16 decembrie 1989: comunism, neocomunism si libertate; Ce se mai intampla la Romsilva…;

Stiti cine se bucura cel mai mult de caderea comunismului in Romania? Chiar comunistii! Serios! Pentru ca intr-o lume care nu intelegea prea bine libertatea, acestia cu minciuna si hotia in sange, au furat tot ce le-a cazut la mana. Ei regreta doar ca nu au reusit sa aseze democratia pe substratul lor comunist; adica sa se invarta lucrurile dupa cum vor. Multi au milioane de euro si nu pot sa doarma, nu au liniste din cauza lor. Pentru ca nu au fost obtinuti pe munca cinstita…

Nici nu ar concepe vreodata ca din acesti bani, sa instituie sa zicem o bursa pentru elevii merituosi ai comunitatii sau sa sprijine rudele celor morti la Revolutie ori sa-i ia un rand de haine unui veteran de razboi… Daca le spui asa ceva se uita la tine ca la un nebun 🙂 Dar asta e cea mai mare satisfactie 🙂 ca stii ca banii lor si averile se vor risipi. Trebuie multa stiinta, multa carte, ca sa tii banul. Arta aceasta se preda din generatie in generatie.

Stiti ce au in comun cei mai bogati oameni din lume? Biblioteci enorme de carti. Citesc, se informeaza, merg printre oameni, simt directia societatii, creaza, participa la viata comunitatii… unde o sa vezi la noi asa ceva? Pai astia erau simpli soareci pe la mese de partid sau soferi contrabandisti, ce orizont sau belvedere sa aiba ei? 🙂 :)) Nu inseamna nimic pentru nimeni ca au atatia bani… sunt doar exemple negative in societate. Mor ei, se duc si banii…

Cui ii e dor de Ceausescu, sa urmareasca de la minutul 31 discursul fabulos… un zombi intr-o sala de zombi:

Iar mai jos, o parte din discursul Presedintelui tinut azi 16.12.2019, in Parlament:

„Cei 45 de ani de dictatură comunistă au rupt abrupt firul alianței noastre firești cu familia europeană și ne-au îndepărtat de la valorile și principiile europene. Această epocă neagră din istoria noastră a fost marcată de un profund dispreț față de lege, de îngrădirea drepturilor și libertăților cetățenești, de frică și teroare, de lipsuri și de foarte multe umilințe. Regimul comunist s-a instalat prin forță, împotriva liberei voințe a românilor, iar prăbușirea acestuia a urmat același tipar: prin crime, abuzuri și călcarea în picioare a legii. Pe baza unor probe incontestabile, istoricii și specialiștii în istorie recentă au concluzionat că regimul comunist a fost unul ilegitim și criminal, iar românii au suferit consecințele unei dictaturi staliniste, care a anihilat pluralismul politic, a distrus ordinea constituțională tradițională a poporului român, a reprimat elitele, i-a persecutat și aruncat în temnițe și lagăre pe opozanți, indiferent de culoarea politică, de gen, de rasă, de apartenență etnică sau convingere religioasă. În anii dictaturii, represiunea regimului împotriva propriului popor a atins cote paroxistice, iar fenomenul de exterminare socială a atins toate categoriile sociale.”

Preluare de pe: https://www.hotnews.ro/stiri-politic-23552931-livevideo-30-ani-revolutie-sedinta-solemna-parlament-iohannis-sustine-discurs.htm

… Glorie Eroilor Revolutiei

Odihneste-te in pace, prietene Panac! Cat ne-am jignit si certat pentru a ne regasi apoi in aceleasi ganduri… Tu ai fost acolo si ti-ai vazut camarazii murind pentru o lume mai buna… Desi ranit, tie nu ti-a trebuit certificat de revolutionar, vreo pensie ceva. Nu ti-a trebuit nimic…

Incet-incet, se curata unele institutii:

Mare macelar…

Trebuie vorbit cu Kim Jong-Un sa-i propunem o afacere. Sa-i dam lui banii pe care statul roman ii cheltuie cu puscaria zilnica pentru cei acuzati de fapte mari de coruptie. In acelasi timp sa-i ia la „scolarizare” pe baietii acestia. Macar exista garantia ca revin indreptati 🙂 Pentru ca la noi daca stau in puscarie, nu-i paste regretul ca au gresit ci cauta permanent sa afle cum au gresit si cum pot face sa nu mai greseasca 🙂 Statul isi pierde vremea cu ei…

Iar Romsilva deja o da cu licitatiile:

Oferiti, scoateti la licitatie, ca e lemnul „vostru”.

Ministrul Mediului se arata stresat de tot felul de personaje din institutiile din mediu. Pai, Aiurică, asta e si smecheria, sa te copleseasca cu tot felul de prostii, ca sa nu ai timp de analiza, de reactie, sa esuezi. Tu, de fapt, trebuia sa-i stresezi, sa-i zapacesti, sa nu stie unu’ ce cade si de unde vine… Demite-i, cate 5-10 pe zi si ai sa aduci partidului tau votanti cu nemiluita. Ca „boborul” asta vrea, pedepsirea jefuitorilor de padure si a acolitilor acestora distrugatori de mediu.

Du-te dupa ei prin noroaie si frunze, „ia-le capetele”, daca esti barbat, nu un nume intr-o functie. Fa 10 echipe de control in afara de a ta, trimite-i pe teren,  ia sefi de comisariate de Garzi de Mediu si Forestiere, de Directii Silvice etc, mergi pe jos cu ei pe drumuri forestiere, infunda-i prin paduri si coclauri…  In 30 de zile trebuiau sa tremure toate institutiile de mediu din tara, jar sa manance… si sa se apuce de treaba corecta. Se pare ca vei fi doar un alt ministru si atat. Te-au ingropat in hartii, te-au facut sa crezi ca esti cineva, ca in pixul tau sta nu stiu ce; esti prezent la conferinte si dezbateri si iti gadila orgoliul prin comunicate si poze. Vei trece si tu precum ceilalti si nimic nu se schimba in bine…

Circ in Parcul Natural Bucegi: „Imprejmuirea” de bun simt a Sfinxului

In ultima luna, au fost niste actiuni derulate pe Bucegi care au fost destul de mediatizate. Voi enumera trei…

1. Campania „Bun Simt Turistic”, singura care si incearca sa atinga latura morala a celor care vin pe Bucegi. Este o actiune frumoasa, civilizata, sunt de acord cu ea dar… o consider prea civilizata in raport cu ce se intampla pe Platoul Bucegilor. In principal, actiunea urmareste ca turistii sa constientizeze ca nu trebuie sa se mai urce pe Sfinx, pe monumente naturale. Evident, sa nu mai lase tot felul de deseuri…

2. Actiunea unor parlamentari care si-au dat mainile pe terenul decopertat de pe Bucegi, teren pe care se vor construi vile.

3. Live-ul lui Lucian Mandruta de la locul unde vor edificate constructii pe Bucegi.

In urma cu 5-10 ani faceam si eu anumite actiuni, perfectionate ulterior de-a lungul anilor si contabilizate cu amenzi de miliarde lei vechi. Plus diferite aspecte: inchiderea gropilor de gunoi, devoalarea unor planuri imobiliare etc. Diferenta este ca astazi nu mai am timp sa ma ocup de astfel de probleme. Pentru ca anii trec, lucrurile se fac la timpul lor, lumea evolueaza si nu ai cu cine sustine o astfel de lupta. Societatea de astazi, pe fondul greselilor oamenilor politici, a hotiilor si a coruptiei, a ajuns sa se pronunte in orice domeniu. Este o faza in maturizarea societatii, de implicare fortata a acesteia, din cauza coruptiei. De aceea au si aparut tot felul de ONG-uri cu vederi limitate: sa nu se taie niciun copac, sa nu se impuste niciun animal etc. Daca oamenii au vazut ca de 30 de ani autoritatile permit defrisarea la scara larga a Romaniei, au luat atitudine. Ca nu toate atitudinile sunt constructive, ca unele sunt radicale, nu ai ce sa faci deocamdata. Mai dureaza pana fiecare specialist isi va gasi locul, pana toate institutiile vor functiona in folosul tarii, pentru cetateni. Pana atunci, incearca doar sa-ti faci o cabana, vila etc, intr-o arie protejata ca devii imediat subiect la Stiri, taie vreun copac si deja furi, vaneaza legal si deja ucizi fauna tarii, daca ursul ataca niste copii pe strada, el nu e de vina, tot oamenii sunt… fiindca i-au taiat padurea…

Sunt niste vremuri de haos in care nu ai cum sa asezi prea multe pentru ca toata lumea stie de toate.

Revenind la actiuni. Sunt ferm convins de buna-credinta a celor de la Bun Simt Turistic, a acelor parlamentari si a lui Lucian Mandruta. In mod sigur, pe oamenii acestia chiar ii intereseaza protejarea mediului, nu doar a Bucegilor. Numai ca, actiunile lor in contextul intereselor din Bucegi sunt… fara finalitate. Adica sunt utile doar in acel moment si atat. Mai departe, se uita si gata, a trecut.

Apoi, nicio institutie cu atributii in Bucegi nu va face vreo actiune de protejare a mediului daca aceasta loveste in cei cu interese in Bucegi. In afara de plantari, montare de panouri, tinut de mana la Sfinx, alte chestii nepericuloase, nu veti vedea niciodata altceva. Nici nu ai cum sa lasi asa ceva sa se intample, ca nu cumva din daruire si interes pentru mediu, sa amendezi din greseala pe vreun smecher cu conexiuni politice si sa-ti pierzi serviciul. Nici vorba ca acestia nu stiu ce se intampla sau unde pe Bucegi numai ca, politica strutului e cea mai sanatoasa. De aceea, e perfect, sa vina ONG-ul nu stiu care si sa faca ei. Noi sustinem, cum sa nu sustinem, ca dupa aceea scriu de noi ca nu ne pasa.  Daca faci in fiecare zi cate o tinere de mana la fiecare piatra din Bucegi, toata lumea vine. Mai chemi si presa si din saru-mana nu mai iesi. Pentru ca nu e nimic periculos dar nici de viitor!

„Imprejmuire” la Sfinx

In timp ce la Sfinx se atragea atentia ca nu trebuie sa ne mai urcam pe acesta, cu televiziuni, jandarmi, rangeri etc, un pic mai jos, la vreo 300 metri, puzderie de oameni se urca pe alte stanci similare, pe langa un panou care interzicea astfel de actiuni; de urcare pe stanci. Dar nu asta era important, ca langa eveniment se intampla asa ceva, ci stirea, ca poate vede Bucurestiul ca facem si noi ceva pe aici, cat luptam. Concret… nu se schimba nimic.

Orice lucrare care afecteaza Parcul Natural Bucegi va continua… pentru ca fenomenul nu este inteles de societate dar si pentru ca aceia care ar fi trebuit sa-l limiteze nu au stiut cum sau nu au vrut de frica pierderii posturilor.

Mai jos putin de evenimentul de la Sfinx, la o aruncatura de piatra 😉

Viitorul Parcului?

Daca vrei sa nu se schimbe nimic in Bucegi, sa ramana muntele cum este azi, asa ceva nu mai este posibil. Nimeni din zecile de mii de iubitori declarati ai Bucegilor, nu a urmarit ce se intampla si ce fac institutiile de mediu in acesti ani. Vag, au luat atitudine la demersurile unor autoritati locale. In rest, fiecare si-a vazut de treaba. Daca postezi tu, ma arat si eu ingrozit, dau mai departe si gata, „s-a facut ceva”. De fapt, nu se schimba nimic, e ca o vorba care umbla de colo-colo. Oamenii spera ca se va sesiza cineva care nu exista decat in imaginatia lor. Nu are cine sa se sesizeze. Cine trebuie sa se sesizeze stie cu mult inainte sa apari tu cu poezia pe Facebook. Dar pe ideea de ce sa ma expun eu, scrie mai bine tu, nu vad, nu aud. Sunt asa din cauza coruptiei sadite in fiecare institutie de catre alesii tarii. Ca angajat al mediului trebuie sa faci cat mai putin sa iesi in evidenta, sa nu ai idei, sa executi. Deranjezi, ai plecat.

Ca sa schimbi ceva in Bucegi, adica sa limitezi, sa intarzii, sa te opui cu succes, ai nevoie de cateva lucruri: de timp, bani si de cateva persoane. Iti trebuie timp pentru a vedea ce fac toate institutiile cu atributii in Bucegi, bani sa platesti cativa oameni care „isi fac veacul” pe munte si care vad orice, cine intra, cine iese… si de cateva persoane dedicate mediului care merg pe munte periodic. Zecile de mii de iubitori ai mediului sau ONG-urile iti pot face galerie, nu au cu ce sa ajute. Adica… tu postezi un camion cu lemne si scrii ceva negativ dupa care le spui, scrieti si voi: „Hotii!” Si „Bis” de 10.000 de ori. Doar cu asta pot sa te ajute 🙂

Ai de asemenea nevoie de 2-3 avocati/juristi buni, cu care sa combati orice act apare, de orice fel… Lucrurile nu se schimba prin strangeri de mana, live-uri sau interpelari. Vezi undeva o dezbatere, te duci cu argumente. Vezi vreo ilegalitate chemi Politia, Jandarmeria, Parcul, Garda Forestiera. Ati vazut pe careva facand asa ceva pe Bucegi? Evident ca nu! 🙂 Nu stiu daca e vorba despre spectacol sau ca le este frica… ori ca isi dadeau seama ca realitatea e alta.

Referitor la acel teren pe care se vor construi vile sau o vila, -nici nu mai conteaza pentru ca una daca asezi acolo, celelalte rasar ca ciupercile-, norocul parlamentarilor care au facut un lant uman a fost altul. Adica, noroc ca proprietarul s-a speriat prea tare sau s-a dat speriat 🙂 Ca altfel, ii chema la Politie pentru incalcarea proprietatii. Omul se poate duce si azi la Politie, pe motiv ca el are toate actele, ca de ce nu au venit cu observatii fie la dezbaterea Planului de management al ariei protejate, fie la institutiile care i-au dat lui actele. El poate spune ca… dom’ne erau unii pe proprietatea mea si nu stiu ce faceau pe acolo, o sarba ceva… Dar na, cum sa amendezi niste nevinovati? Ce le poti cere? Erau tineri nu si-au dat seama ce fac 🙂 Ideea este alta, ca nu-si pune nimeni mintea cu ei, ca nu inseamna ceva actiunea lor.  Inseamna ceva doar pentru publicul Facebook.

„Gardul” instalat duminica, 20.10.2019 la Sfinx. Este doar de decor, nu este un gard propriu-zis. Sunt un fel de borne legate cu franghie. Macar acum vor cobori cu franghia de pe Sfinx.

Tot viitorul Parcului!

Ati mers intre capatul lui DJ 713 si Babele intr-o zi de vara sau acum, intr-un week-end? Sau de la Babele la Omu? V-ati oprit un minut si ati privit de jur-mprejur? Poate ca da, poate ca nu. Un lucru atrage atentia in jurul tau: mii de oameni traverseaza aceste zone zilnic. Nu Facebook-ul, nu ONG-urile, nu institutiile de mediu, nu parlamentarii, decid viitorul acestei arii protejate ci vizitatorii. Ei, in primul rand. Absolut tot Platoul Bucegilor este colindat de oameni. Acestia schimba realitatea naturala intr-una antropica. Observam si ca nu exista de la Dichiu si pana la Omu decat cateva locatii turistice, doua-trei.

Vizitatorii, -la aprecierea mea, peste 1,5 milioane de turisti intra anual in Parcul Natural Bucegi-, forteaza dezvoltarea muntelui.

Trebuie introdusa si pe teren regula: cine este prins pe trasee nemarcate, va fi amendat. Oricine sustine protejarea muntelui dar umbla pe carari nemarcate, adica prin spatiile faunei salbatice, contribuie la degradarea speciilor faunistice. Daca ar fi liniste si nu s-ar arunca gunoaie, prin acele zone ar sta animale. Daca tot trecem periodic, animalele se obisnuiesc cu omul si vin dupa noi pana in orase.

Trebuie introdusa si in teren taxa de vizitare a Parcului. Intri in Bucegi platesti, esti informat ce sa faci si ce sa nu faci. De ce nu se ia aceasta taxa? De ce credeti?

Pentru ca poate nu mai vin turistii la noi. Dar si pentru ca se merge pe ideea ca lasa-i sa vina, cu cat functioneaza totul mai dezorganizat cu atat e mai bine. Fiecare face ce-l taie capul, umbla pe nemarcate sau pe toate pajistile de pe Platou, fac haos. Eu daca iau taxa si institui niste reguli deranjez; sau ma opun dezvoltarii; sau sunt ecologist radical; sau am ceva cu cineva. Fiind haos, apar neputinta si inactiunea. Lipsind organizarea, regulile, faci lucrurile cum vrei. De la turist la investitor.

In concluzie;

Nu stim nici sa protejam Bucegii, nici sa-i dezvoltam in vreun fel. Pentru ca nu avem coerenta si viziune in ceea ce facem. Daca tu iti faci aici o vila, nu are nicio treaba cu dezvoltarea cuiva. Poate a ta. Daca in loc de complex de vile, realizai un complex turistic logic si necesar in raport cu circulatia de pe DJ 713, cred ca lucrurile stateau altfel. O „puneai” si de o partie de schi-fond intre domeniul schiabil al Sinaiei si complexul tau, aveai treaba si iarna. Schiorul se cazeaza la tine si a doua zi la prima ora este pe partiile din Sinaia. Mai te gandeai si la o conexiune de viitor cu statiunea Pestera-Padina.

Un schior ce vine sa schieze la Sinaia nu are unde sa se cazeze pe munte, in conditii civilizate, decat la tine. Astfel, el nu mai sta la rand prin Sinaia, doarme direct pe munte. Incasari ai si tu, au si instalatiile de transport pe cablu sinaiene.

Cand vrei sa faci ceva doar pentru tine, de regula nu merge. Pe Bucegi este loc pentru toata lumea. In afara de seful Parcului nimeni nu poate aplica o viziune unitara de dezvoltare si protejare a muntelui. Asta evident dupa discutii cu toti factorii din Bucegi. Unele lucruri insa nu se negociaza si ar trebui aplicate imediat: taxa de intrare in aria protejata, sanctionarea abaterii de la traseele turistice, transparenta totala in orice proiect pe Bucegi. Orice proiect trebuie sa apara din timp pe site-ul Administratiei Parcului, pentru ca oamenii sa stie de el.

Bunul simt in Parcul Natural Bucegi nu ar trebui masurat decat prin cuantumul amenzilor acordate! Exprimarea: „Te rog frumos coboara de pe Sfinx pentru ca nu ai voie sa te urci pe monumentele naturale”, ar trebui sa fie completata cu „ca sa iti putem acorda noi o amenda de 2000 de lei pentru aceasta fapta”.

Din pacate, nu are cine sa aplice legea pe la Sfinx si Babele; in Bucegi, in general!

Legea Vanatorii si noile modificari

OBS. Ecologistii timpurilor noastre sunt in proportie covarsitoare oamenii tastelor. Pe aceia adevarati ii vezi reparand refugii, refacand marcaje, realizand documentare, reportaje, impadurind…

Cu share-ul si cu like-ul unii au ajuns chiar sa fie exponentii mai multor mii, zeci de mii de ecologisti virtuali. Bine, cate unii dintre cei propulsati de share si like, nu se sting neaparat de dorul mediului; ei doar folosesc valul pentru a ajunge sau a se mentine. Mai vine insa si cate un moment din acela, cand se uita la nr. de like-uri si nu mai au incotro. Vor-nu vor ursul devine „gingasul ursulet cu urechiusele sale”, vanatoarea practicata de milenii devine „o crima oribila, un genocid pus in practica de fiinte subumane”.

In timp ce unii jelesc pe Facebook si dau share la dezastre in lumea virtuala, in cea practica, altii stiu ce au de facut. Ca o fac noaptea ca hotii sau in plina zi ca smecherii nici nu mai conteaza… pentru ca merge oricum. Unul face ca poate, altul o tine cu discursul plangacios, cu viitorul, generatii, genocidul…

Sarind peste aceasta introducere trec la alta, la cotropirea Bucegilor de catre investitorii imobiliari. Am vazut cum au aparut cativa parlamentari care, au inceput sa ceara acte in stanga si in dreapta, sa vada ei ce se intampla, cine ne fura muntele, amintind de un spatiu european, de niste copii care vor avea un viitor distrus, despre pierderi vegetale si etc. Dincolo de aceste contorsionari „ecologiste”, totul este sa simti directia curentului si sa arati ca faci ceva. Ca sunt niste copilarii, ca rezultatele sunt din start nule, nu mai conteaza 🙂

In cazul Bucegilor, daca era vreunul dedicat cu adevarat cauzei mediului, nu publica pe Facebook ce „a ordonat” el unor institutii care nici macar nu sunt enumerate 🙂 Trebuia sa mearga personal la acestea… De aceea nu mai pot unii functionari ca esti tu senator sau deputat si ca scrii pe Facebook 🙂 🙂

Problema este ca poate chiar ar fi mers dar unde sa mearga? Pentru ca habar nu au de institutiile de mediu, cum functioneaza, ce atributii au sau pe unde sunt localizate…

Ca X-ulescu sa-si faca o vila pe Bucegi, el trebuia sa treaca pe la APM. De ce nu ai urmarit cand se derula procedura de autorizare? De ce nu ai sunat sau scris acolo la timpul respectiv??? Poate pentru ca unii sunt ecologisti la fel cum comunistii batrani mimeaza democratia…

Nicio persoana din zecile de mii ce se dau iubitori de Bucegi sau de mediu in general, nu a urmarit cum se autoriza omul acela. Pentru ca nu stiu sa intrebe, sa sune, sa scrie, sa ceara o informatie. Nu stiu legislatie de mediu nici macar la nivel minim… Si foarte putini si-ar lua din timpul personal sa sune, sa intrebe, sa faca la modul concret ceva. Concret insemnand altceva decat apasarea butoanelor de Like si Share. Concret adica te duci cu nume si prenume, adresa unde locuiesti, pe la anumite institutii, depui cereri, astepti. Nu merge ca „ii faci tu din Facebook” :)))

Cativa parlamentari carora le pasa de mediu, sau cel putin asa este trendul, au cerut Planul de Management al Parcului Natural Bucegi :)) Adica tu vorbesti de Bucegi, de protectia mediului si nici macar nu cunosti ca de ani buni acest plan nu este aprobat?!

Dar e bun Facebook-ul… fiindca asa, refuleaza oricine, dupa care se linisteste, amagindu-se ca a luptat pentru mediu 🙂 Intre timp, nu se petrece nimic: cei cu proiectele imobiliare asteapta sa treaca agitatia, guvernantii merg mai departe cu ideile lor, alesii mediului isi reiau locul asteptand „o alta lupta”, vorbind despre proteste, petitii si nimic concret care ar putea schimba aspectele realitatii care ne deranjeaza pe toti.

Pe tot Facebook-ul nu am vazut unul sa pomeneasca de ceva ce se numeste studiu de impact. Nu stie nimeni dintre „varfurile ecologiei romanesti” cine este autoritatea de mediu care iti da acte, ca tu sa te apuci de ceva pe Bucegi…

Tu le ceri unor functionari sa-ti prezinte niste acte de parca ai fi nu stiu ce organ de control… iar peste acestia au trecut nu stiu cate generatii de parlamentari 🙂 Evident ca au facut dezbateri publice dar daca nu ai stiut unde sa cauti, ca nu te-a interesat, este mai usor sa te prinzi intr-un spectacol al vorbelor si pozelor care starnesc emotii.

….

LEGEA VANATORII si modificarile sale…

Termenul „vanatoare” a ajuns azi un cuvant cernit, care desemneaza crima si criminalii… Cati s-au intrebat dintre cei cu share-ul si like-ul la purtator: oare despre ce e vorba in aceasta lege?

E greu! E de ajuns sa spuna cineva o cifra, nu stiu, sa zicem 200 de ursi vor fi impuscati si… gata, am redus o lege intreaga la genocid. Mii si mii de oameni cred azi ca aceasta lege nu are ca prevedere decat lichidarea a sute, mii de animale. Pentru ca imputernicim pe altii sa gandeasca pentru noi. Legea in cauza a devenit munitie electorala, uite ce mai face PSD-ul 🙂 Nu ca invers nu ar fi fost la fel!

Orice partid va ajunge la guvernare si va pune mana pe ministerele de mediu, ape si paduri, va face aproximativ la fel. Pentru ca nu exista un mediu normal fara vanatoare! Nu ca sunt pentru vanatoare dar fauna se tine astfel sub un anumit control. Insa nu doar vanatoarea rezolva problema; sunt necesare masuri de protectie a padurilor, masuri de restrictionare a tranzitului turistic prin zonele protejate. Multi dintre cei care il plang pe urs, merg pe carari nemarcate, adica pe acolo pe unde nu ai voie. Nu ai voie fiindca e habitatul unor animale… ca ursul 🙂 Vorbind de Bucegi sunt 3 cauze majore care i-au determinat pe ursi sa coboare in statiuni.

In ordine, acestea sunt:

-interactiunea aproape permanenta cu oamenii care merg pe oriunde prin aria protejata.

-inmultirea excesiva

-„managementul” deseurilor

In Parcul Natural Bucegi, taierile de padure nu sunt o cauza majora, din fericire.

Evident ca acestia aflati la guvernare stiau perfect ca aceasta lege le va aduce un mare deserviciu numai ca, unele lucruri trebuie facute chiar daca nemultumesc o mare parte a populatiei.

Toate partidele politice au votat aceasta lege a vanatorii care cuprinde masuri actualizate. Nu a votat USR-ul. Dar, in sfarsit, cineva de acolo recunoaste ca legea are si prevederi benefice. Cladit pe iubitori de natura, mai realisti sau mai idealisti, USR nici nu avea cum sa voteze, fiindca si-ar fi pierdut o parte din electorat.

Pentru ca e chiar nasol ca tot Senatul sa voteze si tu nu, nu ai alta solutie decat aceea de a striga ca e genocid, ca nu ne patam, sa plasezi totul sub o „lupta” si alte povesti.

Amendamentul cu pricina apartine:

In cadrul Legii:

1. La definitia termenului de vanatoare, a fost introdusa posibilitatea ca animalele care ameninta vietile sau bunurile oamenilor, sa poata fi capturate si indepartate de Jandarmerie, Politie, alte institutii militarizate. Acestea actioneaza in intravilanul localitatilor. In extravilan intervin vanatorii si gestionarii fondurilor cinegetice.

2. Se creaza un schimb de informatie permanent intre gestionar si unitatile administrativ-teritoriale, sub forma unui acord-cadru, prin care gestionarul fondului informeaza aceste unitati despre ce face, cat vaneaza, cata hrana complementara da animalelor, nr. de animale, ce pericole pot aparea si unde.

3. Despre despagubiri:

Daca gestionarul este obligat sa recolteze sau sa efectueze relocarea unui animal de pe fondul sau pe un altul, va fi despagubit de catre Minister.

Despagubirile pentru pagubele produse in urma accidentelor de circulatie in care sunt implicate specii de interes cinegetic se suporta de catre sofer, daca sunt indicatoare cu „Atentie, animale!”. Daca nu sunt, pagubele le suporta administratorul drumului.

Vor trebui amplasate astfel de indicatoare pe drumurile asfaltate din Bucegi.

Cine are culturi agricole nu mai este obligat sa-si ia masuri de indepartare a exemplarelor de fauna de interes cinegetic sau de imprejmuire. Fiind introdusa aceasta prevedere, orice fermier pagubit este eligibil pentru despagubire.

4. Despre atacuri asupra oamenilor:

5. Iata si cum se va face evaluarea:

6. Am inteles ca se vor folosi pe timpul noptii dispozitive de termoviziune, de vedere in infrarosu si sisteme de ochire care functioneaza pe principiul laser si la vanatoarea la mistret, vulpe si sacal.

Cum se vor scoate cainii fara stapan din unele zone, gen habitatele caprelor negre:

Pentru o perioada de 5 ani va fi permisa vanatoarea la urs:

Si PNL a votat, ramane de vazut ce va face Presedintele!

Oricum ar fi, in afara acestei legi, trebuie elaborat un plan la scara nationala, cu masuri clare si unitare in domeniile cinegetic, forestier, turistic…

Adunate de prin munti si nu numai, stiri diverse…

Revenire de prin alte locuri, cu clasica concluzie ca tot mai frumos e la tine 🙂 Dar nu ar fi deloc rau sa locuiesti un timp si colo, si dincolo 🙂

Ma uitam la „meteo” de cateva zile, stiam ca duminica va fi senin si ar fi mers perfect un traseu prin vaile Malaiesti, Gaura sau un Drum al Granicerilor… nici o coborare pe Clincea nu ar fi fost de ignorat. Insa, astfel de planificari spre deosebire de alti ani, sunt mai greu de dus pana la capat. Conteaza mult „atmosfera”, oamenii cu care mergi, programul…

Fiind duminica, fiind revenire la Busteni, sa vedem ce s-a mai intamplat…

…Accident pe Valea Alba, o piatra desprinsa din versant l-a lovit in cap pe un turist. A intervenit Salvamontul prompt si cel accidentat a ajuns pe mainile medicilor. Problema aparuta in discutie suna cam asa: „daca ar fi purtat casca nu era asa grav, mai ales ca era pe un traseu nemarcat”…

Acum, tine si de noroc. Poti fi lovit de o piatra si pe traseu marcat. De exemplu, saptamana trecuta pe Jepii Mici, imediat ce cobori scara din lemn si ajungi la 2 izvoare ce ies din stanca, de sus, din firul vaii s-a pornit o cadere de pietre de diferite dimensiuni. A fost un noroc ca nu a fost nimeni lovit. Cel mai probabil, un animal mare adica urs, traversase mai sus valea. Daca mergi pe ideea ca o casca iti poate salva viata, ca este o dovada de prudenta sa o porti atunci da, porti casca peste tot pe unde este zona de abrupt. Tine de fiecare… Ca tot veni vorba de Jepii Mici, intotdeauna trebuie atentie mare cand urci zona de la baza hornului spre cabana. Acolo, mai mereu cineva calca neatent si poate da la vale un bolovan. Cum poteca este in serpentine, nu se stie.

Despre proiectul cu vilele pe Bucegi se anunta mare mobilizare:

Treaba cu actiunea parlamentarilor sta asa… e bine ca USR a ajuns in Parlament fiindca sunt vocile unor deputati si senatori care striga pentru Parcul Natural Bucegi. Numai ca nu e vorba de niciun abuz, oamenii acestia cu vilele sunt cu acte in regula proprietari. Problema e mai indepartata: cum de au fost pusi in posesie cate unii pe terenuri situate intr-o arie protejata, e legala introducerea in intravilanul unei localitati a jumatate din Bucegi… Referitor la actele de mediu, de ce nu apar in timp util pe site-urile institutiilor de mediu astfel de cereri de autorizare? E clar de ce…

Fara concursul tacit al celor in drept, nimeni nu face nimic ilegal pe Bucegi. In loc sa se concentreze pe dezvoltarea statiunii Padina-Pestera, sa identifice solutii si proiecte, unii vor sa-si faca vile pe Platoul Bucegilor. Iata insa si punctul de vedere al celor cu vilele:

https://romania.europalibera.org/a/cine-este-micul-investitor-devenit-oaia-neagra-a-platoului-bucegi-/30173653.html

Foarte interesanta este si stirea de mai jos, cu monitorizarea unui urs:

Asa ne dam seama ce face un urs in 24 ore, intr-o saptamana etc.

Un alt accident care mi-a atras atentia si despre care mi-am propus sa scriu, s-a intamplat la Sinaia, in zona Cotei 1400, acum 2-3 saptamani. Un turist a cazut intr-o rapa circa 60 m. Foarte multi nu stiau unde poate fi o astfel de zona, de unde sa cazi atat de mult…

La intersectia drumului de Cota 1400 cu cel care coboara spre Schitul Sf. Ana (Drumul Vechi), sunt undeva pe partea dreapta niste panouri cu reguli de vizitare a ariei protejate. In apropiere de acestea, de cativa ani, s-a facut o poteca pana pe marginea unui perete stancos urias. Cine cade de acolo, nu are nicio sansa. Pana la acea stanca, mai sunt in vecinatati si alte pericole cum ar fi mici rupturi de panta, locuri de scurgere a apelor pluviale… daca te apropii prea mult de margine te trezesti alunecand printre copaci si pietre mult si bine.

In opinia mea, ar trebui ca zona in cauza sa fie inchisa si semnalizata. Ori o amenajezi si sa se bucure oricine, ori o inchizi. Acum a fost un caz care nu s-a sfarsit tragic…

Am mai gasit si stirea cu padurarul ucis:

De asemenea, duminica viitoare la Campina, va avea loc un tur deosebit, ghid fiind d-l Madalin Focsa de la Centrul National de Informare si Promovare Turistica din Campina:

Si… s-a facut predarea Casutei Poarta, constructia aceea de la Peles aflata pe stanga aleii, putin mai sus de ultimele chioscuri, nefolosita, catre Casa Regala:

Mai aflam un lucru interesant de la Azuga… despre Observatorul European Austral:

Felicitari traducatorului 🙂

Cum se lucreaza la Crucea de pe Caraiman (partea a doua)

Toti asteptam de multa vreme sa se apuce cineva si de monumentul acesta. Pana la urma s-au apucat… Valoarea proiectului de restaurare: 13.750.923,13 lei. Ai crede ca o fac din nou!

Nu vreau sa fiu carcotas… Vreau sa am si rabdare… Insa, cand ma uit la niste poze facute de turisti imi dau seama ca am devenit foarte, foarte realist. Ca aproape peste tot, e vorba doar de bani.

Nu mediu, nu eroi, nu altceva. Cum sa fie altfel, cand imaginile vorbesc de la sine…

Deci, astia au spart placa de pe monument. Ba’ si pe aia ai spart-o?! Nu oricum, ci bucati-bucatele. Sigur vor pune alta mai frumoasa; frumoasa dar incomparabila cu valoarea originalului.

Si… au adus si un excavator?! Nu se bateau in hartii si declaratii reprezentantii mediului… ca nu ai voie sa te apuci de Cruce fiind interzis accesul auto? Si era vorba de un biet camion de armata care sa aduca materiale pana in varful Caraiman. Dar nu, accesul auto era interzis cu desavarsire…

In cele din urma, si-au bagat motoarele in legislatia de mediu, cine si ce sa-ti faca pana la urma? 🙂 Chiar asa… ce sa patesti? Nimic! Si au adus un excavator… Cum naiba l-au coborat pe panta aceea pana la Cruce? Cred ca a rupt tot pe acolo… uite asa o sa avem si drum pana la Crucea de pe Caraiman. E bine, e rau, depinde de fiecare… Tot uite asa, a ajuns si primul utilaj motorizat la Crucea de pe Caraiman. Unii nu coboara panta aceea pe jos si raman acolo sus sa admire Crucea… iar astia au coborat-o cu excavatorul 🙂

Ce sa mai zicem: Cinste armatei romane restauratoare! Sa vedem totusi ce va iesi pana la urma. Cine stie, poate vor reusi sa nu restaureze prin distrugere chiar totul pe acolo…

Dezbaterea publica asupra Planului de Actiune pentru conservarea speciei urs brun din Romania, cand inca ne mai intrebam ce sa protejam mai intai: Omul sau Ursul?

09.05.2018. Bucuresti, Palatul Parlamentului, sala Avram Iancu, ora 12.

Comisia de Mediu a Senatului Romaniei a facilitat aceasta dezbatere prin punerea la dispozitiei a unei sali. Dezbaterea s-a referit in special la specia urs brun dar, s-a adus in discutie si Planul de Actiune la specia lup. Unii au cerut o alta dezbatere la specia lup, motivand diverse, ca se amesteca lucrurile, ca este o discutie separata, ca mai trebuie timp, ca sa vina toata lumea interesata. Nu stiu daca va mai fi o dezbatere, inca una, si pe tema lupului.

Dezbaterea a fost condusa de d-na director Croitoru, de alti reprezentanti ai ministerului, de presedintele si de vicepresedintele Comisiei de Mediu a Senatului (d-l senator Savin Emanoil)…

Au participat senatori, presedinti de consilii judetene, specialistii I.C.A.S.-ului, reprezentanti ai O.N.G.-urilor, Romsilva, gestionari de fonduri cinegetice, televiziuni… crescatori de animale pagubiti de urs, oameni raniti de urs, multi altii.

Desi d-na director Croitoru, persoana care a condus si dezbaterea cu Planul de Management de la Busteni, a incercat sa aduca la aceeasi masa toate partile si sa adune toate propunerile utile, acest lucru i-a reusit doar intr-o oarecare masura, spre final discutiile capatand anumite accente.

Eu nu am identificat doua tabere cum spuneau unii, cei care protejeaza ursul si cei care vor sa-l impuste, ci mai multe. Cea mai echilibrata tabara, ca sa zic asa, este cea in care se afla si Ministerul Mediului si care pune pe primul plan protejarea omului. Nu e vorba doar de urs, protejare sau vanatoare ci de ce facem din acest moment cu oamenii care traiesc in localitati montane, pe munti, au animale etc.

O sa va enumar mai jos, concluziile, ideile principale ale celor care au luat cuvantul, astfel incat sa-si faca fiecare o imagine cat de cat, sa nu se mai cada prada dezinformarilor si manipularilor. Chiar acolo, la Palatul Parlamentului, au fost persoane pe care nu le-am vazut niciodata, inclusiv din Minister, care m-au felicitat pentru articole, pentru pozitiile echilibrate luate. Lucrurile trebuie spuse asa cum sunt, ascultat ce spune fiecare si, apoi, gasita solutia corecta. Trebuie sa inteleaga oricine ca discutiile pe tema ursului nu pleaca de la faptul ca este o specie pe cale de disparitie la noi in tara.  Sunt foarte multi ursi, mult peste efectivul optim, nu mai au spatiul necesar din tot felul de cauze…

Deci, daca o spun cam toti specialistii din tara asta ca ursul s-a inmultit foarte mult, specialisti care au studiat in facultati de profil si lucreaza in teren de zeci de ani, atunci asa este! Oricat ar spune toate ONG-urile la un loc ca nu este asa. Daca toate institutiile statului cu atributii pe linie de mediu sustin acest lucru, da-o incolo de treaba ca nu sunt toti prosti, inculti, orbi, vanatori, spagari si mai stiu eu ce. Ca sa ai rezultate pozitive trebuie sa aplici masuri adecvate si ambele trebuie asezate pe realitati. Mie mi se pare ca o data cu acest Plan incepe sa se aseze lucrurile si la specia urs.

Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice este elaboratorul acestui Plan de Actiune, care poate fi imbunatatit cu propunerile facute in cadrul dezbaterii. Planul va deveni apoi parte dintr-un Ordin de Ministru. Asa cum se cuvenea, acest plan a fost prezentat mai bine de 30 de minute, de cunoscutul Ramon Jurj. Dumnealui a prezentat obiectivele si actiunile la specia urs, pe care le redau mai jos:

Apoi, a luat cuvantul un domn din Vrancea, dansul s-a referit la specia lup si la un proiect derulat de Agentia pentru Protectia Mediului Vrancea, finantat din fonduri europene si de Ministerul Mediului. In cadrul proiectului s-au identificat 14 amenintari in ceea ce priveste conservarea lupului si au fost propuse si discutate 27 de masuri cu factorii interesati.

Presedintele Consiliului Judetean Brasov, d-l Adrian Vestea,  a spus ca la nivel de judet efectivul optim este de 340 de ursi si ca in prezent sunt vreo 600, creand o atmosfera de nesiguranta cetatenilor, afectand anumite sectoare economice, ex. turismul.

Alte exprimari:

  • vanatoarea a fost din pacate pana acum, o reactie si nu o activitate ca la carte.
  • in cazul unor situatii problematice, sa se intervina in maximum 24 ore, ca apoi poate ursul in cauza nu mai poate fi gasit. Unii au zis ca interventia trebuie facuta in 4-5 ore. Ministerul a spus ca in cazul in care amenintarile sunt iminente, nu se tergiverseaza ca in alti problema ci se emite de indata ordin de interventie.
  • viata omului este mult mai importanta decat viata unui animal.
  • la nivel national trebuie impuscati, ca sa aducem situatia cat de cat la un echilibru, 1000 de ursi. 500 din acestia provin din sporul natural si 500 sunt o consecinta a neefectuarii vanatorii la aceasta specie in ultimii ani din cauza ONG-urilor. (Parere din judetul Harghita)
  • in protejarea lupului trebuie atrasi vanatori, prin acordarea de cote de recolta, altfel nimeni nu are interes sa-l protejeze considerandu-l daunator etc. Circa 300 de lupi ar trebui impuscati pe an. (Parere din judetul Harghita)
  • Aceasta stare de haos atat legislativ cat si in teren este intretinuta de tot felul de pseudo-specialisti care au tot felul de interese.
  • Vrem sa avem un management real al speciei urs dar si sa mentinem siguranta cetateanului. (D-na Croitoru)
  • Nr. optim de ursi la noi in tara este de 4000 de exemplare si noi avem peste 6000.
  • Nr. de ursi, cifra de 6000, a fost considerata de reprezentantii O.N.G.-urilor nereala. S-a propus si nu doar de ei, metoda markerilor genetici. In opinia mea, ne va lua 5 ani sa o aplicam la nivel national, presupunand ca am avea fondurile necesare. Nici atunci nu poti spune ca ai o baza de date cu toti ursii.
  • Planul I.C.A.S.-ului a fost oarecum contestat de reprezentanta Institutului de Biologie al Academiei Romane, care a evidentiat probleme si a propus diferite masuri. In cele din urma, si parerea acesteia se fundamenta pe niste situatii care nu mai exista in prezent.
  • „Voi credeti ca a numara ursi este farmacie?”- spunea cineva.
  • S-a solicitat public asumarea raspunderii, in cadrul dezbaterii, a ONG-urilor. „Noi nu mai impuscam daca va asumati public raspunderea, ca aveti grija de urs, ca platiti pagubele produse de acesta. Noi platim, gestionarii fondurilor cinegetice in solidar cu Ministerul Mediului, acest pagube.” (Reprezentant fond cinegetic). Evident s-a dat vina pe ONG-uri pentru despagubirile de miliarde lei vechi platite pana acum. In mare parte chiar asa si este. ONG-urile au pus presiune pe Minister si unii ursi problema nu au mai fost impuscati si au creat pagube in continuare. Pulsul luat de mine, daca pot spune asa, este ca toti specialistii, autoritati, gestionari de fonduri cinegetice, padurari, primari etc. si-au dat mana. Cineva chiar a spus-o deschis, fiind chiar aplaudat: „Astia ne iau pe toti de prosti si de incompetenti, neavand nici studii, nici experienta in teren. Toti suntem prosti si hoti in tara asta?”
  • Nu au cum sa ne invete pe noi cum sa gestionam ursul, tari care au 10-50 de ursi.
  • Stiu cum actioneaza un urs de 10 ani, de 20 ani. Dupa cativa ani de obisnuinta cu omul, si va trece de o varsta, nu va avea nicio teama de om. Un urs de 10-20 de ani omoara nu raneste.
  • Cum sa numeri toti ursii exact cand avem cazuri monitorizate si stim ca poti sa ai in fondul cinegetic saptamana aceasta 10 ursi si in cealalta 3 ursi. Un urs monitorizat, de exemplu, a plecat din Brasov si l-am gasit la sute de kilometri distanta. Nu stiti despre ce vorbiti. Noi ne ocupam de specia asta de zeci de ani…

A fost invitat si fostul ministru Attila Korodi… dumnealui a spus ca ministerul trebuie sa plateasca relocarea ursului acesta fiind de interes national. El a incercat o pozitie prin care sa nu deranjeze nicio parte.

S-a mai spus de infiintarea de zone tampon, in padure, unde sa se infiinteze plantatii de zmeura, aluni, mere padurete, alte specii care fructifica, pentru a tine animalele la distanta de zonele locuite de oameni.

Foarte important, s-a subliniat ca in Plan si nu numai, nu exista modalitatea de despagubire a omului atacat de urs. Si cum bine s-a spus, „daca ursul in curtea mea imi rupe o mana, un picior, el nu pateste ulterior nimic. Daca eu ii rup lui un picior, ma duc la puscarie. Deci ce protejam mai intai, omul sau ursul?” Treaba este ca omul ranit nu stie incotro sa se indrepte pentru despagubire, fiind purtat de colo-colo.

Pentru a inchide subiectul definitiv cu exportul ursilor in alte tari europene, Ministerul s-a adresat mai multor ambasade si a primit numai raspunsuri de respingere. Strainilor nu le trebuie niciun urs. Intr-unul din raspunsurile primite se spunea: „Noi nu putem avea politici de mediu in detrimentul protejarii omului”. Sau ca aducerea de ursi ar starni protestele fermierilor.

D-l Marian Ilie din Busteni a sustinut ca pentru Valea Prahovei este bine ca exista acest Plan.

D-l Octavian Anghelescu, tot din Busteni, dar care lucreaza in Bucuresti a spus ca in Alpi ursul nu are habitat, muntii fiind fragmentati de partii, zone turistice, lucru perfect adevarat. A dat si exemplu de functionare a unei masuri, aceea cu garduri electrice, observat de dansul pe Valea Suru, unde un apicultor si-a adus rulota cu stupi si a inconjurat-o cu gard si ursul nu i-a facut nicio paguba. In replica, cineva a strigat ca ce facem, impanzim Romania cu garduri electrice?

D-l Savin: „Trecem ursul in patrimoniul ONG-urilor si platiti voi despagubirile!”

Ce am propus:

Am trimis pe adresa ministerului 5 propuneri:

  1. Infiintarea unui sistem functional de compensare a pagubelor produse de urs. Sa fie platite despagubiri de catre Ministerul Mediului pentru ca este in curtea lor, specia lor…
  2. Interventie rapida la exemplarele-problema si nu dupa luni de zile
  3. Includerea in viitorul Ordin de Ministru a doua prevederi:

a) “în ariile naţionale sau naturale protejate în scopul păstrării zonelor de linişte a faunei, este interzis tranzitul uman în afara traseelor marcate turistic sau abaterea din drumurile forestiere fără aprobarea administraţiilor acelor arii protejate şi a gestionarilor fondurilor cinegetice”.

b) “în vederea bunei aplicari a prezentului Ordin, instituţiile subordonate ministerului mediului şi gestionarii fondurilor de vânătoare pot aplica sancţiuni persoanelor depistate în habitatele specifice ursului brun, în afara traseelor turistice şi a drumurilor forestiere”.

Nu consider ca reducerea prin impuscare a nr. de ursi rezolva problema pe termen lung. O rezolva pe termen scurt. Daca omul continua sa invadeze si sa umble prin zonele de liniste ale ursului, ursii ramasi, vor cauta sa coboare spre localitati, obisnuindu-se cu omul.

4. Asigurarea de fonduri ministeriale pentru relocare si tranchilizare. Actualmente, pentru aceste actiuni platesc Primaria si gestionarii fondurilor cinegetice. Pentru mine, contribuabilul de rand, nu mi se pare in regula acest lucru.

5. Interventie dupa caz si in zonele protejate sau strict protejate, in vederea mentinerii efectivului optim de ursi si a recoltarii sau relocarii ursilor habituati. Adica, de ce sa stai o mie de ani la panda, prin oras, pe strazi, fiindca nu poti intra dupa el in padure din cauza ca nu-l poti impusca/tranchiliza acolo. Dar o poti face in oras. Deci, in momentul in care s-au identificat ursul problematic si solutiile, nu mai stai pana vine acesta, te duci si il iei si gata, s-a rezolvat problema. Asa e de exemplu la Silva, pe str. Cezar Petrescu etc in Valea Prahovei…sau cand e vorba de un urs ce ataca stanele noaptea, apoi fuge in padure. Fiind zona de protectie stricta, nu poti sa te duci dupa el. In cazuri din acestea, trebuie mers dupa el.

Concluzii:

Dintotdeauna controlul faunei s-a facut prin vanatoare. Vrem nu vrem, ursii nu sunt albine ca sa-i tot inmultim.

Alte tari, de exemplu Ungaria, scot mai multi bani din vanatoare si nu au zestrea noastra nationala.

Fara vanatoare, speciile isi pierd din simturi si ne vom transforma intr-o mare gradina zoologica, mergand unii pe langa altii pe strazi si prin paduri.

Planul e clar ca se va aproba, urmand apoi sa se decide unde, cat si in ce fel trebuie intervenit.

Cetatenii inca mai pot depune propuneri.

Parerea mea, strict in ceea ce priveste zona Valea Prahovei-Bucegi, este ca relocarea nu mai este o solutie, daca a fost vreodata. Desi iubesc natura, pentru mine omul are prioritate. Nu-mi place evident ca vor trebui impuscati ursi, dar nu putem convietui cu ei. De ani de zile observ problema si solutiile oferite de ONG-uri mi se par nerealiste. Tot dupa mine, in perimetrul Parcului Natural Bucegi ar trebui impuscati un nr. de circa 30 de ursi si peste 100 de mistreti. La fel, aceasta actiune nedublata de punerea in practica a acelei prevederi din Regulamentul Parcului, de a nu se mai merge prin Bucegi in afara traseelor turistice, nu va fi o solutie decat de moment. Daca sustii ca iubesti ursii/fauna/natura, nu mergi prin zone salbatice.  E voie in alti munti, care nu sunt arii protejate. Iar in cazul Bucegilor, exploatarile forestiere nu au luat din habitatul ursului, taierile aici fiind minime comparativ cu alte Parcuri si aceasta in special datorita Administratiei Parcului Natural Bucegi.

Apreciez politica Ministerului de a nu se mai lasa atras in petitii, actiuni pe Facebook si alte aberatii. E clar ca daca stai la povesti, vor muri oameni in cele din urma. Planul ministerului, completat cu propunerile celor prezenti, indiferent de tabara lor, poate pune bazele pe viitor unui management real la aceasta specie.Toate actiunile trebuie derulate in acelasi timp, de la vanatoare, la educare, informare, solutii de protejare a bunurilor si animalelor domestice, recensaminte reale… Daca doar vanezi, nu ai facut nimic. Daca nu vanezi deloc, cine stie ce se mai intampla.

Nu in ultimul rand, protejarea/conservarea/controlul faunei este treaba institutiilor statului. Noi, ceilalti, ne putem da cu parerea, propune si intreba.

Monumentul Eroilor din WW2 de la Sinaia; Podul de lemn din Valea Cerbului; Despre dezbateri si…ceaiuri!

Pe la inceputul lunii, am fost intrebat despre un monument al orasului Sinaia. Este vorba de cel din zona Setu-Izvorul Rece, adica de monumentul eroilor din cel De-Al Doilea Razboi Mondial. Culmea, 🙂 nu prea stiam cine stie ce despre el. E ridicat in perioada comunista si poate de aceea. Nici pe net nu o sa gasiti detalii prea multe despre monument si cimitirul aferent.

Tot in apropiere de acest loc se afla atat cimitirul civil Setu cat si cimitirul eroilor sovietici.

Respectivul monument este singurul de altfel, care mai sta in picioare in zona Sinaia-Predeal din timpul WW2. A mai fost unul, al vanatorilor de munte dar l-au transformat comunistii. In anii trecuti, am semnalat Oficiului National pentru Cultul Eroilor ca mai trebuie tunsa iarba, rescrise numele eroilor ca abia se mai vedeau. Prin 2016/2017 au venit elevii Colegiului Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza si au refacut scrisul. Plus ca au facut si curatenie.

Cimitirul Eroilor Sovietici, prin comparatie, este de vreo 10 ani, mult mai bine ingrijit decat cel romanesc. Am fost de curand si amandoua sunt azi la fel de curate. Abia de vreun an-doi, sunt la acelasi nivel.

Cimitirul Eroilor Romani din cel De-al Doilea Razboi Mondial

Soclul monumentului

Monumentul din WW2

Acestea sunt singurele informatii gasite despre cimitirul de la Sinaia din WW2:

….

Tot inainte de Pasti, am vazut pe Valea Cerbului cum un exploatator de padure a „asternut” peste parau un pod din busteni, peste care a pus pietris. O solutie foarte utila gasita in colaborare cu Jandarmeria Montana Busteni. Au fost dese reclamatiile ca distrugea albia, ca trecea prin apa, ca polua…

Acum s-a facut un pod! Deci s-a gasit o solutie buna pentru mediu.

Cica: ”bai, cat taie astia!” 🙂 Omul, cine o fi nu stiu, dar taie pentru ca este autorizat sa taie. Nu e pe acolo de capul lui!

Ma simteam obligat sa postez imagini cu podul pe care l-au observat cu siguranta si altii, pentru ca nu prea am vazut astfel de masuri:

Revin cu cateva consideratii referitoare la articolele cu dezbaterea de la Busteni, aceea din 12.04.2018:

  • s-a vazut ca reprezentantii Ministerului Mediului au venit cu vechiul Plan, au vorbit de o harta pe care se fac modificari dar care „era prea mare” ca sa fie publicata. Deci nu merge asa! Vorbesc ca prostul si treci tu ce vrei, iar eu vad cand s-o aproba Planul, daca ai introdus ce propun sau nu. Bine, eu macar nu am vorbit ca nu avea rost. Nu se inregistra nimic, nu se nota nimic. Imi pierdeam timpul. Nici modificari/propuneri nu am trimis. Daca nu ai trecut nimic din cele propuse de vreo doi ani si ai venit tot cu Planul vechi, nu are rost! Consider si acum ca e pierdere de timp.
  • am solicitat Ministerului Mediului organizarea altei dezbateri publice, unde sa fie prezenti TOTI cei din Parcul Natural Bucegi. Si sa nu fie ultima, ci sa mai fie inca o dezbatere sau daca nu, sa se raspunda argumentat fiecaruia de ce nu i s-au introdus modificari in Plan sau de ce i s-au introdus.
  • de asemenea harta de care spun ei ca ar exista si Planul cu propunerile, sa fie incarcate pe site inainte de aprobare. Nu una sa fie pe site si alta sa se aprobe.
  • daca nu filmam cu telefonul nu ramanea nimic din aceasta „dezbatere”. Nu ati fi vazut discursurile d-lui director Iuncu, d-lui primar Oprea, d-nei de la APIA…
  • multumesc celor care au trimis si la alte institutii link-uri catre acele articole cat si pentru distribuire 🙂 Am vazut cum personalitati ale zonei, distribuiau filmarile care-i avantajau si nu articolul dupa ce initial il apreciasera pe FB. Si-au retras repede aprecierea cand au vazut „buceginatura2000” 🙂 Haha! 🙂 Blogul asta nu e chiar pentru oricine. A comenta pe blog nu este un drept ci un privilegiu, in sensul ca nu public orice tip de comentariu, de dragul traficului, conversatiei. Cand o sa vreau trafic, o sa-mi fac un alt blog si vand biscuiti si pufuleti. Nu le place unora, acestea sunt regulile din 2009.
  • important este ca de ani de zile, acest blog are o abordare serioasa a realitatii, construieste, prezinta, observa… este in acord cu ideea mea de a pune o pietricica la o societate mai buna.
  • spunea cineva ca degeaba, ce am scris nu ajunge la cine trebuie din Minister. Si o sa-i raspund si aici ca intamplarea face sa am adresa personala a ministrului data chiar de cei din staff-ul dumneaei. Poate intreba si la orice institutie din Bucegi daca s-a auzit de ce am scris! In general, acest blog a tintit persoanele si institutiile de decizie care pot schimba si face ceva. Este o greseala sa se creada ca scriu ca nu am somn etc.

Si apropo de vizite, poate ca nu sunt chiar 2-3 cei care au citit articolul de duminica:

Eu vorbesc de un public tintit, nu de persoane intrate accidental pe blog. Poti avea 10.000 de cititori pe zi, veniti din toate colturile netului, se cheama ca ai trafic, dar impactul articolului e minim. Foarte putini au tangenta cu subiectul tau. Deci, chiar daca nu ne convine, blogul acesta are o paleta de cititori mai diferiti. Pentru astfel de oameni, merita sa-ti dai interesul.

M-a tot rugat un prieten sa-i dau niste ceaiuri… de multa vreme. Intre timp, a plecat din tara. Efectiv nu am avut timp sa ma ocup de problema. Ocazia s-a ivit cand asteptam un alt prieten si m-am gandit eu sa-l surprind cu un ceai, zic eu, nu chiar de ici, de colea. Adica iti trebuie timp si rabdare, sa-l aduni, sa-l usuci in anumite conditii, sa-l prelucrezi in anumite conditii.

O sa explic…

Florile de soc de exemplu, se usuca doar la soare, asa isi pastreaza culoarea. Important este sa nu-l misti prea mult ca se piarde polenul. Daca ti-l prinde vreun pic ploaia, trebuie sa-l arunci, fiindca prinde mucegai in timp. Apoi, mai trebuie rabdare pana polenul se transforma intr-un praf mai solid. Depozitarea si ambalajul sunt alti factori importanti si nici nu-ti dai seama cat de mult conteaza astfel de detalii in procesul final.

Fiecare planta cu regulile ei… cu momentul sau cand se culege. Afinul cu tulpina si fructe nu se usuca in buchet la verticala cum faceau batranii, pentru ca la uscare toate fructele cad pe jos si la revedere, ci la orizontala. La fel si chimenul, se taie cu foarfeca partea cu boabele…

Legat de asta, tot e primavara, as recomanda culegerea si uscarea florilor si frunzelor de macrisul iepurelui (Oxalis acetosella). Planta e mica si cam greu de cules dar asta nu mai conteaza 🙂 Acum e de cules cat e verde crud.

Dupa ce aduni din aprilie pana in octombrie plante de ceai, abia atunci poti spune ca ai toate ingredientele pentru un ceai adevarat de munte. Nu inseamna ca-l si ai pe loc. Mai dureaza pana ajungi la prelucrare.

Pana la urma, iese ceva cam asa:

Un lucru foarte important este ca plantele sa-si pastreze culoarea. De asemenea si mirosul specific. Nu poti tine menta langa zmeur…

Ce avem in acest ceai: afin (fructe, frunze si tulpina), sunatoare, o anumita cantitate de coada soricelului, fructe de macese, de corn, flori de trandafir de munte (o specie mai mica de maces cu flori ce miros puternic), soc (flori), menta in proportie mai mica (unele plante puse in cantitati mari schimba gustul), frunze de zmeur, frunze de mur, chimen, sovarv de munte (o planta care se pune in cantitati mici din anumite motive 🙂 ), cimbrisor de piatra, o planta careia i se spune busuioc de munte dar nu are treaba cu busuiocul, putina patlagina… si mai sunt cateva! E probat de ani de zile…

Sa nu inchei inainte de a spune ceva antologic…

Eram anul trecut la 7 Izvoare, in munte, langa lac. Nu singur, evident. Luam niste apa, doar e „a lui Zamolxe”, iesim si stam pe la drum o vreme, sa ne pregatim de intoarcere. „Lumea” bea apa pura din munte, subsemnatul savura 7Up… spre stupefactia unui prieten bun. Nu-i venea sa creada ca din atatea buruieni cunoscute si etc, eu beam o astfel de „nenorocire” 🙂 7 Izvoare, 7Up… fiecare cu ce are chef in unele momente.