La final de an, urari si despre calendarul Centenarului in Valea Prahovei

La multi ani tuturor prietenilor, colaboratorilor si tuturor cititorilor Blogului Bucegi Natura 2000. Va doresc un An Nou plin de bucurii si de realizari. Sa fiti sanatosi si cu credinta in Dumnezeu. Sa nu uitati ca, poate nu se simte cum ar trebui la nivel de societate, dar traversam un mare moment istoric: 100 de ani de la Marea Unire. Al doilea Centenar noi nu-l vom mai prinde, faceti ceva care sa conteze la scara timpului! Poate ca ar trebui sa facem fiecare in dreptul sau, cate un gest cat de mic… pentru a marca acest moment istoric, asa cum ar trebui.

Sa intampinati 2018 cu bine, alaturi de cei dragi!

Pentru cei care cauta/intreaba de calendarul de Centenar, el mai poate fi vazut deocamdata, doar la receptia Hotelului Carmen din Predeal. Fiindca in doua zile a disparut de peste tot…

Hotel Carmen Predeal 2

Hotel Carmen Predeal 1Mihail Saulescu – poetul de la Predeal, Gh. Garoescu – generalul de la Azuga, Abeleanu Virgiliu – locotenentul de la Busteni, P. Popovat – colonelul de la Sinaia, George Bibescu – printul-aviator de la Comarnic… iata cateva nume de eroi ai acestor locuri. Mici povesti si imagini se regasesc in acel calendar.

LA MULTI ANI!

29 decembrie 2017: Revarsarea drapelului pe partia Clabucet si Predealul striga „Unire” dar si Depunere de coroane in memoria marelui patriot I.G.Duca

Motto: „Istoria-ntreaga cu lupte si jertfe, Traieste-n Unirea de azi…”

O sa incep cu… inceputul 🙂

Intai la Sinaia, reprezentantii organizatiilor liberale din Valea Prahovei au depus coroane in memoria lui I.G. Duca, primul ministru asasinat la 29 decembrie 1933 pe peronul garii din Sinaia. In fiecare an, se realizeaza acest lucru, momentul fiind organizat de Primaria Sinaia.

Pe mine insa, ma intereseaza mai mult un alt moment, acela cand niste oameni mai diferiti, depun si ei o coroana. De cand stiu acest lucru, mi se pare unul dintre cele mai frumoase momente din zona noastra. Istoria si cultul inaintasilor se simt altfel… nu e doar o simpla depunere de coroane.

Undeva, sus, este o coroana de trandifiri superba.

Sa ne imaginem ca I.G. Duca, marele om politic, este rosul si… albul este o esarfa, ca aceea de primar, care ii acopera pieptul.

Ca in fiecare an, discret, urmaresc acest moment. Multe felicitari acelora pentru care Timpul Nu Conteaza!

Timpul se simte altfel si la Predeal. Oamenii de acolo simt sa marcheze 100 de ani de la Marea Unire. Un suflu patriotic se asterne peste orasul dintre 4 munti si asta pentru ca, asa cum am mai spus, un tanar entuziast, dedicat orasului, a tras de clopotul „desteptarii” si, alaturi de alte personalitati ale locului, fac exact ceea ce trebuie. Marius Catalin Campeanu, initiatorul acestei „desteptari” este… un fel de Cristi Negulescu sau o Maria Floricica din Sinaia. Adica un tanar care pus in locul potrivit face o treaba perfecta.

Intai, vanatorii de munte si alte institutii, au dezvelit o placa la Monumentul Eroilor Ceferisti de langa gara Predeal:

A urmat dupa ora 17, un concert la partia Clabucet. Cred ca in zona partiei au fost ieri seara, peste 2000 de persoane, estimare proprie:

Acest eveniment avea rolul sa marcheze si Anul Centenarului cat si deschiderea oficiala a sezonului de schi. Cel mai asteptat moment a sosit mai spre final…

Mii de oameni au vazut cum un imens drapel, lung de 100 metri, se revarsa pe partie:

Vanatorii de munte il purtau…

Curgea un tricolor pe partie la Predeal 

In premiera, in Romania, reprezentantii I.S.U. au efectuat o coborare pe schiuri.

Anterior, o echipa de 4 vanatori de munte au facut la fel. Nu stiu daca a imortalizat cineva coborarea. A fost o adevarata incantare, o dovada de mare profesionalism. Cat de frumos au coborat!! Am si uitat sa pozez. O coborare perfecta in formatie de patru!

Nici jandarmii si salvamontistii nu au fost mai prejos…

Jos, lumea era extaziata… traia o mare emotie, bucurie.

O fantoma? Nu, un viraj fulgerator al unui predelean care cobora cu torte…

Coborarea cu torte…

Apoi, s-a oprit nocturna si din noapte s-au auzit o multime de scandari si cantece. Sute de persoane s-au prins de drapel si au inceput sa strige…. Iata momentul cand se striga „Unire”:

„Cu sabii facura Unirea ce-i-n inimi, Spre Alba cu totii mergeam…”

Lansarea Calendarului de Colectie: „Centenar in Valea Superioara a Prahovei – 100 de ani de la Marea Unire 1918-2018”

Pentru ca… noi, un alt Centenar sigur nu mai prindem 🙂

Pentru ca, in viitor, si altii trebuie sa stie ca s-au marcat unele momente si pe aici.

Deoarece, un alt calendar care sa marcheze 100 de ani de la Marea Unire, nu-si va mai avea rostul in anii urmatori. Timpul trece… si ce nu traiesti sau simti la timp, stiti cum se spune…

Cam asa arata un calendar simpatic, de birou, cu file care nu trebuie rupte ci lasate asa cum sunt, pastrate. Parca prea rupem tot si aruncam 😉

La prima vedere, realizarea unui calendar nu pare chiar cine stie ce. Unora le ia mai putin, altora mai mult. Mie mi-a luat mai mult, ca acestea sunt pretentiile. Ca de unde nu e, ce sa ceri… 🙂

Pana si-au facut loc ideea, inspiratia, formatul, textul de inceput, care poze, care eroi, tot felul de intrebari, pana s-a ajuns la schita, asezarea in pagina, pana la verificarea verificarii, a durat vreo 2 luni si ceva. Nu stiu cum fac unii, bat din palme si gata, ies calendare pe banda rulanta. Au inspiratie… zic si eu!

Totusi, nu pot sa nu subliniez ca un calendar cu o anumita tematica, nu poate fi realizat peste noapte. Daca le faci peste noapte, se intampla ca la Campina, al doilea municipiu al judetului nostru, Prahova. Primaria de acolo, a scos zilele acestea un calendar, chipurile, emblematic al orasului. In acesta, nu apar principalele obiective, monumente renumite ale municipiului, cum ar fi: Castelul Iuliei Hasdeu si Muzeul „Nicolae Grigorescu”. Asta inseamna ca tot felul de persoane lipsite de o minima cultura, „s-au ocupat” de acest lucru. Realizarea unui calendar pentru oras, comparativ cu indeplinirea unui obiectiv de interes comun, gen ce vreti voi, nu suporta comparatie. Insa atunci cand nu poti face un calendar, mai esti si in administratia locala, inseamna ca, nu esti bun chiar de nimic. Or fi luat 12 poze de pe Facebook si gata calendarul 🙂

Apropo de Facebook, ma uitam ce scriu angajatii acelor obiective necuprinse in calendarul campinean, vizitatorii si localnicii. Astfel de greseli, realizate prin ignoranta, creaza un grav prejudiciu de imagine atat autoritatilor, cat si orasului. Cand un om cunoscut al Campinei intreaba cine si cum a facut acel calendar, cum de au scos din el ce este mai important, se intelege ca vor comenta un nr. de oameni. In acelasi timp, un nr. cel putin triplu citesc ce se scrie si isi vor crea propria imagine despre intreaga administratie locala. Care nu poate fi decat una negativa, evident…

Si, ma intorc la calendarul realizat sub sigla „Pasi in Timp”… daca imi place mie, un om dificil, inseamna ca e dragut :)) Eu ii zic „de colectie” pentru ca nu vad de ce trebuie sa rup fila cu fila. La final de an 2018, il pliez si il pastrez pe undeva.

In calendar sunt imagini cu eroi si personalitati care au luptat pe aici in Primul Razboi Mondial… sau, au avut o contributie la Marea Unire. Fiecare imagine are o mica poveste, unele chiar inedite. Si cand zic poveste… ma refer la lucruri adevarate, nu la fabulatii si alte prostii. Absolut toate personajele au o legatura cu Valea Prahovei. O intreaga aventura a fost si cu marcarea sarbatorilor religioase si a zilelor libere… inclusiv pe 2 ianuarie este zi libera…

Personajele, au o legatura cu lunile in care apar, s-au nascut, au murit… nu sunt asezate asa, la intamplare. De exemplu, poetul-erou Mihail Saulescu este asezat in septembrie deoarece a cazut in lupte, la Predeal, pe 30 septembrie 1916. E un pic de logica in calendarul acesta…

Deci, este un calendar pentru oameni seriosi, care au mers un pic si pe la scoala, s-au intalnit cu istoria si in alt mod, nu cand au dus manualul respectiv la maculatura, ca sa ia hartie igienica 🙂 🙂 🙂

27 decembrie 2017, Valea Prahovei fata in fata cu Centenarul Marii Uniri: Simpozionul „Predealul si Marea Unire”

Sf. Stefan, mare sarbatoare crestina…

De la Predeal, de acolo de unde odinioara era granita Vechiului Regat, Centenarul incepe sa prinda viata, bataile sale devin din ce in ce mai perceptibile.

Asa cum in toamna anului 1916, trupele romane grupate in regimentele 2 – Graniceri, 6 – Mihai Viteazul, 5 – Vanatori, 21 – Infanterie, au fortat frontiera intrand in Transilvania, tot asa manifestarile ocazionate de marcarea Centenarului Marii Uniri pornesc de la Predeal.

Cel care a tras de clopotul Centenarului sunand „desteptarea” in Valea Prahovei este d-l Marius Catalin Campeanu, directorul Centrului National de Informare si Promovare Turistica Predeal. In stransa legatura cu administratia locala, cu sprijinul vanatorilor de munte care intotdeauna sunt in prima linie la astfel de activitati, colaborand cu cadre didactice si elevi, avand suportul Pompierilor, Politiei si Jandarmeriei, s-a dat startul unor serii de manifestari comemorative. Pentru ca eroii nu trebuie uitati, pentru ca suntem niste generatii care nu au cunoscut razboiul, pentru ca, din acest motiv, nu intelegem cum si-au lasat oamenii din trecut case si familii pentru a muri in Transilvania, prin munti, la linia Dunarii, Dobrogea… sau la Marasti, Marasesti, Oituz…

Ieri, s-a dezvelit o placa in memoria eroilor, amplasata la Monumentul Eroilor Ceferisti de langa Gara Predeal. Tot ieri, la Casa de Cultura a statiunii, s-a tinut un simpozion denumit: „Predealul si Marea Unire”, in cadrul caruia s-au tinut discursuri, s-au prezentat luptele pentru apararea Predealului, s-au citit poezii de catre elevi, s-a vorbit despre istoricul mai vechi al statiunii.

Au vorbit d-l colonel Gheorghe Suman, emblema culturala a Vanatorilor de Munte, cadru militar pensionat si autor al unui nr. de 35 de carti, d-l profesor Ioan Campan de la liceul „Mihail Saulescu” din localitate si… eu din partea celor cu Proiectul „Pasi in Timp”. Acest proiect inceput in anul 2014 nu are cum sa se prezinta in Centenar, tinta proiectului, decat cu temele bine facute, cu directii clare, cu o istorie reala, cercetata si desprinsa din arhive, sustinuta asadar de proba documentelor.

D-l Catalin Campeanu

Comandatul Vanatorilor de Munte vorbind, cel cu sageata rosie este d-l Suman, cel cu sageata galbena-d-l Campan.

Cele trei carti ale Proiectului „Pasi in Timp” au fost insotite si de o prezentare pe un ecran a unor imagini emblematice pentru Predeal. Unele in premiera, as putea spune.

eu si colierul Prezentand in premiera asa-zisele coliere de la Predeal. In fapt, ele nu au fost gasite la Predealul de Brasov ci tocmai in Prahova, la Predeal Sarari. A mai cazut un mit in fata adevarului istoric.

Simpozionul a fost foarte bine organizat si integrat intr-un eveniment mai amplu, inca neincheiat. Maine, pe 29 decembrie, va fi „piesa finala” prin demonstratiile vanatorilor de munte, jandarmilor, salvamontistilor, pompierilor, la partia Clabucet. Totusi, actiuni de marcare a 100 de ani de la Marea Unire vor fi la Predeal pe tot parcursul anului 2018. Sa speram ca suflul acesta, de comemorare a eroilor, al constientizarii sacrificiilor care au facut posibil indeplinirea visului secular al romanilor, va cobori de la Predeal si spre aval, pana la Comarnic inclusiv.

Ce trebuie retinut, in principal, despre Predeal si Marea Unire? Voi enumera mai jos, foarte pe scurt, cateva idei, pentru ca azi foarte putini mai citesc. Pentru acest articol sunt suficiente, deocamdata, ca sa nu plictisesc pe nimeni.

– Caporalul erou Constantin Musat, cel cu statuie si la Busteni, a trecut frontiera de la Predeal cu regimentul sau 2 Graniceri, in noaptea de 14/15 august 1916.

– Capitanul Gheorghe Garoescu, viitorul general, cel al carui bust il vedeti in curtea spitalului din Azuga, comandantul unei companii de mitraliere din regimentul 5 Vanatori, a trecut si el tot atunci frontiera.

Bustul generalului Garoescu, cat a mai ramas din el. A fost distrus de comunisti.

– Monumentul ce inchipuie un inger inaripat aflat la iesirea din Predeal spre Brasov, a fost dezvelit in anul 1930, in memoria poetului-erou Mihail Saulescu, cazut la datorie aproximativ in acelasi loc, la 30.09.1916. El se inrolase voluntar spunand rudelor si prietenilor ca pleaca pentru „a se casatori cu Transilvania”. Acest lucru s-a si intamplat deoarece el a cazut in partea transilvaneana a Predealului, dincolo de frontiera, casatorindu-se pe veci cu Transilvania.

– In centrul Predealului, nu departe de unitatea pompierilor, sta si azi cladirea fostei vami romanesti, martor secular ce aminteste de alte vremuri, ce nu trebuie uitate.

– In urma bataliei pentru Predeal care a durat circa 2 saptamani, pierderile umane romanesti, germane si austro-ungare s-au ridicat la mii si mii de morti. Toti acestia fiind risipiti de jur-mprejurul orasului, pe fiecare deal, vale, panta. Ani de zile oasele acestora au stat albite de vreme in locurile pe unde moartea i-a secerat. Dupa anul 1920 au inceput sa fie adunate osemintele in mausolee…

– Batalia pentru Predeal a fost castigata de artileria germana care a adus tunuri de mare calibru, pe calea ferata, pana la Timisul de Sus. De aici, puteau trage pana la Comarnic. Focul precis de artilerie a pulverizat pozitiile romanesti si i-a fortat pe supravietuitori sa se retraga, pierzand Predealul.

– Datorita acestui foc al artileriei germane, trupele romane au fost nevoite sa se disperseze pe un aliniament natural mai intins, cuprins intre Vf. Omu- Valea Cerbului – Moraru – Capatana Porcului – Diham – Clabucetul Taurului – Clabucetul Azugii. Linia frontului s-a stabilizat insa abia pe aliniamentul Vf. Omu-Diham-Muchia Lunga-Sorica, unde inamicul a fost oprit pana in decembrie 1916, cand fortele romanesti au primit ordin de retragere in Moldova.

– Toate relatarile romanesti care sustin stergerea Predealului de pe harta, moartea sau deportarea celor 1700 de locuitori, aruncarea in aer a 300 de case, sunt doar povesti mincinoase, lipsite de orice bun simt si de adevar istoric. Ele s-au nascut in perioada comunista si redau o realitate inchipuita, construind un nationalism anormal, ridicat nu pe cultul eroilor ci pe ura si pe presupusele barbarii ale adversarului.

– Germanii si alte forte ale Puterilor Centrale doreau sa foloseasca nu sa distruga, concentrandu-se pe eliminarea fortelor armate romanesti. Absolut toate cladirile mari, vilele politicienilor, bogatasilor romani, hotelurile, inclusiv hotelul Predeal construit exclusiv din lemn au ramas in picioare dupa lupta pentru Predeal. A fost bombardata vila primului ministru I.C. Bratianu in mod intentionat deoarece germanii il socoteau principalul vinovat de intrarea Romaniei in razboi, impotriva lor. De asemenea, a fost bombardata si gara orasului, nefiind insa distrusa, pentru ca o fortificasera o mana de soldati si de lucratori ceferisti romani. Acestia nu au vrut sa o paraseasca si au murit pe pozitie ca niste eroi.

– Imaginile corespondentilor de razboi straini sositi la Predeal dupa marea batalie, arata ca statiunea nu a suferit foarte mari distrugeri. In schimb, padurile invecinate dezradacinate, alcatuiau un peisaj dezolant.

Predealul sub ocupatie, la sfarsitul lunii octombrie 1916. Cu sageti rosii sunt taberele organizate de armatele cuceritoare. Dupa cum se vede, orasul are cam toate cladirile neatinse.

– Artileria romana era un mic tantar pe langa elefantul german. Ei trageau saracii pe o lungime de maximum 10 km si asta doar daca tunurile erau pozitionate pe vreo inaltime. Oricum se tragea la ochi, imprecis. Primele salve romanesti au condus la distrugerea bisericii catolice de la Timisul de Sus, ridicata pe la 1800. Este greu de crezut ca s-a vrut acest lucru, fiind mai degraba o greseala. In replica, ceilalti au bombardat intentionat si precis manastirea „Sf. Nicolae” din Predeal.

Una din concluziile pe care trebuie sa o retineti, este aceea ca orice parere a vreunui istoric militar sau civil despre lupta de la Predeal, care contine ideea ca Predealul a fost ras de pe fata pamantului, trebuie condamnata ca pe o mare manipulare si o mare minciuna. Aceasta mizerie, a fost inventata de comunisti pentru falsificarea adevarului istoric. Cu acest fals au indoctrinat generatii, au spalat creiere si la adapostul acestei marsavii, au furat toate vilele si hotelurile din Predeal. Proprietari de vile, terenuri, hoteluri, mari intelectuali, generali sau oameni de afaceri, au fost aruncati in puscarii si exterminati alaturi de familiile lor, pentru ca niciodata sa nu-si mai ceara ce era al lor. „Batalia pentru Predeal” a fost pretextul peste timp a confiscarii ilegitime a bunurilor elitelor romanesti, povestea justificatoare a comunistilor prin care au dorit sa insele generatiile viitoare. Cand partidul ti-a dat o astfel de vila, normal ca „Predealul a fost sters de pe harta”! (Adrian Ciorba)

Proiectul „Pasi in Timp”, ce se va incheia la 1 Decembrie 2018, face nota discordanta cu astfel de minciuni si povesti menite a prosti populatia locala si nu numai. Este un proiect la care au luat si iau parte oameni seriosi, in masura posibilitatilor, un proiect documentat, nesustinut de vreo autoritate locala, Soros, partide, mai stiu eu ce. Este ceea ce trebuie sa traverseze timpul pe care-l traim, lasand niste marturii si intelesuri corecte, nu exaltari, nationalisme ieftine, povesti cu oameni frumosi si buni ci realitati asa cum au fost ele. Acest articol este si un bun prilej de a multumi tuturor acelora care au pus si pun o parte din ei la acest proiect… cat si tuturor acelora care incearca sa strecoare in inimile si constiintele localnicilor, ce s-a intamplat cu adevarat prin aceste locuri.

Din pastorala de Craciun si Centenarul la Predeal…

Statiunea Predeal, ca fosta localitate de granita, intinsa in trecut pe teritoriul a doua state, are obligatia prin edilii si locuitorii sai, de a nu trece cu indiferenta pe langa anul 2018. Batalia pentru Predeal din toamna anului 1916, desfiintarea vamilor romana si austro-ungara, a granitei triste ce despartea roman de roman, toti aflati pe acelasi pamant stramosesc, sunt doar cateva aspecte care impun ca anul cu nr. 100 de la Marea Unire, sa fie unul special pentru actuala generatie de locuitori. In primul rand pentru ei si in al doilea rand pentru miile de soldati ce isi dorm somnul de veci prin muntii din vecinatatea statiunii. Apoi, pentru noi, ceilalti…

Predealul, aparat si stropit cu sangele poetului-erou Mihail Saulescu, plecat sa se „casatoreasca” pe vecie cu Transilvania, obliga la iesirea din impasibilitate, la omagierea eroilor si, in acelasi timp, la incercarea bucuriei regasirii tuturor romanilor intre aceleasi granite.

Multe felicitari celor care s-au gandit ca astfel de momente nu trebuie uitate ci marcate:

Ca de obicei, de Craciun, ajung si la Manastirea Caraiman din Busteni. Imi propun sa scriu ce am retinut din pastorala Patriarhului Daniel. Mesajul a fost citit de catre parintele staret David si, uneori, am mai notat pe telefon:

– ca in vremurile acestea lumea este grabita, cu ochii pe ceas sau calculator.

– in acest context rugaciunea poate fi o respiratie a sufletului.

– „Mantuire” inseamna si eliberarea din robie sau salvarea de la moartea vesnica.

– Dumnezeu s-a facut om, ca omul sa devina Dumnezeu.

– trebuie sa folosim viata actuala pentru a o castiga pe cea viitoare.

– Sf. Serafim de Sarov spunea ca scopul vietii este dobandirea Duhului Sfant.

– Mantuirea este unirea omului cu Dumnezeu.

– Sf. Pavel, adica Saul, spunea ca nimeni si nimic nu-l va putea desparti de iubirea pentru Dumnezeu.

– un alt sfant spunea ca iubirea pura se naste din rugaciune.

– orice timp acordat rugaciunii, oriunde am fi, nu este timp pierdut ci invesnicit.

– pentru a avea legatura cu Hristos trebuie sa avem un portofoliu de fapte care arata iubirea de altii, pentru altii.

– Iisus s-a facut om ca sa daruiasca oamenilor viata vesnica in Imparatia Cerurilor.

– Sfintele Evanghelii elibereaza omul de ignoranta si de pacate.

– Sa aducem pace si lumina celor nefericiti, ca tot pentru noi facem ceea ce lor le facem.

De asemenea, Biserica Ortodoxa Romana anunta ca la 30 noiembrie 2018, de Sf. Andrei-Ocrotitorul Romaniei, se va sfinti Catedrala Mantuirii Neamului. Aceasta este dedicata nu doar celor din prezent ci si Eroilor Romani din toate timpurile.

Iar anul 2018 este declarat Anul Omagial al Unităţii de Credinţă şi de Neam şi Anul Comemorativ al Făuritorilor Marii Uniri:

Pe 29 decembrie 2017 se va deschide oficial sezonul de schi la Predeal:

Sa aveti niste sarbatori frumoase!

O carte la un Centenar, „lumina mesianica” din Valea Dorului si targ de Craciun la Predeal

La articolul precedent citam dintr-o carte. Erau gandurile unui viitor general aflat prin transeele Vaii Prahovei, in toamna anului 1916. Chiar daca a supravietuit Primului Razboi Mondial, personajul a ramas necunoscut marii majoritati a locuitorilor de pe la noi.

Este vorba de generalul Gheorghe Garoescu (1886-1939), care in luptele de aparare a Vaii Prahovei avea grad de capitan fiind comandantul unei companii de mitraliere. Acesta este unul dintre marii eroi ai zonei noastre si, in cinstea sa, i s-a ridicat in anul 1943 un bust la Azuga. Dupa venirea comunistilor la putere si alungarea regelui, soclul si bustul au fost demolate. Poate si pentru ca monumentul nu a avut viata lunga, ci a stat doar cativa ani, aproape s-a uitat de acest erou.

Viitorul general s-a casatorit dupa razboi, desi era tare dezamagit de relatie, asa cum s-a putut observa in articolul anterior, chiar cu iubirea vietii lui, Eliza Oppler. Evident, va dati seama ca este vorba de reprezentanta cunoscutei familii Oppler din Sinaia, cu afaceri importante si in Capitala. Dupa 1947, familiei Oppler i s-a luat totul de catre comunisti. Posibil in acest context, al asocierii generalului Garoescu cu o astfel de familie bogata, sa i se fi demolat bustul. Altfel, nu ar exista vreo justificare.

Prin 2012 cred, am observat in curtea spitalului din Azuga un rest de bust, asezat pe un soclu provizoriu si undeva langa acesta, scria: „General Gheorghe Garoescu”. Ulterior, am cautat pe net sa vad cine ar fi personajul, neauzind de acesta pana atunci. Dintr-un articol al d-lui comandor Marian Mosneagu, am aflat mai multe detalii.

Insa, in luna noiembrie 2017, la Galati, mai multe persoane fizice si juridice au tinut sa marcheze apropierea de Centenar si au lansat carti cu aceasta tematica. Printre acestea si cartea d-lui comandor despre respectivul general:

Cartea „Jurnal de front, vise de iubire”, poate fi comandata online de la Libraria „Mihai Eminescu” din Bucuresti.

Fiind despre Valea Prahovei, despre un erou al zonei noastre, o am deja in biblioteca.

Ieri, 22.12.2017, pe partiile din Valea Dorului a fost observat un fenomen special. A fost filmat si pozat, postat pe Facebook si distribuit de nu stiu cate ori, si de nu stiu cate persoane. Unii au dat-o cu „lumina mesianica”, apropierea sfarsitului inevitabil, care gata se apropie, vin vremuri grele, ne ridicam ca unul. Adica… stupid, contagios. Altii, ca este un simplu fenomen natural, ca sa intervina meteorologii, fizicienii si oricine poate explica fenomenul, o reflexie, pentru oricine.

Cum nu am fost acolo, nu am nicio parere despre fenomen. Oricum ar fi, cei care au l-au observat live sunt niste norocosi. Sper sa vad imagini mai de aproape, sunt chiar curios sa vad cine s-a dus aproape.

Este ca o poarta luminoasa. Ceva, in opinia mea, extraordinar de frumos.

La Predeal, primul si deocamdata singurul oras din Valea Prahovei care se pregateste sa marcheze Centenarul, s-a deschis un mic targ de Craciun:

Sa aveti un Craciun asa cum trebuie sa fie o astfel de sarbatoare; in primul rand sa fim pentru ceilalti si apoi pentru noi insine!

Ce zice Parchetul dupa o ancheta de decenii, Piesa Regelui Mihai, Urmasii fostilor domnitori, „Boala secolului”, Concurs la Muzeul „Conacul Pana Filipescu”, O borna S.O.S…

Parchetul General a ajuns la concluzia ca Revolutia din 1989 a fost o lovitura de stat. In termenii lor, dupa ce au pierdut timpul ani de zile audiind si chemand tot felul de oameni, asa pot fi intelese lucrurile. Altfel, fara a incadra juridic niste actiuni, nu poti pedepsi vinovatii. Daca-i zici Revolutie, nu mai sunt vinovati. Chiar si-asa nu o sa-i vedem noi pe Iliescu sau pe Roman la puscarie. Vor muri de batranete… ca altii.

Adevarul mi se pare ca se plimba si in sfera loviturii de stat si a Revolutiei. E clar ca a existat o conspiratie ca sa fie preluata puterea. Acesti conspiratori, agenti ai rusilor, au profitat de revolta populara si s-au suit pe val pana au ajuns la conducere. Ca sa dea un aer de legitimitate, au raspandit dezinformari, s-a creat haos si au rezultat sute si sute de morti. Au confiscat revolta oamenilor si apoi au vandut la bucata Romania. Daca se dovedeste ca au fost initiatorii acelor dezinformari, se poate da dosarul mai departe… Mai trec vreo 10 ani, cel putin.

Mereu cand moare cineva, i se descopera la scurt timp, tot felul de calitati, realizari, care nu prea au interesat pe nimeni atunci cand raposatul traia. E logic si de ce: pentru ca vazandu-l in fata ochilor, nu intelegem ca poate mai si moare. Nu ne asteptam 🙂 Ii zic descoperire pentru ca eu acum o aud, dar descoperirea are ani multi.

Se pare ca regele Mihai a compus la Foisor o piesa muzicala. Aceasta se numea „Elegie”. Zic sa o ascult… si suna foarte bine! O postez mai jos.

Am vazut ca d-na Firea daca nu a putut redenumi Piata Victoriei, o sa schimbe acum numele parcului Herastrau… in parcul Regele Mihai 🙂 Iata ce poate face puterea cand ajunge pe mana unei femei, de educatia d-nei. Cand te uiti la interviurile pe care le da, ma intreb daca ceea ce vad e real. Pentru ca pare din alt film d-na primar. Mereu mi se pare ca este o regie special conceputa, cautandu-se a se surprinde personaje isterice, sanatoriale.

Tot din alt film este si principesa Margareta care zicea ceva… cum va urma ea principiile regelui Mihai. In lipsa de ceva mai bun, vorbea! In paralel, principele Nicolae, cel mai iubit personaj al Casei Regale, simte ca poate fi momentul si avocatul lui spune ca nu renunta, isi vrea titlul inapoi 🙂 Mi-ar placea ca acest cuplu Duda-Margareta sa-si traiasca ultimele zile, exilati cine stie pe unde… de viitorul rege Nicolae I. Speculez si eu 🙂

Si mor de ras cand imi amintesc cuvintele d-lui Mircea Ordean dintr-o postare a dansului, pe Facebook. Cica regele Carol al II-lea a fost o „delicioasa bestie” sau fiara, nu mai tin minte exact :))

Un sondaj realizat de cei de la Hotnews, scoate la iveala un aspect interesant:

Votez si eu… si iata rezultatele 🙂 Oamenii, prin excluderea principelui si acea lege dedicata asociaza Casa Regala cu  actualul partid de guvernamant. Eu sunt un fidel cititor Hotnews pentru ca ei dau informatii corecte, fara titluri care spun ceva neregasit in text. Informeaza simplu, obiectiv.

Nu ma mai uit la televizor de ani. Foarte rar mai prind un 10 minute de stiri, ca altceva nu vad ce ar fi interesant. Doar gasesti orice acum pe net. Insa am pierdut ceva. Nu intr-atat incat sa nu fie recuperat. Va invit, daca aveti timp, sa urmariti un documentar excelent realizat de Carmen Avram. O vreme am avut nr. de telefon al dansei, corespondam si pe mail, asta acum mai multi ani…

O sa vedeti ceva deosebit… ce fac si unde sunt Brancovenii, Rosetti… Sa va uitati la chipurile lor, sa-i ascultati… Si pentru cineva care nu are rabdare prea multa, de la isterie probabil 🙂 , trebuie sa-i subliniez ca e ceva si despre Martha Bibescu.

Muzeul „Pana Filipescu” de la Filipestii de Targ, -stiam eu ca intr-o zi, cumva, o sa ma leg de localitatea aceasta- 🙂 , a dat startul unui concurs inedit:

Deci ajutoarele lui Mos Craciun au pus deoparte pentru copii, niste premii si in luna ianuarie! Sursa imaginilor: pagina Facebook a muzeului 🙂

Intr-o zi, vad ceva pe la metrou. O chestie, un aparat. Citesc si eu sa ma lamuresc. Zic sa fac o poza si sa postez mai tarziu imaginea pe blog. Bine, gandul imi este ca stie toata lumea 🙂 Eu de ani de zile nu am vazut niciodata o astfel de borna S.O.S. Nu mai stiu de cate ori am fost cu metroul dar nu am observat-o niciodata. Cica apesi pe buton si te vede nu stiu care si-i spui problema 🙂 Dupa culoare si design, mi s-a parut de la distanta ca este un fel de cos de gunoi de pe vremea comunista 🙂 Ar trebui vopsite in galben astfel de borne, ar iesi in evidenta.

Si un articol interesant despre „boala secolului” care ar fi: Depresia. Cateva idei principale ca sa nu se plictiseasca cineva citind 🙂

  • in Romania, daca ai o boala emotionala esti nebun sau plictisit.
  • depresia omoara ca un sarpe care te strange de gat pana iti pierzi rasuflarea.
  • Romania are o veritabila epidemie de depresie.
  • peste un milion de romani sufera de asa ceva.
  • sunt tot felul de legende despre depresie.
  • e principala cauza de imbolnavire la nivel mondial, spune OMS.
  • la 40 de secunde cineva isi ia viata din cauza depresiei.

Aici este articolul:

https://www.digi24.ro/magazin/stil-de-viata/viata-sanatoasa/cristina-balan-despre-lupta-cu-depresia-in-romania-daca-ai-o-boala-emotionala-ori-esti-considerat-nebun-ori-plictisit-843270

In timpul alocat de voi citirii articolului, 8 oameni au pierdut lupta cu depresia. Fir-ar! Hai ca nu sunt eu, ca sunt deja la randul urmator 🙂 🙂

Bun!.. Citesc o carte nou-aparuta, despre un erou al Vaii Prahovei in Primul Razboi Mondial… si aflu resorturile ce l-au tinut in viata si care au facut din el un erou. Si sunt asa, putin stupefiat. Sa citez si din aceasta carte, ce gandea pe cand omul lupta in Valea Prahovei, pe linia Busteni-Azuga. Titlul si alte detalii, le voi posta intr-un articol viitor:

„Dupa-masa am fost prin Casino. Am intrat in Sala mare, sala de Baccara, am trecut prin balcon si m-am dus pana in coltul terasei, de unde se deschide privirea spre Valea Rea. Mi-am adus aminte de tot. Fiecare colt, fiecare locsor a fost martor neclintit al duioasei noastre iubiri. Fiecare coltisor purta o dragalasa aducere-aminte… Am iesit apoi prin parc. M-am oprit pe o banca in fata hotelului Palace, de unde aveam privirea spre Cazino si spre fundul parcului. Cate, cate amintiri dragi mi-au venit in minte. Realitatea insa le imbraca pe toate in cel mai trist vesmant”.

Aflat in muntii Baiului, scria despre un personaj feminin cunoscut al Sinaiei, astfel:

„N-am mai putut iubi niciodata si nici nu cred ca as mai putea sa-mi leg viata de vreo femeie. De atunci sunt trei-patru ani si mereu ma gandesc la ea ca si in primele zile ale iubirii noastre”.

In carte este publicata si o poezie gasita la Busteni, intr-o vila. O poezie lunga si frumoasa… Mai departe,

„Lison este singura mea bucurie, singura mea fericire pentru care mai traiesc… Pentru ea am luptat ca un erou, pentru ea am ambitia de a ajunge sus, sus pentru a fi mandru de dansa, pentru a fi „cineva” la bratul lui Lison…”.

„Odata, am fost victima iubirii sincere fata de-o femeie ascunsa, acum vreau sa vad daca voi fi victima unei iubiri statornice…”.

Ganduri nascute in special in transee. Era in toamna anului 1916, in timpul luptelor pentru apararea Vaii Prahovei si ele apartin unui viitor general. Ceea ce imi aminteste de unul dintre comentariile unei doamne, ce pusese un link catre piesa de mai jos si spunea: „Respect barbatilor! Ei iubesc dureros femeia…”.

Acum depinde, ca dureros poate avea tot felul de interpretari 🙂 Insa, viitorul general s-a casatorit pana la urma cu respectiva Lison, femeie celebra a Sinaiei… si au trait fericiti.

Tot azi, am fost chemat la o intalnire legata de sarbatorirea Centenarului. Se pare ca sunt autoritati care se mobilizeaza pentru a face o surpriza locuitorilor si turistilor. Voi reveni cu detalii…