Traseul l-am parcurs in week-end-ul trecut. Daca am fi mers pe jos, peste Bucegi, la Pestera Ialomitei, deci pe traseu turistic, am fi facut acelasi timp 🙂 🙂
Cred ca pe la ora 9 am plecat. Trebuia sa plecam mai devreme dar nu prea am avut eu starea de spirit potrivita 🙂
Din Poiana Tapului urcam pe str. Mihai Bravu la capatul ei fiind drumul forestier ce avea sa ne scoata dupa vreo 4,5 km in zona fostei Vulparii. De la intersectia de drumuri in 5 minute eram in Drumul Cotei.
Martinel facuse deja inviorarea de dimineata pe acel drum.
Se vedea Drumul Cotei dar am oprit la trepte. Mda, treptele, aha…
Iesim in drumul asfaltat, trecem de cabana Schiori si mergem spre Taverna Sarbului. In parcare, pana in Telegondola Sinaia-Cota 1400 erau multe autocare…
De la Taverna facem dreapta si intram pe forestierul Calea Codrului, odinioara asfaltat.
Taverna in spate
Bariera si traseul ocolitor. Treaba este ca in partea cealalta, spre DN 71 nu ai pe unde sa repeti figura si trebuie sa te intorci cu Atv-ul sau ce ai pe 4 roti.
Si pe aici tot felul de locuri ce trebuiau ocolite sau traversate mai cu atentie. Sa nu ajungem prea murdari prin Valea Ialomitei. Daca am fi mers pe sosea pana la Sinaia si apoi direct in DN 71, am fi mers mult mai repede. E mai frumos insa prin padure, departe de zgomotul masinilor.
Interesant, nici aici apa nu mai e buna.
De la podul de peste Izvorul Dorului dam curba dupa curba… pana la intersectia cu drumul vechi spre Cuibul Dorului. Si pe aici destule noroaie…
Fosta cabana Cuibul Dorului, inchisa de ani buni.
In DJ 713, pauza. In ziua aceea am vazut peste 40 de persoane pe biciclete pe portiuni din traseul efectuat de noi.
De aici incepea urcarea serioasa. Pana la punctul de belvedere situat la limita intre judete, am facut cateva opriri de circa un minut fiecare, pentru poze sau pentru reglarea seii.
Peisaj spre Vanturis… cu gandul la Cascada. Ar merge un sarit din bolovan in bolovan :))
Pozez asfaltul crapat, bine acesta era crapat si in alte locuri nu doar aici, si aud: „Mai stii cand au decopertat aia jos la cabana 2 km de asfalt din cauza ta?” Ma opresc interzis cu ochii mari :))
Da, parca prin 2012 venise Elena Udrea si inaugurase primii kilometri din DJ 713. Dupa vreo luna sau doua, totul era fisurat, crapat. Nu mai stiu pe cine am sesizat si au venit sa decoperteze si sa asfalteze din nou. Cate frigidere a trebuit sa umplu atunci :))) Trebuie sa deschid un blog nou unde sa postez toate sesizarile si raspunsurile autoritatilor. Sunt peste 500 lejer. Concluzia, dupa atatia ani? 🙂 🙂
Da, am facut ce trebuia, ce se potrivea in acele momente. Nu intotdeauna cum era bine dar macar incercam ceva. Am invatat multe in domeniile mediu si turism… Ani de zile am tras de pe urma acestor atitudini. Dar viata merge inainte si am invatat ca doar faptele raman. Ca lucrurile se fac la timpul lor. Mai tarziu se fac mai greu sau nu se mai fac. Am cunoscut si multi oameni faini…
Vacute pe pajistile Bucegilor
Limita intre judete. Putin mai sus de aici, m-am intalnit cu un prieten cu masina si am stat la discutii vreo 20 de minute 🙂 Ulterior, ne-am intalnit si pe la Pestera Ialomitei 🙂
Da, interesanta intrebarea: „Unde-ti vei petrece vesnicia?” Daca ar fi dupa mine, as retrai excursiile si discutiile, momentele care mi-au placut de nu stiu cate ori 🙂 Chiar mi-ar trebui o vesnicie pentru asta 🙂
Crucea si punctul panoramic din apropiere de cabana Dichiu
Cabana Dichiu
Indicatoare spre Valea Ialomitei
Sau spre Platoul Bucegilor
Dupa vreo cateva minute, o luam spre Valea Ialomitei.
Indicator langa Bolboci
„Marea din Bucegi” – Lacul Bolboci
Cabana Bolboci
Continuam spre Pestera pe drumul ce trece pe langa aceasta cabana. La fel, nu am luat-o pe drumul asfaltat de pe malul stang pentru a merge linistiti.
Cam asa arata acest drum. Mai erau curajosi care se bagau cu masinile mici pe aici. Evident, noi ii intreceam destul de repede cu bicicletele.
Pe altii ii prindeam din urma. Pentru masini mici e greu drumul. Pe aici vii cu ATV, Jeep…
Traseul lui Nae Popescu era remarcat.
Buna treaba asta. Traseul acesta porneste din Valea Larga, asa l-a creat Nae Popescu. De altfel, marele om de munte a si murit pe acest traseu, mai sus, in Plaiul Mircii.
Spre Cheile Tatarului
In chei. De aici incepe asfaltul.
Privind la apa Ialomitei
Suntem in Parcul Natural Bucegi
Platoul de la Padina
Lasam asfaltul, in 10 minute am ajuns la Pestera Ialomitei.
In Pestera
Bilet de vizitare
De pe acolo se cumpara diverse amintiri. Au si niste biscuiti de casa la 15 lei cutia.
Cam asa aratau, aici cutia era pe jumatate. Cred ca sunt cu totul 20 de biscuti.
Totusi, cei mai buni biscuti de casa pe care i-am mancat, au fost acum mai multi ani… niste biscuiti dobrogeni. Am si acum unul pastrat intr-o cutie :))
De la Pestera, am zis sa ne oprim undeva sa mai si mancam ceva. In zona Horoabele sunt niste amenajari unde gasesti diverse: oale, linguri, mici, sucuri, carne, produse de stana etc…
Am zis sa ne oprim aici. Baietii insa nu prea stiu sa-si vanda marfa. Trimiteau oamenii pe la mese dupa care nu mai venea comanda, pentru ca uitau. Am vazut noi ca mai nimeni nu avea ceva pe masa si ne-am ridicat si am plecat. Probabil, stateam vreo ora dupa ei. Daca in locul lor ar fi fost Sami de la Cota 1400, nu ar fi fost ratat niciun trecator. Plus ca servirea era prompta. Acestia din imagine erau baieti buni dar nu le aveau…
Ne-am oprit la pensiunea Gura de Rai, ceva mai jos.
Acolo gateau. Orice ciorba era 15 lei si orice felul doi era 35 lei. Mai aveau papanasi si clatite.
Oamenii erau pregatiti, te serveau prompt… Ne-au ridicat pe acolo capacele, ne-au aratat „marfa” si alegem sarmale. Cate o portie de 7 bucati.
Mai luam cate o bere Tuborg. La mine este a treia in acest an. Ultima a fost tot pe munte cand mancam o ciocolata Milka. E valabila de niste ani combinatia Milka-Tuborg.
Sarmalele foarte bune. Proprietarii ne-au urat pofta buna, angajatii ne intrebau daca mai aveam nevoie de ceva. Bine, asa faceau si cu ceilalti de la alte mese.
Mai trecem pe aici.
Plecam cam greu si incet 🙂
La Bolboci ne-am intors pe acelasi drum cu gropi, rau pentru masini, perfect pentru biciclete. In imagine sunt niste rulote la Zanoaga, exact cum sunt pe Valea Cerbului, in Busteni.
In aceeasi zi se urcau si oile la munte.
Intorcandu-ne pe ruta Dichiu-Sinaia
Ne-am oprit la Dichiu ca sa mergem la punctul panoramic cu cruce.
Buna ideea cu amenajarea acestui punct.
Intorsi la DJ 713, ne-am lasat purtati de viteza si in nicio ora eram in centrul Sinaiei:
Asta a fost excursia 🙂
Filed under: Jurnal | Tagged: asfalt, bicicleta, bilet, biscuiti pestera, bolboci, bolboci mal stang, bucegi, cruce dichiu, dj 713, munte, nae popescu, peisaj, pensiunea gura de rai, pestera ialomitei, valea ialomitei, zanoaga | 8 Comments »
Poate ca trecuse vremea irisilor dar am prins timpul trandafirilor.
Parcul dendrologic din Chitila, realizat cu fonduri europene.
Stejarul plantat cu ocazia Centenarului, langa parcul din Mogosoaia.
Scoici si pesti
Acolo am facut un popas mai tarziu. Intai am mers sa vedem fostul palat al Marthei Bibescu.
Casute si terase la intrarea in parc.
Aleea cea mai lunga din acest parc. Cu multe ghivece de flori, banci, cosuri de gunoi, iarba cosita. In diferite puncte ale parcului, parintii organizau micutilor zile de nastere cu tot felul de invitati surpriza 🙂
Ajungem in zona palatului. La biserica unde este inmormantat sotul Marthei Bibescu nu am reusit sa intram, fiindca oamenii ocupasera toata curtea, nu mai zic de biserica.
Curtea fostului palat
„Sa-mi faci o poza asa, cum stau vanatorii!” :)) I-am facut o poza asa :))
Irisii s-au ofilit demult.
Fiind si foarte cald dar si foame de la atata istorie, am oprit la o „terasa cu casute”.
Nu am stat prea mult deoarece erau atatea locuri in care mai trebuia sa ajungem.
Gata, pe lac.
El cu vesta 🙂 Adica nu merge sa faci lucrurile din bucati sau sa omiti ceva 🙂 Nici nu trebuie sa fii prea mult parinte, pentru ca el stie „copii au veste” 🙂
Un motan urias 🙂
Cand te uiti din fata e Logan, din spate e altceva…
