Festivalul Sporturilor Montane din Sacele – varianta 2018

Unicul festival al sporturilor montane din Romania. Sau… autodepasire. Sau… Silviu Balan&alti oameni de munte.

Avem in tara noastra foarte multe concursuri care promoveaza miscarea in natura si care ies foarte bine. Aceasta pentru ca nu poti face nimic in viata aceasta daca nu pui suflet si nu ai echipa. Bineinteles ca pentru tine, ai nevoie doar de tine. Dar asta evident ca se aplica persoanelor carora le e bine doar cu ei.

Uita-te ce a facut un om pentru ceilalti si iti dai seama cine e acel om…

Spuneam ca lucrurile pentru altii, se fac cu suflet si doar cei capabili de anumite sentimente le pot face. Festivalul de la Sacele din week-end-ul ce a trecut, sprijinit de autoritati locale si sponsori de renume, organizat de o echipa puternica, tanara si dedicata… a iesit perfect.

Un scurt rezumat:

Au fost probe de orientare, alergare copii, orientare, maraton, semimaraton, parapanta, de vertical… te puteai inscrie la mai multe probe…

Nici pe trasee si nici prin oras, nici macar intr-o cladire, nu aveai cum sa te ratacesti pentru o secunda. Efectiv nu aveai cum. Cand se dadea startul la o proba prin oras, toate strazile de pe stanga sau dreapta erau inchise de cate o persoana. Se tragea o banda si traficul era oprit temporar. Astfel incat tu alergai pe traseul de concurs fara nicio problema. La capetele traseului, prin zona urbana, stateau Politia si Jandarmeria. Salvamontul era sus pe poteci…

Prin zona de start, prin cladiri unde se desfasurau evenimente, totul era marcat cu afise si sageti de o asemenea maniera incat sa fi venit direct din padure si nu aveai cum sa te duci in alta parte. Pe facebook, detaliile precise erau din abundenta 🙂 Tu esti aici, startul se da de acolo, dincolo poti dormi, kit-ul de participare se ridica de la… noi, organizatorii suntem la… Pentru cateva zile, precizia elvetiana s-a mutat la Sacele.

La start… cei mai buni alergatori montani ai Romaniei iar printre organizatori nume ca: Silviu Balan, Lucian Clinciu, Cornel Spiridon, Emanuel Dobrinoiu (cel cu sucurile naturale, un sponsor constant al competitiilor montane) si o intreaga echipa de oameni de aceeasi calitate.

Cum martie din post se spune ca nu lipseste, am zis sa mai petrec another day in paradise 🙂 Cursa Bunloc Trail Running mi se parea cea mai potrivita. Un 15 km prin Bunloc, Valea Musatului, alte vagauni si delusoare…

Pe la 9 se da startul, dupa o incalzire generala la care nu prea am miscat in front. La start se auzeau numai piese una si una. Cum ar fi:

Obiectivul meu dinainte de inscriere, a fost ca daca tot merg, sa nu ies in a doua jumatate a clasamentului, nici la categoria de varsta, nici la general. Adica e chiar bine, cand nu faci niciun antrenament serios de doi ani si doar te plimbi…

Ma gandeam ca acei 15 km de urcari si coborari, ii voi parcurge in 2 ore si un pic.

Luam startul si cei de la Bunloc Trail Running si cei de la Piatra Mare Mountain Runing. O armata de oameni la fuga pe strazile din Sacele. Erau vreo 3 km pe asfalt pana in padure si cum nu am nicio treaba cu alergatul pe asfalt, m-am straduit sa ma gandesc la altceva. Ma uitam la arhitectura caselor, la anii in care au fost realizate, la monumentul lui Martin Luther, la figurile localnicilor… La o intersectie, inainte de urcusul in padure spre cabana Sava, apuc sa dau mana cu Silviu, sa vorbim un pic…

In fine, urcusul… a fost perfect. Pentru prima oara in acest an, la un concurs, am reusit sa merg ca altadata bine la deal 🙂 De la cabana Sava unde era un punct de hidratare/alimentare, mai venea un urcus serios. Apoi urca, iar coboara, un pic de plat, traseu printr-o defrisare plus urcus, coborare vertiginoasa prin noroaie si frunze, cand pe o muche abrupta, pe un fir cu apa, prin niste poieni si hopa se vedea ultimul punct de hidratare, la o pensiune.

Ca de obicei, cand m-am vazut prin niste poieni, am lasat-o mai usor desi se mai putea. Dar eu tot cu gandul ca vine o saptamana plina, la mine mereu sunt o groaza de chestii de facut si daca nu le fac, se aduna si nu mi le face nimeni. Asa ca nu pot depasi o limita, e psihica treaba. Ma dezambalez automat dupa o vreme. De aceea, nu prea ma doare nimic niciodata dupa o cursa. M-am trezit totusi pana la punctul de hidratare si control si i-am dat bice. Am plecat la 9 in cursa, m-am intors la 10:44, nu e rau 🙂

La sosire, niste copii te asteptau sa-ti dea o medalie, niste corturi si mese intinse ale organizatorilor te invitau… sa te revitalizezi. Sau daca aveai nevoie de un masaj, te duceai la Centrul Multicultural…

Exact ca la Maratonul Pietrei Craiului si aici era alt film. Este acea Romanie frumoasa, civilizata pe care ne-o dorim cu totii. Si, in acest sens, dau 2 exemple traite personal. Nu zic de incurajari, de prietenii, zambete, strangeri in brate, intrebari daca esti bine, chestii de care fiecare alergator are parte sau de voluntari.

In timpul cursei, dupa 1 km de la start, un alergator aluneca pe asfalt si cade. Imediat langa el se opresc din grupul mare de alergatori cativa care il ridica, il scutura, il intreaba unde s-a lovit, daca e ok. Tot ce i-a cazut pe jos, bidon, telefon etc este adunat si pana se dezmeticeste omul bine ii si sunt puse la loc. Deci este un fair-play si o omenie cum rar vezi. Niciodata nu esti singur.

Dupa cursa, ma asez la un colt de strada sa prind in poze si organizatori si concurenti, fara sa imi dau seama ca incurc oarecum traficul pietonal. Ma depasesc cativa mai subtirei, dar unul mai voinic ma atinge usor ca nu avea pe unde ocoli. Imi dau seama ca stateam aiurea si imi cer scuze. Desi trecuse, se intoarce spre mine si imi spune: „nu, nu, tu sa ma scuzi!” ???!!!

Ma mut mai incolo, ma amestec printre cei sositi, mai fac niste poze. La o poza, cred ca lui Leonard Mitrica sau Andrei Preda, vad ca in stanga asteptau 4 persoane. Nu treceau fiindca eu faceam poze. Stateau pe loc. I-am poftit sa treaca, apoi am facut poza. Mi se parea jenant, sa stea atatia oameni dupa mine. Daca esti putin atent, o sa vezi zeci de astfel de chestii. Mi-am lasat rucsacul pe soclul monumentului de la biserica si m-am intors dupa 30 de minute, convins ca e tot acolo. Si era.

Era atat de mult bun simt pe metru patrat incat dadeai la toti politicienii nostri pentru o suta de ani 🙂 Tineri, varstnici, copii, erau uniformizati de acest festival. Conteaza enorm oamenii care organizeaza astfel de evenimente.

Ei sunt repere, modele, nu doar alearga ci si fac ceva pentru societate. Poate ca ne vor lua smecherii si ce a mai ramas din tara asta, dar noi nu vom disparea niciodata si, candva, cu astfel de oameni, le vom lua inapoi. Pentru ca nu doar la Sacele sau la Zarnesti gasesti astfel de oameni, si nu doar in zona sporturilor montane sunt astfel de oameni.

Se pare ca scurtul rezumat nu a fost deloc scurt.

Sacosele cu brauri, vouchere etc isi asteptau proprietarii. Semnai o declaratie, luai nr. de concurs… Masinarie elvetiana…

Livezile Dobrinou in prim plan

Cu albastru, traseul de concurs Bunloc Trail Running

O carte cu Sacele care nu trebuia sa-mi lipseasca.

Toate acestea erau amenajate in Centrul Multicultural.

La start

Apoi stiti… s-a alergat, pe traseu nu am pozat nimic. Mi s-a parut ca am ajuns repede din punct in punct 🙂

La sosire, m-am dat aproape de struguri si ciocolata…

Acolo te serveai…

Pregatirea medaliilor

Asteptand alergatorii

Socializare

Organizatori

Copii asteptand sportivii

Cate unul sau una, ori mai multi…

Leonard Mitrica in dreapta, locul 1 la traseul de 30 km si Andrei Preda locul 2. Locul 3 a fost ocupat de Alex Itu.

Adi Iordache, Viorel Palici…

Intrarea in Centrul Multicultural

Ce va spuneam despre orientare. Asa era peste tot.

Un stand cu tot felul de obiecte utile… personalizate.

Rulota Selgros

Cam asta ar fi, in linii mari… Cateva poze din Sacele:

Zona de start/sosire a fost langa Biserica „Adormirea Maicii Domnului” si langa Lupoaica. Biserica are la exterior un panou cu afise diverse. Unul din acestea spunea ceva de genul: „Va invitam sa ne vizitati biblioteca…”. E primul locas de cult ortodox unde vad asa ceva.

Primaria

Ce monumente se faceau odata…

Si poza cu medalia si braul de la organizatori, plus albumul cumparat:

Din nou pe Vf. Moldoveanu, pe traseu si presedintele…

Sambata, 22.09.2018. De data aceasta din Sambata de Sus pe traseul: cabana Sambata-Fereastra Mare-Vf. Vistea-Vf. Moldoveanu si retur.

Pe la 9:45 lasam masina pe drumul forestier, cu vreo 3 km mai jos decat masinile altora si o luam pe jos spre cabana Valea Sambetei. Un frigu’ naibii pana la intrarea in padure…

Aproape de cabana

La 10:30 eram la cabana 🙂 Unde am mai stat 20 minute sa mancam ceva…

Cabana

La 10:50 eram aici, la 5 minute distanta de cabana. Totusi, pana in Fereastra Mare am facut o ora si 10 minute. Se urca destul de bine 🙂

In Fereastra Mare si de aici 5 ore pana la varf… Unii turisti cu care am mai discutat, mergeau doar pana in Fereastra. Altii cand auzeau ca mergem si ne intoarcem tot pe acelasi traseu, tot in aceeasi zi, se uitau un pic ciudat… Dar cati nu au mai facut acest traseu intr-o zi….

Din Fereastra si pana pe Moldoveanu, vin succesiuni de pante 🙂 Patru bazine de vai traversezi, deci e de mers…

Manastirea Brancoveanu

Usa parca nu avea…

Pe acolo urcam spre Fereastra.

Maaamma, unde e varfu’…

Lacul Galbena

Cata lume era deja de pe cel mai inalt varf al Romaniei…

Si venea urcarea spre Vf. Vistea 🙂

Lacul de sub Varful Moldoveanu…. si cand cu ochii dupa peisaje, cand la poteca, ma trezesc la cativa metri de presedintele Klaus Iohannis.

Buna ziua, buna ziua si fiecare isi vede de drum.

Ce mai… un om de munte este presedintele tarii.

Portiunea dintre varfurile Vistea si Moldoveanu

Am scris si noi in cartea noua…

La orele 12 eram in Fereastra Mare, la orele 14 ajunsesem pe varf. Am stat la soare, am mai mancat cate ceva, ne-am uitat la oamenii de munte, discutii, poze, glume si… la 14:50 am zis sa ne intoarcem. Nu ne-am mai grabit dar nu stiu cum… la 16:50 eram in Fereastra Mare 🙂 Deci tot 2 ore am facut si la coborare…

Pe la 17:30 eram la cabana Valea Sambatei, unde am stat pana pe la 18 si un pic. La 18:50 eram in masina, pe la 20:45 la gara Brasov. La orele 21 pleca un autobuz spre Bucuresti… pe la 22:30 eram acasa.

Destul de lung traseul Sambata-Moldoveanu… Data viitoare, ne-am propus sa venim dinspre Balea pana la varf si retur.

Faina zi! 🙂

Custodele Coroanei in drumetie la Crucea de pe Caraiman; Ceremonii la Monumentul Eroilor; Punerea pietrei de temelie a bisericii Eroilor la Baba Mare… toate intr-o alergare montana!

Scenarii cum sa ajungem, hai ca sunt locuri libere intr-un microbuz. Si telecabina transporta participantii…

Pana la urma fac echipa cu Razvan si Iulica, tot voiam sa urc pe jos.

La ora 9:15 luam startul de langa Penny Busteni spre valea Jepilor Mici. Urcam bine de tot, depasim alti oameni, o gramada urcau 🙂 Pana la cabana Caraiman tot am intalnit grupuri de turisti.

La 10 si ceva am iesit din vale, rupti, praf. Mai putin Iulica, el nu avea nimic 🙂 Razvan a plecat spre Babele sa se intalneasca cu alti prieteni si sa vina cu ei spre Crucea de pe Caraiman, noi am luat-o pe brana Caraimanului ca sa ajungem mai repede. Un pic trecut de ora 11 si am ajuns la Cruce. Acolo, ne-am intalnit cu multi prieteni, cunostinte… nu incepuse nicio festivitate.

Ne-a lasat sa ne apropiem.

Spre brana

Eu am zis ca sunt flori de colt, undeva la vreo 30 m inaltime.

Tot pe brana, insa privind inapoi.

La Cruce…

Monarhistii…

Apoi… erau oficialitati, jandarmi, vanatori, primar, presedinte de consiliu judetean, multi altii…

Sosirea ministrului Apararii, d-l Mihai Fifor…

Au urmat onorul etc…

Asociatia „Traditia Militara” condusa magistral de d-l Stoica. Ei s-au intors recent din Franta, de la niste ceremonii desfasurate la Verdun.

Si tot soseau turisti, tot se organizau lucrurile, fiind pe punctul de a incepe cand…

… pe jos veneau reprezentantii Casei Regale: custodele coroanei principesa Margareta si sotul sau, Radu Duda.

Ei bine… ceremonia a inceput chiar daca acestia erau foarte aproape, un domn vorbea la microfon, sosirea celor de la Casa Regala nu prea a fost bagata in seama, imnul se intonase…. Stiti cum a fost de urat?? Urat-urat! Nu i-a intampinat nimeni, nu i-a bagat nimeni in seama. O rusine, ce mai! Si eu am scris diverse despre Casa Regala cand au cerut unitatea vanatorilor de munte din Predeal, dar totusi… In astfel de momente, dovedesti respect.

In intonarea imnului national s-a regasit si strofa „Preoti cu crucea in frunte…” adesea omisa; au urmat slujba religioasa, depunerea de coroane….

Nota 10 pentru interpretarea imnului national de catre vanatorii de munte la care s-au alaturat multi dintre cei prezenti.

Preasfintitul Varlaam Ploiesteanul, episcop vicar patriarhal

D-l Mircea Stoica, presedintele Asociatiei Traditia Militara

El impartea stegulete…

Camioane militare… deci pana la urma se puteau aduce toate materialele o data pentru reabilitarea Monumentului Eroilor. Intotdeauna e vorba de bani. Mi-am propus sa nu mai zic nimic pe tema aceasta, ca se intelege ca ma deranjeaza reabilitarea Monumentului. Ideea este alta: decat sa umble cu elicopterul aiurea de sute de ori, mai bine aduceau o singura data materialele…

Nota 10, chiar au fost la inaltime…

Reprezentantii Primariei Busteni depunand coroane.

Presedintele Consiliului Judetean Prahova, d-l Bogdan Toader

Asociatia Neamunit

Romani veniti din tarile vecine. Au depus si ei flori in aplauzele tuturor.

Pe la 12:30 am plecat spre Baba Mare, unde se punea piatra de temelie a viitoarei biserici a eroilor. Slujba incepea la ora 13. Cu Madalin am urcat pe traseul ce merge spre Cerdac, apoi ne-am abatut spre Baba Mare. Iar Iulica a plecat cu o cunostinta sa bifeze si Vf. Omu 🙂 S-a intors singur :))

La vf. Caraiman. Aici am intalnit o „mandrete” de sofer militar… 🙂 🙂

Hai ca se vedea si zona bisericutei de la Baba Mare…

Baza Salvamont este peste drum cum se zice, de viitoarea biserica.

Tineret ortodox

Calugarul cu ideea bisericii… cine citeste blogul il stie, ca am mai vorbit de acesta in anii trecuti. Are un toiag fain si un bucium la fel 🙂

Evenimentul a fost mai mult al orasului Busteni si al Bisericii.

Primarul din Busteni, d-l Ghita Irinel

Viceprimarul Busteniului, d-l Nae Savel… pentru mine va ramane mereu un exemplu de seriozitate in administratie publica. Este prezent la evenimente, nu intarzie, un om care isi face treaba.

Staretul Manastirii Caraiman, parintele David plecand in intampinare Patriarhului sosit cu masina Jandarmeriei.

S-au pus piatra de temelie… si 2 mari hramuri.

Ce se vedea la Sfinx… Stiti cum au fost Bucegii pe 15.09? Plini de oameni… Platoul a fost bulevard.

Apoi ne-am dus la Sfinx…

Iulica venea si el de la Omu… tot fugea.

Sfinxul, peisaj selenar

„Halpinisti” cum spune Cristian Laurentiu 🙂

La Babele, dupa ce fiecare a umblat pana atunci pe unde a vrut, ne-am reintalnit si am plecat spre Piatra Arsa-Sinaia.

Dincolo de „stadion”, de complexul de la Piatra Arsa asadar, ne-am gandit sa alergam ca sa prindem trenul de 16:57 in Sinaia. Era 15:03. Bine, mie imi era indiferent, era fain oricum, dar ei mai aveau si alte treburi, sa ajunga la Brasov etc…

Asa ca… la 15:33 eram jos, la izvorul de pe aleea pavata de la Poiana Stanii si la 16:04 eram la o terasa de la festivalul Sinaia Forever, aflata chiar langa scarile ce duc la gara 🙂 Am stat cam 40 de minute la terasa apoi am plecat la tren. Ne gandeam pentru duminica sa urcam pe Moldoveanu si sa ne si intorceam tot azi. Dar nu avea cine… 🙂 Curand tot mergem pana acolo…

Ca si concluzii… am fost pe munte sa vad niste evenimente, sa fiu acolo ca sa stiu despre ce vorbesc. Si daca am fost si cu prieteni si m-am intalnit si cu multi alti prieteni din diferite domenii, cu atat mai bine. Ca am facut 30 de minute de la stadion pe Piciorul Pietrei Arse pana la Stana Regala inseamna ca se poate… 🙂 Ma refer la mine.

Traseu turistic pe Bucsoiu – Omu si coborare in Busteni pe Jepii Mici

Cu Razvan si Matrix pe carari de munte dupa ceva timp…

Ne-am intalnit pe la ora 8 a.m. in Busteni dar pana ne-am invartit sa cumparam toate „prostiile” am ajuns abia la 9 la bariera de pe Valea Cerbului.

Nu inainte de a poza si acest vechi podet

Pe la Poiana Izvoarelor eram pe la ora 11… mergeam ca niste turisti 🙂 Pe la aceasta cabana nu vezi tipenie de om pentru ca nu s-a stiut niciodata sa se faca vreun turism pe aici. Dar pentru proprietar nu este o problema pentru ca mai are si cabana Omu care duduie…

In Poiana Bucsoiului, un loc care imi place, foarte pitoresc. Nu am stat prea mult pentru ca nu aveam de ce, la ritmul nostru nu aveam cum sa fim obositi.

Si de aici incepe un traseu spectaculos spre Malaiesti, pe curba de nivel in mare parte, cu perspective pitoresti uriase…

Intersectia „La Prepeleag”, de unde am inceput sa urcam pe Bucsoiu.

Matrix

Razvan… Sunt niste portiuni de urcat serioase pe Bucsoiu. Am avut o vreme foarte buna, mai erau si alti turisti pe traseu… Nu la fel de multi ca pe altele din Bucegi pentru ca Abruptul Bucsoiului ramane cel mai greu traseu turistic din acest Parc Natural. Dar daca nu te axezi pe dificultate si fiecare pas este o bucurie, un prilej de a trai inaltimile, chiar e superb :))

Toata panta asta este de urcat 🙂

Multe poze le-am facut cu aparatul foto si le voi posta ulterior… pe la ora 14 am ajuns la vf. Omu, unde erau peste 100 de persoane. Iar pana la Babele am mers ca pe bulevard… lume, lume.

Am intrat pe Valea Jepilor unde am intalnit iar o multime de oameni… la anumite pasaje se astepta la coada ca la paine pe vremuri…

Aici am avut noroc… dar daca ajungi undeva pe la orele 12-15 s-ar putea sa astepti ceva 🙂

Concluzia: merge lumea pe munte la greu 🙂 Ceea ce sa fim seriosi, e foarte bine!

La 17:22 ajungeam si noi la telecabina din Busteni.

Cum decurg lucrarile la Crucea de pe Caraiman

Da, au inceput sa lucreze la Monumentul Eroilor ridicat pe muntele Caraiman.

Am fost ieri pe munte, habar nu aveam ca au inceput lucrarile de restaurare. La o cafea la Piatra Arsa am aflat si cum mai era timp, ne-am dus sa vedem minunea mult asteptata.

In fine, ajungem:

In dreapta cum privesti… este un fel de punte si inca o schela mai aproape…

„Aerisire”

Ca sa faca acea punte, au taiat aceasta za si au scos lantul. Apoi au pus bucata de fier „la loc”.

Stalpii sunt in pamant si alte elemente de sprijin sudate „mai drept sau mai putin drept”.

Cand un element metalic nu se aliniaza cu altele, poate fi sudat si pe dinafara. Sa fie acolo! La fel si gunoaiele celor care lucreaza.

Acum daca puntea nu sta „in boloboc”, ii punem un cui si apoi sudam.

O schela pentru un alt ceva, sa vedem pentru ce.

Si aici au trebuit sa scoata lantul. Bucata de fier lipsa sa speram ca nu au aruncat-o prin iarba si ca la final o vor pune la loc. Asta daca urmarim sa pastram originalitatea monumentului.

Pana acum nu vorbim de Cruce, ca nu face obiectul lucrarilor. Deocamdata au fost taiate 2 zale si scoase 2 lanturi.

Daca te uiti prin iarba o sa constati ca pana si ursul a venit sa vada ce se intampla la Monument.  Desi pana acum nimeni nu a ridicat o piatra cazuta din acesta, lucrarile au demarat cu acea punte. Evident ca vor incepe in foarte scurt timp sa lucreze si la ce ne intereseaza pe toti.

Materialele nu se aduc cu un elicopter al Armatei ci cu un aparat ce se preteaza foarte bine la un tur de Bucegi.

Aparatul respectiv poate face vreo 3 zboruri in 15 minute si cara precum o albina la stup.

Vine de la „stadionul” de la Piatra Arsa:

Loc de decolare

Aici transporta un ceva

O posibila bara metalica, acesta este un alt transport.

Iar vreun element pentru restaurare

O placere pentru fauna din vaile dispuse prin preajma Caraimanului.

Cand am propus ca toate materialele pentru restaurarea Crucii sa fie urcate in 2-3 camioane militare, ca doar nu o construiesc din nou, Ministerul Mediului a zis ca nu poae permite accesul auto, prin zona vf. Caraiman fiind un habitat prioritar… care e clar ca putea fi semnalizat si ocolit daca exista. Optandu-se pentru varianta cu elicopterul, toata lumea a crezut ca Armata va trimite un elicopter militar, ca doar ei se ocupa de Cruce.

Un elicopter militar iti transporta din cateva zboruri toate materialele. Poate ca e mai bine sa trimiti un elicopter mic care zboara de nenumarate ori; nu o sa stea nimeni sa contabilizeze cat a zburat.

Trebuie notat ca s-a apucat cineva in sfarsit de restaurarea Crucii… Sa vedem ce va iesi!

Taiere de arbori la Sinaia sau cum abordam realitatile!

Filozofia de inceput de articol, clar! 🙂

Cum ajungem sa ne pierdem echilibrul, ratiunea?

Ex. 1:

Vezi ca zeci de persoane posteaza „chipuri” observate in stancile muntelui. Te uiti si da, parca seamana. Nu bagi totusi prea mult in seama. Cu timpul, observi ca din ce in ce mai multi din jurul tau, se asociaza ideii. Mai citesti niste teorii. Auzi prin apropiere cate o poveste. Altadata o numeai fantezie. Totul incepe cand ajungi sa te intrebi: Si daca e totusi ceva?.. Apoi aceea ti-e calea pana te trezeste ceva din realitate la realitate. Halucinare fara iarba. Toate acestea pentru ca filtrul ratiunii e dezactivat din cauze tehnologice, sa le zicem…

Ex. 2:

Intr-o padure din Bucegi, o ciocanitoare si-a facut de lucru la un molid… sau, hai ca erau mai multi, vreo 3, dar nu mai multi. Ce i s-a parut nu stiu. Faza este ca a dat niste gauri in acei arbori de toata mirarea. Am si scris un articol la vremea respectiva: https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/06/25/locuinta-pentru-furnici-modelul-padurea-laptici-parcul-natural-bucegi/

Luna trecuta vad niste oameni sanatosi la cap care umbla pe munti. Ce comentau actualmente, observand imagini cu acei arbori gauriti de ciocanitoare in 2013??? Ca austriacul acela ce taie padurile Romaniei are un interes pe acolo, ca nenorocitul nu se mai opreste, ca Iohannis e de vina, ca nu face nimeni nimic, cat mai toleram… Asadar, nu e vorba de o ciocanitoare ci de o manevra „clara” de a mai taia padure.

Revenim la exemplul 1… oamenii aluneca in tot felul de scenarii din cauza ca nu mai citesc, nu se mai documenteaza, preiau si se inoculeaza cu tot felul de prostii de pe Facebook si nu numai. Si daca doi prieteni zic ca ticalosul de austriac incearca sa usuce molizii aceia ca sa-i taie, atunci asa e. Nu mai stau sa judec, ca e greu, zic si eu la fel.

Asa este si cu ursii, si cu caprele negre etc. Vorbim fara sa cunoastem. Daca ne invita cineva la documentare… noi deja stim ca totul e masluit, sunt toti intelesi. Nici nu ne vedem ca umblam cu miile in afara traseelor turistice, chiar daca nu e voie din considerente sustinute si de noi. Dar reusim sa dam vina pe exploatatori de padure, vanatori si etc. ca-l dau pe urs afara din casa lui.

Acum, sa ne apropiem de subiectul articolului:

Este la moda si chiar mai mult de atat, sa fii eco, sa iubesti musculite, ursuleti, orice vietate. Nu e rau deloc. Dupa un timp, daca nu tii bine haturile, chiar ajungi sa crezi ca se poate trai laolalta, intr-o frumoasa convietuire oameni si fluturi, porci si ursi, un paradis… Vanatoarea e crima dar crima ce mai e? Exploatarea forestiera este similara cu defrisarea, taieri totale, munti decopertati, un iad. Si totusi… nici braconierii, nici hotii de lemne, nu si-au putut imagina vreo secunda ca iubitorii naturii pot fi cum sunt azi 🙂 Braconieri nu inseamna vanatori, si exploatatori nu inseamna hoti de lemne, chiar daca se tot bate saua sa devina sinonime.

Langa Manastirea Sinaia au inceput sa se taie niste arbori. Stim cu totii ca s-au taiat in anii trecuti de prin zona Pelesului tot felul de copaci/arbori care constituiau „pericole de prabusire peste oameni”. Oricat se sustine chestia aceasta, cine a vazut ce s-a taiat si-a dat seama ca nu prea era intemeiata actiunea. Se puteau taia crengile care erau uscate, de deasupra aleilor sau copacii uscati.

Deci, zilele trecute s-a taiat prin zona manastirii. Cine putea sa taie decat niste „hoti, asasini si etc”??? Ce pot comenta sau distribui sute de oameni e lesne de inteles. Ca hotii trebuie prinsi, pedepsiti, ca aceia de la manastire au comis crima, neaparat sa-i aflam, cum de nu stie nimeni, cum de nu a auzit nimeni? Asa sunt comentariile…

Intrebarea este logica si simpla: Cine este atat de nebun sa taie arbori in mijlocul Sinaiei, ca sa-i fure, ca asa vrea el sau cine stie ce alt motiv ar avea??? Deci, nu te duci de capul tau cu o drujba sa tai lemne prin orase decat daca ai scapat de la vreun ospiciu ceva… Nici nu te-ar tine nebuneala prea mult, ca te prind si te duc la injectie…

Asa ca, e simplu de inteles ca opera de taiere apartine unei institutii. Acestora cu taierea nu stiu ce le-a venit, ca au ciuntit in timpul actiunii intr-un mod barbar un molid candelabru.

In isteria creata, molidul a devenit evident „secular” desi ai un singur copac pe acolo secular. E de ajuns sa te uiti in vederile cu manastirea luate din zona Parcului, pe la 1900. Alti „seculari” au fost taiati de mult…

Iata imagini:

Deci, doar din aceasta poza ne dam seama ca acele comentarii s-au dus in alta directie. E clar ca aici se taie legal, vedem stampila (marca). Cine poate taia aici? Ocolul Silvic Sinaia!!!

Putregai

Pentru unii, adica marea majoritate, in imagine e lemn de furat, defrisat de nenorociti. Pentru altii, lemnul nu are cine stie ce valoare, se vede putregaiul, iti dai seama ca nu e deloc o afacere, ca de fapt este o actiune de toaletare/igienizare sa nu cada arbori pe manastire sau oameni. Actiunea in mod evident a plecat de un alt arbore doborat pe o alee din apropiere, in urma cu o luna, doua.

Cei care au trecut la treaba prin aceste locuri, au transformat actiunea in altceva, prin ciuntirea unui superb molid candelabru… care, in opinia mea, nu avea nicio problema.

Molidul se vede in fata. Intrebarea corecta este urmatoarea: Este marcat acel molid pentru taiere sau nu este? Cine trece, poate constata daca da sau daca nu.

Una din concluzii este ca ne grabim cu scenariile pentru ca asa se obisnuieste pe Facebook.

Scenariul „fericit”… este posibil ca acel arbore ciuntit barbar sa fie imputat cuiva, urmand ca acesta sa-l plateasca. Lucrurile insa nu se schimba, molidul l-au stricat total. Alt scenariu tot „fericit” este ca totul e legal, crengile si chiar trunchiul puteau sa cada „oricand” peste oameni…

 

Traseul turistic religios: Manastirile din preajma DN 1A – Zamfira, Suzana, Cheia…

Cum mergi din Ploiesti spre Brasov pe la Cheia, asadar pe DN 1A, nu ai cum sa nu vezi pe primii 50 de km cel putin un indicator spre o manastire. Eu cred ca am vazut vreo 7, deci sunt 🙂

Pentru unii nu sunt obiective importante, nu le spun nimic. Altii merg ca si turisti, altii ca pelerini, altii cu diferite ganduri sperand la diverse rezolvari… Fiecare om isi are propriul univers, in cea mai mare parte fiind alcatuit prin raportarea la ce aude, vede, la mediul in care traieste. Nu prea ai cum sa zici, ca X traieste cum trebuie si Y nu traieste. Fiecare traieste cum doreste, cum crede ca lui ii este bine, consecinte in principal ale alegerilor noastre, a experientei acumulate sau invatate…sau 🙂

Mai jos, sunt niste manastiri pe la care am trecut, fara ca acest fapt sa constituie un indemn pentru cineva. Daca nu simti si nu intelegi ratiunea de a merge prin astfel de locuri, nu ai de ce sa mergi. Poate te regasesti in altceva.

In week-end-ul trecut, am fost in cateva zone de unde poti cuprinde cu privirea mari intinderi de pamant. Si am doua concluzii, mai vechi de altfel. Prima: noi si daca am fi de trei ori mai multi ca populatie, tot am incapea lejer in tara aceasta, care este atat de frumoasa si inca atat de bogata. A doua: in trecut, noi nu eram atat de multi si stateam risipiti prin tot felul de locuri, mai izolate sau mai putin izolate. Asa am si supravietuit si format ca popor, cine sa te gaseasca printre atatea vai si dealuri… Si cat de aiurea pare, raportat la ce se intampla in tara asta din 1989, asa cum suntem sau cum ni se mai spune, nimeni in afara de noi nu poate stapani acest teritoriu. Este scris in codul nostru genetic :)) Cumva iesim la suprafata. De aici si inexplicabilul… ca nu ne intelege nimeni si uneori nici noi.

Deplasarea pe la manastiri, a fost inclusa in cadrul unui traseu pe munte. Intai am trecut pe la manastiri, apoi am facut traseul si, la intoarcere, am mai trecut pe la inca o manastire.

Prima manastire la care ne-am propusa sa ajungem, a fost Manastirea Suzana. Este situata la vreo 60 km distanta de Ploiesti, dincolo de barajul Teleajenului de la Maneciu. Poate ca e cel mai frumos loc de acest gen de pe Valea Teleajenului. Multa liniste, o alta atmosfera. Manastirea este de maici, fiind ridicata pe la 1740 de o femeie din Sacele pe nume Suzana. De-a lungul secolelor, locuitorii din Sacele, desi aflati in Austro-Ungaria, au contribuit la ridicarea multor biserici situate in Tara Romaneasca. De exemplu, si manastirea din Predeal tot de saceleni este ctitorita.

Arhitectura munteneasca este bine conservata.

Biserica manastirii. Cand am ajuns noi nu incepuse slujba.

„Cand acest sfant lacas pasea in cel de-al 232-lea an al existentei sale…”, frumos spus.

Despartirea intunericului de lumina

Casa pelerinului

Muzeul manastirii

Izvorul

Patrulaterul manastiresc iti da impresia unei alte masuri a timpului. Fiecare traim si simtim timpul diferit.

Mai departe am continuat spre Cheia, cu gandul sa mai revenim. De ce nu, poate pentru o zi sau doua.

In statiunea Cheia, am oprit la manastire. Prima biserica de pe aici se spune ca a fost ridicata pe la 1770 si era din lemn. De regula, cand se vorbeste de o data cand s-a ridicat o biserica, se face referire la atestarea documentara. Cum noi nu prea scriam si daca scriam, documentele fie piereau in flacari la primul razboi, fie cine stie unde pe unde ajungeau, in marea majoritate aceste atestari documentare nu inseamna ca de atunci exista prin acele locuri o biserica. Aceasta putea exista de si mai multi ani, azi era arsa, maine reconstruita… nu mai statea nimeni sa socoteasca.

Ajungem si la Manastirea Cheia, asezata chiar langa drumul national. La Manastirea Suzana urci un pic de la drum.

Actuala biserica a fost ridicata in anul 1835 si, de-a lungul timpului, a suferit mici modificari. In interior, sunt inmormantati doi stareti.

Aici am prins slujba.

Un patrulater si aici, un spatiu trasat in care faci ca timpul sa capete o alta valoare.

Chilii, manastirea este de calugari.

Biserica manastirii

O mica bisericuta ridicata in anul 1927, in care se tin iarna slujbele.

„Sfanta Troita” a fost hramul unei biserici din lemn, arsa in trecut.

Cum sa nu intelegi timpul, viata, cum sa nu fii linistit si sa nu ai inspiratie, intr-o asemenea casuta? 🙂

Dupa parerea mea, este cea mai frumoasa icoana a manastirii Cheia. O icoana inaccesibila, as mai adauga.

O parte din muntii Ciucas

De aici, am pornit in traseul la care am facut partial referire in cele doua articole anterioare. La intoarcere, nu se cuvenea sa nu intram si la o alta manastire renumita: Manastirea Zamfira, cu biserica sa pictata de Nicolae Grigorescu.

Ne-am abatut vreo 500 m din DN 1A si, initial, ne-am oprit la aceasta biserica a satului Zamfira, aflata chiar langa manastire. Biserica tot de manastire tine.

Construirea acestei biserici, care e cea mai veche din manastire, a inceput pe timpul domnitorului Nicolae Mavrocordat, pe la 1721 si s-a finalizat dupa vreo 20 de ani. Ctitorul initial a fost evident  o femeie pe nume Zamfira. Lucrarile au fost continuate de o nepoata a domnitorului Serban Cantacuzino, Smaranda. Ca atare, si manastirea este una de maici.

De aici se zice ca o duci ca in sanul lui Avram 🙂 Ia uite cum stau copiii acolo :))

Intrarea in manastire

Aflam ca este un proiect in derulare, deci biserica e inchisa sigur.

Si aici a intervenit focul

Cand ne-am apropiat, am vazut ca mai este un gard tras in jurul bisericii.

La anul se mai intra…

Slujbele se tin in paraclisul din fata

George vs. paunul 🙂 Ceva isi spuneau ei 🙂

Aceasta a fost partea religioasa a traseului, intr-o forma mai distanta, unde fiecare poate crede si interpreta cam cum doreste. Treaba este ca daca te afli prin apropiere de astfel de locuri, cine stie, poate nu e timp pierdut sa intri putin! Poate chiar prinzi „acea” masura a timpului…