Traseu cu bicicleta: Gara Scrovistea – Burias – Bujoreanca – Crivatu – Tinosu – Brazi – Strejnic – Floresti – Banesti – Campina

De vreo luna si jumatate nu mai parcursesem niciun traseu pe bicicleta. Am zis sa mai recuperam, pentru ca si vremea era perfecta.

Asteptam trenul RegioCalatori, controlorul ne spune sa ne urcam unde o fi, pentru ca la vagonul de biciclete e plin. Facem asa, calculand: pana unde mergem noi doar o statie sau doua, Campina si Ploiesti au peron pe stanga, restul fiind pe dreapta. Asa ca mutam bicicletele pe stanga si nu incurcam pe nimeni. Doar la Ploiesti le-am mutat putin pe dreapta.

Se anuntase o zi perfecta din punct de vedere al vremii. De acasa, pana sa plecam, ma uitam spre Bucegi, sigur era o vreme perfecta de munte dar… toate la timpul lor.

Coboram in halta Scrovistea si o luam spre satul Burias.

Pe langa un camp, apoi printr-o padure si ajungem in Burias.

Satul e chiar frumos, ingrijit.

Scoala din Burias

Biserica satului

Continuam spre satele Ologeni si Tatarai:

Biserica din Ologeni

Monumentul eroilor

La iesire din Tatarai… un dezastru. Plin de gunoaie pe ambele parti ale drumului. Pana acolo, toate bune si la locul lor.

Continuam si ajungem in Bujoreanca, deci in DN 1A. Nu mergem prea mult si facem dreapta spre Crivatu:

Din Crivatu continuam spre Habud.

Monumentul eroilor si gradinita din Habud

Mai departe spre Tinosu:

Intersectie Tinosu

Pana in Tinosu, pe o inaltime, facem un popas. Mai erau si niste baloti frumos asezati asa ca… ne suim pe ei si stam asa… privim, mancam, soare…

Plecam pana la urma…

Prahova la Tinosu

Biserica din Tinosu

Pisania bisericii

Dupa Tinosu urmeaza comuna Brazi:

Cumpana

Primaria din Brazi

Spre Conacul Nicolau

Intreaga suprafata din jurul conacului este un imens santier. In jurul conacului se va crea un parc de distractii… nu stiu ce functionalitate va avea cladirea…

Conacul… macar este ingradit in prezent.

As putea spune ca Peris si Brazi sunt doua comune bine dezvoltate. Brazi-ul cel putin depaseste multe orase 🙂

Scoala in Brazi

Asa sunt statiile comunei 🙂

Mai departe… spre Strejnic:

Biserica din Strejnic. De aici, continuam pe langa ruinele palatului Micul Trianon spre satul Cap Rosu…

Bucegii departe… ii vazusem foarte bine si din traseul Burias-Ologeni-Tatarai.

Mergem o vreme buna pe langa… intinsul zid de piatra ce imprejmuia proprietatea Nababului.

Zidul are numai pietre mijlocii, nici prea mari, nici prea mici.

Trecem de Floresti-Cap Rosu, urmam un drum de pamant pana la Banesti:

Din Banesti, trecem Doftana peste podul partial distrus, construit pe vremea lui Cuza. Ca de obicei, ruta clasica atunci cand mergem in Campina. Numai ca de data aceasta era ceva diferit…

S-au apucat de reparat podul, din ce se vede:

Vor consolida podul…

Urcam in Campina oarecum bucurosi ca se mai repara lucrurile vechi si mergem… sa luam shaorma clasica… mai luam cateva si acasa 🙂 Mai aveam timp si ne oprim sa mancam cate una. Locul e acelasi ca de atatea ori: pe o banca, privind la un monument si amuzandu-ne de traseu etc…

Trenul a avut o intarziere de vreo 30 minute dar ce mai conta…

Ar mai fi vreo 2-3 ture si am acoperit tot judetul Prahova; si m-am si plimbat, am si facut niste lucrari/proiecte originale…

Stiri si peisaje de toamna

Dupa Zsolt Torok, a mai plecat dintre noi o legenda a muntelui. Alexandru Floricioiu a decedat luni, 30.09.2019.

Ca in fiecare an, de 27 septembrie – praznuirea Sf. Ierarh Martir Antim Ivireanu, cei de la fosta Fabrica de Hartie din Busteni, depun o coroana de flori la un monument ridicat in cinstea acestuia:

In week-end-ul trecut, pe Bucegi, cativa parlamentari si alte persoane, au afisat un banner pe locul unde se va ridica o vila, un complex de vile…

Ideea este sa nu ajungi la un asemenea stadiu, sa te fi interesat din timp de un astfel de proiect. Ca daca ai fi urmarit tot procesul acesta, exista posibilitatea sa nu mai bage nimeni buldozerul pe acolo. Sursa foto: Facebook.

Toamna la campie:

Adunate de prin munti si nu numai, stiri diverse…

Revenire de prin alte locuri, cu clasica concluzie ca tot mai frumos e la tine 🙂 Dar nu ar fi deloc rau sa locuiesti un timp si colo, si dincolo 🙂

Ma uitam la „meteo” de cateva zile, stiam ca duminica va fi senin si ar fi mers perfect un traseu prin vaile Malaiesti, Gaura sau un Drum al Granicerilor… nici o coborare pe Clincea nu ar fi fost de ignorat. Insa, astfel de planificari spre deosebire de alti ani, sunt mai greu de dus pana la capat. Conteaza mult „atmosfera”, oamenii cu care mergi, programul…

Fiind duminica, fiind revenire la Busteni, sa vedem ce s-a mai intamplat…

…Accident pe Valea Alba, o piatra desprinsa din versant l-a lovit in cap pe un turist. A intervenit Salvamontul prompt si cel accidentat a ajuns pe mainile medicilor. Problema aparuta in discutie suna cam asa: „daca ar fi purtat casca nu era asa grav, mai ales ca era pe un traseu nemarcat”…

Acum, tine si de noroc. Poti fi lovit de o piatra si pe traseu marcat. De exemplu, saptamana trecuta pe Jepii Mici, imediat ce cobori scara din lemn si ajungi la 2 izvoare ce ies din stanca, de sus, din firul vaii s-a pornit o cadere de pietre de diferite dimensiuni. A fost un noroc ca nu a fost nimeni lovit. Cel mai probabil, un animal mare adica urs, traversase mai sus valea. Daca mergi pe ideea ca o casca iti poate salva viata, ca este o dovada de prudenta sa o porti atunci da, porti casca peste tot pe unde este zona de abrupt. Tine de fiecare… Ca tot veni vorba de Jepii Mici, intotdeauna trebuie atentie mare cand urci zona de la baza hornului spre cabana. Acolo, mai mereu cineva calca neatent si poate da la vale un bolovan. Cum poteca este in serpentine, nu se stie.

Despre proiectul cu vilele pe Bucegi se anunta mare mobilizare:

Treaba cu actiunea parlamentarilor sta asa… e bine ca USR a ajuns in Parlament fiindca sunt vocile unor deputati si senatori care striga pentru Parcul Natural Bucegi. Numai ca nu e vorba de niciun abuz, oamenii acestia cu vilele sunt cu acte in regula proprietari. Problema e mai indepartata: cum de au fost pusi in posesie cate unii pe terenuri situate intr-o arie protejata, e legala introducerea in intravilanul unei localitati a jumatate din Bucegi… Referitor la actele de mediu, de ce nu apar in timp util pe site-urile institutiilor de mediu astfel de cereri de autorizare? E clar de ce…

Fara concursul tacit al celor in drept, nimeni nu face nimic ilegal pe Bucegi. In loc sa se concentreze pe dezvoltarea statiunii Padina-Pestera, sa identifice solutii si proiecte, unii vor sa-si faca vile pe Platoul Bucegilor. Iata insa si punctul de vedere al celor cu vilele:

https://romania.europalibera.org/a/cine-este-micul-investitor-devenit-oaia-neagra-a-platoului-bucegi-/30173653.html

Foarte interesanta este si stirea de mai jos, cu monitorizarea unui urs:

Asa ne dam seama ce face un urs in 24 ore, intr-o saptamana etc.

Un alt accident care mi-a atras atentia si despre care mi-am propus sa scriu, s-a intamplat la Sinaia, in zona Cotei 1400, acum 2-3 saptamani. Un turist a cazut intr-o rapa circa 60 m. Foarte multi nu stiau unde poate fi o astfel de zona, de unde sa cazi atat de mult…

La intersectia drumului de Cota 1400 cu cel care coboara spre Schitul Sf. Ana (Drumul Vechi), sunt undeva pe partea dreapta niste panouri cu reguli de vizitare a ariei protejate. In apropiere de acestea, de cativa ani, s-a facut o poteca pana pe marginea unui perete stancos urias. Cine cade de acolo, nu are nicio sansa. Pana la acea stanca, mai sunt in vecinatati si alte pericole cum ar fi mici rupturi de panta, locuri de scurgere a apelor pluviale… daca te apropii prea mult de margine te trezesti alunecand printre copaci si pietre mult si bine.

In opinia mea, ar trebui ca zona in cauza sa fie inchisa si semnalizata. Ori o amenajezi si sa se bucure oricine, ori o inchizi. Acum a fost un caz care nu s-a sfarsit tragic…

Am mai gasit si stirea cu padurarul ucis:

De asemenea, duminica viitoare la Campina, va avea loc un tur deosebit, ghid fiind d-l Madalin Focsa de la Centrul National de Informare si Promovare Turistica din Campina:

Si… s-a facut predarea Casutei Poarta, constructia aceea de la Peles aflata pe stanga aleii, putin mai sus de ultimele chioscuri, nefolosita, catre Casa Regala:

Mai aflam un lucru interesant de la Azuga… despre Observatorul European Austral:

Felicitari traducatorului 🙂

Busteni, cea mai potrivita destinatie montana din judetul Prahova

De vreo saptamana, tot ajung in localitatile Vaii Superioare a Prahovei, de la Comarnic la Predeal.  E putin important ca Predealul este azi in jud. Brasov, pentru ca el va apartine intotdeauna Prahovei. As putea spune ca sunt unul dintre cei care cunosc destul de bine realitatile acestei zone, fiecare localitate cu specificul ei.

Deci, cand in Comarnic, cand in Sinaia, Azuga sau Predeal, tot asteptam sa ajung in Busteni. Ok, stau in Busteni dar parca nu acesta era motivul 🙂

Si realizez ceva… in urma unei calatorii cu trenul. Un domn venea din campiile Olteniei si mi-a vorbit intruna cat de frumos e la munte, ca asta e bogatia adevarata sa stai la munte, ca aici ai de toate, ca asa si pe dincolo… Cobor in Busteni, ma uit la lume, la oras, la domeniul schiabil, merg pe strazi…

DA! Busteniul este cea mai faina si mai potrivita statiune a Vaii Superioare a Prahovei. E adevarat si ca Sinaia este mai organizata, mai dezvoltata, mai eleganta… insa Busteniul este pentru oamenii carora le place langa alti oameni. E locul unde iti gasesti locul ca localnic si ca turist.

Unde intorci capul vezi culmi muntoase, telecabina e la doi pasi sa te duca pe Platoul Bucegilor, langa Babe si Sfinx. In 2 ore poti sa te uiti din oras la Crucea de pe Caraiman… pentru ca apoi, sa te uiti de la Cruce spre oras. Poti face asta in 2 ore.

Domeniul Kalinderu

Pana la telecabina, sunt zeci de localnici care te duc pe drumuri de munte cu masini de teren, te mai baga la o stana, ajung batrani, copii si mame la stane, la ciobani care framanta bulzul cu maini muncite.

Langa gara orasului poti manca un mic si bea o bere. In Sinaia nu o sa vezi fum prin oras.

Busteniul este un oras uman, nu elitist. Sinaia are traditie in asa ceva, Busteniul nu are si nici nu trebuie sa aiba.

La Busteni ai cea mai mare piata din zona. In aceasta este si punct de desfacere Borsec, sunt si branzeturi si carnuri, fructe si legume…

Intr-o zi mergi la Cascada Urlatoarea, in alta pe Bucegi, a treia zi pe Valea Cerbului-Gura Diham cu minicarul, mai ai Biserica Domneasca, Monumentul de la Gara,  Casa lui Cezar Petrescu, Manastirea Caraiman, Castelul Cantacuzino…

Castelul Cantacuzino

Prin centru gasesti magazine de tot felul, sunt comercianti la drum care vand de la vata de zahar la clatite de poveste. Mai vine unul cu o luneta, ii dai 1-2 lei si te uiti la Cruce sau seara la Luna.

Ai alei si locuri pe unde sa te plimbi, la umbra, prin oras.

Exista un Centru Cultural la care mai mereu se intampla evenimente:

Zilele Culturii… se intind pe aproape toata luna august:

Maine

Poimaine

Sambata

Duminica

In Busteni, ai tot felul de terase si restaurante. Vrei sa vezi Bucegii in splendoarea lor, mergi la Vila Leonida, monument istoric. Stai pe terasa la cafea, la ce vrei…

Mai este si acel minunat Centru de Vizitare al Parcului Natural Bucegi din zona telecabinei din Busteni.

Sunt si nu stiu cate supermarketuri: Mega Image, Lidl, Penny, Profi…

Ai magazine de artizanat, service la drum, pastravarie…

Poate in vreo 100 de poze sa cuprinzi o parte mai serioasa din Busteni… Chiar ar trebui incercat.

Parcul din centrul statiunii

De ce are nevoie Busteniul…

De proiecte, de un centru de informare si promovare turistica, o strategie, niste profesionisti in cateva domenii… Sunt niste treburi de facut, totul este sa nu copiezi sau sa nu te raportezi la Sinaia. Fiindca Sinaia e Sinaia si Busteniul altceva. Imi place Sinaia ca e de level 1, dar imi place mult si pe ulitele Comarnicului, cu case traditionale si animale prin curti.

Sau.. in Predeal ai multe trasee turistice, ai 4 munti, dar statiunea sta pe loc ca dezvoltare din cauza administratiei. Cand nu s-au mai inteles la furluat, au blocat orasul… Prefectul ii ruga sa constientizeze ca sunt in slujba cetateanului, ca acestia i-au trimis acolo insa, alesii propriilor interese se inregistrau unii pe altii si faceau doar ce voiau :))

O vreme, ce curge si in prezent, conducerea primariei a fost luata de un administrator si un secretar, alte doua persoane fara nicio legatura cu interesul cetatenilor… Ar trebui ca la alegerile urmatoare, predelenii sa nu mai voteze nicio persoana care azi este in Consiliul Local sau a fost la conducere in ultimii doi ani. Toti sunt compromisi total adica, oricine stie ca in afara de demagogie, certuri si blocaje nu au facut altceva. Daca apare la alegeri o persoana credibila, care nu s-a mai bagat in politica, ia Primaria lejer. Mergi la pas prin centrul Predealului si aproape toti localnicii intalniti iti vor spune cand ii intrebi de Primarie ca: „toti sunt numai pentru ei” 🙂

Singura institutie ca sa-i zic asa, care misca lucrurile in Predeal este Centrul National de Informare si Promovare Turistica. In rest, fiecare e pentru sine. Centrul acesta este cel mai puternic de pe Valea Prahovei.

Revenind la Busteni, de dimineata si pana seara, statiunea e plina pentru ca… ai ce face la Busteni!

Ocupand „banca lui Cristi” 🙂

Despre Malaiesti, Caracal, Salvamont si munte

Nu am apucat sa postez evenimentele derulate in acest week-end adica: festivalul de film de la Sinaia, „Stafeta Muntilor” la Predeal sau festivalul de folk de la Malaiesti, preocupat sa incerc o coborare pe ape repezi cu niste oameni mai experimentati. Dar, apropo de Malaiesti, chiar eram curios cum a fost pentru ca in urma cu o saptamana, pe Facebook, se postase si se discutase despre urmele atacului unui urs la corturile de acolo.

De ani de zile sunt de parere ca pe munte cand mergi cu cortul, aprinzi un foc seara. De regula, nu mergi singur ci cu niste prieteni. Ora de culcare este adesea pe la 11-12 noaptea. Daca fiecare sta apoi cate o ora la foc, sa puna lemne, nu vine niciun urs. Sau daca vine, totul este sa nu ai focul aici si cortul sa-l pui cine stie la ce mare distanta. Mi-am adus aminte de un astfel de foc:

Prin Leoata, acum niste ani, la 2 noaptea.

Saptamana trecuta, Salvamontul din Busteni a amenajat oarecum drumul ce coboara la fosta cabana Caraiman, pentru a ajunge si mai repede in caz de urgenta:

Am mai ajuns si pe la un gratar cu prieteni si cei mici:

Na, ciupercile nu mai are cine sa le curete perfect… poate intr-o alta viata viitoare.

Oriunde mergem, copiii trebuie sa-si faca focul lor. Sa stie sa aprinda un foc oriunde ar fi. La inceput e greu… dar cand esti dispus sa arati de vreo suta de ori :)) nu-i asa mare problema. E vital pe munte sa stii sa aprinzi focul.

Si niste filmari cu telefonul pe firul Vaii Jepilor… pentru a evita aglomeratia de pe traseul turistic. Coborare printre stanci, la peisaj, pana la intalnirea cu… ulterior, atmosfera devenind fantastica. Dar asta in alt articol 🙂

 

De incheiere,

Dupa ce am aflat cifre incredibile, cum ca… Romania in traficul de fiinte umane la nivel european conduce fara drept de apel, cu doua treimi din acesta…

Dupa ce am aflat ca numai in Italia sunt pana la 25.000 de femei romance exploatate sexual…

Dupa ce am citit interviul cu un proxenet care spunea ca: „cei mai usori bani ii faci cu femeile, ca atunci cand un prieten de-al lui ramane fara bani, ii imprumuta cateva femei pentru a-si reveni financiar…”…

Mai vezi si ca prima grija a adjunctului IJP Olt a fost sa ceara sprijin de la clanurile mafiote, in cautarea Alexandrei Macesan…

Te intrebi sau cel putin eu ma intreb: oare nu ar trebui sa optam pentru o vreme pentru un sistem militar, in care sa fie executat tot ce este proxenet, violator, criminal etc? Cum oare scapam o tara intreaga de aceste elemente bolnave?

Sute de persoane dispar de acasa in fiecare an, putine au norocul sa mai fie gasite. Infractorii sunt adanc conectati la institutiile legii… Nu stiu cine va fi in stare sa mai refaca increderea cetatenilor in anumite institutii. Poate doar numirea comisarului Traian Berbeceanu la conducerea Ministerului de Interne, un Marian Godina sef al Politiei Romane… Daca nu pui oameni onesti, inteligenti, nu se va schimba nimic. Se vede doar ca demisia este un alt tip de minciuna. Seful demis al Politiei Romane a fost numit seful Politiei de Frontiera. Bravo, ma’!

Codul Penal da, trebuie modificat, insa in alt sens: trafic de persoane, viol, crima, coruptie, divulgare de secrete etc., la minimum 25 de ani de inchisoare. Si oricine va sta numai in banca proprie deoarece gandul ca 25 de ani ii vei petrece la inchisoare sperie pe oricine.

De aceea se si petrec atatea nenorociri pentru ca pedepsele sunt mult prea mici. Multi infractori vad puscaria ca pe o recreatie, un mic concediu.

Va trece si cazul de la Caracal si intr-o saptamana, doua, se asterne uitarea. Probabil, pentru a nu oripila familia si opinia publica, nu se spune care a fost soarta fetelor ajunse pe mana psihopatului din Caracal. Acesta daca se uita la filme de groaza, foarte probabil ca facea ce faceau altii prin filme. Adica, e posibil sa fi transat acele fete si sa le fi dat la cainii pe care-i pripasea prin curte. Ce a ramas, a incinerat sau a aruncat prin cine stie ce apa curgatoare.

S-ar putea ca mare parte din comunistii care conduc tara, bagati in diferite partide si institutii, sa fi constientizat ca au mers prea departe cu furtul, coruptia, nepotismul. Atitudinile lor, multiplicate nu doar in sectorul public ci si in cel privat, au dus la exodul multor milioane de romani si, implicit, la nenorocirea a multor sute de mii de conationali de la Revolutie si pana acum.

Dar, am stat 45 de ani in comunism, in mod sigur tranzitia va dura alti 45 de ani. Mai sunt asadar, vreo 15 ani…

Tot prin Valea Jepilor

Rezumat din statiuni si munti; despre evenimente, ursi si oameni

Se intampla atatea intr-un interval scurt de timp 🙂

Intai, despre sistemul RO-ALERT. E vreo posibilitate sa dai „sign out”, „unfriend” sau ceva de genu’? Intreb pentru un prieten 🙂 Ca de cateva zile, dimineata incepe cu un mesaj al sistemului, in principal cu mesajul ca este un test. A mai fost si intr-o seara cand s-a anuntat ca un urs a fost vazut undeva intre Manastirea Sinaia si Peles. Maama, ce nasol! Pai, ursi sunt peste tot prin Valea Prahovei. Ba chiar au ajuns si prin centru pe la Breaza. Tot sistemul a anuntat-o si pe asta.

Ministerul a zis ca se vor impusca vreo 140 de ursi in acest an. Inca nu s-a facut nicio petitie referitoare la soarta acestor bieti ursi?.. Ei lasa, ca va vad eu peste vreo 2-3 ani cum va cauta ursii prin padurile Bucurestilor. E mult pana se prind ca somnul de iarna este o chestie depasita si o sa-i vezi cum iau calea padurilor din campie. Este o greseala sa mai impusti din ei cand ai atata padure pe langa Bucuresti :)) E chestie de timp pana vine ursul la Capitala…

Tot legat de munte, salvamontisti din Sinaia au fost in aceste zile pe traseele turistice pentru remarcari si inlaturarea vegetatiei cazute pe acestea, in special pe Piciorul Pietrei Arse:

In sfarsit, s-a gasit cineva care sa elibereze traseul de molidul acesta cazut din toamna.

Foto: Salvamont Sinaia

Cred ca foarte multi au vazut filmul cu bataia sora cu moartea incasata de un belgian care… circula cu motorul prin peisaje mioritice. Trecand cu motoarele, el si prietenii sai, pe langa o caruta cu cai si ciobani, caii s-au speriat si au rasturnat caruta. Belgianul, educat, s-a dus sa-si ceara scuze, sa le dea bani, ceva despagubire si ciobanii ce sa vezi? I-au dat cu batele in cap.

Acum, da, nu este in regula sa umbli unde ai chef cu motorul, ca sperii orice vietate. Dar pentru asta sunt autoritati care trebuie sa mearga pe teren si sa stabileasca niste lucruri, pe unde e voie cu motorul si pe unde nu e. Lasand si asta la o parte, imediat ce am vazut filmarea, era evident ca tot ce s-a intamplat acolo era de zona penala. Deci, cand vrei sa-i dai cuiva o corectie, in niciun caz nu-i dai casca jos ca sa-i dai mai bine cu bata in cap. Din start, ciobanii trebuiau arestati pentru tentativa de omor.

Nu exista justificare pentru asa ceva.

Mai jos este filmarea initiala cand belgianul este aratat cu capul spart in cateva locuri cat si interviul cu acesta. Evident, filmarile au restrictii de varsta:

In cele din urma, in urma plangerii motociclistului, care initial nu a dorit sa faca una, ciobanii au fost arestati preventiv pentru 30 de zile. Filmul in care belgianul era sa fie omorat in bataie a fost facut de catre prietenii acestuia, care stateau la loc sigur, pe o inaltime. Nu am sa inteleg cum poti sta sa filmezi in timp ce prietenul tau tocmai isi ia niste bate in cap. In loc sa se fi urcat pe motoare si sa fi dat cu ele peste acei criminali.

La Sinaia a inceput o vara a concertelor:

Si, de asemenea, la New Montana se cauta un receptioner/a:

Se poate aplica si pentru alte posturi, in functie de calificare, trimitand la adresa de mai sus CV-ul.

Seful Salvamontului Bran, d-l Sorin Maluselu, a tras recent un semnal de alarma referitor la ce se intampla la Varful Omu.

Este vorba evident de aceasi „calamitate montana” de decenii: cabanierul Popa. Acest magar ambulant pe ce a pus mana a stricat cu avaritia lui. Dupa ce ca niciodata nu a fost in stare sa respecte mediul, legislatia de vreun fel si pe cei care intra in cabana, nici macar un wc nu a fost in stare sa construiasca. Mai mult de atat, acum l-a inchis pe motiv ca l-au infundat turistii cu ambalaje si peturi. Un nesimtit mincinos, ca mai toti comerciantii comunisti de varsta lui. Nu mai face fata „toaleta” de la cata vanzare are.

Nu prin comentarii se va schimba ceva. Ci prin cat mai multe sesizari la ANAF in special, ca pe din astia ca Popa acolo ii doare. Apoi, Garda de Mediu,, Administratia Parcului, Consiliul Judetean, Ministerul Turismului. Dar ANAF-ul tata 🙂 pentru ca toti alde din astia, gen Popa, urasc de moarte ANAF-ul. Reclamat ca nu da bon fiscal, pentru ca asa si este, nu da bon.

Mai mult de atat, si-a amenajat drumul care duce la cabana si, fiind vara, are vanzari incredibil de mari. Sa ridice mana cine a primit bon in ultimii ani la cabana lui. Sau, ca mic exemplu, la fiecare coca-cola de 0,5 lei, el da in oras 2 lei si o vinde cu 8 lei. Asa ca 6 lei sunt ai lui. Asta are peste 100 de clienti zilnic si in week-end cu sutele. Plus ca mai si cazeaza.

Prin inactiunea noastra, pe bunul nostru simt, comunistul asta face saci de bani pe care va dormi la iarna, bucuros ca a mai trecut un an, razand de toata lumea.

Cand a fost Marathonul 7500, magarul a blocat cu masina lui drumul ca sa nu poata trece organizatorii. Adica sa care acestia cu spatele o tona de apa si sute de kilograme de mancare pentru sportivi, sa nu intre pe drumul lui. Auzi, drumul lui!!! Suplimentar, le-a cerut si bani pentru 10 cazari pe care tot el le-a fructificat, ca sa-i lase sa se mai incalzeasca in cabana, in timp ce bietii voluntari au dormit in refugiul Salvamont. Si cata vanzare i-au facut talharului concurentii de la acel Marathon…

Asta trebuie boicotat, reclamat continuu, pana inchide si pleaca.

Iar cei cu mitingurile ar trebui sa faca in fata cabanei o actiune de protest. Sa faca live-uri din fata cabanei 🙂

Foto: Mihai Sterpu

Si o parte frumoasa a Bucegilor:

Foto: Razvan Podeanu. Cat de fain 🙂 Parinti privind spre Coltii Morarului langa un bebe care doarme 🙂

Cum arata intr-o zi de week-end Platoul Bucegilor, in zona Piatra Arsa?

Foto: Gratzzy Cotacu

Cati bani oare s-ar incasa, daca ar fi cineva pe acolo sa ia acea taxa de intrare in Parcul Natural Bucegi?

Despre statiunea Predeal, mai toate televiziunile dau stiri negative. Ca pare un oras abandonat, ca totul este pe dos, ca nu merge nimic, sunt caini, sunt ursi etc. Un reportaj cat de cat mai complex, a fost realizat de catre TVR:

http://stiri.tvr.ro/predeal–ora–ul-nimanui–primarul–i-viceprimarul-au-condamnari–doar-secretarul-primariei-are-func–ie_847936.html#view

Realitatea este ca Predealul de azi este asa pentru ca nu se inteleg pe plan local consilierii PSD-ului si cei ai PNL-ului. De asemenea, o vina majora o au si oamenii de afaceri care daca au un hotel sau o carciuma cred ca e suficient si nu se implica in nimic, asteapta tot ca autoritatea locala sa le asfalteze pana la usa, sa le dea zapada chiar si din curte. Nici conditiile de lucru la Predeal nu sunt din cele mai bune. Orasul nu are curse regulate de maxi-taxi spre statiunile vecine…

Insa, reportajul nu scoate o vorba despre faptul ca statiunea are, o mai avea, culmea… si administrator public. Evident acesta este preocupat de ce stie mai bine, de lucrari 🙂 Cum sa mearga lucrurile intr-un oras in care, majoritatea factorilor de decizie este pentru sine nu pentru comunitate…

Ieri trebuia sa se aleaga viceprimarul si sa fie validat mandatul unui nou consilier, d-l Predeleanu. Ca de obicei, desi prefectul a tot insistat, multi consilieri locali au lipsit:

Degeaba le scrie prefectul…

Ordinea de zi… insa, ca de obicei, nu s-a intamplat nimic.

Prezenti si absenti

Un fapt interesant, si cu aceasta inchei, este acela ca la Manastirea Simonos Petra de pe muntele Athos, se pastreaza mana stanga a Mariei Magdalena. Habar nu aveam… Planuim de ceva timp o excursie la acest munte, poate o si realizam pana la iarna…

Din Finlanda la Marathon 7500; povestea unei pasiuni!

Era pe la inceputul saptamanii trecute, cand ideea de participare la cel mai dificil maraton al tarii, parea irealizabila. La acest maraton se alearga in echipa de doua persoane, in acest an erau 3 curse, nici antrenament, nici partener de cursa, nici nu ma agitasem…

E frumos sa mergi in fiecare an la acest concurs, fie ca participant, voluntar, simplu spectator fiindca, in viata aceasta, evenimentul acesta este altceva. Mai bine zis, la scara mica, este lumea ideala 🙂

Sunt totusi persoane in lumea aceasta, suficient de…, incat sa dea niste starturi in vietile altora. Cred ca fiecare facem asta pentru altii.

Povestea din acest an referitoare la participarea la Marathonul 7500 incepe cu propunerea lui Razvan de a merge impreuna, el fiind in Finlanda cu serviciul, urmand sa debarce la Bucuresti tocmai in timpul desfasurarii maratonului mare. Discutii, ca „nu prea ne-am antrenat” si alte povesti, au fost evident. Insa, virusul evenimentului, dorinta de a alerga pe potecile Bucegilor, de a intalni organizatorii sau alti prieteni, a depasit orice obstacol. Ideea era de a participa la maratonul mic, adica la cel de 45 de km. Că in timpul cursei ne-am convins ca asa-zisul maraton mic este mult mai dificil decat Maratonul Pietrei Craiului, este alta treaba.

Startul era la ora 6:00 a.m., sambata, pe 13 iulie 2019. Noi vorbisem joi, vineri la ora 13 eu am plecat spre tabara de la Pestera, el la ora 14 urma sa aterizeze in tara, pana ajungea la Brasov, pana lua masina, pana ajungea si el la Pestera… In cele din urma, bagajele mele le-am lasat sa le ia el, si eu am inceput sa urc pe Jepii Mici. Ne-am intalnit pe la 12 noaptea cand am reusit si sa ne inscriem :))

Ce mi-a placut la inscriere, a fost faptul ca organizatorii controlau minutios fiecare concurent, in asa fel incat sa nu-ti lipseasca nimic din echipamentul obligatoriu. Cum lucrurile mele erau risipite in trei puncte, a durat un pic sa le adun. Insa, cu o zi inainte ninsese la Vf. Omu, iar noaptea precedenta la Pestera a fost destul de rece. Echipamentul obligatoriu era reprezentat de o lista destul de lunga de articole, toate necesare supravietuirii in caz de cine stie ce problema. Tocmai datorita acestei masuri stricte, la aceasta editie, nimeni nu a avut nicio problema si au fost peste 330 de echipe inscrise. De asemenea, in mijlocul concursului, la Vf. Omu, ti se controla la sange echipamentul. Nu aveai un articol, echipa era descalificata. Nu a fost cazul pentru nimeni fiindca, in cele din urma, era in interesul fiecaruia sa-l poarte, vremea fiind parca de final de toamna.

Si incepe povestea…

Nemaiavand rabdare pana vine Razvan, o iau spre Valea Jepilor, muntele era acoperit, parea ca ploaia este doar o chestiune de timp. Si pe la telecabina mi-au zis niste baieti: „unde te duci, nu vezi ce ploaie vine?!” Pe masura ce urcam, vremea nu mai parea atat de periculoasa 🙂

La intrare in traseu

Nici urma de nori suspecti… era parca aiurea sa mergi prin astfel de locuri sub amenintarea unei ploi.

Niste metri buni de zapada

Un mic firicel de apa pe unde a fost acum o luna de zile, o cascada celebra.

Initiere in coborarea de pe munte

Gata… nu mai e nimeni la fosta cabana Caraiman. Nimeni adica, nici picior de caine, nimic.

Pe Platou spre Babele

Nu era nici prea cald ca intr-o zi normala de vara.

M-am oprit la Babele, la o cafea in amintirea altor cafele de alta data, din alte trasee. Duminica, pe 14, erau vreo 6 ani de cand facusem un traseu spre Bran prin zona Clincea, prinsesem macul galben inflorit etc.

Tot aici la cabana, ma intalnesc cu un prieten de la Salvamont, mai stam de vorba si fiecare cu treburile lui. Spre Pestera am mers foarte incet ca sa ma bucur de peisaje 🙂

Tabara cu corturi de la Pestera, casa Marathonului 7500

Ajung, instalez cortul, revedere cu oameni dragi… si plec sa mananc. Ideea era la Coteanu dar nu am ajuns pana acolo. Era putin peste ora 17 si mai aveam si altceva de facut.

Trec pe langa micile terase din zona Horoabele, erau doar 2-3 clienti. Zic „hai ca nu o fi ca data trecuta”, tinand cont ca servirea o facea o doamna foarte prompta. Barbatii de data trecuta care faceau gratarul aveau doar o viteza, foarte incet. Erau ca sa decoreze peisajul. De data aceasta, erau la bere, la o anumita distanta, unde stau de regula din acestia, neispravitii :)) Precaut, am intrebat-o pe femeie, detaliile, daca are, ce are, cat dureaza, vin eu sau aduce ea comanda… Din vorba in vorba, i-am zis de tantalaii din preajma ei, a pus figura cu femeia obisnuita cu astfel de „barbati” si si-a vazut de treaba. Totul a fost perfect, evident 🙂

Mancarea e si mai buna intr-un peisaj, nu la o masa oarecare…

Acesta este secretul 🙂

Ma uit la ceas si hai ca mai e timp si pentru o mica expeditie, pe urmele istoriei 🙂 O sa detaliez in articolul urmator…

Prin padurile zonei am intalnit nu doar animale, ci si mai multi crini de padure despre care aveam sa povestesc cu Vali Balan de la Administratia Parcului, mare pasionat de flora. La el este mai complicat, eu ma axez doar pe localizarea si numaratul zambrului si tisei.

Spre tabara, in dreptul manastirii

Taman la sedinta tehnica

Sedinta a fost condusa de Silviu Balan… ce bucurie sa vezi atatia oameni tineri, cu aceleasi idei despre timp, viata, societate, in acelasi loc.

Am stat pana noaptea tarziu si am prins vreo 5 echipe care au trecut linia de sosire, incheind ultramaratonul de peste 90 km… Pe la ora 2 am adormit. Ce sa vrei mai mult? Un cort cald, latratul unui caine de la stana, cerul instelat, intre prieteni, si cu ochii inchisi ai recunoaste fiecare suier, miscare. Nu e un concurs, de fapt, sunt clipele vietii tale si tu alegi ce sa faci cu ele…

Vremea si evolutia ei, chiar daca aceasta conta mai putin, cel mai important este sa fii acolo, o primisem :)))

Trezirea a fost pe la 5:20 si la ora 6:00 dupa verificare echipament, din nou, am luat-o la deal, vreo 200 de oameni. Fain de tot! 🙂 Cand alergam, cand mergeam repede…

Mai sus de Cascada Obarsiei… muntele se trezea la viata.

Cum noi nu aveam niciun scop, nici limita de timp, ci participam pur si simplu, in ideea de a fi cat mai fain si de a ne resimti cat mai putin dupa concurs, chestii impuse de realitatile cotidiene, nu am tras cine stie ce. Noi lucram si 10 ore pe zi, nici antrenamente… nici nu aveam pretentii. Important era sa terminam concursul si taras daca se impunea 🙂

In vreo ora si jumatate am ajuns la Vf. Omu si tot atat am facut si pe Valea Cerbului pana la Gura Diham. Aici eram pe la 8:50 si am plecat la 9:10 spre Poiana Izvoarelor si Prepeleag. La ritmul nostru mai putin de 2 ore nu am facut pana la Prepeleag, unde era Iulica… bucuria revederii, el nu stia ca o sa participam…

In costum popular ca orice sacelean ce se respecta 🙂 Daca la MPC pe urcarea spre Diana ne astepta o fata in costum popular, iata ca la 7500 am dat de un baiat…

Razvan urmarind cu privirea niste alergatori aflati hat-departe, pe abruptul Bucsoiului. Na, mai trebuia sa-l urcam si noi :))

Ne-am despartit de prietenul nostru Iulica si am pornit-o printre jnepeni. Ulterior, la final de concurs a urcat si el pe Bucsoiu si ne-am regasit la tabara.

Cam pe acolo este poiana de la Prepeleag.

Zeci de participanti din acest loc si pana in varful acelei pante. Dupa aceasta mai vine inca una la fel. Precedenta si cea mai mare ati vazut-o intr-o imagine mai sus. Privita de sus in jos 🙂 Bucsoiu nu este deloc o joaca, insa este cel care face diferenta in acest concurs. Pana a iesit majoritatea din acest abrupt, primii au si incheiat concursul.

Si se vede Vf. Bucsoiu. Pana acolo am trait o alta revedere frumoasa… cu Marius Sendre, alt CPNT-ist. El statea intr-un punct periculos ca nu cumva vreun concurent sa iasa din traseu pe acolo si sa se accidenteze. Organizatorii maratonului sunt niste tineri care pun mult suflet in ceea ce fac, cu multa responsabilitate. Fiecare dintre cei care pun umarul la acest concurs este un exemplu. Fara calitate umana nu faci nimic. Oameni pe care-i daca privesti in ochi, te vezi in ei asa cum ei se vad in ai tai. Marathon 7500 si MPC sunt niste chestii pe care le intelegi doar atunci cand le traiesti. Cu oamenii de acolo vei fi prieten toata viata si dincolo de ea…

Iesirea din Bucsoiu si apropierea de Omu.

De aici, si pana la punctul de control din Poiana Gutanului, trecand de Refugiul Batrana, am facut un timp neverosimil pentru noi, o ora si 25 de minute. Inca o ora pana in Saua Strunga…

Coborarea din Sa spre Padina si apoi drumul pana la tabara, ne-a mai luat o ora.

La sosire ne asteptau Cornel, Manu, Silviu, era tot ce conta 🙂 Ne imbratisam si realizam ca suntem acasa 🙂

Exista si o zona special amenajata unde te duci dupa concurs si iti iei ce ai nevoie, mancare, apa, suc, dulciuri, toate puse la dispozitie de organizatori. Ultima jumatate de ora, am parcurs-o prin ploaie. Nu era prea serioasa dar era ploaie. Prilej de testare a noilor foite date de catre organizatori la inscriere, care au trecut testul. Ne-am dus la corturi sa ne schimbam… Eu parca as fi continuat pe jos pana acasa. Ploaia si norii adunati pe la Babele m-au facut insa sa ma razgandesc.

In timpul concursului, la un moment dat chiar am crezut ca la ritmul nostru, suntem exact ultimii 🙂 La final, am vazut si noi ca am iesit in prima jumatate a clasamentului chiar daca timpul era astronomic, peste 10 ore si noi eram pe la pozitia 47. Asa am ajuns la concluzia ca acest maraton mic, cu o diferenta de nivel de 3200 m, lung de vreo 45 km, nu e deloc mic, e chiar mai greu ca MPC-ul.

Dormim vreo ora in cort, inveliti de sunetele ploii si la un moment dat aud din cortul vecin, cum intreaba Razvan daca mergem sa mancam. Deliberam putin, ne luam la revedere de la prieteni, trec pe la Manu (cel de la Livezile Dobrinoiu) sa iau 2 cutii de suc natural, ne luam la revedere si de la agentii Parcului Natural Bucegi, Vali Balan si Alex Coltoiu, care si ei au fost de serviciu la Pestera in perioada Maratonului 7500 si o luam spre Padina.

Ne oprim la Coteanu, la pensiunea Gura de Rai, unde mancarea e facuta exact asa cum trebuie si comandam pastravi cu mamaliga si mujdei.

Cu 35 de lei, iei orice fel doi. Anterior, incercasem sarmalele cu mamaliga. Acum altceva.. sunt 2 pastravi la o portie, servire eficienta, oameni draguti, nu tertipuri…  🙂

Nostalgici si cu picioarele oarecum intepenite 🙂 am luat calea Dichiului sosind acasa… convinsi ca vom repeta si la anul aceeasi miscare 🙂

Au mai fost si alte momente… Tilea Pepi, un alt prieten, mare alergator montan, profesor de geografie in Zarnesti, ne spunea ca a simtit frigul in noaptea de 12.07. prin mai multe randuri de haine, deci nu era de glumit, trebuia sa ai neaparat echipamentul obligatoriu. Plus momente hilare pe traseu cu Razvan, noi am inceput cu rasul din liceu si nu o vom termina niciodata 🙂 Mai este si cand am fost sa cumpar o cafea cu lapte… cer o cafea cu lapte, vanzatorul imi spune: moccacino, trocacino, americana etc, vrajeala din asta :)) Eu: „Doar o cafea cu lapte!”. El: „De care?” Repet eu, repeta si el :))) Iau o hartie de 10 lei, i-o inmanez si ii spun „de banii astia tu da-mi orice cafea cu lapte”. Si aia a fost…

Iesirea in Saua Strunga 🙂