O noua actiune a Salvamontului din Busteni si o descoperire arheologica in Prahova

In acest sezon, salvamontistii din Valea Prahovei au avut mult de lucru, fie pe partii, fie pe munte, pe trasee… Mi s-au parut mai multe accidente ca niciodata.

La finalul saptamanii trecute, salvamontistii din Busteni au plecat in actiune pe Valea Alba, pentru a recupera corpul unui tanar de 35 de ani din Giurgiu. Corpul a fost observat de catre doua persoane si acestia au anuntat Salvamontul. Grea meserie, recuperezi un om si povestea lui, cineva va trebui sa-i anunte apoi familia, prietenii…

Tanarul purta la piept, intr-un buzunar, un trandafir rosu…

Purta pe cineva in suflet… Dumnezeu sa-l odihneasca!

….

Ziarul Incomod publica pe 14 martie, descoperirea unui mormant turanic in zona Targsoru Nou, cercetarile fiind intreprinse de catre arheologii Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie Prahova plus alti specialisti:

Mie mi se pare ca are craniul strivit, probabil pentru ca pe acolo este teren agricol si utilajele tot trecand…

De fapt, mormantul era un tumul cum sunt cu zecile sau sutele intr-o zona intinsa pe vreo 10 kilometri patrati. Va dati seama daca ar exista resurse financiare ce muzeu al tumulilor, osemintelor s-ar putea face fix in mijlocul campului, nu departe de DN 1, ca obiectiv cultural? Pentru ca esenta descoperirilor arheologice este sa apropii oamenii de astfel de descoperiri, constientizandu-i prin implicare, vizitare…  Din pacate, suntem mult departe de asa ceva… bani nu sunt pentru asa ceva. Am sa propun totusi d-lui Bogdan Toader, presedintele Consiliului Judetean ideea unui astfel de muzeu.

Oricum, daca treceti prin Ploiesti, nu ratati Muzeul de Istorie si Arheologie, unul din cele mai mari si mai inzestrate muzee din tara noastra.

Sursa foto: https://www.ziarulincomod.ro/galerie-foto-un-mormant-turanic-fost-descoperit-prahova/

Salvamontul din Busteni in atentia Patriarhiei si a Manastirii Caraiman

Se poate spune ca in acest an a venit „Mosul” la baietii din echipa Salvamontului din Busteni… trimis de Preafericitul. Mai exact, Patriarhul Daniel si-a amintit de sprijinul oferit salvamontisti atunci cand s-a pus piatra de temelie a viitoarei Biserici a Eroilor de pe Platoul Bucegilor. Adica pe la jumatatea lunii septembrie. Mai exact, atunci:

https://buceginatura2000.com/2018/09/16/custodele-coroanei-in-drumetie-la-crucea-de-pe-caraiman-ceremonii-la-monumentul-eroilor-punerea-pietrei-de-temelie-a-bisericii-eroilor-la-baba-mare-toate-intr-o-alergare-montana/#comments

In articol sunt cuprinse mai multe actiuni desfasurate in acea zi memorabila.

Asadar, Preafericitul Parinte Daniel, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane prin intermediul Manastirii Caraiman din Busteni a trimis o sumedenie de cadouri echipei Salvamont. Intalnirea dintre Biserica si Salvamont s-a realizat in cadrul Manastirii amintite, loc in care il gasim parintele staret David, Arhimandritul Manastirii Caraiman si Exarh al tuturor manastirilor si schiturilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucurestilor, un om special, sufletist si peste toate un bun organizator.

Darurile inmanate baietilor de la Salvamont Busteni au constat in echipamente montane complete: bocanci, geci, pantaloni, manusi etc.

Salvamontistii alaturi de parintele staret David

Maraton Piatra Craiului 2018 – nostalgia unor clipe

A 13-a editie. 100 de ani de la Marea Unire.

Sambata pe 06.10.2018, sute si sute de oameni uniti de aceleasi sentimente, au pornit in alergare din Zarnesti ca sa inconjoare Piatra Craiului. O noua editie de MPC. O noua revedere cu oamenii minunati care organizeaza acest eveniment special. O bucurie deosebita vazandu-l si auzindu-l pe Lucian Clinciu. De cate ori ma gandesc la acest Român, cuvintele sunt prea mici. Sa nu uitam vreodata ca, in timp ce politicienii si-au luat bucati din tara asta, lasand oamenii sa moara prin spitale, taind salarii, praduind banul public si vanzand orice se putea din tara asta ca si cum nu era si a lor, acest om de exceptie s-a implicat direct in bunul mers al societatii. Astfel, a introdus in Romania, de 13 ani, conceptul de alergare montana si l-a perfectionat permanent.

Anii trec si concluzia mea de acum vreo 9 ani este si va ramane forever in picioare. Lucian Clinciu, promotorul maratoanelor montane, in acele si aceste vremuri ciudate pe care le traversam, a salvat de la manelizare, incultura si derizoriu, zeci de mii de tineri romani. Introducand niste principii sanatoase, morale in primul rand, in competitiile sale, si oferindu-se permanent exemplu, chiar a facut pentru tara aceasta, ceea ce altii cu resurse mult mai numeroase, nu au reusit niciodata. Si nici nu vor reusi pentru ca Romania are nevoie de oameni de calitate, oameni care simt. Oameni care nu raman prinsi in dogme, ura, oameni care stiu ca trebuie sa nu ramanem indiferenti. Oamenii care simt si fac pentru ceilalti!

Nu stiu ce sa spun despre cursa mea la acest maraton. Pentru mine, orice intalnire cu acest OM sau auzul numelui sau imi creaza cel mai profund respect.

Lucian Clinciu

Ca desfasurare de evenimente…

Dupa ce circa o mie de alergatori pornesc in „Hora Craiului”, se organizeaza si o cursa a copiilor. Prin urmare, nu se face ceva doar pentru prezent ci si pentru viitor, pentru cei care vin dupa noi. Un om de exceptie, inconjurat de oameni tot la fel, sadeste in sufletele celor mici acele seminte din care se nasc oamenii frumosi, inteligenti, competitivi, altruisti, interesati.

Am alergat la acest MPC pentru a trai din nou acel sentiment de a fi printre persoane de un anumit fel. La startul MPC se aduna o alta Romanie, nu doar elita alergarilor montane. Aici se alearga in special cu sufletul si apoi cu picioarele. MPC este modelul ideal de educatie romaneasca superioara. Nu ai sa auzi o injuratura, nimeni nu se impinge, dialogurile nu sunt de colt de strada. Fiindca dincolo de nr. de concurs stau oameni de un anumit nivel. E important sa fii acolo, apoi lucrurile vin de la sine.

In zona de start s-a creat un culoar prin care treceau in aplauze cei care au castigat editiile anterioare MPC. Si poate ca unii alergatori montani nu mai sunt printre noi dar, ei vor fi amintiti mereu inainte de orice start la MPC.

Un sir urias de alergatori strabate Zarnestiul si urca spre Fantana lui Botorog si, mai departe, spre Magura. La Casa Folea, dupa vreo 7 km, cei din acel punct asteptau alergatorii cu limonada. La o ora de la start am intrat in padure, trecand de localnici si turisti, jandarmi, voluntari, toti implicati intr-un fel sau altul in acest concurs. Lucian Clinciu stie sa uneasca si acesta este un dar pe care nu oricine il are. Cand vrei sa intelegi un om, sa afli ceva despre el, cauta-i faptele frumoase. Ce a facut acesta, el cu mana lui!

O luam spre punctul La Table unde ma asteptam sa revad un alt om special: Cornel Spiridon. In fiecare an, el este in acel punct unde face o treaba perfecta. Sus pe varf era bursucul de Iulian Coserea. Evident, incurajarile lui sunt de genul: „Abia v-ati miscat!” 🙂 La maraton eram si cu prietenul meu de la liceu, Razvan. Dupa 20 de ani suntem tot aproape 🙂 Da, trebuie sa lasi in viata ta doar oamenii care vor sa fie acolo, oamenii in care te regasesti si cu care poti face lucruri si pentru tine si pentru altii. Daca traiesti doar pentru tine, viata devine o simpla apartenenta la o specie. Iti este de ajuns o privire de o fractiune de secunda ca sa stii ca esti sau nu acolo… Cam asa, ceva de genu’ 🙂

Vremea a fost perfecta, fotografi pe traseu plecati dis-de-dimineata, elicopterul SMURD „parcat” la Plaiul Foii, salvamontisti intinzand corzi, voluntari inimosi, in mijlocul padurii mult mai jos de refugiul Diana spre Coltul Chiliilor… o fata singura facea atata atmosfera incat nu aveai cum sa nu ramai impresionat. In diferite puncte ale Pietrei Craiului flutura drapelul Romaniei… sarbatorind Centenarul. Si mi-am amintit de un monument din Predeal pe care scrie: „Iubirea noastra, Romania!”.

La 2 ore si 45 de minute am trecut de vf. Funduri, in cealalta parte a Pietrei Craiului.

De la Plaiul Foii de unde vine o urcare solicitanta spre refugiul Diana am urcat mai mult in reluare… de la 13:30 la 15:03. In mijlocul potecii imediat dupa ce se incheia urcarea, o doamna ne-a intampinat in costum popular si felicita fiecare alergator. Pe la Coltul Chiliilor jandarmii montani aplaudau, incurajau, intrebau cum se simt cei care alearga…

Nu-i asa ca e alt film? Nu merge cu nimic din ce vedem la TV.

Romania are inca oameni de calitate. Romania adevarata rareori apare la TV, pentru ca lucrurile rele si scandalul primeaza si fac rating. Romania adevarata se cunoaste insa la pas, printre oameni.

Atat la start cat si la final, l-am intalnit pe Lucian Clinciu….

Asa ca, Maratonul Pietrei Craiului nu a fost despre performanta ci despre suflet, unire si bucurie.  Unicitatea acelor clipe m-a facut sa nu pot scrie nimic cateva zile! Tot respectul si multe multumiri tuturor acelora care intr-un fel sau altul, au luat parte la MPC 2018!

Sa ne revedem sanatosi in 2019!

Un week-end de Alpin Festival Film

Practic, prezentul week-end este dominat de acest festival.

Astazi, incepand cu orele 11, la hotelul Carmen din Predeal are loc o intalnire pe tema educatiei turistice montane, organizata in cadrul evenimentului „Alpin Festival Film”:

Sunt de parere ca aceasta dezbatere putea fi mult mai bine promovata si extinsa la autoritati si specialisti din Valea Prahovei, zona Brasov…

De maine insa, evenimentele cresc proportional cu interesul si timpul liber al fiecaruia 🙂 Sambata este clar ziua Busteniului: diferite proiectii incep cu orele 11 la Centrul Cultural „Aurel Stroe”, urmeaza apoi o Gala a Alpinismului Romanesc cu multi invitati… si imediat dupa aceasta are loc lansarea cartii „Cronica Salvamont” a d-lui Mihail Sarbu, cel care asa cum stim, a fost unul dintre fondatorii Salvamontului romanesc alaturi de fratele sau, Dan Sarbu. Practic ei au si infiintat echipa Salvamont Sinaia, una dintre primele echipe de salvare in munti.

La celalalt pol cultural al orasului Busteni, si anume la Castelul Cantacuzino, are loc lansarea cartii: „Sinaia in vremea regilor”, tot la orele 15:

Cartea are mai multe imagini decat text, este o cronica destul de inedita a statiunii Sinaia si voi reveni pe acest subiect in zilele urmatoare, intrucat cartea am cumparat-o recent. Are marimea unui caiet studentesc, 136 de pagini, o grafica superba, multe poze sunt prezentate in premiera. Pentru Sinaia si cei care vor sa cunoasca mai bine trecutul regal al statiunii este o carte foarte buna.

Tot la Castelul Cantacuzino se poate vizita incepand de maine si o expozitie de teracota:

Pentru cei care doresc sa se cazeze la Busteni, cei de la Alpin Film Festival au anuntat pe pagina lor de Facebook, ca dupa completarea unui formular si plata sumei de 30 lei/noapte in contul Clubului Alpin Roman, se pot caza la Caminul Alpin. Se recomanda sac de dormit.

Ziua Culturii Nationale si poduri in Valea Prahovei ca monumente istorice; Cumpene politice si montane

Cand incepi sa intelegi ca privitul la televizor, unele emisiuni, asteptarea stirilor de la o anumita ora, scandalul politic, vaitatul de stratul de zapada si altele asemenea, scormonitul pe Facebook sa vezi ce face unul sau altul, reprezinta doar timp pierdut din viata ta, pricepi talcul unei exprimari: „Cand am inteles ca totul depinde de mine, m-am linistit!” 🙂 Evident ca nu depinde chiar totul de tine dar in mare parte…

Am mai incercat sa mai prind cate o stire serioasa dar ti-ai gasit… Numai Tudose, unguri si Carmen Dan 🙂

Eu zic ca Tudose trebuie lasat sa mearga mai departe, ca altul din PSD sa-i ia locul, nu vad. Omul s-a obisnuit cu guvernarea, pana obisnuiesti altul… Si asa, daca si pe asta il schimba, lucrurile vor sta chiar rau pentru PSD. Poate le face Iohannis figura si nu mai nominalizeaza pe altul, reprosandu-le ca schimba premierii la semestru. Noi nu intram la socoteala…

Vad un sondaj pe Hotnews si vazand ca daca apas sunt al 11.000-lea zic gata, pe el, pe sondaj.

Intrebarea oricum e pusa nepotrivit, nu se da nicio batalie pentru conducere in PSD. Ideea este daca-l schimba sau nu pe Tudose. Eu zic ca nu-l schimba, ar fi o miscare politica foarte proasta.

Despre ministrul Carmen Dan ce mai poate fi zis? Este o greseala ca asemenea persoane ajung in astfel de functii. Am vazut orgoliile ei, razbunarea primitiva… Am vazut ca sta rau si la limba romana. Am zis ca oricare, cred: ok, nu a fost la niste lectii, se mai intampla. Hai ca se intampla inlocuirea lui „doar” cu „decat” sau ca nu deosebeste notiunile de prenume si pronume. Pana aici consider ca trebuie sa fim toleranti, acesta este nivelul educational. Insa…

Am vazut ceva care lamureste pe oricine in privinta acestui ministru. Daca nu mergi la scoala si fara sa pui mana pe creion, stilou, carte, tot stii ca primarul e ajutat de viceprimar, directorul de scoala are pe langa el profesori, preotul cate un dascal, prefectul e ajutat de subprefect si etc. Chestiile acestea nu se invata neaparat ci apar in viata de zi cu zi. Unii ziaristi au inceput sa rada de d-na ministru ca si-a trecut in declaratia de interese ca era SUPREFECT.

Din start m-am gandit la vreo inscenare. Adica trebuie sa fii din fundul tarii rau de tot ca sa scrii asa ceva. M-am gandit ca i-au sters bucla de la B, ca sa ramana P si sa o faca de rusine. Zic sa ma uit pe site-ul prefecturii Teleorman. Si da frate, asa si-a trecut in declaratie, ca e Suprefect. Pentru oricine e clar ca parcursul educational al ministrului de Interne este si minim si dificil.

Mai este tragedia din Bucegi, cu ghidul prins de avalansa. Nici nu stii ce sa mai zici. Orice se spune, apare cate cineva si pune altceva in partea cealalta. Ideea este ca fiecare este raspunzator pentru propriile decizii.

Nu ai ce cauta prin Valea Costilei si pe alte trasee interzise iarna, spun salvamontistii. Abaterea de la traseele turistice este interzisa si de Regulamentul Parcul Natural Bucegi. In fapt, nimeni nu poate sa se ia de tine, sa te sanctioneze, sa-ti restranga dreptul constitutional la libera circulatie. Salvamontistii emit astfel de avertismente pentru a nu intampla accidente si pierderi de vieti omenesti. Cei de la Parcul Natural o spun pentru conservarea faunei si pentru ca unele zone sa ramana cat mai salbatice.

Daca privim mai analitic in societate, observam ca am devenit o societate a dublului standard. Am echipament, am facut toti muntii din tara, imi permit sa ignor salvamontistii, poate sunt chiar mai bun decat ei. Despre altii pot zice ca sunt neechipati si inconstienti. Pe mine nu ma vad.

Daca mor prin astfel de locuri, evident ca nu am vrut nici eu sa mor si nici pe altii care vor veni dupa mine sa-i pun in pericol. Nu am vrut deci nici nu m-am gandit ca se poate intampla. Uite ca uneori a nu vrea tu, nu e sinonim cu a nu vrea intreg universul.

Sau, in timp ce arati spre aceia care defriseaza fara nicio limita, tu sustii petitii, o dai cu nenorocirea de la Rosia Montana si microhidrocentrale ce ucid pestii, tu cotrobai prin orice cotlon din muntii Romaniei. Iubesti catelusii, indemni la atitudine, in timp ce tu vanezi peisaje salbatice si faci concurenta prin presiune faunei salbatice. Dar asta nu se pune cata vreme esti in „tabara corecta” si curg like-urile. Un exploatator taie in Bucegi 100 de arbori in cateva zile. Sa zicem ca in Bucegi se taie 100 de arbori pe zi. In acelasi timp, in afara traseelor turistice se plimba intr-un an de zile, cel putin 20.000 de persoane, cifra minima. Unii de jos imping animalele in sus, ma refer la altitudine si la exploatatori si altii de sus (civilizati) le imping iar in jos.

Am invatat insa sa ma delimitez de astfel de cunoscuti ai muntelui. Fiecare traieste asa cum doreste. Cu timpul dobandesti o anume filozofie a vietii si-ti dai seama de niste realitati. Nu mai cumperi ursuleti de plus, da-o naibii, ca e clara treaba…

Mie, accidentul acesta de pe Valea Costilei mi se pare de un ghinion incredibil. Pe valea aceasta curg avalanse ca pe orice vale de abrupt. Diferenta este ca aceasta este ingusta si cand vine suvoiul de zapada, are si viteza si greutate. Am urcat si eu iarna astfel de vai de nu stiu cate ori, cand eram mai inconstient. Mereu insa ma gandeam ca daca dintr-o intamplare, sus in varful muntelui se rupe vreo cornisa, noi nu avem de unde sa stim. Si te trezesti ca vine peste tine si nu ai unde fugi, in stanga perete, in dreapta perete.

Si cand ma uit la casca gasita si sparta a ghidului, nu-mi pare a fi una de alpinism. I-au gasit rucsacul, cei doi pioleti si cele doua manusi. Pe el, nu. Zici ca e cel mai afurisit ghinion. Nu reusesc sa-mi imaginez cum te ia avalansa si cum ti se gasesc doar manusile, pioletii, rucsacul si bucati mici din casca. Adica in marea alba gasim o manusa aici, mai incolo inca una… si alte chestii mai mici.

Prima oara cand am auzit ce s-a intamplat pe Valea Costilei si ca i-au gasit rucsacul, am zis ca sigur a scapat din avalansa si trebuie cautat mult mai la vale, in padure. La gerurile din ultimele zile si daca scapa din avalansa, ar fi murit insa de frig.

Sursa: Salvamont Prahova

Sa ajung si la initiativa culturala dintr-o astfel de zi. Ziua de nastere a poetului Mihai Eminescu devenita Ziua Nationala a Culturii…

Stim ca in Valea Superioara a Prahovei nu sunt constructii cu o vechime impresionanta. Si asta pentru ca abia dupa anul 1840 a inceput sa creasca interesul pentru zona aceasta. Pe la 1846 s-au apucat de realizarea unei sosele care sa lege Campina de Predeal. Pana atunci se circula fie prin defileul de la Posada, fie pe drumul greoi de deasupra defileului, realizat de armata austriaca dupa 1700. Abia au ridicat in 5 ani, biserica manastirii Sinaia si alte adiacente, intre 1690-1695. Deci, cu accesul era jale mare 🙂

In 1846, domnitorul Gheorghe Bibescu incepe la sosea, vine Revolutia din 1848, stagneaza lucrarile. Le reia domnitorul Barbu Stirbei, mai face ceva si Cuza, lucrarea se incheie la modul serios pe timpul lui Carol I. Aceasta este povestea in mare, a primei sosele de pe aici.

Insa, mai sunt martori vii ai acestei sosele!!

Adica mai sunt niste poduri din piatra ramase ici-colo, care nu au cine stie ce degradari. La ele au lucrat ingineri romani si francezi. Sunt scoase evident din circuitul rutier. Acestea sunt:

1. Podul de la Florei – Comarnic, cartier Posada

Realizat in anul 1855

2. Podul de la Izvor – Sinaia:

3. Podul de la Valea Marului ridicat in 1859 si ingropat in tot felul de resturi de la reabilitarea soselei.

Intr-o adresa catre mai multe institutii locale, judetene si nationale, am propus declararea acestora drept monumente istorice. Cu siguranta, nu va fi nimeni fericit de initiativa sau prea putini, dar ce sa facem? De-a lungul istoriei nu prea am pastrat prea multe, poate cine stie, incepem sa conservam. E vorba de niste frumuseti arhitecturale, niciodata nu se vor mai construi alte poduri din piatra pe aici 🙂 Oricum, doar o mana de oameni de la Comarnic la Predeal poate mai stiu ce reprezinta aceste constructii.

Pozele sunt din cartea „100 de pasi in timp – un alt fel de ghid despre Valea Superioara a Prahovei si Parcul Natural Bucegi”.

O Lege a Muntelui si „realitatea” construita. Unde este viitorul?!

I-au ingropat/incinerat pe copiii morti in avalansa. Gata, de acum viata continua…

Ca de obicei, in astfel de cazuri, am avut mii si mii de opinii, puncte de vedere. Tocmai de aceea, spun unii, ar trebui o Lege a Muntelui. Corect, ar trebui! Daca peste un milion de turisti intra anual doar in Parcul Natural Bucegi, e clar ca trebuie asezate lucrurile.

Ce am inteles din aceasta nenorocire:

Că ii poti ignora pe salvamontisti cand ai mers pe muntii din afara tarii, ca poti spune ‘cine sunt astia’. Ca poti ignora prognozele institutiilor statului si chiar vremea care isi desfasoara episoadele ei in fata ta. Ce daca ninge, parca nu a mai nins si altadata.

Că televiziunile si mass-media in general cauta senzationalul si mai deloc etica. Adica daca ar fi loc in cosciug, s-ar baga cineva si acolo ca sa transmita live.

Că peste noapte, tot ce iti trebuie pentru a fi expert este doar un cont de Facebook. Ai cont, le stii pe toate.

Că exista o infima categorie de oameni care vad lucrurile clar si ar fi procedat altfel, dar si o larga categorie care, totusi, de teama, nu ar fi plecat pe o astfel de vreme, in drumetie montana.

Că stirile senzationale nu au acaparat doar importante spatii publice ci si mentale, ceea ce a dus la o falsa cunoastere a muntelui. Pe munte au aparut astfel, tot felul de scenaristi si televizionisti care dupa doua-trei ture aveau muntele la degetul mic. Anii au trecut, ei circuland cu orice altceva dar mai putin pe jos, si tot dand stiri montane, au devenit repere ale celor din orase, care tanjeau dupa un crampei de munte.

Că atunci cand te apuci de munte si ai o varsta, trebuie sa fii constient ca poate niciodata nu vei avea reflexele sau cunostintele pe care le are cineva nascut acolo, si care face asta de mic copil. Poti duce copilul mic pe munte daca stai la oras, insa nu este acelasi lucru ca si cum ar trai acolo. Chestiile acestea cu recorduri, omologari de cel mai nu stiu cum in nu stiu mai ce, sunt simple infantilitati, spoieli de experienta montana.

Că multi se uita prea mult la filme, la canale tv, vad tehnici de supravietuire, aventura prinde contur in cadrul imaginar conturat si apoi debarca la Busteni, in gara, cu rucsaci astronomici, plini de toate prostiile care nu vor fi de folos vreodata. Bandana, ochelarii, bocancii, pioletul, izoprenul, sunt la vedere, pentru a se intelege ca ei fac o chestie serioasa. Sunt echipati pentru „orice”, ca vremea, nu-i asa, se schimba rapid pe munte…

Mai sunt multi de „Că”…

Pentru ca e lumea lui fac ce vreau, trebuie o lege a Muntelui, trecuta prin Parlament. Ai ignorat avertismentele Salvamont, esti pe cont propriu. Ii suni sa te salveze, esti bun de plata s.a.m.d.

Iata mai jos, cateva capturi din discutiile montaniarzilor pe Facebook. Le asez aici, ca sa intelegeti ca nimeni nu poate lua decizii mai bune in locul tau.  Degeaba te raportezi la guru muntelui, nu vei fi ca el, nu va fi ca tine, sunt lumi separate. Inainte de a te masura cu muntele, alearga prin parcuri, margini de paduri, abordeaza apoi cu altii, trasee usoare cu rucsacul in spate, ia-ti cat mai putine la tine pe aceste trasee, ca sa simti lipsa la ce trebuie sa ai permanent la tine. Nevoia iti fixeaza in minte tot ce nu trebuie sa uiti cand te vei lua de o drumetie serioasa… si nu lista de sfaturi montane pe care o vezi pe tot felul de site-uri, nascute fie pentru publicitate, like-uri sau din cine stie ce frustrari.

Un om cu experienta care stie ce vorbeste. Pe Retezat au fost dupa o ninsoare zdravana, doua grupuri: unul mare, unul mic. Normal, niciunul nu avea ce sa caute in acea zi, mai bine mai asteptau 2-3 zile. Un grup a patit-o, altul nu. Supravietuitorii avalansei au fost salvati de cei din primul grup. Dupa mine, ambii lideri de grup au gresit grav. In asemenea conditii meteo iti asumi raspunderea pentru tine, nu duci si pe altii. Un lider bun este unul care le preda invataceilor prima regula a muntelui: prudenta. Evident, ca fara acel grup de 50 persoane, cei loviti de avalansa, cred ca ar fi murit de frig. Insa nu avem de a face cu eroi si salvati, ci doar cu persoane care au tras si pe altii dupa ei, in conditii in care se putea muri.

Vedem ce inseamna mass-media si recordurile, directiile gresite in abordarea si intelegerea muntelui. Nu inseamna ca nu trebuie sa mai faci performanta sau sa nu duci copilul pe munte. Inseamna ca tu poti pleca si la 2 noaptea, pe frigul cel mai cumplit, este strict treaba ta. Cand tragi pe altul dupa tine, nu mai este acelasi lucru…este o mare raspundere.

O marturie credibila, venita chiar din grupul celor 50. Liderul scolii de ghizi ca multi alti oameni de munte, poate strabate muntii cam pe orice vreme. Are antrenament, experienta, urmareste iarna liniile de creasta si nu traseele de vara inzapezite. Cand ai o vreme nenorocita si pericol de avalansa iminent, te uiti insa la cei 50 de oameni si zici: „hopa! ce naiba fac? unde-i duc pe astia 50?” Cand e vorba de tine e usor, cand e vorba de altii, te apasa o enorma responsabilitate. Daca te apasa, daca nu, ii iei ca pe oi si la drum…

Apoi, cineva a cautat pe site-ul ANT sa vada daca sunt autorizati acesti ghizi care umbla pe munti. Unii spun ca nu au gasit. Ma cam indoiesc sa faci de capul tau scoli de ghizi fara sa fii tu insuti autorizat. Dar e posibil!

Un ghid bun il formezi dupa ani de zile, de aceea si costa destul de mult astfel de servicii. Un ghid face foarte multe: fise, programe, tabele, stie legislatia, cunoaste oamenii care-i conduce, vorbeste cu toti, e primul care rezerva, care aseaza turistii in autocar, la masa etc si apoi se gandeste la el. Cand lucrezi cu agentii si hoteluri renumite, aia nu accepta sa o dai in bara sau sa fii iresponsabil. Niciun operator de turism serios nu lucreaza cu persoane care nu sunt autorizate de catre ANT. Scolile astea de ghizi pentru multi inseamna tehnici de supravietuire, mers incolonat, carat de rucsaci, haiducie. Ce lectii de management al riscurilor sa dai, cand pleci pe munte cu 50 de tineri, in asemenea conditii? Departe de mine gandul ca omul nu stie muntele, el insa are mentalitate de Legiune Straina, de luptator, iar aspirantii la titlul de ghid nu sunt si nici nu vor fi niste soldati.

Un punct de vedere extraordinar.

Multi au indemnat la liniste si la respect fata de victime si fata de cei care au scapat cu viata. Sa fim nu stiu cum, sa dovedim respect, sa ne oprim, ca este o tragedie…

Deci, in viata asta una din chei, ca sa o parcurgi asa cum trebuie, este sa ai bun simt. Cu bun simt faci cu mult mai multe decat daca ai fi pragmatic. Pragmatici si nepasatori sunt ucigasii, oamenii fara scrupule, care la finalul vietii vad ce au pierdut dar nu mai pot schimba nimic. Insa, nu trebuie sa confundam bunul simt cu spusul adevarului in fata. Nu o sucim acum, ca bietul parinte trebuie sa-si planga copila, traieste marcat pe viata. De fel, nu doresc raul nimanui, merg pe ideea ca timpul, Dumnezeu, viata, rezolva aceasta problema mult mai bine decat noi. Dar, acest om, maniac dupa recorduri, trebuie sa-si aline durerea la Puscarie. Acolo ii este locul. El si-a ucis propriul copil, el este autorul moral, pentru ca el i-a bagat in zona de avalansa.

Evident ca nu a vrut asta, dupa cum ce sofer vrea sa ucida pietoni?.. Asa cum unul se suie beat la volan sau calca neatent un om pe trecere, asa si altii umbla zapaciti prin tot felul de locuri periculoase. Ai omorat oameni beat, te duci la puscarie. Asa trebuie si in zona montana cand mor unii din cauza altora. Sa lasam mila si compasiunea pentru acest inconstient care nu este la prima abatere, el tot recidiveaza. Multi nu inteleg cum la experienta lui a gresit astfel. Uite ca se poate! Pentru ca mergi de 999 de ori in zone de risc si nu se intampla nimic, apoi intervine obisnuinta, simturile nu mai sunt in alerta. In mod sigur, din cauza cetii dense nu a vazut zona in care se angajase, altfel nu s-ar fi bagat pe acolo. A fost o decizie eronata, de moment. Si cand din cauza ta mor oameni, ca ai vrut sau ca nu ai vrut, te duci la Puscarie. Ai omorat niste oameni, ce sa faci in libertate???

Vlad Petreanu in articolul sau, pune punctul pe i, cu acest domn cu experienta montana, patimas al recordurilor.

http://www.petreanu.ro/omorat-copiii-retezat/

Intai umbla cu copilul in spate fara casca, apoi i-a dus prin zona de avalansa. Insa, acest episod sa fie oare singurul? Mai sunt pe net, marturii ale unora care spun cum prin alti munti, nu ai tarii, forta copila cea mare la efort, cum trecusera un curs de apa, pe frig si cum copila fiind la o anumita perioada a racit puternic…

http://adevarul.ro/locale/hunedoara/traumele-cumplite-spatele-marilor-succese-copiilor-alpinisti-fost-desfiintat-tatal-dor-getei-popescu-modul-si-a-tratat-fiica-1_58ff478e5ab6550cb88ac8d1/index.html?ref=yfp

Prin urmare, sa terminam cu povestile ca parintii trebuie sa-si doreasca nu stiu ce de la proprii copii, impingandu-i la nu stiu ce fel de eforturi. Cand chinui astfel copiii, nu cred ca te mai poti numi parinte. Copiii nu sunt soldati, nu sunt animale, nu se instruiesc cum esti tu format.

Acest domn este foarte posibil sa fie personajul principal dintr-un alt accident, intamplat in Bucegi in anul 2005. Atunci un tata si o fetita de 10 ani, au ramas izolati, noaptea, pe un traseu spre varful Omu. Si tot iarna. Tare mi-e teama ca tot de acest om e vorba, doar ca era cu fata cea mare, nascuta in 1994.

Priviti cati oameni si-au riscat vietile si atunci.

http://ileanachindia.blogspot.ro/2005/03/teste-la-frig-16-februarie-1-martie.html

Dragostea de munte se poate insufla in diferite moduri, nu sa dormi cu un copil in zapada, pe la 2400 m altitudine. Se poate verifica pe cine au salvat in 2005, salvamontistii, intre 26-27 februarie. Daca este acelasi personaj, omul isi poate plange durerea, ca evident ca este o durere, pe patul unei Puscarii, de unde isi poate scrie memoriile vaste. Nu e vorba ca-l judec eu, ca nu am mila, nu stiu ce. Problema este, ma intreb asa, ca parinte: ce mai trebuie sa mai faca acest domn, ca sa-l ia cineva la intrebari? Sper sa fie omul de la cele mai mari altitudini care face puscarie; sa mai doboare un record.

Iar daca de Legea aceasta a Muntelui, se apuca vreodata cineva, se va face vreun colectiv de lucru, atunci ca sa functioneze si sa se intample ceva, trebuie ales un lider. Cea mai abilitata persoana din Romania, care a dovedit ca poate uni oameni cu aceleasi pasiuni, un om de o calitate morala superioara, un super om, persoana care este un exemplu pentru mii de oameni de munte, este d-l Lucian Clinciu.

Mai jos, cum vorbeste, cine este, ce gandeste. In opinia mea, acest OM este cel mai bun lider montan din tara:

Pe la minutul 7:50… „in momentul in care incerci sa dezvolti ceva, nu faci lucruri care-i distrug pe oameni…”. Asa gandeste un om responsabil…

Stiri si imagini

Peste exact 2 luni de zile vom sti cine este Primarul Orasului Busteni. Pe 11 iunie vor fi alegeri deoarece… fostul primar este acum in Senatul Romaniei. Stim si primul candidat la functia de primar: consilierul local Mihai Totpal, presedintele P.E.R. Busteni.  In opinia mea, este optiunea secunda dupa cea a PSD-ului. Nu se stie deocamdata care este optiunea PSD, dar calculele arata ca nr. membrilor acestui partid a decis mereu alegerile. Cred ca d-l Mihai Totpal este o optiune buna pentru oras, in principal pentru ca este tanar si a aratat ca poate face niste lucruri.

Se voteaza doar primarul, nu si echipa de consilieri. Iar majoritatea in Consiliul Local, o are evident tot PSD-ul. Astfel ca, noul primar va fi… fie de la PSD, fie va trebui sa faca o alianta cu acest partid. Personal, as vrea ca actualul viceprimar, d-l Nae Savel, care are experienta in administratie, si totodata atributii de primar, sa duca toata treaba pana la capat. Ei au propria echipa, iar un razboi intre primar pe o parte si viceprimar plus consiliul local de cealalta parte, ar fi ultimul lucru de care are nevoie orasul. Peste 3 ani, oricine poate veni cu o echipa. Deoarece, ca sa faci ceva pentru oras ai nevoie de o echipa. Cred ca ar functiona si d-l Mihai Totpal primar si d-l Nae Savel viceprimar.

Ramane de vazut care va fi optiunea PSD.

Dupa cum multi au aflat, Salvamont Bran nu se va desfiinta:

Ieri au fost alegeri judetene la PNL si aflam ca primarul din Sinaia, d-l Vlad Oprea, a fost ales vicepresedinte.

Salvamontul din Dambovita a fost luat un pic la intrebari de d-l Vali Calcan proprietarul hotelului Pestera 🙂 Ei postasera ieri ceva cu vremea, aratau ca e frig si domnul respectiv admira peisajul cu soare la cativa metri de ei 🙂 Unii salvatori montani nu fac niste lucruri cu intentie rea, ci preiau din diferite surse starea vremii.

Cum toate echipele Salvamont din Bucegi au cont de Facebook, eu le-as face rugamintea ca la fiecare ora din zi sau macar la 2-3 ore, sa posteze cate o imagine cu cadrul natural din care sa reiasa starea vremii din acel moment. Plus viteza vantului, temperatura… Asemenea informatii ar fi deosebit de folositoare pentru turisti si s-ar incadra cu succes in activitatea de prevenire a accidentelor.

La articolul anterior, am niste comentarii nepublicate, pentru ca raspunsurile se gaseau in articol, ceea ce arata ca „specialistii” nu au citit tot, deci nu stau iar sa le scriu la fiecare in parte 🙂 Si, de asemenea, comentatori care ma lauda, zic si fac aprecieri. Desi vin de la niste nume in domeniu, nu le public, pentru ca nu doresc aprecieri. Multumesc tuturor pentru interes, dar aici comenteaza oameni simpli. Este super sa fii om simplu 🙂

Consider ca pe subiectul Posada, chiar sunt extrem de documentat si cand sunt atatea dovezi si lucrurile se leaga astfel, realitatea devine evidenta. Ca nu esti parte din ea si nu-ti convine, este pentru ca nu ai vrut si ai considerat ca doar tu ai prin lege nu stiu ce drepturi in a scrie istoria nationala. Deci daca nu e ca tine, altii nu conteaza 🙂

Statul nu a acordat dreptul de a sapa doar arheologilor. Si altii sapa dupa sare, petrol, pentru a ingropa conducte etc. Daca activitatea celor cu detectoare se considera ca distruge nu stiu ce, nu aparea o lege care sa o permita. Cata vreme nu se sapa in situri arheologice si se preda ce se gaseste conform legii, totul e cum trebuie. Descoperirile intamplatoare si valoarea celor descoperite sunt cu mult mai numeroase si mai mari decat cele realizate de cercetarea arheologica cunoscuta. Ceea ce in niciun caz nu inlocuieste acea cercetare si nici nu o va inlocui. Cumva, si detectoristi si arheologi ar trebui sa lucreze in comun. Nu vrajeala cu iti da nu stiu cine o recompensa si constati ca trebuie sa dai statul in judecata pentru ea, nu inscenari ca ai sapat si nu e voie si alte povesti. Ar trebui astia cu detectoarele sa infiinteze un sindicat, o asociatie ceva 🙂 Pentru ca daca te uiti in Repertoriul Arheologic National, sunt mii de situri arheologice care nici macar nu au fost cercetate cum trebuie. Iar in ritmul actual de lucru al specialistilor, ne vom scrie o istorie reala peste sute de ani 🙂

In noi sunt de fapt, cele mai mari comori 😉

Cireasa de pe tort este ca detectoristii fac descoperiri in cu totul alte locuri decat in situri arheologice. Va dati asadar seama cate se mai ascund in pamantul acestei tari. Imaginati-va ce s-ar intampla daca statul ar spune: de maine rugam detectoristii sa se organizeze in echipe de 5 persoane si sub indrumarea unui arheolog, sa ia siturile arheologice la rand. Fara sa se dea nicio recompensa, ci doar sa contribuie cu totii la aflarea adevarului istoric. Cred ca din atatea mii de locuri, ar iesi la iveala tot felul de tezaure si marturii cu o valoare inestimabila.

Ganditi-va ca plaja Marii Negre nu a fost cercetata niciodata cu detectorul pentru ca este interzis. Sa o iei de la granita cu Bulgaria pe langa fostele colonii grecesti, ce ar insemna? Sa iei toate cetatile de pe dealuri si munti. Datele principale despre un sit se cunosc, deci nu ai ce sa strici, dimpotriva, completezi. Pai numai la catalogare le va lua ani de zile specialistilor. Am auzit pe multi spunand ca mai bine sa ramana in pamant, sa aiba si generatiile viitoare 🙂 Nu pot sa cred ca nu reusim sa depasim barierele acestea stupide, comuniste, superstitiile si balcanismele.

Oare ar fi rau sa propun asta? Adica eu sa o prezint unor alesi si ei sa o duca mai departe?! Cine stie cum se aranjeaza lucrurile 🙂

Multi vad dar nu inteleg. Acolo este o padure ridicata peste aluviuni groase de cel putin un metru.

Drum candva pietruit, azi o simpla poteca folosita de animale. „Pavajul” se observa ca nu e din perioada regala.

Nu e drumul austriac cum am fost intrebat. Este un drum de acces realizat cel mai probabil intre 1950-1960.

Apropo de drumuri, sus, este un drum de exploatare care pare ca se opreste la acel peisaj superb. Dupa perdeaua de zade este golul alpin. Cred ca este o buna varianta de plimbare dupa prima zi de Paste.

Peisaj zic eu. Cand ma uit mai bine la pietrisul de prin jur vad un animal mort…

Ce naiba o fi, cu coada asa mica? 🙂 Labutele sunt asemanatoare cu jderul, nevastuica. O fi vreun pui de nevastuica, luat de ape. Si culoarea blanii e ciudata.

Cica… ce tot ma uit la toate prostiile si mortaciunile :)) De fel, sunt un om curios, imi place sa stiu cat mai multe.

De exemplu, un prieten bun… stie unde s-a prabusit un avion american in timpul celui De-Al Doilea Razboi Mondial. Bine, nu mai este nimic acolo dar as vrea sa pozez zona. E la noi, in judetul Prahova. Si ca sa nu-l stresez si mai mult, i-am zis ca-l ajut pe acolo la treaba, la ce vrea el, doar sa merg sa vad. La pas, am mai strabatut eu acea comuna :)) Dar el acolo a copilarit, e mult diferit asadar. Acum incerc sa fiu linistit, si sa nu-l intreb de prea multe ori cand mergem, adica sa nu-l stresez; ca sa nu-i para rau ca mi-a zis 🙂