Apa fantanii de la Izvorul Rece nu mai e potabila

Nu este neaparat o stire de ultim moment, un mic panou aparand prin acele locuri de vreo cateva luni.

Deci, dupa mai bine de 100 de ani de la ridicarea fantanii, apa nu mai este buna de consumat. Este foarte simplu sa-ti dai seama de ce s-a ajuns la o astfel de situatie: gunoaiele dar mai ales mirosul din preajma fantanii spun totul.

Cum acel panou este pe acolo de ceva timp, o sa intreb la primaria din Sinaia daca nu se poate face mai mult de atat, tinand cont de faptul ca oamenii au luat apa de la respectiva fantana de mai bine de 100 de ani.

Pe Prahova… in jos

Tot o sa merg pana la urma pe cursul raului Prahova, de la izvoare si pana la varsare 🙂 Chiar si pe bucati. Deja sunt trecut de jumatate. Mai merg la anul de 2-3 ori si gata si ideea aceasta…

Deci azi a fost pe Prahova in jos… dupa niste luni in care parca nu-i mai venea randul acestui traseu. Abia sambata la 11 noaptea am zis: „gata, plec maine, sigur!”. Din cauza aceasta, m-am trezit pe la ora 3 si nu am avut stare pana la 5 dimineata cand am inceput sa-mi pregatesc rucsacul deja facut 🙂 Cum ora s-a dat inapoi, am mai stat, nu stiu, am mancat ceva…

Traseul nu era chiar lung dar trebuia sa plec de dimineata ca sa prind la intors niste curse de microbuz. Am plecat din Busteni cu trenul, am ajuns in localitatea propusa, nu singur, cu un prieten si cu un copil dupa noi 🙂 Nu avea rost sa-l intreb daca e nebun, pentru ca instantaneu mi-am adus aminte ca nu l-am cunoscut niciodata sanatos.

In fine… o luam pe langa apa. Evident cu mai multe scopuri, sa intram prin localitati etc… o sa povestesc eu intr-o zi, mai detaliat.

Nu mergea chiar peste tot pe langa apa, am mai si ocolit.

Intr-un loc se amenaja albia raului.

Am mai trecut si prin sate…

Fructe de paducel

Fructe de porumbar

Grinzi aduse acum sute de ani de la o biserica de pe langa Campina.

Poveste…

Nu e nici bine, nici rau… e doar asa.

Cam asa, cand crezi ca sedinta foto s-a incheiat.

Imagini de pe langa Prahova

Ideea era in aceasta vara sa merg cu niste prieteni pe langa Prahova… pana la varsarea in Ialomita. De curiozitate, asa…

Treaba este ca nu prea stau bine cu rabdarea si periodic, mai parcurg cate un tronson. Nu stiu ce va ramane pana in august, cand am zis sa mergem 🙂

De cand am dat atentie si acestui aspect, cu mersul pe langa Prahova, am vazut din tren sau din masina ori de pe jos, tot felul de chestii interesante. In special, pasari care nu au ce cauta teoretic prin acele locuri. Daca insistam si aveam timp, in mod sigur surprindeam un vultur in poze. De doua ori l-am vazut din tren, de la distanta deci, cum sta pe marginea apei, aproximativ in acelasi loc, la aceeasi ora. Vultur era, pentru ca un vultur e un vultur 🙂

Iar la ultima iesire, cand am luat si baietii, am vazut alte doua pasari mari, foarte sperioase. Zburau imediat ce ma vedeau la 500 m; cum intram in campul lor vizual zburau. In mod sigur, o deplasare pe cursul unui rau este o experienta faina. Problema este ca nu prea te poti apropia de apa, Prahova avand multe deseuri… Totusi, cea mai murdara apa ce mi-a fost dat sa vad in acest an este Provita, afluent al Prahovei. Apa miroase ingrozitor cum iese din zona localitatilor Provita de Sus si de Jos.

Un izvor ce iese dintre straturi si se varsa in rau.

Oameni la apa, plaja…

La un peste mic 🙂

Zona de picnic, gratare, altele…

Stratele de care am mai vorbit.

Evaporite, se pare ca ar fi…

Va urma 🙂

Pe apa in jos, straturi in jos

Imagini dintr-o mica excursie….

https://pasiintimp.wordpress.com/2018/07/16/pa-apa-in-jos-straturi-la-zi/

Traseul turistic: Camping Zanoaga – Cheile Zanoagei – Lacul Scropoasa – 7 Izvoare – Cheile Zanoagei – Turbaria Laptici – Valea Ialomitei

Intr-o zi de week-end cand nu a plouat pe Bucegi. Sau cel putin nu am prins noi in acele ore…

Traseul spre Lacul Scropoasa, cu trecere prin Cheile Zanoagei incepe chiar de langa Campingul Zanoaga.

Marcaj cruce albastra si 1 1/2 ore spre lacul Scropoasa. Cabana nu mai exista de mai bine de 15 ani.

Se trece un podet, apoi pe langa campingul Zanoaga se face stanga.

Acolo e DJ 714

Mai erau cate unii care cautau planta aceasta. E suficienta prin zona campingului 🙂

La intrare in Chei

Prin sectorul Cheilor Zanoagei… absolut superb. Pe vreme buna e si mai bine. Dar am prins in alti ani asa ca ne multumim cu orice vreme.

Trunchiul acela l-am gasit pe acolo si l-am aruncat peste apa ca sa putem trece… fiindca podul e luat de vreo doi ani de ape.

Podul, ce a mai ramas din el. Fiecare trece mai sus sau mai jos de acel pod, cum reuseste. Nici busteanul acela pus in apa nu mai este acolo, dupa ploile acestea.

O mierla de apa, o pasare speciala cu un comportament interesant.

Poteca turistica

Un cintezoi canta de zor

Lacul Scropoasa. Pe acesta erau gaste domestice, rate si domestice si salbatice.

De la lac am pornit spre zona 7 Izvoare. In acel loc, destule persoane fie se uitau cum curge apa pe versant, fie luau apa in recipiente. Ca doar e „apa lui Zamolxe, cea mai pura din lume”. Este o conspiratie intreaga cu acest loc 🙂

Apa care te face nemuritor sau cel putin ii „facea” pe geto-daci candva…

Ne-am intors prin Chei spre Zanoaga:

Si totusi nu cade…

Zambri… niste copaci speciali.

Am iesit la Camping Zanoaga si ne-am dus mai departe spre Turbaria Laptici.

Intreg traseul tematic a fost amenajat de catre Administratia Parcului Natural Bucegi.

Salcie bicolora

Si alte poze din excursie, ca ne-am bagat si prin grote, pesteri mici:

Toata aventura prin Chei ne-a luat dus-intors vreo 4 ore, copiii au mers foarte bine. Cu ce am mai stat prin alte locuri din Valea Ialomitei… sa mai zicem alte 4 ore. Desi traseul prin Chei nu este dificil, el presupune ceva conditie fizica si incaltaminte aderenta, cu talpa mai groasa.

Peisaje pe langa apa Prahovei

Intr-o zi cu soare, am facut niste poze pe langa albia Prahovei. Intr-o alta zi dar cu ploaie, am facut poze tot pe langa Prahova. Zone diferite!

Cred ca eram cu gandul la excursia din vara: de la Comarnic pana la punctul de varsare al Prahovei.

Prahova pe la Predeal:

Un firicel cam mic de apa dar iata cate aluviuni aduce…

Pietris transportat in aceasta primavara

Si o planta depigmentata

Tablou din radacini spalate

Prahova pe la Posada:

Nici doi metri latime

Un metru grosime de aluviuni depuse doar in aceasta primavara. Deci, la o anumita perioada, Prahova vine mare-mare…

 

Barajul de la Sacele de pe raul Tarlung

Un baraj impozant, un lac foarte frumos, o utilitate uriasa… apa de aici ajunge in municipiile Brasov si Sacele.

Acest baraj a fost construit intre anii 1971-1975. Este inalt de 45 m, are un volum de apa de 18,3 mil.m.c.

Lacul ocupa o suprafata de 148 de hectare.

Nu am ajuns la el dar de la distanta l-am pozat suficient cat sa-mi placa 🙂

Cu aceasta ocazie, vazand barajul orientat spre Sacele, ne-am lamurit noi si de sensul de curgere al raului Tarlung :)) Nu curge spre Cheia ci dinspre Cheia 🙂

Lume la gratar si plaja

Fiind o acumulare de apa destinata consumului populatiei… orice activitate de impurificare a apei este total interzisa.