Alte fonduri pentru Azuga; Catarare pe Vanturisul inghetat; Zi gratuita pentru azugeni; Exploatari pe Valea Cerbului

As incepe mai intai cu exploatarile, cu vestile mai putin bune. Pe Valea Cerbului, pe partea cu Bucegii, taierile de padure sunt in toi, se taie de parca ar trebui realizat un culoar pana langa stanca muntelui. Responsabili ar fi personaje din Dambovita si din Valea Doftanei, bine vazute de administratorul padurii regale. Padure aflata in Parcul Natural Bucegi, un arhaism evident, o forma demult expirata care nu mai spune nimic nimanui.

Am tot vazut in ultimele luni foarte multi angajati ai Romsilva suparati, cerand arme, aparand un statut, uniforme, ei pazesc padurile si cad victime… La o scara microscopica au dreptate. La un caz de agresiune asupra unui padurar care-si face treaba poti trece in cealalta parte sute de complicitati ale tovarasilor de breasla la despuierea Romaniei de zestrea verde.  Romsilva are o imagine negativa pentru ca institutia si-a facut-o. Fara sprijinul tacit sau deschis al celor de la Romsilva, in Romania nu am fi vazut defrisari la o scara atat de mare. Asa cum spuneam acum 10 ani, aceasta institutie ar trebui desfiintata in totalitate si reinfiintata o alta pe baze noi. Cu foarte multi absolventi de silvicultura, cu tot felul de specialisti. Cat timp se infiinteaza institutia noua, padurile sa fie in grija Politiei, Jandarmeriei, Garzilor Forestiere sau de Mediu… sunt destui. Si lasate de izbeliste, paguba nu este la fel de mare ca existenta institutiei in sine.

Romsilva e rotita indispensabila a mafiei lemnului. Putinii oameni in verde care incearca sa-si faca treaba, sunt obligati la un adevarat balet. Sa-si faca si treaba si nici sa se puna rau cu factorii de decizie. Sa mai scape si cu viata cateodata…

Asa cum foarte multi au observat, pe Valea Cerbului, pe partea cu Bucegii se taie si se transporta busteni cu nemiluita. Niciun control pe acolo. Nimeni nu trece ca sa nu fie probleme. Ma refer la institutii abilitate. Mai apare cate un cetatean si filmeaza apoi posteaza pe Facebook. Cum a surprins dezastrul. Imediat forwardistii, de altfel unii dintre ei chiar reprezentanti de infractori pe bune, incearca sa mimeze o imagine de afectati, dau filmarea mai departe. Pentru ca nu inseamna nimic pentru nimeni, nu e pentru nimeni periculos. Intr-un fluviu de imagini nici nu conteaza picatura pe care o adaugi tu. Si nu se intampla nimic.

DB76WAL…captura din filmarea distribuita pe Facebook. S-a distribuit, „s-a rezolvat”, azi este o noua zi, actiunea incepe iar… dar cu alti busteni si aceleasi masini. Nimeni nu a sunat, nimeni nu a anuntat transportul, pentru ca nimeni nu vrea probleme. Eu nu inteleg faza cu share pe Facebook in astfel de situatii. Adica trebuie sa ne vaicarim impreuna sau cum? Cine distribuie nu stie cui sa se adreseze? 🙂

Bineinteles, ca urmeaza sa ne lamurim daca exploatarea din Valea Cerbului-Parcul Natural Bucegi este in regula. Nu din perspectiva actelor ci din perspectiva celor existente in teren.

La Azuga toata lumea stie ca miercurea e liber pe instalatiile de teleschi si banda:

Imagini spectaculoase de la o actiune de catarare pe gheata in zona muntelui Vanturis. Mai exact, una din cascadele mari din Vanturis a inghetat dand ocazia unor localnici pasionati sa o urce:

Unul dintre protagonisti, Ciprian Goran „Gorby” instructor la Centrul Montan al Jandarmeriei. Foto: Ciprian Goran

La urma o veste foarte importanta. Primarul din Azuga, d-l George Barbu si echipa sa, au reusit sa atraga noi fonduri pentru localitate…

Fara echipa nu faci nimic, mai ales in acest domeniu. Se poate spune ca modelul si lectia Vlad Oprea au fost insusite perfect la Azuga.

Predeal: Ziua Unirii Principatelor Romane si un concurs; Oferta de Paste la Busteni – Vila Leonida

Mica Unire…

24 ianuarie 1859 a fost ziua in care interesele nationale le-au invins pe cele straine. Pentru ca si atunci, ca si acum, multi din Adunarile Elective (un fel de Parlamente de altadata in Moldova si Tara Romaneasca) serveau alte interese. Unii erau cu austriecii, altii cu rusii sau cu turcii… Totusi nu la aceeasi scara ca si acum, cand e la moda tradarea intereselor cetatenilor care te-au ales si upgrade-ul la tradarea de tara.

Modernizarea tarii, educatia de calitate, trimiterea in functii a oamenilor seriosi, cu un anumit profil, ne va scoate din mocirla; candva!

Alexandru Ioan Cuza a invins atunci boierimea dar, tinand cu tara, a devenit dusmanul bogatilor, ciocoilor, care l-au inlaturat. Uitati-va in genealogia celor care au furat tara dupa 1989, la parlamentarii care nu au facut nimic pentru tara, o sa vedeti la multi niste similitudini. La o scara mai mica sau mai mare, cei din familiile lor au facut exact la fel la timpul lor.

Adevarata unitate este aceea cand pentru un obiectiv, ne zbatem mai multi. Daca te pierzi in „sa mai vedem”, „oricum nu se schimba nimic”, chiar nu se va intampla nimic bun.

Trebuie sa nu stai in banca ta niciodata. Trebuie sa te intereseze ce se intampla in jurul tau, sa te implici dupa posibilitati.

Sabia lui Cuza aflata la Muzeul National Cotroceni

Azi, la Predeal:

O zi frumoasa…

La final, participantii s-au prins de maini intr-o hora a unirii…

Foto – Facebook: Visit Predeal

Un alt concurs in Predeal:

Si o oferta la Busteni:

Ziua Unirii Principatelor Romane la Sinaia; Localnic decedat pe Bucegi; Cercul de Istorie al Liceului din Predeal; Aniversare si concurs la Ioana Hotels

Maine la Centrul Cultural „Carmen Sylva” din Sinaia se sarbatoreste „Mica Unire”. Se sarbatoreste pe 23.01. desi momentul istoric a avut loc pe 24.01… aceasta deoarece ziua de vineri 24.01. este libera.

Niciodata nu am sa inteleg astfel de lucruri. O zi se sarbatoreste exact in acel moment, nu mai tarziu, nu mai devreme. Este raspandita in toata tara aceasta treaba. Eu zic ca este bine sa vii la serviciu cateva ore in astfel de zile ca sa cinstesti istoria… Culmea este ca nimeni nu sarbatoreste Revelionul cu zi mai devreme :)) E ca si cum tu te decizi ca zilele de Sf. Ion sau de 8 Martie sa le sarbatoresti cu o zi mai devreme 🙂 Pai ori sarbatoresti 8 Martie ori 7 Martie? 🙂

Cat de bine ai organiza un eveniment, 23 ianuarie nu va inseamna niciodata 24 ianuarie. Ce daca 24 ianuarie este zi libera, cu atat mai bine poti sarbatori crearea statului roman modern; nu mai esti limitat de programul de serviciu; stai cat vrei si pleci cand vrei. Nu ma refer neaparat la Sinaia… dar s-a ivit ocazia de a deschide acest subiect.

Afisul evenimentului:

Astazi a fost scos de pe un versant al Bucegilor, din bazinul hidrografic al Vaii Babei, corpul unul localnic disparut de cateva zile pe munte. Nu se cunosc prea multe despre imprejurarile cum a ajuns acesta pe munte, se pare insa ca nu a furnizat informatii cat de cat precise salvamontistilor. Astfel, a fost localizat abia dupa 5 zile, fiind gasit decedat.

La Busteni, Gicuta Andronie era cunoscut de foarte multa lume. Nu era un om care sa urce periodic vai si munti, era insa un baiat de toata isprava, respectat de toata lumea. Adesea seara, drumul meu trecea prin fata casei lui si mai schimbam cateva vorbe. Nu inteleg de ce a plecat pe munte, nu inteleg cum desi nu era ceata, a ajuns in afara traseului marcat tocmai pe acea vale. Poate ca a alunecat… Poate ca in ciuda aparentelor niciodata nu vom sti cu adevarat ce este in sufletul sau mintea cuiva…

In zona accidentului… atat de aproape de traseul turistic ce coboara pe Piciorul Pietrei Arse. Foto: Nae Cojanu, sef Salvamont Sinaia

Mai departe voi posta anuntul celor de la Ioana Hotels, daca nu ma insel singura locatie de 5 stele din Valea Prahovei:

Pe pagina de Facebook este inca valabil concursul unitatii turistice, mai sunt niste zile de concurs 🙂

Am lasat la urma si o veste frumoasa… De azi, la Predeal, in localitatea de la fosta frontiera, exista un cerc de istorie alcatuit din mai multi elevi ai Liceului Teoretic „Mihail Saulescu”…

Cu pasi mici… generatia tanara abordeaza o istorie care le apartine…

Cand Busteniul a functionat ca un intreg

De cateva zile cei din Busteni impartasesc pe Facebook o bucurie. Este o bucurie comuna, a multora, atat a celor care au participat direct cat si a celor care au auzit de ea mai recent.

Mai concret, o doamna in varsta traia in conditii incompatibile cu anul in care traim. Multe familii sau firme, au contribuit in ultima vreme la ridicarea nivelului de trai al acestei persoane, impulsionate unele dintre acestea si de oamenii Bisericii Ortodoxe din localitate. Peste toate insa, a intervenit administratia locala implicata cu toate structurile sale.

Au luat-o pe acea doamna din magazia in care vietuia si au mutat-o intr-o garsoniera noua. Asa cum se stie, Busteniul nu a mai dat dovada de unitate de foarte multi ani. Iata ca, in fata unei situatii de exceptie, orgoliile nu-si mai au rostul, certurile par stupide. O astfel de situatie a facut ca oamenii sa conlucreze si, de ce nu, sa salveze o viata de om. Bunurile se mai strang, banii se mai fac dar viata cand se pierde, e pierduta pentru totdeauna.

Da, e liniste la Busteni, pentru ca tot ceea ce a fost diferend personal sau general, s-a uitat pentru un timp. Intr-un oras ca Busteni, o statiune, un oras nu tocmai sarac, evident ca e loc si de mai bine, anumite cazuri sociale socheaza.

In sfarsit, dupa cine stie cati ani petrecuti in semi-salbaticitie, o fiinta umana isi recapata demnitatea ajutata de comunitate.

Povestea a fost cel mai bine relatata de d-l Radu Stanciu, coordonatorul sectiei de ski-alpinism din Busteni, implicat direct. Capturile de text si pozele de mai jos sunt preluate de pe contul lui de Facebook. I-am acoperit figura doamnei in cauza deoarece scopul nu este expunerea acesteia ci a concluziilor ce se desprind din actiunile altor oameni.

„Locuinta”

Patronul firmei Angedil, d-l Gainar Remus.

D-l Stanciu Radu

Evident sunt in noua locuinta.

Si textul:

Si Busteniul a aratat ca poate…

Mare de nori si gratar prin muntii Baiului

Aveam planificate alte activitati… dincolo de Valea Superioara a Prahovei. Numai ca, vremea nu era chiar potrivita pentru biciclete. Aceasta din punctul meu de vedere care am o anumita doza de comoditate 🙂 Nu-mi place sa merg pe frig si vant rece pe bicicleta, sa ma invart chiciurit pe la monumente, la ce fac eu trebuie ceva rabdare, pierdut timpul. Nu fac ciclism doar ma folosesc de o bicicleta pentru a realiza ce mi-am propus. Am verificat si sambata si duminica starea vremii reale… de la cei care locuiau pe unde ma interesa si coroborat cu camerele live mi-am dat seama ca lumea de mai jos de Sinaia se afla sub un plafon urias de nori, cu frigul aferent 🙂

Am facut altele cat si o drumetie usoara pe muntii Baiului:

Drumurile forestiere sunt acoperite de gheata.

Sau de zapada… pe masura ce urci in altitudine.

Ori si una si alta 🙂

Vremea era perfecta, dupa cum se vede.

Cota 1400

Poiana Stanei Regale

Marea aceea alba de nori era blocata de munti si nu intra in Valea Prahovei.

Versantul estic al muntelui Furnica

Tabloul meu periodic. Pozez acolo de cate ori trec prin zona. Nu stiu de ce prea bine :))

Inspre Valea Doftanei… Marea de nori a acoperit o parte din Romania, mai putin muntii.

Ciucasul

Puţin din muntii Baiului plus Bucegii

Postavarul si Piatra Mare blocau marea de nori spre Predeal.

Monumentul Eroilor – Caraiman

Releul Costila

Lupiii 🙂

Acestea nu stiu, ca erau cam departe si neclare. Posibil tot un lup.

Dupa ce vreo ora tot vazusem urme de lupi, ne-am dat seama si ce directie aveau, cum se deplasau si cam ce urmareau… Cu rosu urme de lup, cu galben cerb sau mistret.

Viitoarea victima sau poate ca deja a fost prinsa… cine stie…

Bine, in cateva ore am vazut o multime de chestii dar se face dimineata pana scriu tot…

Cum am stabilit ca oriunde mai mergem, facem un gratar, fie si dupa blocuri, in apa 🙂 oriunde… ne-am oprit la un foc.

Am luat din padure doua crengi mai serioase de fag si gata focul…

Asteptand sa „se faca” jar.

Carnatii se fac mai repede si i-am luat mai repede…

Dupa care am gasit si loc cu peisaj de admirat. Ca si aceasta e important, sa mananci si sa privesti :))) Daca e si soare, e perfect. Nu adia nici vant, am lasat gecile pe un scaun…

Privind 🙂

A, dar intai de toate, focul stins neaparat. Aceasta e prima grija ca sa poti sta linistit. La urma, curatenie, sa nu ramana vreo punga, ambalaj…

La ce priveam…

Urme de mers leganat 🙂 …cine sa fie, cine sa fi fost… 🙂

A disparut si gardul vechi de la gara Azuga

De disparut… au disparut atatea si inca dispar.

D-l Emanuel Bali din Azuga a semnalat pe Facebook disparitia gardului original al garii Azuga. A fost furat, evident!

Gardul intr-o vedere veche

Gardul in 2017

Si alte poze pe care domnul respectiv le-a facut de-a lungul timpului:

In apropiere de gara locuiesc niste „prieteni” ai primarului din Targu-Mures, nu e nicio coincidenta 🙂

Din discutiile ocazionate de acest act primitiv, se presupune ca autorii sunt din „colonia” zonei…

Ce sa mai, au furat de foame si pentru ca nu a interesat pe cineva cu anumite atributii care e faza cu gardul acela…

Gata, s-a dus si acesta. Acum au ramas doar povestea si imaginile „cu a fost odata”!

Se intelege ca imaginile apartin d-lui Bali.

Soare la munte, ger in Bucuresti; Calendarul „Locuinte din tara mea”; Despre Eminescu; Un film prin Valea Prahovei

Da… se intampla atatea 🙂

Am mers zilele acestea si in Bucuresti si in Ploiesti. In ultimul mai des. Ce-am observat? De la Predeal si pana dincolo de Campina este senin, soare, placut. Ai trecut de Buda sau de Floresti la revedere: ceata, frig, chiciura… Daca ajungi la munte, chiar daca nu mai gasesti zapada cum trebuie, nu ma refer la Cota 2000, macar ai soare 🙂

Nu mai zic ce excursii de cateva ore poti face prin Bucegi, Baiului, Piatra Mare…

Pana aici era ceata azi… cum vii dinspre Ploiesti, adica undeva pe la Bobolia…

In Ploiesti, la monumentul lui Eminescu:

Se spune ca data reala de nastere a marelui poet ar fi 20 decembrie 1849. Aceasta data ar fi inscrisa intr-un registru al Junimii, data fiind confirmata de o sora a poetului. Bine, cand vorbim de Eminescu nici nu conteaza in ce zi s-a nascut. Dar, mai degraba Eminescu a fost un Sagetator rebel si neinteles decat un Capricorn serios si calculat 🙂 Dupa stil si dupa felul de a fi, pare nascut in decembrie :))

Anunt de recrutare, sa apari intr-un film:

Contul se creeaza pe site-ul: https://www.agentiadecasting.ro/casting-uri

Dinainte de Craciun, baiatul meu cel mic a tot insistat sa faca si el un calendar. Na, poti sa zici nu? Ok, si l-am lasat prin niste mii de poze sa caute… case. Sa faca un calendar cu case. Fiind multe case pozate de mine de-a lungul timpului a durat selectia 🙂 A mai durat sa le potriveasca la lunile anului. A durat sa gasim (aici am colaborat cat de cat) si text la fiecare din cele 24 de imagini, cate 2 aferente unei luni.

O parte din banii pentru calendar i-a pus el. Cealalta, tati care nu avea incotro. Daca baiatul voia proiect si avea si banii alocati pentru acesta… trebuie sprijinite astfel de initiative.

A urmat grafica, sa vedem cum ar iesi. El spunea: „Si cand ne trimit teaser-ul?” :)) Cand a sosit varianta de print adica „teaser-ul” 🙂 a fost absolut fascinat.

Intre timp, au mai aflat si altii, adulti evident, la ce tot lucra Rares de saptamani si l-au contactat pentru „comenzi” :)))) Asa ca am dat comanda serioasa la tipografie 🙂

Azi am cumparat eu primul calendar, ca sa-i iasa lui calculele 🙂 L-am luat cu dedicatie nu asa… :)))

Nu am avut un cuvant prea mare de spus in realizarea calendarului. A iesit cum a vrut el 🙂 Titlul si poza de coperta mi s-au parut absolut ideale 🙂 Faine alegeri!

Cartile din imagine sunt cam toate cumparate anul trecut de prin anticariate, olx…

La fiecare luna din calendar, Rares tine cu mainile cate un text 🙂 E primul lui proiect editorial… I-am propus sa lansam calendarul la o cofetarie dar nu a vrut pentru ca „trebuie sa vorbesti chestii si eu nu sunt pregatit” :))) Nici alt proiect asemanator nu mai are in plan, pentru ca nu a crezut ca poate fi asa de greu, poate mai la vara :)) Ce este drept, l-am lasat pe el sa descopere ca pozele cu zapada se pun in lunile de iarna, cele cu copaci fara frunze toamna…Sunt si poze pe care eu le-as fi inlocuit dar nu era decizia mea… Coperta pe verso cuprinde un colaj de poze cu el in diferite etape ale vietii, adresa lui personala de gmail :))

E posibil sa expuna un teanc de calendare la un eveniment, la care e propus tati pentru un mic premiu, daca-l conving sau daca mai raman calendare pana atunci. Un parinte paroh l-a asigurat ca un calendar il va pune in altar…. si din Bucuresti l-au cautat pentru calendar, apoi vecini, prieteni… treaba serioasa dom’ne. Pentru mine toata situatia are un haz ce nu poate fi exprimat 🙂