Alte fonduri pentru Azuga; Catarare pe Vanturisul inghetat; Zi gratuita pentru azugeni; Exploatari pe Valea Cerbului

As incepe mai intai cu exploatarile, cu vestile mai putin bune. Pe Valea Cerbului, pe partea cu Bucegii, taierile de padure sunt in toi, se taie de parca ar trebui realizat un culoar pana langa stanca muntelui. Responsabili ar fi personaje din Dambovita si din Valea Doftanei, bine vazute de administratorul padurii regale. Padure aflata in Parcul Natural Bucegi, un arhaism evident, o forma demult expirata care nu mai spune nimic nimanui.

Am tot vazut in ultimele luni foarte multi angajati ai Romsilva suparati, cerand arme, aparand un statut, uniforme, ei pazesc padurile si cad victime… La o scara microscopica au dreptate. La un caz de agresiune asupra unui padurar care-si face treaba poti trece in cealalta parte sute de complicitati ale tovarasilor de breasla la despuierea Romaniei de zestrea verde.  Romsilva are o imagine negativa pentru ca institutia si-a facut-o. Fara sprijinul tacit sau deschis al celor de la Romsilva, in Romania nu am fi vazut defrisari la o scara atat de mare. Asa cum spuneam acum 10 ani, aceasta institutie ar trebui desfiintata in totalitate si reinfiintata o alta pe baze noi. Cu foarte multi absolventi de silvicultura, cu tot felul de specialisti. Cat timp se infiinteaza institutia noua, padurile sa fie in grija Politiei, Jandarmeriei, Garzilor Forestiere sau de Mediu… sunt destui. Si lasate de izbeliste, paguba nu este la fel de mare ca existenta institutiei in sine.

Romsilva e rotita indispensabila a mafiei lemnului. Putinii oameni in verde care incearca sa-si faca treaba, sunt obligati la un adevarat balet. Sa-si faca si treaba si nici sa se puna rau cu factorii de decizie. Sa mai scape si cu viata cateodata…

Asa cum foarte multi au observat, pe Valea Cerbului, pe partea cu Bucegii se taie si se transporta busteni cu nemiluita. Niciun control pe acolo. Nimeni nu trece ca sa nu fie probleme. Ma refer la institutii abilitate. Mai apare cate un cetatean si filmeaza apoi posteaza pe Facebook. Cum a surprins dezastrul. Imediat forwardistii, de altfel unii dintre ei chiar reprezentanti de infractori pe bune, incearca sa mimeze o imagine de afectati, dau filmarea mai departe. Pentru ca nu inseamna nimic pentru nimeni, nu e pentru nimeni periculos. Intr-un fluviu de imagini nici nu conteaza picatura pe care o adaugi tu. Si nu se intampla nimic.

DB76WAL…captura din filmarea distribuita pe Facebook. S-a distribuit, „s-a rezolvat”, azi este o noua zi, actiunea incepe iar… dar cu alti busteni si aceleasi masini. Nimeni nu a sunat, nimeni nu a anuntat transportul, pentru ca nimeni nu vrea probleme. Eu nu inteleg faza cu share pe Facebook in astfel de situatii. Adica trebuie sa ne vaicarim impreuna sau cum? Cine distribuie nu stie cui sa se adreseze? 🙂

Bineinteles, ca urmeaza sa ne lamurim daca exploatarea din Valea Cerbului-Parcul Natural Bucegi este in regula. Nu din perspectiva actelor ci din perspectiva celor existente in teren.

La Azuga toata lumea stie ca miercurea e liber pe instalatiile de teleschi si banda:

Imagini spectaculoase de la o actiune de catarare pe gheata in zona muntelui Vanturis. Mai exact, una din cascadele mari din Vanturis a inghetat dand ocazia unor localnici pasionati sa o urce:

Unul dintre protagonisti, Ciprian Goran „Gorby” instructor la Centrul Montan al Jandarmeriei. Foto: Ciprian Goran

La urma o veste foarte importanta. Primarul din Azuga, d-l George Barbu si echipa sa, au reusit sa atraga noi fonduri pentru localitate…

Fara echipa nu faci nimic, mai ales in acest domeniu. Se poate spune ca modelul si lectia Vlad Oprea au fost insusite perfect la Azuga.

Cand Busteniul a functionat ca un intreg

De cateva zile cei din Busteni impartasesc pe Facebook o bucurie. Este o bucurie comuna, a multora, atat a celor care au participat direct cat si a celor care au auzit de ea mai recent.

Mai concret, o doamna in varsta traia in conditii incompatibile cu anul in care traim. Multe familii sau firme, au contribuit in ultima vreme la ridicarea nivelului de trai al acestei persoane, impulsionate unele dintre acestea si de oamenii Bisericii Ortodoxe din localitate. Peste toate insa, a intervenit administratia locala implicata cu toate structurile sale.

Au luat-o pe acea doamna din magazia in care vietuia si au mutat-o intr-o garsoniera noua. Asa cum se stie, Busteniul nu a mai dat dovada de unitate de foarte multi ani. Iata ca, in fata unei situatii de exceptie, orgoliile nu-si mai au rostul, certurile par stupide. O astfel de situatie a facut ca oamenii sa conlucreze si, de ce nu, sa salveze o viata de om. Bunurile se mai strang, banii se mai fac dar viata cand se pierde, e pierduta pentru totdeauna.

Da, e liniste la Busteni, pentru ca tot ceea ce a fost diferend personal sau general, s-a uitat pentru un timp. Intr-un oras ca Busteni, o statiune, un oras nu tocmai sarac, evident ca e loc si de mai bine, anumite cazuri sociale socheaza.

In sfarsit, dupa cine stie cati ani petrecuti in semi-salbaticitie, o fiinta umana isi recapata demnitatea ajutata de comunitate.

Povestea a fost cel mai bine relatata de d-l Radu Stanciu, coordonatorul sectiei de ski-alpinism din Busteni, implicat direct. Capturile de text si pozele de mai jos sunt preluate de pe contul lui de Facebook. I-am acoperit figura doamnei in cauza deoarece scopul nu este expunerea acesteia ci a concluziilor ce se desprind din actiunile altor oameni.

„Locuinta”

Patronul firmei Angedil, d-l Gainar Remus.

D-l Stanciu Radu

Evident sunt in noua locuinta.

Si textul:

Si Busteniul a aratat ca poate…

Intamplari prin Valea Prahovei

Timp sa ai… ca faci zilnic un buletin de stiri 🙂

Le mai iau si eu pe sarite…

Deci faza cu statul in coloana de la Nistoresti la Predeal e deja un mod de viata. Unii chiar stau sa ajunga la un petec de zapada, sa-si expuna visul pe retele de socializare. Ca el a ajuns, e acolo. Bietii oameni! Si chiar e mult mai liber Bucurestiul, am constatat si eu azi 🙂

Am mai zis, nu e nevoie de autostrada in Valea Prahovei. E nevoie sa creezi rute alternative, accesibile. Cine va veni la munte, nu o sa se bage pe autostrada, presupunand ca se va face asa ceva. Mie mi se pare irealizabil acest proiect din tot felul de motive. In principal, ca se vor subcontracta lucrari si fraierii care vor sapa la tunele nu vor mai iesi din pamant sau mai rau, ii gasim iesind prin curte pe la careva. Daca lucrezi cu mana autohtona la asemenea proiect te-ai ars 🙂 O sa arate Valea Prahovei ca naiba cu o autostrada prin ea…

Insa, din mai multe considerente cum ar fi: nr. urias de romani care au masini, care nu inteleg viata fara masina, stadiul infrastructurii nationale, indisciplina in trafic, de ce nu si educatia, plus altele… sa zicem si militare, cel mai bine ar fi sa se deschida noi legaturi cu Transilvania, ca sa poti veni spre Valea Prahovei de unde vrei si pleca pe unde vrei.

Am mai zis aici:

https://buceginatura2000.com/2019/08/01/autostrada-pe-valea-prahovei-sau-retea-de-drumuri-modernizate/

Pentru cititorii mai vechi sau aproape zilnici, am scris pe 02.01.2020 ca am fost la barajul Paltinu si de acolo am venit la Campina. Ei bine, toate acele masini de care va spuneam ca tot treceau spre baraj, in marea lor majoritate incercau sa ajunga la Comarnic pe ruta Valea Doftanei-Secaria. Nu va imaginati ce coloana era si pe strada Secariei in Comarnic. Exact in acea zi s-a inregistrat cea mai lunga coloana din Valea Prahovei – 43 km, de la Breaza la Predeal.

Daca ai deschide drumuri prin Pasul Predelus, Pasul Azuga si Saua Baiului nu ar mai fi asa….

Se pare ca:

Sportivul azugean Andrei Preda a depus azi juramantul ca vanator de munte 🙂 Mult succes in tot ce va face mai departe!

La Busteni, administratiei locale chiar i-a iesit perfect actiunea cu patinoarul. Cred ca este cea mai reusita chestie din ultimii ani:

Ma gandesc ca poate nu ar fi rau sa existe intr-un muzeu local si o sectie de istorie militara… sa vezi tuburi de cartuse, bucati de schije, casti, baionete etc cu referire la Primul Razboi Mondial, cea mai importanta lupta desfasurata in Valea Prahovei. Au mai fost si altele pe aici, dar aceasta a cuprins o zona mare si un timp indelungat… Cred ca in tunelul abandonat de la Busteni ar merge un muzeu…

Nu au legatura… dar ca exemplificare.

Foarte interesant, ma tot tin sa abordez acest subiect 🙂 Jandarmeria a dat o amenda mica atunci cand a descoperit ca se fura lemn si o amenda dubla cand a descoperit ca se fura cetina?!? Nici nu mai sti ce sa crezi dupa o chestia ca asta. Despre ei, evident! Oricum, marea majoritate a celor care stiu de intamplari respective… cred ca nu sunt obiectivi si ca nu vor probleme cu cei din domeniul forestier.

Deci, aceia prinsi cu masina cu lemne au primit cate 1000 lei fiecare. Cele 5 persoane prinse cu o masina de cetina au primit cate 2000 lei fiecare. Pentru ca sunt mai amarati, de aceea.

Cei cu lemne

Cei cu cetina

Si comentarii la actiune:

Vazusem si o poza de la granita cu Ucraina. Pe partea romaneasca era rasa padurea. Un comentariu genial mi-a atras atentia :)) Explicatia ar fi ca: „am taiat-o ca sa-i putem vedea cand vin” :))

Sport la Busteni: Dani H. Alexandru, Cupa Caraimanul la Schi Alpinism…

La Busteni, asa cum multa lume stie, calitatea a ajuns si in domeniul sportiv. Cand spun calitate ma refer la localnicii care se implica, fac ceva pentru comunitate, dau un sens tinerei generatii, sunt niste exemple.

In ceea ce priveste sportul, la Busteni, doua chestiuni atrag atentia prin seriozitate si determinare: sectia de schi-alpinism creata de d-l Radu Stanciu, cunoscut sportiv si om de munte si tanarul alergator Dani H. Alexandru, campion national pe echipe si vicecampion national la individual. Posibil sa mai fie si alte sporturi, cu oameni pasionati, dar nu am interactionat 🙂

Deci, Radu Stanciu antreneaza tinerele sperante ale Busteniului iar Dani H. Alexandru in special prin propriile sale puteri, a reusit sa intre intr-o lume selecta, in topul alergatorilor romani si nu numai. Sunt niste exemple frumoase care aduc un plus de valoare comunitatii locale. Mai ales ca fac totul cam aproape singuri. Mai exista totusi si niste sponsori fara de care nu s-ar putea realiza niste actiuni.

Ma gandesc ca ar trebui ca aceste persoane sa reprezinte oficial Busteniul… adica stiu ca ei reprezinta oricum orasul dar mie mi se pare ca aceasta reprezentare ar trebui sa fie oficializata. Sa-i trimita administratia locala la competitii, sa incurajeze activitatile acestea…

Pana una, alta, am observat ca alergatorul din Busteni a fost premiat de catre Consiliul Local al Clujului :)) Nu e rau dar el este din Busteni, sa nu stie Consiliul Local de aici de el? 🙂

Promovarea evenimentului Cupa Caraimanul la Schi Alpinism

Dani este antrenat de un sportiv renumit in domeniu, d-l Radu Milea:

Prin padure…

Inca o zi prin padure. Plecare din Busteni spre Azuga si intoarcere la Busteni…

Incepem cu un urcus 🙂

Iasca

Cum urcam, calc pe ceva ce suna a tabla. Dau frunzele si ridic o usa 🙂

Ce sa caute o usa metalica pe la jumatatea unei pante, stiind ca „de sus” nu are cum sa ajunga… In fine, cumva a ajuns dar probabil folosea la ceva. Ma uit prin preajma si vad mai sus un adapost prabusit:

Din fata asa arata fostul adapost…

O mai fi fost acum cativa ani cineva pe aici… Oricum, din cat este padurea de mare si panta de abrupta, tocmai aici am nimerit. Evident nu sunt poteci, undeva mai jos era una de mistreti. Este in Muchia Lunga, jumatatea pantei spre Azuga.

In locuri mai umblate

Podbal, un vestitor al primaverii dezorientat

In padurea Clabucetului

Cuptorul

Iesirea din Busteni spre Azuga

Busteni, cartierul Cezar Petrescu

Vedere spre fostul tunel

Evenimente in Valea Prahovei si opinii despre MPC

Un articol absolut superb a fost postat in aceste zile pe site-ul alerg.ro. Preiau, mai jos, o parte din acesta, reiterand sustinerea mea totala pentru Lucian Clinciu, organizatorul Maratonului Pietrei Craiului. De cate ori am participat la acest maraton, nu am gasit un cusur organizatorilor. Nici nu vreau sa par lipsit de empatie dar, si eu daca eram, asta era, am facut ce voiam, mi-am asumat. Stiu, e usor sa vorbim, dar cine participa la MPC participa ca vrea el… Na, cuvintele, oricum ar fi ele, sunt goale chiar de nu vrei. Poate si pentru ca ne enervam ca nu putem impiedica moartea…

Cred că moartea se lasă simțită. Vineri seara, la ședința tehnică de dinaintea celei de a XIV-a ediții a MPC, Lucian Clinciu avertiza sobru: de cînd se face organizat alergare montană la noi, am avut noroc că nu s-a întîmplat niciun accident mortal. Ca de obicei, el a făcut apel la atenție, la responsabilitate și a adăugat: sper ca nici de data aceasta să nu avem evenimente neplăcute.

De data aceasta nu a fost să fie. De data aceasta moartea a lovit brusc, necruțător, nedrept.

Nimic nu părea să o anunțe. În dimineața startului (sîmbătă la ora 9), vremea era tocmai bună pentru alergare. Plouase înainte, era răcoare, ceva ceață înspre munte, dar nimic mai mult. La MPC a fost, nu o dată, mult mai rău decît atît.

Nu e pe deplin clar nici acum cum s-a întîmplat. Amintirile celor care au fost de față sînt oricum fragmentare, în plus estompate de durere și neputință.

Coborîrea pe Valea Urzicii nu se face ușor. Nici nu are cum. E o porțiune mai dificilă, expusă, accidentată. Acum se și alunecă mai ușor pe stînca umedă.

Ultima porțiune cu coardă. Traseul coboară printr-un vîlcel, cu coarda în perete, pe partea dreaptă. Traseul face o curbă strînsă la dreapta, de aproape 90 de grade. Coborîrea începe din vîrful unei stînci de vreo 10 m înălțime.

De aici avea să cadă Jakab Eniko, din Odorheiu Secuiesc. Avea 45 de ani și era o pasionată de munte și călătorii, cu multă experiență în alergarea montană. Participase de mai multe ori chiar la MPC.

De data aceasta s-a întîmplat însă ceva neprevăzut. Nu a prins coarda sau poate a pierdut coarda care s-ar fi tensionat brusc. Cert este că în loc să coboare pe vîlcel s-a prăbușit din vîrful stîncii.

Lîngă ea au ajuns, printre primii, un doctor și un experimentat alergător montan. Minute bune au încercat să o resusciteze. Fără succes.

Între timp însă, la scurt timp, se aude un alt zgomot surd. O bufnitură. Cade în apropiere, din vîrful aceleiași stînci blestemate, un alt alergător.

Eduard Klocek avea 39 de ani și era medic chirurg din Cluj, care de ceva vreme profesa în Anglia. Și el era un pasionat montaniard, cu experiență, cu multe curse la activ.

Era puțin mai în spate, într-un șir mai lung de alergători și aflînd ce s-a întîmplat se pare că s-a grăbit să intervină, să ajungă la fata căzută de pe stîncă. Dar și el avea să cadă, tot atît de inexplicabil. Cu picioarele fracturate rămîne conștient minute bune, dar nici el nu mai poate fi salvat.

Articolul continua aici: https://alerg.ro/ginduri-la-moartea-unor-alergatori.html

Un eveniment la Busteni:

Si altul la Campina:

Concert Cameral la Muzeul Memorial „B.P. Hasdeu”

Asociatia Montana Carpati si traseele turistice din Bucegi; C.P.P.I. Busteni – locatie turistica preferata la Busteni; Festival la Castelul Cantacuzino; Inchiderea garii din Poiana Tapului

Cine a mers prin zona traseelor turistice de la Vf. Omu, in aceasta vara, cred ca a observat cum mai multi tineri refac marcajele turistice, vopsesc stalpi, pun panouri etc. Este vorba de actiunea complexa de refacere a infrastructurii de orientare turistica din zona inalta a Bucegilor, actiune initiata de Asociatia Montana Carpati. Evident, Bucegii sunt doar o etapa din proiectul acestei asociatii. Membrii acesteia si voluntarii au refacut marcaje prin tot felul de munti ai Romaniei.

Iata ca se mai intampla si lucruri frumoase la Vf. Omu, unde stim cu totii ca, din pacate, acolo salasluieste si un mare nesimtit de cabanier. Asta o sa moara ca un prost, iar momentul respectiv va fi imortalizat de contemporani ca unul de maxima indiferenta. Sau de izbavire, cine mai stie… Daca nu a fost bun de nimic, nu o sa intereseze pe nimeni.

Poze publicate de Asociatia in cauza sau de voluntari:

Asa a inceput…

Marcaje refacute pe Brana Caprelor, actiune recenta.

Initiativa nu poate fi transpusa doar prin cateva poze si text 🙂 Ideea este ca oamenii cu initiativa mai si construiesc lucruri frumoase pentru cei din jur, in timp ce, astia mai comunisti, mai rapace, sunt numai pentru ei. Timpul normalizeaza insa totul 🙂

Centrul de Pregatire pentru Personalul din Industrie din Busteni a fost in aceasta vara, una dintre cele mai cautate locatii turistice din Valea Prahovei. Oferta, confortul, spatiul larg, angajatii, au stiut sa faca diferenta pe piata. In special, organizatorii de tabere s-au straduit pentru a prinde locuri aici, intr-o vreme in care telefoanele sunau continuu. Oferta era poate cea mai consistenta din Valea Prahovei. Multe activitati s-au derulat in aceste luni la C.P.P.I. Ar trebui sa vorbesc in nu stiu cate articole 🙂

Microbuze, autocare…

Sositi in tabara

Activitati zilnice si diverse

C.P.P.I. este si partener in diferite proiecte.

Poate ca nu toti sunt multumiti de ce se intampla in Busteni… insa, sunt atatea locuri in acest oras unde chiar au loc niste actiuni deosebite. Raman la parerea ca daca vrei sa faci ceva, indiferent de oras, trebuie sa te zbati un pic. Iei legatura cu autoritatile, cu Primaria, consilieri, incerci mereu si mereu. Denigrarea orasului in care stai nu este o solutie prin care se schimba lucrurile. Lucrurile ca sa fie schimbate pornesc de la tine, de la mine, de la celalalt… Sau, vin alegerile, la fel, apar tot felul de candidati si poti vota pe cine te reprezinta.

Mie imi place ca Busteniul nu ia o cale „elitista”, mai spuneam asta, ci ramane un oras permisibil, in care daca iti trece prin minte sa vinzi pufuleti si biscuti, administratia locala te lasa si pe tine sa faci ce gandesti. In fiecare an vin unii si vand pepeni, isi pun „tabara” in diferite spatii, la sosea, la piata etc. Este un oras in care ai totul la indemana. Cei care vand legume, cartofi si mai stiu eu ce, te cauta acasa sa cumperi, umbla liberi pe strazile orasului 🙂 Sa fie asa, un oras pentru oameni, nu pentru cei care se considera elite. Cand vreau sa vad un astfel de mod de viata, Sinaia e aproape. Aceasta nu inseamna ca statiunii Busteni nu ii trebuie un suflu nou, o serie de proiecte…

Cred ca este in acelasi timp cu festivalul de la Sinaia. Evenimentul de la Castelul Cantacuzino din Busteni arata ca nu trebuie sa ramanem paralizati de ideea ca Sinaia Forever atrage pe toata lumea si nu ai ce mai face, astepti sa treaca 🙂 E loc pentru fiecare. Evident, ca in urmatorii 10 ani nu o sa existe un alt eveniment in Valea Prahovei care sa concureze macar, nu sa depaseasca, Sinaia Forever. Dar, asta nu inseamna ca prin organizarea de evenimente are cineva de pierdut.

Busteniul, ca tot vorbesc de el, are nevoie de oameni tineri, de idei noi. Din pacate, se intampla si lucruri mai putin normale, cum ar fi inchiderea garii din Poiana Tapului. Din nou, C.F.R.-ul ca multi altii, considera ca dand un om sau doi afara, eficientizezi treaba. Aiurea! Tu ai „dirijat” banii si nu ai investit in vagoane si locomotive, aici e cauza. Poti sa dai o mie de oameni afara, asta nu inseamna ca apar vagoane si locomotive in locul lor. Pe fondul prostiilor intamplate la CFR de zeci de ani, au aparut operatori privati care fac bani buni. Chiar si asa, tot nu se acopera cererea. Cei mai destepti sunt cei de la RegioCalatori. CFR-ul baga un tren de ora 14 prin Valea Prahovei pe relatia Brasov-Bucuresti cu 2 vagoane 🙂 Calatorii se mai urca… insa cei mai multi asteapta trenul RegioCalatori de ora 15, compus din 2 sau chiar 3 garnituri. Ar pune si CFR-ul mai multe vagoane, ca nu sunt prosti, dar nu au de unde.

Asa au inchis gara 🙂

Este o inchidere temporara cu caracter permanent 🙂