Mogosoaia, intr-o zi de iunie

Din nou pe la Mogosoaia. Ultima oara am fost acum un an, cand erau infloriti irisii si exista o anumita atmosfera.

Am revenit pentru ca baiatul cel mic, voia sa mearga la plimbare cu… barca 🙂 Cum la Brasov pe lacul Noua am mai fost, cum el incheiase scoala cu 3 diplome din care 2 de premiul II la etape judetene, medalie etc, fiind deci mai multe motive 🙂 a trebuit sa caut o solutie.

La Mogosoaia poti sa faci o multime de chestii, plus ca e un parc urias si cel mic cunoaste povestea Marthei Bibescu si a lui George Valentin Bibescu…

Poate ca trecuse vremea irisilor dar am prins timpul trandafirilor.

Parcul dendrologic din Chitila, realizat cu fonduri europene.

Stejarul plantat cu ocazia Centenarului, langa parcul din Mogosoaia.

Scoici si pesti

Acolo am facut un popas mai tarziu. Intai am mers sa vedem fostul palat al Marthei Bibescu.

Casute si terase la intrarea in parc.

Aleea cea mai lunga din acest parc. Cu multe ghivece de flori, banci, cosuri de gunoi, iarba cosita. In diferite puncte ale parcului, parintii organizau micutilor zile de nastere  cu tot felul de invitati surpriza 🙂

Ajungem in zona palatului. La biserica unde este inmormantat sotul Marthei Bibescu nu am reusit sa intram, fiindca oamenii ocupasera toata curtea, nu mai zic de biserica.

Curtea fostului palat

„Sa-mi faci o poza asa, cum stau vanatorii!” :)) I-am facut o poza asa :))

Irisii s-au ofilit demult.

Fiind si foarte cald dar si foame de la atata istorie, am oprit la o „terasa cu casute”.

Nu am stat prea mult deoarece erau atatea locuri in care mai trebuia sa ajungem.

Gata, pe lac.

El cu vesta 🙂 Adica nu merge sa faci lucrurile din bucati sau sa omiti ceva 🙂 Nici nu trebuie sa fii prea mult parinte, pentru ca el stie „copii au veste” 🙂

O alta oprire pentru inghetata si sucuri, apoi am mers sa descoperim ce sofer bun avem 😉

Un motan urias 🙂

Cand te uiti din fata e Logan, din spate e altceva…

Deci, Mogosoaia este un loc unde-i poti distra pe copii foarte bine.

Pe potecile Bucegilor: Busteni – Valea Jepilor – Brana Caraimanului – Monumentul Eroilor – Cascadele Vaii Jepilor – Piciorul Pietrei Arse – Stana Regala – Sinaia

Duminica nu a plouat. O spun de parca as anunta nu stiu ce eveniment :))

Era cam innorat dar nu cine stie ce. Nici nu m-am mai uitat ce mai zic meteorologii. Vedeam pe traseu, daca ploua tare exista pelerine sau variante de traseu, inclusiv inapoi 🙂 Oricum, era o zi in care nu stiam prea bine ce voiam. Un traseu de la Busteni la Sinaia, o filmare pe la cascadele Vaii Jepilor, poate un pic si pe la Monumentul Eroilor… cam asa era ideea de baza.

Mi-am propus un 9:30 la intrare in traseul de pe Valea Jepilor si asa a fost. Mai umblasem si dupa o cafea buna prin zona Silva… ca apoi sa aflu ca este o terasa faina chiar la intrarea in traseu, unde au si cafea. Ramane pe data viitoare.

Imediat dupa ce am intrat in padure, intersectez forestierul si, pe acesta, o pana din fier folosita cine stie cand la crapatul lemnelor.

Intrarea in traseu, adica 2 ore in ritmul meu… cu tot cu poze pana la cabana Caraiman.

Mai sunt zone cu grad ridicat de pericol. Adica la astfel de traversari se poate aluneca, te poti lovi de stanci. Din poza nu prea pare periculos. Insa, in realitate e mult mai inclinat.

La prima traversare a Vaii Jepilor. Marea majoritate a celor ce vin pe aici, calca pe acel pod improvizat din crengi. Adica iei apa sigur daca nu poti sari din piatra in piatra. Si faza cu saritul nu e chiar asa simpla. Daca nu-ti iese, iti rupi picioarele sau gatul in pragul de apa de mai jos.

Zapada? Cu tonele prin zona aceasta, intinderi mari si grosimi de multi metri.

Cand sa treci din nou valea, uite ca nu mai este traseul 🙂 Si ocolesti covorul de zapada prin dreapta, pana sus la intersectia cu Braul lui Raducu.

Cu galben mergi spre Braul lui Raducu, pe rosu mergi pe traseul clasic de pe Jepii Mici.

Cam trei-patru metri cel putin…

De la revenirea in traseul turistic poza spre amonte.

De la revenirea in traseul turistic poza inapoi, cu vedere spre intrarea in Braul lui Raducu.

Cascada Caraiman, Vanturisul Caraimanului… sunt diverse denumiri.

Panoul montat de Administratia Parcului a fost distrus de anul trecut.

Irisul, superba floare…

Bobocei

Dupa 2 ore gata si valea… si am intrat in traseul spre Cruce.

Pe Brana Mare a Caraimanului

Monumentul Eroilor

Santierul de restaurare din jurul Monumentului.

Mai jos, orasul Busteni:

Manastirea Caraiman

Gara, sediul Politiei, Primaria, Centrul Cultural, Biserica Domneasca…

Si Azuga:

Langa Biserica „Sf. Treime” se zareste monumentul generalului Garoescu.

Brana Caraimanului si fosta cabana Caraiman

O familie pe traseu

Doi iezi privindu-se :)) Daca zoom-ul nu ramanea la 30x, as fi prins si mai clar momentul „discutiei” 🙂

Cred ca aici e chestia aceea… dupa fusta mamei.

Cabana de altadata… nu mai era chiar mult pana la cascade.

Nostalgie

Loc de privit

Cascade in trepte

Muguri de jnepeni

Telecabina Busteni-Babele functioneaza…

Pe Platoul Bucegilor langa un lac fara nume, care ar trebui sa se numeasca poate tot Jepi 🙂

Spre Piatra Arsa

Gentiene

Vanessa cardui pe bujorul de munte aproape inflorit

Cantonul Jepi

Alti nostalgici 🙂 Au disparut dupa creasta si au iesit ceva mai jos :))

Am o poza din anul 2004 cu acest jneapan. Parca nu a crescut deloc 🙂

Poiana lui Varsanufie

Stana Regala

castelul pelesPe la 17:30 eram la Castelul Peles.

Sculpturile Centenarului, expresia realitatii actuale

Bine ca a trecut si acel moment in care am „sarbatorit” 100 de ani de la Marea Unire. Ici-colo s-au facut niste lucruri mai durabile, unde au fost oameni mai educati si institutii mai serioase. In rest, Centenarul a fost prilej de dirijare orientata de fonduri, folosindu-se ca in orice stat dominat de coruptie idei rastalmacite despre patrie si eroi.

Langa gara Campina au fost amplasate la 1 Decembrie 2018  un sir de sculpturi din lemn reprezentand regi sau domnitori ai istoriei noastre. Sculpturile au fost realizate cu drujba de catre un artist local. Toate sculpturile au fost platite de primarul din Poiana Campina, din banii sai, un primar despre care majoritatea locuitorilor au o parere foarte buna.

Am reusit sa trec si eu dupa o jumatate de an, pe langa acele sculpturi.

Inaugurarea acestora, zona se numeste de atunci „Aleea Domnitorilor”, a fost una mai deosebita. Concomitent, intr-o localitate din Republica Moldova, infratita cu Poiana Campina, se intampla acelasi lucru. Acolo era prezent primarul din Poiana Campina iar la Poiana a ramas viceprimarul.

Chestia aceasta mi s-a parut foarte frumoasa. In rest, sculpturile nu-mi plac de niciun fel. In 10-15 ani sunt putrezite. Oricum, sa spun si eu, „macar au facut ceva”, nu?!

Mda, mesajul de Centenar a fost unul mult superior nivelului educational al liderilor actuali. Era vorba de cum iti amintesti de eroii care au realizat Marea Unire si ce trimiti in viitor… astfel incat sa reziste inca 100 de ani. Uitati-va la monumentele de acum 100 de ani, uitati-va cum au strabatut timpul pana azi. Cine mai face in zilele noastre asa ceva???

La aceste sculpturi din lemn s-a muncit evident mult. O fi arta, o fi nimic, o fi ceva, nu stiu. Ceea ce pot sa spun este ca… te uiti asa la figurile personajelor si realizezi un lucru: sculptorul este chiar un vizionar, cu voie sau fara voie 🙂 El a transpus in sculpturile sale realitatea zilelor noastre. Te uiti la figurile domnitorilor si iti e clar: sculptorul s-a inspirat din realitatea cotidiana, din oamenii pe care i-a vazut.

La momentul… chiar si actual, astia suntem, atat putem… :))

Ferdinand I

Tristi si obositi

Mirciulica… si tu? Dintr-o „umbra” te-au facut astia un vaiet…

Mi-aminteste de protestul oierilor la Guvern… Bietul de el, a sarbatorit Centenarul in lacrimi 😉

Dap, nu pricep arta….

Soare dupa ploaie…

Cand ploua, cand iese soarele, e la noroc… „Unii” am vazut ca nu risca si stau pe acasa. Cu atatea mesaje si atentionari despre ploi si coduri, nu o sa mai facem nimic.  In alte timpuri, nimeni nu fugea de ploaie, „aia era”… 🙂

Azi pe la Busteni erau in jurul pranzului 21 de grade. A si plouat de cateva ori dar pe munte…

Ne uitam ca la spectacol. Cand ploua pe la Poiana Izvoarelor, cand pe la Cruce sau Poiana Stanei…

Stanca uda la apusul soarelui

Cu bicicleta din Busteni la Pestera Ialomitei

Traseul l-am parcurs in week-end-ul trecut. Daca am fi mers pe jos, peste Bucegi, la Pestera Ialomitei, deci pe traseu turistic, am fi facut acelasi timp 🙂 🙂

Cred ca pe la ora 9 am plecat. Trebuia sa plecam mai devreme dar nu prea am avut eu starea de spirit potrivita 🙂

Din Poiana Tapului urcam pe str. Mihai Bravu la capatul ei fiind drumul forestier ce avea sa ne scoata dupa vreo 4,5 km in zona fostei Vulparii. De la intersectia de drumuri in 5 minute eram in Drumul Cotei.

Martinel facuse deja inviorarea de dimineata pe acel drum.

Se vedea Drumul Cotei dar am oprit la trepte. Mda, treptele, aha…

Iesim in drumul asfaltat, trecem de cabana Schiori si mergem spre Taverna Sarbului. In parcare, pana in Telegondola Sinaia-Cota 1400 erau multe autocare…

De la Taverna facem dreapta si intram pe forestierul Calea Codrului, odinioara asfaltat.

Taverna in spate

Bariera si traseul ocolitor. Treaba este ca in partea cealalta, spre DN 71 nu ai pe unde sa repeti figura si trebuie sa te intorci cu Atv-ul sau ce ai pe 4 roti.

Si pe aici tot felul de locuri ce trebuiau ocolite sau traversate mai cu atentie. Sa nu ajungem prea murdari prin Valea Ialomitei. Daca am fi mers pe sosea pana la Sinaia si apoi direct in DN 71, am fi mers mult mai repede. E mai frumos insa prin padure, departe de zgomotul masinilor.

Interesant, nici aici apa nu mai e buna.

De la podul de peste Izvorul Dorului dam curba dupa curba… pana la intersectia cu drumul vechi spre Cuibul Dorului. Si pe aici destule noroaie…

Fosta cabana Cuibul Dorului, inchisa de ani buni.

In DJ 713, pauza. In ziua aceea am vazut peste 40 de persoane pe biciclete pe portiuni din traseul efectuat de noi.

De aici incepea urcarea serioasa. Pana la punctul de belvedere situat la limita intre judete, am facut cateva opriri de circa un minut fiecare, pentru poze sau pentru reglarea seii.

Peisaj spre Vanturis… cu gandul la Cascada. Ar merge un sarit din bolovan in bolovan :))

Pozez asfaltul crapat, bine acesta era crapat si in alte locuri nu doar aici, si aud: „Mai stii cand au decopertat aia jos la cabana 2 km de asfalt din cauza ta?” Ma opresc interzis cu ochii mari :))

Da, parca prin 2012 venise Elena Udrea si inaugurase primii kilometri din DJ 713.  Dupa vreo luna sau doua, totul era fisurat, crapat. Nu mai stiu pe cine am sesizat si au venit sa decoperteze si sa asfalteze din nou. Cate frigidere a trebuit sa umplu atunci :))) Trebuie sa deschid un blog nou unde sa postez toate sesizarile si raspunsurile autoritatilor. Sunt peste 500 lejer. Concluzia, dupa atatia ani? 🙂 🙂

Da, am facut ce trebuia, ce se potrivea in acele momente. Nu intotdeauna cum era bine dar macar incercam ceva. Am invatat multe in domeniile mediu si turism… Ani de zile am tras de pe urma acestor atitudini. Dar viata merge inainte si am invatat ca doar faptele raman. Ca lucrurile se fac la timpul lor. Mai tarziu se fac mai greu sau nu se mai fac. Am cunoscut si multi oameni faini…

Vacute pe pajistile Bucegilor

Limita intre judete. Putin mai sus de aici, m-am intalnit cu un prieten cu masina si am stat la discutii vreo 20 de minute 🙂 Ulterior, ne-am intalnit si pe la Pestera Ialomitei 🙂

Da, interesanta intrebarea: „Unde-ti vei petrece vesnicia?” Daca ar fi dupa mine, as retrai excursiile si discutiile, momentele care mi-au placut de nu stiu cate ori 🙂 Chiar mi-ar trebui o vesnicie pentru asta 🙂

Crucea si punctul panoramic din apropiere de cabana Dichiu

Cabana Dichiu

Indicatoare spre Valea Ialomitei

Sau spre Platoul Bucegilor

Dupa vreo cateva minute, o luam spre Valea Ialomitei.

Indicator langa Bolboci

„Marea din Bucegi” – Lacul Bolboci

Cabana Bolboci

Continuam spre Pestera pe drumul ce trece pe langa aceasta cabana. La fel, nu am luat-o pe drumul asfaltat de pe malul stang pentru a merge linistiti.

Cam asa arata acest drum. Mai erau curajosi care se bagau cu masinile mici pe aici. Evident, noi ii intreceam destul de repede cu bicicletele.

Pe altii ii prindeam din urma. Pentru masini mici e greu drumul. Pe aici vii cu ATV, Jeep…

Traseul lui Nae Popescu era remarcat.

Buna treaba asta. Traseul acesta porneste din Valea Larga, asa l-a creat Nae Popescu. De altfel, marele om de munte a si murit pe acest traseu, mai sus, in Plaiul Mircii.

Spre Cheile Tatarului

In chei. De aici incepe asfaltul.

Privind la apa Ialomitei

Suntem in Parcul Natural Bucegi

Platoul de la Padina

Lasam asfaltul, in 10 minute am ajuns la Pestera Ialomitei.

In Pestera

Bilet de vizitare

De pe acolo se cumpara diverse amintiri. Au si niste biscuiti de casa la 15 lei cutia.

Cam asa aratau, aici cutia era pe jumatate. Cred ca sunt cu totul 20 de biscuti.

Totusi, cei mai buni biscuti de casa pe care i-am mancat, au fost acum mai multi ani… niste biscuiti dobrogeni. Am si acum unul pastrat intr-o cutie :))

De la Pestera, am zis sa ne oprim undeva sa mai si mancam ceva. In zona Horoabele sunt niste amenajari unde gasesti diverse: oale, linguri, mici, sucuri, carne, produse de stana etc…

Am zis sa ne oprim aici. Baietii insa nu prea stiu sa-si vanda marfa. Trimiteau oamenii pe la mese dupa care nu mai venea comanda, pentru ca uitau. Am vazut noi ca mai nimeni nu avea ceva pe masa si ne-am ridicat si am plecat. Probabil, stateam vreo ora dupa ei. Daca in locul lor ar fi fost Sami de la Cota 1400, nu ar fi fost ratat niciun trecator. Plus ca servirea era prompta. Acestia din imagine erau baieti buni dar nu le aveau…

Ne-am oprit la pensiunea Gura de Rai, ceva mai jos.

Acolo gateau. Orice ciorba era 15 lei si orice felul doi era 35 lei. Mai aveau papanasi si clatite.

Oamenii erau pregatiti, te serveau prompt… Ne-au ridicat pe acolo capacele, ne-au aratat „marfa” si alegem sarmale. Cate o portie de 7 bucati.

Mai luam cate o bere Tuborg. La mine este a treia in acest an. Ultima a fost tot pe munte cand mancam o ciocolata Milka. E valabila de niste ani combinatia Milka-Tuborg.

Sarmalele foarte bune. Proprietarii ne-au urat pofta buna, angajatii ne intrebau daca mai aveam nevoie de ceva. Bine, asa faceau si cu ceilalti de la alte mese.

Mai trecem pe aici.

Plecam cam greu si incet 🙂

La Bolboci ne-am intors pe acelasi drum cu gropi, rau pentru masini, perfect pentru biciclete. In imagine sunt niste rulote la Zanoaga, exact cum sunt pe Valea Cerbului, in Busteni.

In aceeasi zi se urcau si oile la munte.

Intorcandu-ne pe ruta Dichiu-Sinaia

Ne-am oprit la Dichiu ca sa mergem la punctul panoramic cu cruce.

Buna ideea cu amenajarea acestui punct.

Intorsi la DJ 713, ne-am lasat purtati de viteza si in nicio ora eram in centrul Sinaiei:

Asta a fost excursia 🙂

Valea Ialomitei, in cateva panorame

Am fost pe doua roti pana la Pestera Ialomitei.

Pe doua roti din Busteni si pana la Pestera am facut exact la fel ca si cand am fi mers pe jos…. Adica tot din Busteni la Pestera Ialomitei dar pe traseu turistic :))))

La intoarcere a fost mai bine… de la Cabana Dichiu si pana in fata Primariei Sinaia am facut o ora 🙂

In rest, pe traseul Busteni – drum forestier Poiana Tapului – Vulparie – Calea Codrului – DN 71 – DJ 713 – DJ 714… am facut 4 ore si jumatate :)) Din care o ora si jumatate numai pe forestiere pana la curbele spre Cuibul Dorului. Deci 3 ore de la podul de peste Izvorul Dorului si pana la Pestera :)))

Pe DJ 713

La cabana Dichiu

Un viitor hotel la intersectie de drumuri, langa Turbaria Laptici.

Spre Cheile Tatarului

O sa revin cu alte poze si detalii interesante.

Din Busteni daca urci pe jos spre Platoul Bucegilor si cobori la Pestera Ialomitei, faci cam 4 ore. Daca am mers pe drumuri, pe doua roti, tot atat am facut :)))

Alegeri europarlamentare, prezenta la vot in Valea Prahovei; Peisaje

Au fost niste cozi incredibile la sectiile de votare din Valea Prahovei…

Se pare ca Romania normala, a respectului reciproc, a democratiei, a corectitudinii, acea Romanie pro-europeana, intelectuala, de bun simt a avut azi o zi istorica…

Cauzele ar fi multiple: celebrele ordonante, dublul limbaj, comunism, gazare, bataie etc… adica metode din Romania de dinainte de 1989. Numai ca sunt alte vremuri. Nu mai suntem intr-o singura oala in care noi punem ce vrem si tot noi mestecam deci, iese cum vrem. Suntem intr-o oala mult mai mare, Europa, si ai milioane de cetateni care nu au plecat de bine din tara, care pun si ei in ea. Nu mai merge cum mergea odata. E alta lume. Cine intelege bine, cine nu… In 3-4 ani va fi altceva. Timpul invinge pe oricine.

Ce rezultate a comunicat B.E.C.-ul, prezenta la vot la ora 21, in Valea Prahovei:

Europarlamentare:

Sinaia – 76,18%

Busteni – 74,62%

Predeal – 69,79%

Azuga – 58,41%

Comarnic – 49,03%

 

Referendum:

Sinaia – 68,69%

Busteni – 66,10%

Predeal – ?

Azuga – 52,47%

Comarnic – 45,11%

 

….

Un caprior statea nemiscat, astepta sa trecem.