Mare de nori si gratar prin muntii Baiului

Aveam planificate alte activitati… dincolo de Valea Superioara a Prahovei. Numai ca, vremea nu era chiar potrivita pentru biciclete. Aceasta din punctul meu de vedere care am o anumita doza de comoditate 🙂 Nu-mi place sa merg pe frig si vant rece pe bicicleta, sa ma invart chiciurit pe la monumente, la ce fac eu trebuie ceva rabdare, pierdut timpul. Nu fac ciclism doar ma folosesc de o bicicleta pentru a realiza ce mi-am propus. Am verificat si sambata si duminica starea vremii reale… de la cei care locuiau pe unde ma interesa si coroborat cu camerele live mi-am dat seama ca lumea de mai jos de Sinaia se afla sub un plafon urias de nori, cu frigul aferent 🙂

Am facut altele cat si o drumetie usoara pe muntii Baiului:

Drumurile forestiere sunt acoperite de gheata.

Sau de zapada… pe masura ce urci in altitudine.

Ori si una si alta 🙂

Vremea era perfecta, dupa cum se vede.

Cota 1400

Poiana Stanei Regale

Marea aceea alba de nori era blocata de munti si nu intra in Valea Prahovei.

Versantul estic al muntelui Furnica

Tabloul meu periodic. Pozez acolo de cate ori trec prin zona. Nu stiu de ce prea bine :))

Inspre Valea Doftanei… Marea de nori a acoperit o parte din Romania, mai putin muntii.

Ciucasul

Puţin din muntii Baiului plus Bucegii

Postavarul si Piatra Mare blocau marea de nori spre Predeal.

Monumentul Eroilor – Caraiman

Releul Costila

Lupiii 🙂

Acestea nu stiu, ca erau cam departe si neclare. Posibil tot un lup.

Dupa ce vreo ora tot vazusem urme de lupi, ne-am dat seama si ce directie aveau, cum se deplasau si cam ce urmareau… Cu rosu urme de lup, cu galben cerb sau mistret.

Viitoarea victima sau poate ca deja a fost prinsa… cine stie…

Bine, in cateva ore am vazut o multime de chestii dar se face dimineata pana scriu tot…

Cum am stabilit ca oriunde mai mergem, facem un gratar, fie si dupa blocuri, in apa 🙂 oriunde… ne-am oprit la un foc.

Am luat din padure doua crengi mai serioase de fag si gata focul…

Asteptand sa „se faca” jar.

Carnatii se fac mai repede si i-am luat mai repede…

Dupa care am gasit si loc cu peisaj de admirat. Ca si aceasta e important, sa mananci si sa privesti :))) Daca e si soare, e perfect. Nu adia nici vant, am lasat gecile pe un scaun…

Privind 🙂

A, dar intai de toate, focul stins neaparat. Aceasta e prima grija ca sa poti sta linistit. La urma, curatenie, sa nu ramana vreo punga, ambalaj…

La ce priveam…

Urme de mers leganat 🙂 …cine sa fie, cine sa fi fost… 🙂

In Florei… intre Posada, Comarnic si Secaria

Drumetie de Sf. Stefan, ziua in care zapada batea la usile Vaii Prahovei pentru ca sa vina de-a binelea a doua zi, pe 28.12.2019.

Aveam de facut niste observatii, chiar si poze pentru diferite proiecte, mai voiau si altii sa mearga… asa ca, sa le facem pe toate. Am trimis traseul cui dorea sa mearga dar cum nimeni nu-l cunostea, nici macar eu in totalitate, am plecat cu baietii :)) In principal ai mei…

Cea mai tare faza (recenta) am trait-o pe la scoala, cand stateam de vorba cu un elev si mama acestuia m-a crezut un coleg de la clasele mai mari 🙂 Cand am zis ca am un baiat mai mare ca fiul ei se uita la mine cu niste ochi… M-a intrebat cati ani am, eu ca 40 maine-poimaine. Bine, nu stia ca in viata asta, planificarea e totul :))

Si primisem un tricou cu cel mai nu stiu cum sot la 40 de ani. Bine, nu ca ar fi adevarat dar na… era de la varul meu :)) Si am instituit o regula, dam tricoul mai departe la urmatorul care face 40. El l-a purtat o ora, eu 5 minute, e de ajuns… asteptam urmatorul.

Plecam cu un maxi spre Comarnic. Initial, vazand ce urat era la noi, la Busteni, am luat bilete pana la Comarnic. Dupa ce am vazut ca „dinjos” de Sinaia e chiar bine, am coborat la Posada :)) Trebuie sa stai bine cu nervii, ca mie cand mi se pare ceva… fac altceva, schimb traseu, plan… Mi s-a parut ca e mult mai bine sa incepem traseul din Posada, in special pentru ca nu am fi mers cu vantul in fata etc…

Una-doua ne trezim cu copiii in fata a ceea ce odata constituia intrarea in una din lumile Marthei Bibescu:

Intrarea dinspre Florei

Pana in poienile dinspre Secaria intalnim de mai multe ori caini. Unii au fost chemati de stapani, altii, mai putin prevazatori s-au tinut dupa noi. Cum e perioada in care cainii nu trebuie sa umble liberi, acestia au sfarsit fugind zapaciti. Am mai intalnit si altii pentru ca zona este specifica, inclusiv pe la stane sau adaposturi pastorale dar pe astia mai agresivi ii lansam in atletism :))

Nu este casuta din povesti, este parte din proiectul baiatului cel mic 🙂 Povestea, soon!

Rareshul, asa-l strigam

Andrei, „multi au incercat dar nu au reusit, ca e greu”… cu expresia lui l-am necajit tot drumul 🙂

Ce vreme faina

Si Matrix…

Pierdut prin iarba

Adapost pastoral 1

Alt adapost

In acestea se locuieste vara si cred ca si iarna. De la un secarean am aflat ca „nici cel mai sarac de la noi, nu locuieste in ele”. Adica nu sta permanent, eu asa am inteles 🙂 Satele Secaria si Talea au fost unele dintre cele mai bogate sate de munte din zona aceasta a judetului Prahova. Cred ca mai sunt, ca acestia sunt toti muncitori…

Pana acolo era urgia care matura zona Predeal-Sinaia si muntii invecinati.  De acolo venea un vant rece fiind clar ca exact atunci si ningea 🙂

In varf de munte au fost depozitate deseuri inclusiv un televizor. Munca nu inseamna neaparat educatie, bun simt 😉

Dadea cu pudra dintr-un nor

Viscol in departare

Cum traseul trecea pe langa un astfel de adapost, cum copiii trebuiau sa vada…

„Ce urat miroase!” Uite asa am ajuns sa prezentam camerele unui astfel de adapost, mai ales pe unde iese fumul 🙂

Am iesit in Comarnic pe la… „Magarul tavalit” 🙂 Cat am ras cand am auzit prima oara denumirea…

Absolut superba arhitectura montana traditionala

Pe langa locul primei biserici din Comarnic

Talea si Ghiosesti spre stanga, muntele Plesuva cu Podul lui Neag si in dreapta defileul Prahovei.

Crezusem pana de curand ca serialul se termina cu aceasta lupta…

Ninge peste Valea Prahovei

Gata, a venit zapada 🙂

S-a tot invartit ea pe sus, pe munti, dar azi-noapte a coborat in statiuni.

Cateva poze pana in 8 dimineata si tot ninge:

Imagini din Poiana Tapului-Busteni

In astfel de conditii, cine a ales Valea Prahovei de Revelion va fi mult mai norocos decat aceia care au venit aici de Craciun.  Din cauza de zapada, evident 🙂

Asa ca ieri am facut ultima excursie din acest an… pe teren uscat 🙂

Traseu prin muntii Baiului: Izvorul Rece – Fruntea lui Vasii – Piciorul Cainelui – Gara Sinaia

Ieri, un ultim traseu, probabil… Tot asa, unul specific, nici sa stam prea mult, sa si vedem ceva. Pentru ca ideea este, acum in sezonul rece, sa faci un traseu mai mic, in intervalul 8:30 – 14:30. Daca dureaza intre 9 si 14 e si mai bine. Iti mai ramane o parte din zi sa mai faci si altceva, poate prinzi si vreme buna…

Aveam un alt plan pentru sambata dar m-am gandit eu ca pot face si traseu si plan 🙂

La 8:30 asteptam un microbuz „de Ploiesti”, cica atunci trece sigur. O fi fost noroc sau programul respectat nu stiu dar chiar a venit. Coboram pe la Izvorul Rece… mai ca as fi inceput ziua cu o cafea dar nu m-am mai deranjat sa urc pana la restaurantul motelului sau ce este.

Dupa o curba doua, intram pe drumul forestier Valea lui Bogdan dar nu pe cel oficial ci pe acela de pe langa canton si apa. Nu aveam de gand sa mergem pe acolo ci sa traversam valea si sa intersectam drumul oficial. De pe acesta din urma, cand mi se parea ca e momentul, urma sa parasim drumul pentru o poteca „de muche” sau „de hotar”. La fel, mai multe curbe si parasim drumul pentru poteca.

Lasam drumul

Urcam frumos de tot… cu regretul oarecum ca va fi o zi in care nu vedem soarele. Peisajele montane fara soare sunt parca mai putin frumoase…

Cred ca era 9:30 cand auzim dinspre valea lui Bogdan un foc de arma urmat de un altul. Apoi de o galagie mare, goarne, strigate… Era clar semnalul inceperii unei partide de vanatoare.

Imi dau seama ca vanatoarea era in versantul drept (geografic) al vaii, ca vanatul e gonit in vale unde sunt vanatorii, ca zona e destul de mare si ca foarte sigur vor scapa animale din zona aceea. Speriate, acestea vor incerca sa fuga cat mai departe, sa iasa din bazinul hidrografic al vaii. Iar cum noi mergeam pe poteca de hotar ce animal scapa, intersecta poteca noastra pentru a se adaposti in bazinul vecin. Adica sanse foarte mari de a intalni vreo turma de mistreti speriati sau ursi la fel de speriati.

Iesim la pajistea montana

Undeva in fata, aproape de padure, pe o carare care cobora in valea impadurita din centrul imaginii… erau multe urme proaspete de mistreti. Atat pe pamant cat si pe zapada; fugisera din valea lui Bogdan.

Parea ca vrea sa iasa si soarele…

Acolo este punctul de belvedere de pe DJ 713, cel de la limita dintre judetele Dambovita si Prahova.

Cascada Mare a Vanturisului, inghetata.

De la Posada in jos

Refugiul Florei

Sanatoriul Moroieni

Releul de pe Costila

Versantii Pelesului si Piciorul Pietrei Arse

„Iese” soarele 🙂 moment marcat automat de telefon.

Popas

Ciobano-mobil

 

La circa 100 m distanta aveam sa gasim:

Bocanci de cioban. Cum naiba sa mai intre unii in ciobanie cu astfel de conditii…

Urs trecut recent, fugit si acesta din valea lui Bogdan. Ia uite fuga ce avea pe el… Am avut noroc ca nu ne-am vazut. In astfel de situatii ursul te ataca aproape sigur daca te vede. Nici noi nu am vrut sa schimbam traseul cum ar fi fost normal. Mai si radeam ca: „Sa mai ies la munte sus/ Sa pui cainii dupa urs” :)))

In spatele nostru am lasat mai multe persoane, cred ca dormisera la refugiul Florei.

Ciucasul

Grohotisul

Jumatate iarna, jumatate toamna. Pe versantii sudici e toamna, pe nordici iarna.

Pe Piciorul Cainelui la Sinaia.

Bazinul Vaii Rele

Vreo 30 minute am mers sicanati de un vant rece din directia SV.

Stana de la Piscul Cainelui. Vedem o masa afara si stabilim sa coboram pentru un popas mai lung.

Ajungem, inspectam imprejurimile ca sa stim ca totul e in regula, prilej cu care facem diverse observatii; folositoare, de altfel. Pentru ca de la ras ne-a venit pofta de mancare, apoi ce e mai bun decat o bere Tuborg si o Milka cu lapte? :)))

Deci, intai luam contact cu ganduri ciobanesti, neortodoxe:

Ma trezesc pe la masa dezvoltand ideea: „Iti dai seama ca dupa ce a scris, ciobanul a dat buzna in tarcul oilor si si-a ales de acolo o miţoasa mai galbejita, sa aduca a Udrea si… sub ochii stupefiati ai suratelor behaitoare, a dus-o colo jos la adapostul padurii…” :)))

Stam, mancam si radem de toate prostiile. Gasim chiar si o piesa ciobaneasca pe Youtube…

Facem un pic ca ala din cantec… si plecam 🙂

Lasam stana cu pricina in spate, tot cu glume proaste… „ca striga din valea Cainelui (cea din imagine) copiii dupa fanul lui Udrea” :)))

Intram in padure, nimeni pe aici, liniste totala.

Drumul ce ajunge la fosta cabana Piscul Cainelui, azi locatie privata.

Proprietate particulara

Ajungem la gara cu 15 minute inainte sa soseasca un tren IR spre Busteni. La 14:30 eram acasa…

Pe un munte din Posada

Stii cum e…

Vremea are propria poveste, cam ca majoritatea oamenilor, asa…

Pe la 2000 m altitudine se da lumea pe schiuri, pe la 800 m tot altitudine este un fel de toamna mai rece… pe masura ce cobori in altitudine e si mai cald.

Sau, daca te orientezi pe versantii sudici ai unui munte mai scund prinzi ore bune si faine de soare si drumetie. Cam asa a fost acum cateva zile:

Urcam pe un drum forestier…

Primavara si vara pe aici este un tunel de verdeata.

Abia se mai cunoaste drumul de atatea frunze… ce inca mai cad… 🙂

Iesire la golul alpin cum se spune. In fapt, un versant sudic usor accesibil.

Stana

Stana si imprejurimi

In urcare usoara 🙂

Padurice de macesi

Un fag intre molizi; el a fost primul…

Pajiste

Popas pentru peisaje

De la Posada in jos

Refugiul Florei construit in special de catre Asociatia „Om pe Munte”, cu sprijinul autoritatilor locale si de mediu.

Soarele ne da primele semne ca suntem totusi intr-un alt anotimp.

Cladirea binecunoscuta a Muzeului Cinegetic din Posada

La 2000 m iarna sta bine pozitii. Acolo sa stea…

Un nostalgic de acum niste ani care s-a semnat „Daniel Sihastru, 13 ani, Posada”. Posibil fiul vreunui cioban…

Aici e coborare…

E bine pe aici…

Cascada la prima vedere

Ce-ai facut, prietene… tentacule cu care se agata de viata.

Cat de cat am prins peisajul pe care-l asteptam candva.

Cum apune soarele, cum vine frigul. Uneori este placut, mai stai asa la o cafea… Dar nu foarte mult 🙂

Senin de Bucegi

Si ieri, si azi, si se pare ca si maine, sunt zile frumoase in Valea Prahovei si pe munte. Frig dimineata, mai putin frig in intervalul orelor 10-15.

Daca ar fi asa si in week-end 🙂 Pentru ca e perfect de o drumetie. E perfect si pentru ca vezi zapada sus si nu aici, prin statiuni. Unii o vor si aici… dar pentru mine cu cat vine mai tarziu cu atat e mai bine. Pentru ca nu o astept :)) Prin Valea Prahovei este frig si zapada cam de prin noiembrie si pana in aprilie. Ca atare, nu prea imi trebuie. Dar daca ar fi zapada 2 luni, decembrie si ianuarie, ar fi suficient 🙂

Cam asa se prezentau Bucegii:

Ce poze ies daca esti intr-o astfel de zi pe munte…

Traseu cu bicicleta: Gara Scrovistea – Burias – Bujoreanca – Crivatu – Tinosu – Brazi – Strejnic – Floresti – Banesti – Campina

De vreo luna si jumatate nu mai parcursesem niciun traseu pe bicicleta. Am zis sa mai recuperam, pentru ca si vremea era perfecta.

Asteptam trenul RegioCalatori, controlorul ne spune sa ne urcam unde o fi, pentru ca la vagonul de biciclete e plin. Facem asa, calculand: pana unde mergem noi doar o statie sau doua, Campina si Ploiesti au peron pe stanga, restul fiind pe dreapta. Asa ca mutam bicicletele pe stanga si nu incurcam pe nimeni. Doar la Ploiesti le-am mutat putin pe dreapta.

Se anuntase o zi perfecta din punct de vedere al vremii. De acasa, pana sa plecam, ma uitam spre Bucegi, sigur era o vreme perfecta de munte dar… toate la timpul lor.

Coboram in halta Scrovistea si o luam spre satul Burias.

Pe langa un camp, apoi printr-o padure si ajungem in Burias.

Satul e chiar frumos, ingrijit.

Scoala din Burias

Biserica satului

Continuam spre satele Ologeni si Tatarai:

Biserica din Ologeni

Monumentul eroilor

La iesire din Tatarai… un dezastru. Plin de gunoaie pe ambele parti ale drumului. Pana acolo, toate bune si la locul lor.

Continuam si ajungem in Bujoreanca, deci in DN 1A. Nu mergem prea mult si facem dreapta spre Crivatu:

Din Crivatu continuam spre Habud.

Monumentul eroilor si gradinita din Habud

Mai departe spre Tinosu:

Intersectie Tinosu

Pana in Tinosu, pe o inaltime, facem un popas. Mai erau si niste baloti frumos asezati asa ca… ne suim pe ei si stam asa… privim, mancam, soare…

Plecam pana la urma…

Prahova la Tinosu

Biserica din Tinosu

Pisania bisericii

Dupa Tinosu urmeaza comuna Brazi:

Cumpana

Primaria din Brazi

Spre Conacul Nicolau

Intreaga suprafata din jurul conacului este un imens santier. In jurul conacului se va crea un parc de distractii… nu stiu ce functionalitate va avea cladirea…

Conacul… macar este ingradit in prezent.

As putea spune ca Peris si Brazi sunt doua comune bine dezvoltate. Brazi-ul cel putin depaseste multe orase 🙂

Scoala in Brazi

Asa sunt statiile comunei 🙂

Mai departe… spre Strejnic:

Biserica din Strejnic. De aici, continuam pe langa ruinele palatului Micul Trianon spre satul Cap Rosu…

Bucegii departe… ii vazusem foarte bine si din traseul Burias-Ologeni-Tatarai.

Mergem o vreme buna pe langa… intinsul zid de piatra ce imprejmuia proprietatea Nababului.

Zidul are numai pietre mijlocii, nici prea mari, nici prea mici.

Trecem de Floresti-Cap Rosu, urmam un drum de pamant pana la Banesti:

Din Banesti, trecem Doftana peste podul partial distrus, construit pe vremea lui Cuza. Ca de obicei, ruta clasica atunci cand mergem in Campina. Numai ca de data aceasta era ceva diferit…

S-au apucat de reparat podul, din ce se vede:

Vor consolida podul…

Urcam in Campina oarecum bucurosi ca se mai repara lucrurile vechi si mergem… sa luam shaorma clasica… mai luam cateva si acasa 🙂 Mai aveam timp si ne oprim sa mancam cate una. Locul e acelasi ca de atatea ori: pe o banca, privind la un monument si amuzandu-ne de traseu etc…

Trenul a avut o intarziere de vreo 30 minute dar ce mai conta…

Ar mai fi vreo 2-3 ture si am acoperit tot judetul Prahova; si m-am si plimbat, am si facut niste lucrari/proiecte originale…