Asociatia Montana Carpati si traseele turistice din Bucegi; C.P.P.I. Busteni – locatie turistica preferata la Busteni; Festival la Castelul Cantacuzino; Inchiderea garii din Poiana Tapului

Cine a mers prin zona traseelor turistice de la Vf. Omu, in aceasta vara, cred ca a observat cum mai multi tineri refac marcajele turistice, vopsesc stalpi, pun panouri etc. Este vorba de actiunea complexa de refacere a infrastructurii de orientare turistica din zona inalta a Bucegilor, actiune initiata de Asociatia Montana Carpati. Evident, Bucegii sunt doar o etapa din proiectul acestei asociatii. Membrii acesteia si voluntarii au refacut marcaje prin tot felul de munti ai Romaniei.

Iata ca se mai intampla si lucruri frumoase la Vf. Omu, unde stim cu totii ca, din pacate, acolo salasluieste si un mare nesimtit de cabanier. Asta o sa moara ca un prost, iar momentul respectiv va fi imortalizat de contemporani ca unul de maxima indiferenta. Sau de izbavire, cine mai stie… Daca nu a fost bun de nimic, nu o sa intereseze pe nimeni.

Poze publicate de Asociatia in cauza sau de voluntari:

Asa a inceput…

Marcaje refacute pe Brana Caprelor, actiune recenta.

Initiativa nu poate fi transpusa doar prin cateva poze si text 🙂 Ideea este ca oamenii cu initiativa mai si construiesc lucruri frumoase pentru cei din jur, in timp ce, astia mai comunisti, mai rapace, sunt numai pentru ei. Timpul normalizeaza insa totul 🙂

Centrul de Pregatire pentru Personalul din Industrie din Busteni a fost in aceasta vara, una dintre cele mai cautate locatii turistice din Valea Prahovei. Oferta, confortul, spatiul larg, angajatii, au stiut sa faca diferenta pe piata. In special, organizatorii de tabere s-au straduit pentru a prinde locuri aici, intr-o vreme in care telefoanele sunau continuu. Oferta era poate cea mai consistenta din Valea Prahovei. Multe activitati s-au derulat in aceste luni la C.P.P.I. Ar trebui sa vorbesc in nu stiu cate articole 🙂

Microbuze, autocare…

Sositi in tabara

Activitati zilnice si diverse

C.P.P.I. este si partener in diferite proiecte.

Poate ca nu toti sunt multumiti de ce se intampla in Busteni… insa, sunt atatea locuri in acest oras unde chiar au loc niste actiuni deosebite. Raman la parerea ca daca vrei sa faci ceva, indiferent de oras, trebuie sa te zbati un pic. Iei legatura cu autoritatile, cu Primaria, consilieri, incerci mereu si mereu. Denigrarea orasului in care stai nu este o solutie prin care se schimba lucrurile. Lucrurile ca sa fie schimbate pornesc de la tine, de la mine, de la celalalt… Sau, vin alegerile, la fel, apar tot felul de candidati si poti vota pe cine te reprezinta.

Mie imi place ca Busteniul nu ia o cale „elitista”, mai spuneam asta, ci ramane un oras permisibil, in care daca iti trece prin minte sa vinzi pufuleti si biscuti, administratia locala te lasa si pe tine sa faci ce gandesti. In fiecare an vin unii si vand pepeni, isi pun „tabara” in diferite spatii, la sosea, la piata etc. Este un oras in care ai totul la indemana. Cei care vand legume, cartofi si mai stiu eu ce, te cauta acasa sa cumperi, umbla liberi pe strazile orasului 🙂 Sa fie asa, un oras pentru oameni, nu pentru cei care se considera elite. Cand vreau sa vad un astfel de mod de viata, Sinaia e aproape. Aceasta nu inseamna ca statiunii Busteni nu ii trebuie un suflu nou, o serie de proiecte…

Cred ca este in acelasi timp cu festivalul de la Sinaia. Evenimentul de la Castelul Cantacuzino din Busteni arata ca nu trebuie sa ramanem paralizati de ideea ca Sinaia Forever atrage pe toata lumea si nu ai ce mai face, astepti sa treaca 🙂 E loc pentru fiecare. Evident, ca in urmatorii 10 ani nu o sa existe un alt eveniment in Valea Prahovei care sa concureze macar, nu sa depaseasca, Sinaia Forever. Dar, asta nu inseamna ca prin organizarea de evenimente are cineva de pierdut.

Busteniul, ca tot vorbesc de el, are nevoie de oameni tineri, de idei noi. Din pacate, se intampla si lucruri mai putin normale, cum ar fi inchiderea garii din Poiana Tapului. Din nou, C.F.R.-ul ca multi altii, considera ca dand un om sau doi afara, eficientizezi treaba. Aiurea! Tu ai „dirijat” banii si nu ai investit in vagoane si locomotive, aici e cauza. Poti sa dai o mie de oameni afara, asta nu inseamna ca apar vagoane si locomotive in locul lor. Pe fondul prostiilor intamplate la CFR de zeci de ani, au aparut operatori privati care fac bani buni. Chiar si asa, tot nu se acopera cererea. Cei mai destepti sunt cei de la RegioCalatori. CFR-ul baga un tren de ora 14 prin Valea Prahovei pe relatia Brasov-Bucuresti cu 2 vagoane 🙂 Calatorii se mai urca… insa cei mai multi asteapta trenul RegioCalatori de ora 15, compus din 2 sau chiar 3 garnituri. Ar pune si CFR-ul mai multe vagoane, ca nu sunt prosti, dar nu au de unde.

Asa au inchis gara 🙂

Este o inchidere temporara cu caracter permanent 🙂

Tabara elevilor prahoveni de la Manastirea Caraiman

Un articol care a pornit de la o observatie simpla: mai multi copii cu saci verzi in maini ecologizau o padure. De aici, intrebarile: cine sunt, de ce, cum etc.

La Manastirea Caraiman, cel mai impunator asezamant bisericesc al Vaii Superioare a Prahovei, se desfasoara periodic, de ani de zile, tot felul de manifestari educative, socio-culturale… Ocazional, unele dintre acestea mai trec pragul manastirii si mai ajung si la urechile unora ca mine, ca altii. Altele se pot observa direct si afli ulterior despre ce era vorba.

La intrebarea mea continua, nu de ieri sau de azi, pusa nu o data ci de cate ori am avut ocazia, ca de ce nu se vorbeste despre atatea lucruri frumoase care au loc la Manastire, parintele arhimandrit David, staretul Manastirii, imi raspundea cam acelasi lucru 🙂 Adica: „lucrurile bune se fac si atat”, „nu trebuie sa ne laudam”…

Raman la parerea ca daca s-ar cunoaste in cate activitati este implicata aceasta manastire sau ce activitati bogate exista in multe alte centre/locuri bisericesti, ar exista o contrabalansare serioasa a stirilor de denigrare a Bisericii Ortodoxe Romane. Evident, ca peste tot, aspectele negative sunt cele mai usor de observat insa, ar trebui vazute si incercarile de a aduce bucurii altor oameni. Poate ca acest articol nu este la fel de „bombastic” ca unul in care as scrie despre masina unui preot, o taxa nu stiu de care dar, raportat la Valea Superioara a Prahovei consider ca este un articol necesar.

Manastirea Caraiman a gazduit in luna august diverse tabere, dintre care poate cea mai remarcabila, din punctul meu de vedere, este aceea a elevilor proveniti din diferite zone ale judetului Prahova. Acestia au fost condusi de doua cadre didactice dedicate, d-nele Daniela Breazu si Madalina Radu, si aveau varste cuprinse intre 14 si 18 ani.

Timp de o saptamana, au fost la obiective turistice din zona, au stat la slujbe, au avut diferite activitati sportive, au ecologizat padurile din zona Manastirii-Telecabina Busteni, au sarbatorit prin aprinderea unui foc de tabara… Ma gandesc ca fericirea pe care personalul monahal al Manastirii Caraiman a adus-o acestor tineri cat si altora de-a lungul anilor, justifica lipsa cuvintelor. Este suficient ce vezi ca sa-ti dai seama ca nu are rost sa vorbesti intruna pe acest subiect. Este un fel de facem ce trebuie, aici, acum, exact cand este necesar; iar tu nu ai nevoie de nimic pentru ca iti este suficienta bucuria pe care o produci altora! Cand Dumnezeu pune in mana ta puterea de a face bine, cum a pus-o cred eu in mana oricui, si lucrurile iti mai si ies asa cum trebuie, parca nu-ti mai trebuie nimic, intelesurile fiind evidente.

Mai jos, doua poze luate din arhiva ziarului Lumina si altele pe care le aveam…

La Castelul Peles

Pentru mine, aceasta este cea mai frumoasa imagine 🙂

Actiunile de ecologizare au fost sustinute de catre Comprest Busteni.

Focul de tabara

Cam asa a aratat una din povestile scrise in aceasta vara la Manastirea Caraiman din Busteni.

Impresiile profesorilor si ale elevilor pot fi citite in articolul de mai jos:

https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/lumina-educatiei/cea-mai-frumoasa-experienta-a-acestei-veri-147404.html

Busteni, cea mai potrivita destinatie montana din judetul Prahova

De vreo saptamana, tot ajung in localitatile Vaii Superioare a Prahovei, de la Comarnic la Predeal.  E putin important ca Predealul este azi in jud. Brasov, pentru ca el va apartine intotdeauna Prahovei. As putea spune ca sunt unul dintre cei care cunosc destul de bine realitatile acestei zone, fiecare localitate cu specificul ei.

Deci, cand in Comarnic, cand in Sinaia, Azuga sau Predeal, tot asteptam sa ajung in Busteni. Ok, stau in Busteni dar parca nu acesta era motivul 🙂

Si realizez ceva… in urma unei calatorii cu trenul. Un domn venea din campiile Olteniei si mi-a vorbit intruna cat de frumos e la munte, ca asta e bogatia adevarata sa stai la munte, ca aici ai de toate, ca asa si pe dincolo… Cobor in Busteni, ma uit la lume, la oras, la domeniul schiabil, merg pe strazi…

DA! Busteniul este cea mai faina si mai potrivita statiune a Vaii Superioare a Prahovei. E adevarat si ca Sinaia este mai organizata, mai dezvoltata, mai eleganta… insa Busteniul este pentru oamenii carora le place langa alti oameni. E locul unde iti gasesti locul ca localnic si ca turist.

Unde intorci capul vezi culmi muntoase, telecabina e la doi pasi sa te duca pe Platoul Bucegilor, langa Babe si Sfinx. In 2 ore poti sa te uiti din oras la Crucea de pe Caraiman… pentru ca apoi, sa te uiti de la Cruce spre oras. Poti face asta in 2 ore.

Domeniul Kalinderu

Pana la telecabina, sunt zeci de localnici care te duc pe drumuri de munte cu masini de teren, te mai baga la o stana, ajung batrani, copii si mame la stane, la ciobani care framanta bulzul cu maini muncite.

Langa gara orasului poti manca un mic si bea o bere. In Sinaia nu o sa vezi fum prin oras.

Busteniul este un oras uman, nu elitist. Sinaia are traditie in asa ceva, Busteniul nu are si nici nu trebuie sa aiba.

La Busteni ai cea mai mare piata din zona. In aceasta este si punct de desfacere Borsec, sunt si branzeturi si carnuri, fructe si legume…

Intr-o zi mergi la Cascada Urlatoarea, in alta pe Bucegi, a treia zi pe Valea Cerbului-Gura Diham cu minicarul, mai ai Biserica Domneasca, Monumentul de la Gara,  Casa lui Cezar Petrescu, Manastirea Caraiman, Castelul Cantacuzino…

Castelul Cantacuzino

Prin centru gasesti magazine de tot felul, sunt comercianti la drum care vand de la vata de zahar la clatite de poveste. Mai vine unul cu o luneta, ii dai 1-2 lei si te uiti la Cruce sau seara la Luna.

Ai alei si locuri pe unde sa te plimbi, la umbra, prin oras.

Exista un Centru Cultural la care mai mereu se intampla evenimente:

Zilele Culturii… se intind pe aproape toata luna august:

Maine

Poimaine

Sambata

Duminica

In Busteni, ai tot felul de terase si restaurante. Vrei sa vezi Bucegii in splendoarea lor, mergi la Vila Leonida, monument istoric. Stai pe terasa la cafea, la ce vrei…

Mai este si acel minunat Centru de Vizitare al Parcului Natural Bucegi din zona telecabinei din Busteni.

Sunt si nu stiu cate supermarketuri: Mega Image, Lidl, Penny, Profi…

Ai magazine de artizanat, service la drum, pastravarie…

Poate in vreo 100 de poze sa cuprinzi o parte mai serioasa din Busteni… Chiar ar trebui incercat.

Parcul din centrul statiunii

De ce are nevoie Busteniul…

De proiecte, de un centru de informare si promovare turistica, o strategie, niste profesionisti in cateva domenii… Sunt niste treburi de facut, totul este sa nu copiezi sau sa nu te raportezi la Sinaia. Fiindca Sinaia e Sinaia si Busteniul altceva. Imi place Sinaia ca e de level 1, dar imi place mult si pe ulitele Comarnicului, cu case traditionale si animale prin curti.

Sau.. in Predeal ai multe trasee turistice, ai 4 munti, dar statiunea sta pe loc ca dezvoltare din cauza administratiei. Cand nu s-au mai inteles la furluat, au blocat orasul… Prefectul ii ruga sa constientizeze ca sunt in slujba cetateanului, ca acestia i-au trimis acolo insa, alesii propriilor interese se inregistrau unii pe altii si faceau doar ce voiau :))

O vreme, ce curge si in prezent, conducerea primariei a fost luata de un administrator si un secretar, alte doua persoane fara nicio legatura cu interesul cetatenilor… Ar trebui ca la alegerile urmatoare, predelenii sa nu mai voteze nicio persoana care azi este in Consiliul Local sau a fost la conducere in ultimii doi ani. Toti sunt compromisi total adica, oricine stie ca in afara de demagogie, certuri si blocaje nu au facut altceva. Daca apare la alegeri o persoana credibila, care nu s-a mai bagat in politica, ia Primaria lejer. Mergi la pas prin centrul Predealului si aproape toti localnicii intalniti iti vor spune cand ii intrebi de Primarie ca: „toti sunt numai pentru ei” 🙂

Singura institutie ca sa-i zic asa, care misca lucrurile in Predeal este Centrul National de Informare si Promovare Turistica. In rest, fiecare e pentru sine. Centrul acesta este cel mai puternic de pe Valea Prahovei.

Revenind la Busteni, de dimineata si pana seara, statiunea e plina pentru ca… ai ce face la Busteni!

Ocupand „banca lui Cristi” 🙂

Traseu cu bicicleta: Busteni – Predeal – Sacele – Manastirea Bradet – Pasul Predelus – Traisteni – Tesila – Barajul Paltinu – Campina

Toate lucrurile se fac la timpul lor…

Am anuntat seara cativa prieteni de acest traseu dar fiind seara… unii au raspuns dupa ce am adormit eu si dimineata nu m-am mai uitat ce au spus. Asa ca am plecat cum ne-am nimerit, eu ultimul, cam ca de obicei.

Pe la 8:30 plecam din Busteni dar la Azuga ne oprim la o cafea. Dupa chestia asta, la care am stat vreo 15 minute, o pornim spre Predeal. Pana la intrare in judetul Brasov, drumul a fost foarte rau, s-a decopertat asfaltul si pe margine sunt o multime de denivelari. Daca mergeai prea tare si trageai de ghidon sa eviti o groapa sau un morman de asfalt riscai sa te acroseze vreo masina. Plus ca decopertarea nu a fost efectuata perfect si sunt colturi ascutite ramase, era aiurea sa facem vreo pana pe acolo.

Ne-am oprit putin la fosta Vama romaneasca din Predeal:

Cladirea fostei vami… in paragina, ca de altfel, mare parte din Predeal. Ultimele reportaje tv arata ce se intampla in aceasta statiune…

Apoi inca o oprire la monumentul poetului-erou Mihail Saulescu:

Postavaru… si am stabilit sa ne mai oprim la Dambul Morii. Oricum, traseul acesta Busteni-Brasov este ceva ce nici nu merita adus in discutie. E foarte usor sa ajungi cu bicicleta in 2 ore din Busteni la Brasov. Pe la 16 ani il facusem cu un Pegas si mi se paruse atunci o mare performanta.

La 10:30 eram prin Sacele, pozand o biserica:

Era si o sarbatoare a municipiului, se chema Santilia…

Traversam in cele din urma acest lung municipiu si ajungem langa barajul de Tarlung:

Cam intr-o ora eram pe aici… pentru ca mai pierdusem timpul printr-un supermarket.

Intram in localitatea Bradet si facem dreapta spre manastire.

Trei kilometri pana la manastire

De aici, de la Fortul Doftanei, se termina asfaltul. Mai departe, trebuie sa nu-ti pese de masina, daca e mica. De altfel, pana in Pasul Predelus si dincolo de acesta, nu prea ai ce cauta cu o masina mica. Nici cu jeep nu sunt sigur ca ajungi in Valea Doftanei.

Pana aici vedem o singura masina mica. Aceasta cu greu ocolea gropile si, totusi, pana la manastire mai e cum mai e. Mai departe sunt in multe zone drumuri paralele pe care localnicii merg cu caruta…

Biserica a fost sfintita in anul 2002.

Pe aici, am stat putin la povesti cu un parinte, cam uimit de traseul nostru, am vizitat ce erau pe acolo de vazut, ne-a binecuvantat… si plecam prin poieni de vis, cu animale la pascut, liniste totala…

Sunt vreo 3 locuri in care se gasesc diferite asezari.

Pe aici, drumul e foarte bun

Doftana transilvaneana

Penultima asezare… pe aici a trebuit sa alergam cativa caini de stana.

Foarte multi caini vagabonzi pe portiunea de drum dintre Tesila si Lunca Mare, deci dincolo de comuna Valea Doftanei. A trebuit sa mai cotonogim din ei ca sa nu fim noi muscati. Regula este asa, cand un caine se repede la o bicicleta, oprim toti si pornim in urmarirea cainelui/cainilor. Ca sa-i/le dam fault 🙂 Unii scapa cu fuga, altii pana fug incaseaza cate un sut, piatra, lemn, petarda, ce e la indemana.

Treaba se schimba pe munte, daca dai cu petarde iti asumi niste consecinte… cu ciobanii. Insa, daca umbli doar cu pacea la tine, stii cum e, nu esti capabil de razboi 🙂 Mai am un aparat cu ultrasunete dar unii caini cred ca sunt surzi :)), un prieten ceva neprobat cu electrosocuri. Intr-o seara, coboram cu masina, undeva pe la ora 19 pe DJ 713 si la o curba doua, mai jos de cabana Dichiu stateau in drum 5-6 caini de la stana din apropiere. Pai, treci tu asa cu pacea si cu iubirea de animale pe bicicleta, pe langa ei, sa vezi ce se intampla… Fara petarde sau fara plata tributului, adica mancarea din rucsaci data lor, stai pe acolo… astepti sa plece ei, sa-i cheme la stana… Din masina par a fi niste „bieti catelusi” care poate nu au ce sa manance :)) Vai, sa luam unul acasa…

Drumul pe portiunea finala, pana in Pas, are mai multe serpetine.

Bun, si ajungem noi unde drumul acceptabil se cam termina si vine o panta abrupta, de urcat pe langa bicicleta. Exact acolo, la curba, intr-un tarc erau puzderie de oi. Printre ele si pe langa tarc vreo 8-10 persoane, cam toti ciobani. Astia ar fi facut si vioara lui Strauss sa planga de ciuda la asemenea strigate. Ma si gandeam, pe vremuri, cand se alcatuia o armie din vreo cateva mii de astfel de oameni si plecau ei la razboi, pai astia cand incepeau sa zbiere, si dracii isi pierdeau incaltarile in timpul fugii. Ce mai, exista cate un Tarzan in fiecare cioban 🙂 Dar este si explicatia prin care 10.000 de romani invingeau 50.000 de turci. Pai cand apareau astia, primele randuri de soldati turci cu tot cu cai se speriau, se crea o invalmaseala, toti cu groaza in oase… si cand apareau mioriticii bateau la ei ca la fasole.

Pana la ciobani ne ia in primire un caine mare, seful haitei, care totusi mirosise el ca nu prea e bine sa se apropie. De sub masinile parcate ies altii, de pe la umbra unor molizi mai latrau cativa, in total cam vreo 10 caini. Un baiat mai tanar a strigat insa la caini si acestia si-au reluat locurile, ba chiar ne-a condus pana mai sus, povestindu-ne ca ei sunt de la stana din Paltinu si sunt acolo cu oile pentru un tratament. I-a speriat si pe ei pesta si alte boli cel mai probabil sadite artificial pe la noi. Ca in tara asta si straini si romani, fura cot la cot si tot bogata ramane 🙂

Cum strigatele ciobanilor in timpul muncii erau chiar hilare, urcam pe langa biciclete si radeam. Nu dupa mult timp, pe neasteptate, ne-a prins si pe noi virusul si ne-am apucat de zbierat ca ei prin padure, pana aproape de Pas, cand am intalnit un grup de turisti. Probabil acestia ne-au considerat avariati serios :))

In sfarsit, in Pasul Predelus, la ora 13:45. Aici a fost pichet de graniceri si punct vamal. In mod sigur, in vremurile acelea, drumul dintre Valea Doftanei prin acest pas si pana la Sacele, era in stare mai buna ca azi.

Pe unde este stalpul cu marcaj se merge spre Cheia. Se vede si drumul care coboara spre Valea Doftanei. Traseul spre Cheia vine dinspre Predeal, trece Valea Azugii, Vf. Paltinu… si dureaza cam 8-9 ore, pe jos evident.

Inca se resimteau influentele mioritice 🙂

Dupa popas, incepem coborarea fara sa ne gandim vreo clipa la drum. Dupa o curba, hop si surpriza:

Jumatate de kilometru numai asa era. Doar daca puneai putin piciorul, scapai in noroi dincolo de glezne. Evident se trasesera busteni…

Undeva mai jos, m-am oprit sa spal bicicleta, am un fix cu treaba asta. Ce daca sunt mai jos alte noroaie, o spal de cate ori cred, iar se murdareste, iar o spal. Cu ocazia asta, am vazut cum din cauza noroiului cuiva i-a sarit lantul. Am scapat insa de noroaie si am dat mai jos de tot felul de gropi. A mai venit si ploaia la un moment dat. Nu ne-a udat ca ne-am adapostit.

Drumul continua pe langa case, vile, pensiuni, risipite ici-colo. Multi turisti si sute de corturi pana la intrare in Traisteni. Ziceai ca e Valea Cerbului. Nu exista nici cea mai elementara amenajare a drumului catre aceste proprietati.

Izvor amenajat langa un loc de popas

Aici am spalat ultima oara bicicleta. Eu sunt si singurul care are aripi la bicicleta si singurul caruia nu i se pare fain sa vii murdar de noroi 🙂 Nu trebuie sa dovedesc nimic nimanui… trebuie sa fac traseul cum mi-am propus.

Mai erau doua ore de mers pe jos pana in Valea Doftanei, deci, atentie, drumul e destul de lung.

Intalnim si traseul care traverseaza muntii Baiului, iesind in centrul Busteniului, pe langa Castelul Cantacuzino. Mereu mi s-a parut un traseu nefericit, aiurea gandit. Dupa ce ai trecut muntii, si ai ajuns la drum, in Valea Doftanei, mai ai kilometri buni pana in localitate. Oricum, decenii la randul s-a trecut din Traisteni in Busteni dar nu pe aici. Stiu sigur pentru ca in Traisteni am o gramada de rude, evident toti ciobani :)) Un unchi cum cobora de pe munte, cum o punea de un copil si primavara ieseau acestia ca miei 🙂 Vreo 7 copii avea numai el. Plus copiii care acum sunt mari si au si ei copii…

Multe poieni pline de masini si de corturi

Si drumul pana in Traisteni se tot lungeste.

Am facut 2 ore pe coborare, din Pasul Predelus pana in Traisteni 🙂

La ruinele vechii biserici din Traisteni

Se spune ca biserica a fost construita prin anii 1830, ceea ce pare destul de evident. In sfarsit, dupa ani buni, acest monument istoric sau mai bine zis ce a ramas din el, a fost imprejmuit.

Langa biserica, probabil o fosta casa de preot.

Cruce de pomenire

Biserica noua, inceputa in 1926. Aici a inceput ploaia, din nou, dar statia de autobuz era in apropiere si am depasit lejer momentul.

Nicolae Milu, localnic si comandant al bricului Mircea

Primaria si bustul lui Ferdinand I

Am continuat spre Tesila, care impreuna cu Traisteni formeaza comuna Valea Doftanei.

Biserica din Tesila

Spre Campina

Cam de pe aici incepe lacul de la Paltinu

Loc de popas pe malul lacului, oameni, gratare, vaci…

La barajul Paltinu

Inghesuiala mare pe baraj, toata lumea sa faca poze. Cred ca 5% din cei care fac poze si citesc caracteristicile 🙂

Continuam spre Campina. Initial am vrut sa intram prin Brebu dar nu am gasit aderenti 🙂

Moara din Campina, cum se vine dinspre Valea Doftanei.

Ratacind pe la piata dupa shaorme…

Ideea este ca pe la 18:30 eram la gara Campina, asteptand trenul. Asadar, Busteni 8:30, Sacele 10:30, Pasul Predelus 13:45, Traisteni 15:45, Campina 18:30. Gara Campina

8 ore pe biciclete, 2 ore pentru poze si popasuri, cam 110 km.

Start in cursa spre Ploiesti – Dani H. Alexandru

UPDATE. Cursa s-a incheiat cu succes 🙂

Ora 8:00 a.m. alergatorul din Busteni a luat startul din Azuga, in drumul sau spre Ploiesti.

Mai jos, cateva poze din Azuga…

La ora startului, in Azuga ploua bine de tot. Dani a plecat din zona domeniului schiabil si drumul i-a fost deschis de masina Politiei Locale. In fata acestei masini se afla un profesor de sport din Busteni, pe bicicleta, care-l va seconda pana la Ploiesti. In Azuga, pe traseu, au iesit sa-l vada mai multi localnici cat si functionari ai primariei.

Profesorul de sport, d-l Liviu Cioroiu

Partea buna este ca de la Poiana Tapului in jos, inca nu ploua.

Este interesant de vazut cine va fi mai obosit la final: alergatorul sau biciclistul?! 🙂

Aceasta ca o gluma 🙂 Ei insa vor fi amandoi niste invingatori!

15 iulie 2019 – Evenimentul „Prahova de la Nord la Sud in alergare”

Maine la ora 8:00 a.m. cunoscutul alergator montan Dani H. Alexandru, cetatean al or. Busteni, va lua startul din Azuga si se va opri tocmai in resedinta de judet, in municipiul Ploiesti, zona AFI.

Dani H. Alexandru este un baiat serios, cu mult bun simt, determinat in tot ce face. Ieri, 13.07.2019 a castigat cursa 1600 din cadrul Marathonului 7500:

Alaturi de Stefan Plesa cu care a facut echipa, antrenati de un alt mare sportiv, Radu Milea, cei doi au reusit sa impresioneze la aceasta cursa mai ales prin faptul ca… l-au depasit pe Ionut Zinca, acesta fiind probabil cel mai bun alergator montan din tara. Desi, eu parca as inclina spre Robert Hajnal sau Andrei Preda. Este insa evident, ca la un moment dat, Ionut Zinca a fost cel mai bun din tara si ca acesta va ramane mult timp un reper national.

Insa, timpul trece si din spate vin alti sportivi, avand in special atu-ul varstei.

Este si cazul lui Hriscu Dan Alexandru, un sportiv care are deja un palmares bogat de locuri pe podium. Cred ca in acest an, la orice concurs, a iesit pe primul loc 🙂

Acum si-a propus sa alerge prin judetul sau, pe axa Azuga-Ploiesti, circa 80 km, in incercarea de a transmite un mesaj tinerilor, ca „in viata e posibil orice, totul este sa vrei!” Altfel spus, exista viata pentru tineri si dincolo de telefon, retele de socializare, o viata in care tu esti si personajul real 🙂

Asa cum se vede din afisul de mai sus, in proiectul sau este sustinut de Primariile din Azuga si Busteni, de Domeniul Schiabil Kalinderu, de Restaurantul „La Etaj”, si de foarte multi tineri din Azuga si Busteni.

Maine, il vor astepta pe traseu diferite oficialitati dar si admiratori/ fani/prieteni ai tinerei sperante de la poalele Bucegilor, de la care se poate lua un exemplu frumos de viata!

Succes, Dani!

Pe potecile Bucegilor: Busteni – Valea Jepilor – Brana Caraimanului – Monumentul Eroilor – Cascadele Vaii Jepilor – Piciorul Pietrei Arse – Stana Regala – Sinaia

Duminica nu a plouat. O spun de parca as anunta nu stiu ce eveniment :))

Era cam innorat dar nu cine stie ce. Nici nu m-am mai uitat ce mai zic meteorologii. Vedeam pe traseu, daca ploua tare exista pelerine sau variante de traseu, inclusiv inapoi 🙂 Oricum, era o zi in care nu stiam prea bine ce voiam. Un traseu de la Busteni la Sinaia, o filmare pe la cascadele Vaii Jepilor, poate un pic si pe la Monumentul Eroilor… cam asa era ideea de baza.

Mi-am propus un 9:30 la intrare in traseul de pe Valea Jepilor si asa a fost. Mai umblasem si dupa o cafea buna prin zona Silva… ca apoi sa aflu ca este o terasa faina chiar la intrarea in traseu, unde au si cafea. Ramane pe data viitoare.

Imediat dupa ce am intrat in padure, intersectez forestierul si, pe acesta, o pana din fier folosita cine stie cand la crapatul lemnelor.

Intrarea in traseu, adica 2 ore in ritmul meu… cu tot cu poze pana la cabana Caraiman.

Mai sunt zone cu grad ridicat de pericol. Adica la astfel de traversari se poate aluneca, te poti lovi de stanci. Din poza nu prea pare periculos. Insa, in realitate e mult mai inclinat.

La prima traversare a Vaii Jepilor. Marea majoritate a celor ce vin pe aici, calca pe acel pod improvizat din crengi. Adica iei apa sigur daca nu poti sari din piatra in piatra. Si faza cu saritul nu e chiar asa simpla. Daca nu-ti iese, iti rupi picioarele sau gatul in pragul de apa de mai jos.

Zapada? Cu tonele prin zona aceasta, intinderi mari si grosimi de multi metri.

Cand sa treci din nou valea, uite ca nu mai este traseul 🙂 Si ocolesti covorul de zapada prin dreapta, pana sus la intersectia cu Braul lui Raducu.

Cu galben mergi spre Braul lui Raducu, pe rosu mergi pe traseul clasic de pe Jepii Mici.

Cam trei-patru metri cel putin…

De la revenirea in traseul turistic poza spre amonte.

De la revenirea in traseul turistic poza inapoi, cu vedere spre intrarea in Braul lui Raducu.

Cascada Caraiman, Vanturisul Caraimanului… sunt diverse denumiri.

Panoul montat de Administratia Parcului a fost distrus de anul trecut.

Irisul, superba floare…

Bobocei

Dupa 2 ore gata si valea… si am intrat in traseul spre Cruce.

Pe Brana Mare a Caraimanului

Monumentul Eroilor

Santierul de restaurare din jurul Monumentului.

Mai jos, orasul Busteni:

Manastirea Caraiman

Gara, sediul Politiei, Primaria, Centrul Cultural, Biserica Domneasca…

Si Azuga:

Langa Biserica „Sf. Treime” se zareste monumentul generalului Garoescu.

Brana Caraimanului si fosta cabana Caraiman

O familie pe traseu

Doi iezi privindu-se :)) Daca zoom-ul nu ramanea la 30x, as fi prins si mai clar momentul „discutiei” 🙂

Cred ca aici e chestia aceea… dupa fusta mamei.

Cabana de altadata… nu mai era chiar mult pana la cascade.

Nostalgie

Loc de privit

Cascade in trepte

Muguri de jnepeni

Telecabina Busteni-Babele functioneaza…

Pe Platoul Bucegilor langa un lac fara nume, care ar trebui sa se numeasca poate tot Jepi 🙂

Spre Piatra Arsa

Gentiene

Vanessa cardui pe bujorul de munte aproape inflorit

Cantonul Jepi

Alti nostalgici 🙂 Au disparut dupa creasta si au iesit ceva mai jos :))

Am o poza din anul 2004 cu acest jneapan. Parca nu a crescut deloc 🙂

Poiana lui Varsanufie

Stana Regala

castelul pelesPe la 17:30 eram la Castelul Peles.