren regio particular la 10:50 in Busteni si peste 5 minute coboram in Azuga. Cumparam cate ceva de la o magazin, apoi mergem spre traseul marcat cu triunghi galben situat in apropierea garii.

Gara Azuga, pe fundal Caraimanul, Costila

Crucea

Prin padure. Zapada aproape de marcajul turistic…

Fereastra spre Releul Costila

Si acesta era taramul in care speram sa intram 🙂

Vreo 2 ore de poezie din aceasta…

Marcajul la nivel cu genunchiul

Se mergea perfect, poteca era batatorita.

Printr-o alta fereastra se vedeau niste persoane la Crucea din lemn de pe Vf. Grecului.

Cerdacul, Vf Obarsiei

Alta planeta 🙂

Langa Saua Grecului

Intinzi mana si atingi Moraru

Bucsoiu? Ornat cu totul…

Pe acolo am venit

Molizi specia zombi 😉

Grupul care era pe varf

Aproape de Dihamul militar

La relee, in Saua Baiului

Aici ne-am intalnit cu seful Salvamontului Busteni, d-l Gigel Haiduc si cu ajutorul sau, d-l Viorel. Stam un pic la povesti, eu eram mai dezbracat… geaca era prin rucsac. Ei pornesc apoi spre Muchia Lunga-Busteni, noi spre Poiana Izvoarelor.

Salvamontistii

Apoi, de pe aici nu am mai prins soare, ca sa ne mai bucuram de peisaje cum trebuie.

Aproape de cabana

Cum este in cabana am spus intr-un articol anterior…

Pe langa indicatoare, apoi pe la Gura Diham… sosire pe la ora 16 in Busteni.