Forum despre Turism la Predeal

Ieri, la hotelul Belvedere din Predeal s-a desfasurat un forum, o intalnire destul de interesanta, cu multe idei, statistici si directii. De asemenea, cu invitati implicati direct in activitatea de Turism. Iata cateva imagini de aseara… si intr-un articol viitor si discutiile:

Intai a fost o prezentare sustinuta de d-l Catalin Campeanu, directorul Centrului National de Informare si Promovare Turistica Predeal, despre judetul Brasov si despre statiunea Predeal.

Observatii a avut si d-l Liviu Cocos, fostul primar al Predealului.

Actorul principal a fost evident d-l Dragos Anastasiu

Presedintele Consiliului Judetean Brasov, d-l Adrian Vestea

Europarlamentarul liberal, d-l Siegfried Muresan

Discutiile s-au axat pe turism, aeroport Brasov, autostrada…

Este o borna de frontiera pe Fitifoi…

Desi apare sigla PNL, evenimentul nu a facut referire la partide, la politica.

Azuga si fonduri de milioane de euro

Cred ca Azuga, cea mai mica statiune de pe Valea Prahovei, a prins o ocazie majora in evolutia sa…. Echipa de la Primarie a accesat fonduri de peste 10 milioane euro…

Prima impresie a fost cand am vazut stirea, ca intamplarea are loc pe la Sinaia si d-l primar al Azugii era pe acolo. Fiind obisnuit cu stirile despre primarul Sinaiei, care mereu face cate ceva… fondurile europene de milioane de euro fiind deja „banalitati” pentru Sinaia, nu mai mira pe nimeni. Curand ADR-ul Muntenia isi va face sediu la Sinaia :))

Deci, cei din administratia statiunii Azuga, un orasel in care nu se intampla foarte multe, au lucrat vreo doi ani si acum au adus comunitatii niste bani si nu putini.

Imaginile de mai jos sunt luate de pe contul de FB al d-lui George Barbu, primarul din Azuga:

Sunt intr-adevar, cum spune, d-l primar… cifre istorice 🙂

Felicitari!

O noua actiune a Salvamontului din Busteni si o descoperire arheologica in Prahova

In acest sezon, salvamontistii din Valea Prahovei au avut mult de lucru, fie pe partii, fie pe munte, pe trasee… Mi s-au parut mai multe accidente ca niciodata.

La finalul saptamanii trecute, salvamontistii din Busteni au plecat in actiune pe Valea Alba, pentru a recupera corpul unui tanar de 35 de ani din Giurgiu. Corpul a fost observat de catre doua persoane si acestia au anuntat Salvamontul. Grea meserie, recuperezi un om si povestea lui, cineva va trebui sa-i anunte apoi familia, prietenii…

Tanarul purta la piept, intr-un buzunar, un trandafir rosu…

Purta pe cineva in suflet… Dumnezeu sa-l odihneasca!

….

Ziarul Incomod publica pe 14 martie, descoperirea unui mormant turanic in zona Targsoru Nou, cercetarile fiind intreprinse de catre arheologii Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie Prahova plus alti specialisti:

Mie mi se pare ca are craniul strivit, probabil pentru ca pe acolo este teren agricol si utilajele tot trecand…

De fapt, mormantul era un tumul cum sunt cu zecile sau sutele intr-o zona intinsa pe vreo 10 kilometri patrati. Va dati seama daca ar exista resurse financiare ce muzeu al tumulilor, osemintelor s-ar putea face fix in mijlocul campului, nu departe de DN 1, ca obiectiv cultural? Pentru ca esenta descoperirilor arheologice este sa apropii oamenii de astfel de descoperiri, constientizandu-i prin implicare, vizitare…  Din pacate, suntem mult departe de asa ceva… bani nu sunt pentru asa ceva. Am sa propun totusi d-lui Bogdan Toader, presedintele Consiliului Judetean ideea unui astfel de muzeu.

Oricum, daca treceti prin Ploiesti, nu ratati Muzeul de Istorie si Arheologie, unul din cele mai mari si mai inzestrate muzee din tara noastra.

Sursa foto: https://www.ziarulincomod.ro/galerie-foto-un-mormant-turanic-fost-descoperit-prahova/

Semne de primavara

Desi covorul alb de pe munti este consistent… indraznetii vestitori ai primaverii inving gheata si zapada:

In muntii Baiului

Primele branduse zarite in 2019 pe munte

Apa fantanii de la Izvorul Rece nu mai e potabila

Nu este neaparat o stire de ultim moment, un mic panou aparand prin acele locuri de vreo cateva luni.

Deci, dupa mai bine de 100 de ani de la ridicarea fantanii, apa nu mai este buna de consumat. Este foarte simplu sa-ti dai seama de ce s-a ajuns la o astfel de situatie: gunoaiele dar mai ales mirosul din preajma fantanii spun totul.

Cum acel panou este pe acolo de ceva timp, o sa intreb la primaria din Sinaia daca nu se poate face mai mult de atat, tinand cont de faptul ca oamenii au luat apa de la respectiva fantana de mai bine de 100 de ani.

Prin vaile de la Posada

Tot de curand, mergand pe un traseu mai putin circulat… vazusem o vale ce trecea pe deasupra unui fost tunel de cale ferata. Valea Seciului 🙂

Si am urcat pe acolo, am umblat pe drumuri forestiere, am traversat alte vai si am iesit pe la Valea Larga.

Fostul tunel

Valea si amenajari

Toate aceste lucrari au fost necesare ca sa nu se infiltreze apa in tunel, tunel care are niste povesti reale si de care am mai vorbit.

Dintr-un punct panoramic privim mai bine.

Lasam valea pentru o poteca de culme.

Un drum mai vechi pe care continuam intr-o liniste desavarsita.

Valea Magarului sau Valea Dracului 🙂

Pe drum pana la Valea Larga…

Traseu cu bicicleta: Comarnic – Posada – drumul forestier Floreiu – Secaria – Vistieru – Sotrile – Muscel (Campina) – Cornu – Crucea din Cornu – drumul de pamant Frasinet – Nistoresti – Comarnic

…fericirea de a te bucura de orice lucru. De un copac, de adierea vantului, mirosul de conifere, de iarba verde, de casele risipite, de gura de cola… De a trece dintr-un peisaj in altul. Orice chestie motorizata este prea rapida pentru a te introduce intr-un peisaj unde trebuie o privire mai de detaliu.

Stabilim patru acest traseu, pana la urma plecam doi. Traseul destul de dificil…pana la urma chiar l-am parcurs aproape integral 🙂

Sosim la Comarnic pe la 8:20 cu un regio particular, ne apucam sa cumparam ce ne mai trebuia… si pana la urma plecam doi cum spuneam. Traseul avea de toate si ne-am trezit in si mai multe. Cum acest regio nu oprea in Posada, ne-am intors pe sosea pana la drumul forestier Floreiu. Acest drum trebuia sa lege Secaria de DN1, s-a lucrat mult la el, s-au investit multi bani insa… lucrarea nu s-a finalizat. Azi circula pe acest drum doar masini cu lemne pe primii 3-4 km. Drumul iese in poienile Secariei dupa vreo 5,5 km. La ora actuala, nu mai poti trece nici macar cu atv sau caruta, pentru ca s-au produs in toamna niste alunecari de teren masive.

De aici drumul trece pe celalalt versant.

Poezia se termina si circa 1 km mergem pe gheata pe langa biciclete.

Dar nu peste mult timp, iesim la liman.

Drumul ce coboara spre Secaria.

Parleazul clasic

Desi am pozat drumul de coborare, optam pentru un altul, pe niste ulite. La scurt timp apar si noroaiele… asa ca, ba sus pe biciclete, ba jos sa ocolim… O alegere neinspirata 🙂

Iesim la asfalt.

Pe acolo am coborat.

Asfaltul

Traversam soseaua ce duce in dreapta la Comarnic, la stanga spre Valea Doftanei… mergem drept inainte. Vazusem de departe ca o sa intram iar prin noroaie dar na, traseu sa fie…

Ne bucuram insa de punctele panoramice:

Secaria si muntii Baiului

Barajul Paltinu, o parte infima…

Vreo 45 de minute ocolim noroaie sau intram prin ele. Cand gaseam zapada bicicletele se curatau… dupa 5-10 minute iar se murdareau si tot asa :))

Mici popasuri prin astfel de locuri pentru cornuri, ciocolata, poze, discutii…

Continuam spre Sotrile, pe un drum de pamant pe care nu cred ca mai revenim 🙂 Desi, cea a doua jumatate a acestuia a fost chiar faina, cu coborari prin padure, poieni…

Pozele urmatoare sunt din a doua jumatate evident 🙂

Acolo era comuna Sotrile.

Prin frunze. Aici m-am murdarit mai rau decat prin noroaie. Frunzele erau pline de praf…

Hai ca nu-i rau.

Numai ca… aici o comitem si jalonand printre arbori ne tot ducem. Aproape convinsi ca „aia e”, mai continuam. Cand ne uitam pe gps, mai aveam putin si ne trezeam printr-un cartier al Comarnicului: Podul Lung 🙂

Ne orientam pe alte drumuri de pamant, iar urcam, trecem printr-o poiana cu o stana… si in sfarsit Sotrile. Asta ca sa ne tinem de traseul propus.

Numai ca nu era Sotrile unde trebuia sa ajungem fiindca pierdusem drumul ci, satul Vistieru al comunei Sotrile… adica am ocolit vreo 45 de minute.

Si ne tot ducem prin satul asta si prin toata comuna…

Urcand spre un punct panoramic. Anul trecut nu era nimic pe el, acum este un releu.

Sotrile si barajul Paltinu

Paltinu

De pe acolo de undeva am venit dinspre Secaria. Cred ca din Secaria si pana aici la punctul panoramic cel vestit… am facut 2 ore sigur 🙂

Releul Costila si Crucea de pe Caraiman, ultima se observa un pic mai greu.

Bucegii

Talea in stanga departe, Leaota si Gurguiatu in dreapta

Niste coborari pe sosea spre Campina ne pozitioneaza in spatele unor masini. Fiind ridicol sa te ajunga niste biciclete fie si la vale, astia au apasat pedalele si dusi au fost…

Dincolo de lacuri este Brebu…

1839

Vin apoi Plaiul Campinei, spitalul Voila… pe langa care trecem razand 🙂 ca niste „glumeti” veritabili ce ne simteam :)) Tot hlizindu-ne asa, ne trezim cu o masina in spatele nostru care statea dupa noi. Cum noi mergeam pe mijlocul soselei, soferul, un tanar educat nu ne deranja. In mod sigur, apropierea de spitalul respectiv crease in mintea omului niste justificari 🙂 Ma si gandeam sa-i strig cand trece, ca „ne-au lasat astia de aici, un pic pe afara!” :)) dar sigur ieseam pe undeva in decor.

Undeva pe coborarea de la spital spre Muscel este un loc de recreere, cu banci si multe gratare. Cum era multa animatie, gratare fumegand, ma trezesc strigand spre colegul de bicicleala: „care zici ca e al nostru?” Imediat, aproape toti de la gratare s-au uitat spre noi :))

In fine, iata-ne pe Muscel, unde este alt loc fain de recreere:

Facem dreapta spre Cornu, coboram niste serpentine, trecem un pod metalic pe care incape doar o masina si gata, hop in Cornu. Fiind panta mare, cobor de pe bicicleta si ma apuc de mancat o rulada. Pana la loc drept am mancat o rulada intreaga 🙂

Urcam spre manastirea Cornu dar nu pentru a o vizita… desi este un urcus solicitant, din directia noastra era calea cea mai scurta spre Crucea din Cornu. Urcusul e rau-rau si a durat vreo 10-15 minute. Dincolo de manastire surpriza… au asfaltat pana la Cruce. Si ce noroaie, si ce salbaticie erau anul trecut pe acolo…

De acolo am venit, un pic mai jos este manastirea.

Crucea de la Cornu

Mai facem un popas si aici… dupa care urmam un drum de pamant ce trebuia sa ne scoata in cartierul Frasinet ce tine de Breaza.

Drumul urca un timp dar apoi numai coboara….

Exista si un marcaj punct rosu dar nu stiu de unde vine si unde duce… ca nu are relevanta pentru mine zona in cauza 🙂

La un moment dat, o muzica data la maximum ne anunta ca ne apropiem de cartier. Vine si o intersectie de drumuri de pamant, ne oprim sa consultam gps-ul… parca ocolea ceva dar tot in Frasinet ajungea. Ce zicem noi? Hai pe aici, la vale…

Se vedea o ditamai casa, cu aspect de ferma…un gard dat intr-o parte… Cum era vale, ne tot ducem din inertie. Primul caine observat stationa linistit pe stanga, cred ca surprins. Din dreapta vad niste ciobanesti, unii legati, vreo 2-3 liberi, niste oameni prin curte… Era clar, noi treceam binemersi prin curtea unor bastinasi :)) Acestia au potolit cainii insa nu pe toti si ne trezim cu patrupezi pe langa biciclete. La mintea mea… iau mana de pe frana in ideea de a intra cu viteza intr-unul. Si asa erau hopuri, denivelari… abia a scapat cainele. Treaba este ca daca il buseam zburam cu bicicleta cu tot peste colegul din fata. Cainele poate scapa el dar noi pe panta aceea sigur ne rupeam ceva. Noroc ca a fost cainele mai destept…

Am iesit la asfalt si tot coborare pana la DN 1, iesind langa halta Nistoresti. Consultand mersul trenurilor am vazut ca aveam un tren peste 2 ore. Prin urmare, am mai facut 3 kilometri pe sosea pana in Comarnic ca sa ne oprim la o terasa….

Doua cafele Julius Meinl, o limonada, o pizza mare…. partea mea :))

Ne suim in tren, la casa de bilete ne-au spus ca nu aveau vagon de biciclete, chestia asta apare si pe site deci… nu ne-au dat bilete de bicicleta. Vine trenul si vedem ca exista un astfel de vagon, pentru biciclete 🙂 Oricum nu a venit controlorul si nu i-am dat niciun ban.