In acest sezon, salvamontistii din Valea Prahovei au avut mult de lucru, fie pe partii, fie pe munte, pe trasee… Mi s-au parut mai multe accidente ca niciodata.
La finalul saptamanii trecute, salvamontistii din Busteni au plecat in actiune pe Valea Alba, pentru a recupera corpul unui tanar de 35 de ani din Giurgiu. Corpul a fost observat de catre doua persoane si acestia au anuntat Salvamontul. Grea meserie, recuperezi un om si povestea lui, cineva va trebui sa-i anunte apoi familia, prietenii…
Tanarul purta la piept, intr-un buzunar, un trandafir rosu…
Purta pe cineva in suflet… Dumnezeu sa-l odihneasca!
….
Ziarul Incomod publica pe 14 martie, descoperirea unui mormant turanic in zona Targsoru Nou, cercetarile fiind intreprinse de catre arheologii Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie Prahova plus alti specialisti:
Mie mi se pare ca are craniul strivit, probabil pentru ca pe acolo este teren agricol si utilajele tot trecand…
De fapt, mormantul era un tumul cum sunt cu zecile sau sutele intr-o zona intinsa pe vreo 10 kilometri patrati. Va dati seama daca ar exista resurse financiare ce muzeu al tumulilor, osemintelor s-ar putea face fix in mijlocul campului, nu departe de DN 1, ca obiectiv cultural? Pentru ca esenta descoperirilor arheologice este sa apropii oamenii de astfel de descoperiri, constientizandu-i prin implicare, vizitare… Din pacate, suntem mult departe de asa ceva… bani nu sunt pentru asa ceva. Am sa propun totusi d-lui Bogdan Toader, presedintele Consiliului Judetean ideea unui astfel de muzeu.
Oricum, daca treceti prin Ploiesti, nu ratati Muzeul de Istorie si Arheologie, unul din cele mai mari si mai inzestrate muzee din tara noastra.
Un traseu prin zapezi, un decor natural de basm, o ocazie destul de rara…
Duminica, 27.01.2019.
Faptul ca te nasti si cresti la poalele unui munte, te ajuta sa intelegi niste lucruri poate un pic mai bine ca altii. Pentru ca tu te uiti la munte zilnic si iti cam dai seama de unele chestii. De multe ori ma uitam in ianuarie spre Poiana Izvoarelor-Saua Baiului si intr-o zi era de mers pe acolo, in alte trei nu prea. Adica, in ce sens era de mers?
Cand ai mai fost prin zona aceea de cine stie mai cate ori, te mai duci pe acolo in anumite conditii. In cazul de fata, sa fie senin dar nu prea cald, iar zapada sa stea pe copaci. Daca prinzi un moment din acesta chiar esti norocos.
Se face 9 dimineata, ma uit, toate conditiile erau intrunite, plus ca eram si liber… lucru uimitor 🙂
Astept un prieten sa-mi raspunda daca merge, el nu raspunde, dar raspunde altcineva. Plecam cu un tren regio particular la 10:50 in Busteni si peste 5 minute coboram in Azuga. Cumparam cate ceva de la o magazin, apoi mergem spre traseul marcat cu triunghi galben situat in apropierea garii.
Gara Azuga, pe fundal Caraimanul, Costila
Crucea
Prin padure. Zapada aproape de marcajul turistic…
Fereastra spre Releul Costila
Si acesta era taramul in care speram sa intram 🙂
Vreo 2 ore de poezie din aceasta…
Marcajul la nivel cu genunchiul
Se mergea perfect, poteca era batatorita.
Printr-o alta fereastra se vedeau niste persoane la Crucea din lemn de pe Vf. Grecului.
Cerdacul, Vf Obarsiei
Alta planeta 🙂
Langa Saua Grecului
Intinzi mana si atingi Moraru
Bucsoiu? Ornat cu totul…
Pe acolo am venit
Molizi specia zombi 😉
Grupul care era pe varf
Aproape de Dihamul militar
La relee, in Saua Baiului
Aici ne-am intalnit cu seful Salvamontului Busteni, d-l Gigel Haiduc si cu ajutorul sau, d-l Viorel. Stam un pic la povesti, eu eram mai dezbracat… geaca era prin rucsac. Ei pornesc apoi spre Muchia Lunga-Busteni, noi spre Poiana Izvoarelor.
Salvamontistii
Apoi, de pe aici nu am mai prins soare, ca sa ne mai bucuram de peisaje cum trebuie.
Aproape de cabana
Cum este in cabana am spus intr-un articol anterior…
Pe langa indicatoare, apoi pe la Gura Diham… sosire pe la ora 16 in Busteni.
Se implinesc astazi 2 ani de cand serviciul de transport pe cablu al statiunii Sinaia, a intrat pe mainile unei persoane responsabile. Adica… ale d-nei Maria Floricica, un om aproape de munte si aproape de oameni. LA MULTI ANI! 🙂
Reguli
Preturi
Decalogul schiorilor
…
Despre taxa de acces in Parcul Natural Bucegi uita cam toata lumea. Sunt in diferite locuri aparate montate pentru a se plati aceasta taxa. Valoarea acesteia este de 10 lei pentru 6 luni de zile. Nu e mult, dar daca opresti 100 de persoane aflate in aria protejata, este foarte probabil ca niciuna sa nu aiba bilet.
Unde se greseste?
Ca se lasa la aprecierea/constiinta turistului, adica daca vrea el plateste… daca nu, nu?
Mesajul nu prinde la oameni?!
Aparatul cu bilete, aproape neobservabil. Nu pentru ca e mic sau nu stiu cum. Pur si simplu, marea majoritate a oamenilor nu-l baga in seama.
Parerea mea este ca Administratia Parcului ar trebui sa incheie niste contracte cu operatorii de telefonie mobila. Cand te apropii de anumite puncte de intrare in Parc, sa primesti un sms, ceva de genul: „Atentie! Urmeaza sa intri in Parcul Natural Bucegi, arie naturala protejata intinsa pe 300 kmp. Este obligatorie plata tichetului de acces in Parc. Aparatul pentru bilete se afla langa casieria telegondolei. Poti plati insa si prin sms…”
Din 10 lei dai operatorului de telefonie mobila 1 leu… etc si etc 🙂 Se poate perfectiona ideea.
Unicul festival al sporturilor montane din Romania. Sau… autodepasire. Sau… Silviu Balan&alti oameni de munte.
Avem in tara noastra foarte multe concursuri care promoveaza miscarea in natura si care ies foarte bine. Aceasta pentru ca nu poti face nimic in viata aceasta daca nu pui suflet si nu ai echipa. Bineinteles ca pentru tine, ai nevoie doar de tine. Dar asta evident ca se aplica persoanelor carora le e bine doar cu ei.
Uita-te ce a facut un om pentru ceilalti si iti dai seama cine e acel om…
Spuneam ca lucrurile pentru altii, se fac cu suflet si doar cei capabili de anumite sentimente le pot face. Festivalul de la Sacele din week-end-ul ce a trecut, sprijinit de autoritati locale si sponsori de renume, organizat de o echipa puternica, tanara si dedicata… a iesit perfect.
Un scurt rezumat:
Au fost probe de orientare, alergare copii, orientare, maraton, semimaraton, parapanta, de vertical… te puteai inscrie la mai multe probe…
Nici pe trasee si nici prin oras, nici macar intr-o cladire, nu aveai cum sa te ratacesti pentru o secunda. Efectiv nu aveai cum. Cand se dadea startul la o proba prin oras, toate strazile de pe stanga sau dreapta erau inchise de cate o persoana. Se tragea o banda si traficul era oprit temporar. Astfel incat tu alergai pe traseul de concurs fara nicio problema. La capetele traseului, prin zona urbana, stateau Politia si Jandarmeria. Salvamontul era sus pe poteci…
Prin zona de start, prin cladiri unde se desfasurau evenimente, totul era marcat cu afise si sageti de o asemenea maniera incat sa fi venit direct din padure si nu aveai cum sa te duci in alta parte. Pe facebook, detaliile precise erau din abundenta 🙂 Tu esti aici, startul se da de acolo, dincolo poti dormi, kit-ul de participare se ridica de la… noi, organizatorii suntem la… Pentru cateva zile, precizia elvetiana s-a mutat la Sacele.
La start… cei mai buni alergatori montani ai Romaniei iar printre organizatori nume ca: Silviu Balan, Lucian Clinciu, Cornel Spiridon, Emanuel Dobrinoiu (cel cu sucurile naturale, un sponsor constant al competitiilor montane) si o intreaga echipa de oameni de aceeasi calitate.
Cum martie din post se spune ca nu lipseste, am zis sa mai petrec another day in paradise 🙂 Cursa Bunloc Trail Running mi se parea cea mai potrivita. Un 15 km prin Bunloc, Valea Musatului, alte vagauni si delusoare…
Pe la 9 se da startul, dupa o incalzire generala la care nu prea am miscat in front. La start se auzeau numai piese una si una. Cum ar fi:
Obiectivul meu dinainte de inscriere, a fost ca daca tot merg, sa nu ies in a doua jumatate a clasamentului, nici la categoria de varsta, nici la general. Adica e chiar bine, cand nu faci niciun antrenament serios de doi ani si doar te plimbi…
Ma gandeam ca acei 15 km de urcari si coborari, ii voi parcurge in 2 ore si un pic.
Luam startul si cei de la Bunloc Trail Running si cei de la Piatra Mare Mountain Runing. O armata de oameni la fuga pe strazile din Sacele. Erau vreo 3 km pe asfalt pana in padure si cum nu am nicio treaba cu alergatul pe asfalt, m-am straduit sa ma gandesc la altceva. Ma uitam la arhitectura caselor, la anii in care au fost realizate, la monumentul lui Martin Luther, la figurile localnicilor… La o intersectie, inainte de urcusul in padure spre cabana Sava, apuc sa dau mana cu Silviu, sa vorbim un pic…
In fine, urcusul… a fost perfect. Pentru prima oara in acest an, la un concurs, am reusit sa merg ca altadata bine la deal 🙂 De la cabana Sava unde era un punct de hidratare/alimentare, mai venea un urcus serios. Apoi urca, iar coboara, un pic de plat, traseu printr-o defrisare plus urcus, coborare vertiginoasa prin noroaie si frunze, cand pe o muche abrupta, pe un fir cu apa, prin niste poieni si hopa se vedea ultimul punct de hidratare, la o pensiune.
Ca de obicei, cand m-am vazut prin niste poieni, am lasat-o mai usor desi se mai putea. Dar eu tot cu gandul ca vine o saptamana plina, la mine mereu sunt o groaza de chestii de facut si daca nu le fac, se aduna si nu mi le face nimeni. Asa ca nu pot depasi o limita, e psihica treaba. Ma dezambalez automat dupa o vreme. De aceea, nu prea ma doare nimic niciodata dupa o cursa. M-am trezit totusi pana la punctul de hidratare si control si i-am dat bice. Am plecat la 9 in cursa, m-am intors la 10:44, nu e rau 🙂
La sosire, niste copii te asteptau sa-ti dea o medalie, niste corturi si mese intinse ale organizatorilor te invitau… sa te revitalizezi. Sau daca aveai nevoie de un masaj, te duceai la Centrul Multicultural…
Exact ca la Maratonul Pietrei Craiului si aici era alt film. Este acea Romanie frumoasa, civilizata pe care ne-o dorim cu totii. Si, in acest sens, dau 2 exemple traite personal. Nu zic de incurajari, de prietenii, zambete, strangeri in brate, intrebari daca esti bine, chestii de care fiecare alergator are parte sau de voluntari.
In timpul cursei, dupa 1 km de la start, un alergator aluneca pe asfalt si cade. Imediat langa el se opresc din grupul mare de alergatori cativa care il ridica, il scutura, il intreaba unde s-a lovit, daca e ok. Tot ce i-a cazut pe jos, bidon, telefon etc este adunat si pana se dezmeticeste omul bine ii si sunt puse la loc. Deci este un fair-play si o omenie cum rar vezi. Niciodata nu esti singur.
Dupa cursa, ma asez la un colt de strada sa prind in poze si organizatori si concurenti, fara sa imi dau seama ca incurc oarecum traficul pietonal. Ma depasesc cativa mai subtirei, dar unul mai voinic ma atinge usor ca nu avea pe unde ocoli. Imi dau seama ca stateam aiurea si imi cer scuze. Desi trecuse, se intoarce spre mine si imi spune: „nu, nu, tu sa ma scuzi!” ???!!!
Ma mut mai incolo, ma amestec printre cei sositi, mai fac niste poze. La o poza, cred ca lui Leonard Mitrica sau Andrei Preda, vad ca in stanga asteptau 4 persoane. Nu treceau fiindca eu faceam poze. Stateau pe loc. I-am poftit sa treaca, apoi am facut poza. Mi se parea jenant, sa stea atatia oameni dupa mine. Daca esti putin atent, o sa vezi zeci de astfel de chestii. Mi-am lasat rucsacul pe soclul monumentului de la biserica si m-am intors dupa 30 de minute, convins ca e tot acolo. Si era.
Era atat de mult bun simt pe metru patrat incat dadeai la toti politicienii nostri pentru o suta de ani 🙂 Tineri, varstnici, copii, erau uniformizati de acest festival. Conteaza enorm oamenii care organizeaza astfel de evenimente.
Ei sunt repere, modele, nu doar alearga ci si fac ceva pentru societate. Poate ca ne vor lua smecherii si ce a mai ramas din tara asta, dar noi nu vom disparea niciodata si, candva, cu astfel de oameni, le vom lua inapoi. Pentru ca nu doar la Sacele sau la Zarnesti gasesti astfel de oameni, si nu doar in zona sporturilor montane sunt astfel de oameni.
Se pare ca scurtul rezumat nu a fost deloc scurt.
Sacosele cu brauri, vouchere etc isi asteptau proprietarii. Semnai o declaratie, luai nr. de concurs… Masinarie elvetiana…
Livezile Dobrinou in prim plan
Cu albastru, traseul de concurs Bunloc Trail Running
O carte cu Sacele care nu trebuia sa-mi lipseasca.
Toate acestea erau amenajate in Centrul Multicultural.
La start
Apoi stiti… s-a alergat, pe traseu nu am pozat nimic. Mi s-a parut ca am ajuns repede din punct in punct 🙂
La sosire, m-am dat aproape de struguri si ciocolata…
Acolo te serveai…
Pregatirea medaliilor
Asteptand alergatorii
Socializare
Organizatori
Copii asteptand sportivii
Cate unul sau una, ori mai multi…
Leonard Mitrica in dreapta, locul 1 la traseul de 30 km si Andrei Preda locul 2. Locul 3 a fost ocupat de Alex Itu.
Adi Iordache, Viorel Palici…
Intrarea in Centrul Multicultural
Ce va spuneam despre orientare. Asa era peste tot.
Un stand cu tot felul de obiecte utile… personalizate.
Rulota Selgros
Cam asta ar fi, in linii mari… Cateva poze din Sacele:
Zona de start/sosire a fost langa Biserica „Adormirea Maicii Domnului” si langa Lupoaica. Biserica are la exterior un panou cu afise diverse. Unul din acestea spunea ceva de genul: „Va invitam sa ne vizitati biblioteca…”. E primul locas de cult ortodox unde vad asa ceva.
Primaria
Ce monumente se faceau odata…
Si poza cu medalia si braul de la organizatori, plus albumul cumparat:
Sambata, 22.09.2018. De data aceasta din Sambata de Sus pe traseul: cabana Sambata-Fereastra Mare-Vf. Vistea-Vf. Moldoveanu si retur.
Pe la 9:45 lasam masina pe drumul forestier, cu vreo 3 km mai jos decat masinile altora si o luam pe jos spre cabana Valea Sambetei. Un frigu’ naibii pana la intrarea in padure…
Aproape de cabana
La 10:30 eram la cabana 🙂 Unde am mai stat 20 minute sa mancam ceva…
Cabana
La 10:50 eram aici, la 5 minute distanta de cabana. Totusi, pana in Fereastra Mare am facut o ora si 10 minute. Se urca destul de bine 🙂
In Fereastra Mare si de aici 5 ore pana la varf… Unii turisti cu care am mai discutat, mergeau doar pana in Fereastra. Altii cand auzeau ca mergem si ne intoarcem tot pe acelasi traseu, tot in aceeasi zi, se uitau un pic ciudat… Dar cati nu au mai facut acest traseu intr-o zi….
Din Fereastra si pana pe Moldoveanu, vin succesiuni de pante 🙂 Patru bazine de vai traversezi, deci e de mers…
Manastirea Brancoveanu
Usa parca nu avea…
Pe acolo urcam spre Fereastra.
Maaamma, unde e varfu’…
Lacul Galbena
Cata lume era deja de pe cel mai inalt varf al Romaniei…
Si venea urcarea spre Vf. Vistea 🙂
Lacul de sub Varful Moldoveanu…. si cand cu ochii dupa peisaje, cand la poteca, ma trezesc la cativa metri de presedintele Klaus Iohannis.
Buna ziua, buna ziua si fiecare isi vede de drum.
Ce mai… un om de munte este presedintele tarii.
Portiunea dintre varfurile Vistea si Moldoveanu
Am scris si noi in cartea noua…
La orele 12 eram in Fereastra Mare, la orele 14 ajunsesem pe varf. Am stat la soare, am mai mancat cate ceva, ne-am uitat la oamenii de munte, discutii, poze, glume si… la 14:50 am zis sa ne intoarcem. Nu ne-am mai grabit dar nu stiu cum… la 16:50 eram in Fereastra Mare 🙂 Deci tot 2 ore am facut si la coborare…
Pe la 17:30 eram la cabana Valea Sambatei, unde am stat pana pe la 18 si un pic. La 18:50 eram in masina, pe la 20:45 la gara Brasov. La orele 21 pleca un autobuz spre Bucuresti… pe la 22:30 eram acasa.
Destul de lung traseul Sambata-Moldoveanu… Data viitoare, ne-am propus sa venim dinspre Balea pana la varf si retur.
Scenarii cum sa ajungem, hai ca sunt locuri libere intr-un microbuz. Si telecabina transporta participantii…
Pana la urma fac echipa cu Razvan si Iulica, tot voiam sa urc pe jos.
La ora 9:15 luam startul de langa Penny Busteni spre valea Jepilor Mici. Urcam bine de tot, depasim alti oameni, o gramada urcau 🙂 Pana la cabana Caraiman tot am intalnit grupuri de turisti.
La 10 si ceva am iesit din vale, rupti, praf. Mai putin Iulica, el nu avea nimic 🙂 Razvan a plecat spre Babele sa se intalneasca cu alti prieteni si sa vina cu ei spre Crucea de pe Caraiman, noi am luat-o pe brana Caraimanului ca sa ajungem mai repede. Un pic trecut de ora 11 si am ajuns la Cruce. Acolo, ne-am intalnit cu multi prieteni, cunostinte… nu incepuse nicio festivitate.
Ne-a lasat sa ne apropiem.
Spre brana
Eu am zis ca sunt flori de colt, undeva la vreo 30 m inaltime.
Tot pe brana, insa privind inapoi.
La Cruce…
Monarhistii…
Apoi… erau oficialitati, jandarmi, vanatori, primar, presedinte de consiliu judetean, multi altii…
Sosirea ministrului Apararii, d-l Mihai Fifor…
Au urmat onorul etc…
Asociatia „Traditia Militara” condusa magistral de d-l Stoica. Ei s-au intors recent din Franta, de la niste ceremonii desfasurate la Verdun.
Si tot soseau turisti, tot se organizau lucrurile, fiind pe punctul de a incepe cand…
… pe jos veneau reprezentantii Casei Regale: custodele coroanei principesa Margareta si sotul sau, Radu Duda.
Ei bine… ceremonia a inceput chiar daca acestia erau foarte aproape, un domn vorbea la microfon, sosirea celor de la Casa Regala nu prea a fost bagata in seama, imnul se intonase…. Stiti cum a fost de urat?? Urat-urat! Nu i-a intampinat nimeni, nu i-a bagat nimeni in seama. O rusine, ce mai! Si eu am scris diverse despre Casa Regala cand au cerut unitatea vanatorilor de munte din Predeal, dar totusi… In astfel de momente, dovedesti respect.
In intonarea imnului national s-a regasit si strofa „Preoti cu crucea in frunte…” adesea omisa; au urmat slujba religioasa, depunerea de coroane….
Nota 10 pentru interpretarea imnului national de catre vanatorii de munte la care s-au alaturat multi dintre cei prezenti.
D-l Mircea Stoica, presedintele Asociatiei Traditia Militara
El impartea stegulete…
Camioane militare… deci pana la urma se puteau aduce toate materialele o data pentru reabilitarea Monumentului Eroilor. Intotdeauna e vorba de bani. Mi-am propus sa nu mai zic nimic pe tema aceasta, ca se intelege ca ma deranjeaza reabilitarea Monumentului. Ideea este alta: decat sa umble cu elicopterul aiurea de sute de ori, mai bine aduceau o singura data materialele…
Presedintele Consiliului Judetean Prahova, d-l Bogdan Toader
Asociatia Neamunit
Romani veniti din tarile vecine. Au depus si ei flori in aplauzele tuturor.
Pe la 12:30 am plecat spre Baba Mare, unde se punea piatra de temelie a viitoarei biserici a eroilor. Slujba incepea la ora 13. Cu Madalin am urcat pe traseul ce merge spre Cerdac, apoi ne-am abatut spre Baba Mare. Iar Iulica a plecat cu o cunostinta sa bifeze si Vf. Omu 🙂 S-a intors singur :))
La vf. Caraiman. Aici am intalnit o „mandrete” de sofer militar… 🙂 🙂
Hai ca se vedea si zona bisericutei de la Baba Mare…
Baza Salvamont este peste drum cum se zice, de viitoarea biserica.
Tineret ortodox
Calugarul cu ideea bisericii… cine citeste blogul il stie, ca am mai vorbit de acesta in anii trecuti. Are un toiag fain si un bucium la fel 🙂
Evenimentul a fost mai mult al orasului Busteni si al Bisericii.
Primarul din Busteni, d-l Ghita Irinel
Viceprimarul Busteniului, d-l Nae Savel… pentru mine va ramane mereu un exemplu de seriozitate in administratie publica. Este prezent la evenimente, nu intarzie, un om care isi face treaba.
Staretul Manastirii Caraiman, parintele David plecand in intampinare Patriarhului sosit cu masina Jandarmeriei.
S-au pus piatra de temelie… si 2 mari hramuri.
Ce se vedea la Sfinx… Stiti cum au fost Bucegii pe 15.09? Plini de oameni… Platoul a fost bulevard.
Apoi ne-am dus la Sfinx…
Iulica venea si el de la Omu… tot fugea.
Sfinxul, peisaj selenar
„Halpinisti” cum spune Cristian Laurentiu 🙂
La Babele, dupa ce fiecare a umblat pana atunci pe unde a vrut, ne-am reintalnit si am plecat spre Piatra Arsa-Sinaia.
Dincolo de „stadion”, de complexul de la Piatra Arsa asadar, ne-am gandit sa alergam ca sa prindem trenul de 16:57 in Sinaia. Era 15:03. Bine, mie imi era indiferent, era fain oricum, dar ei mai aveau si alte treburi, sa ajunga la Brasov etc…
Asa ca… la 15:33 eram jos, la izvorul de pe aleea pavata de la Poiana Stanii si la 16:04 eram la o terasa de la festivalul Sinaia Forever, aflata chiar langa scarile ce duc la gara 🙂 Am stat cam 40 de minute la terasa apoi am plecat la tren. Ne gandeam pentru duminica sa urcam pe Moldoveanu si sa ne si intorceam tot azi. Dar nu avea cine… 🙂 Curand tot mergem pana acolo…
Ca si concluzii… am fost pe munte sa vad niste evenimente, sa fiu acolo ca sa stiu despre ce vorbesc. Si daca am fost si cu prieteni si m-am intalnit si cu multi alti prieteni din diferite domenii, cu atat mai bine. Ca am facut 30 de minute de la stadion pe Piciorul Pietrei Arse pana la Stana Regala inseamna ca se poate… 🙂 Ma refer la mine.
Toate textele şi imaginile aflate pe acest blog sunt proprietatea autorului şi nu pot fi folosite integral sau parţial fără permisiunea acestuia în concordanţă cu Legea nr. 8/1996, privind drepturile de autor și drepturile conexe.
Purta pe cineva in suflet… Dumnezeu sa-l odihneasca!
Mie mi se pare ca are craniul strivit, probabil pentru ca pe acolo este teren agricol si utilajele tot trecand…
