Continuare…
Azuga:
Busteni:
Sinaia:
Filed under: Eveniment | Tagged: 1 decembrie, azuga, Busteni, Sinaia | 2 Comments »
Pregatiri de 1 Decembrie in Valea Superioara a Prahovei (II)
Posted on noiembrie 30, 2018 by buceginatura2000
Prin tunelul de la Busteni, obiective si intrebari din statiunile Vaii Superioare a Prahovei
Posted on noiembrie 5, 2018 by buceginatura2000
Am vazut din masina ca tunelul de la Busteni nu mai are usa la intrare… Tot incercam sa ma conving de interiorul acestuia. Dar, mai intai, m-am oprit la Azuga ca sa pozez o casa veche si renovata:
Tunelul pe unde a trecut primul tren de pe Valea Prahovei, in anul 1879.
Exista unele opinii ca nu mai e acelasi tunel, ca in acela vechi se vedea de la un capat la altul. Numai ca, tunelul este impartit astazi in doua parti egale si mai este si infundat la capete. Aici e prima parte din tunel.
Pe acolo se trece in a doua jumatate a tunelului.
Adapost de odinioara pentru lucratorii feroviari
In a doua jumatate
La intoarcere…
Si de acolo inca 2 poze in Busteni:
Bustul lui Cezar Petrescu
O duminica superba la munte
Apoi la Sinaia:
Masina Anei Pauker cum i se mai spune…. Intrebarea este: unde statea soferul, in dreapta sau in stanga?
Bob
Bustul lui Dimitrie Ghica
Cladirea Primariei din Sinaia
Muzeul Orasului Sinaia
Filed under: Jurnal | Tagged: azuga, bust cezar petrescu, bust dimitrie ghica, Busteni, masina ana pauker, sinaia muzeu, tunel busteni, valea prahovei | 2 Comments »
Eveniment de comemorare a eroilor pe Vf. Clabucetul Taurului
Posted on octombrie 14, 2018 by buceginatura2000
Este stiut faptul ca in ideea de sarbatori 100 de ani de la Marea Unire, Azuga si Predealul s-au trezit infratiti, uniti in aceleasi intentii si simtiri. Aceasta este una dintre cele mai frumoase realizari de Centenar din Valea Prahovei. Administratiile locale din cele doua statiuni, institutii si localnici plus alti patrioti, si-au dat mana inca o data, de data aceasta data in Vf. Clabucetul Taurului.
Fauritorul acestei „mici uniri” a fost d-l Peticila, cabanierul de la Garbova. Dumnealui a avut ideea de a comemora eroii care au murit pe Clabucetul Taurului, idee nu de ieri de azi, ci de vreo 15-20 de ani. Imi plac oamenii care nu renunta la visele lor, care cred in ele si le duc pana la capat. Acestia sunt oameni adevarati 🙂 Cand ai asa o „nebunie” din aceasta. Uite ca a si implinit-o 🙂 Acesta isi poate trece la realizari inca un lucru frumos, iar cei din viitor isi vor aminti ca acela care a pus prima cruce pe varf a fost cabanierul de la Garbova. Eu ma refer la a fi visator cand vrei sa faci un lucru frumos, bun si pentru altii. Cand speri si faci tot ce poti sa-l realizezi.
Sambata, pe 13.10.2018, pe Vf. Clabucetul Taurului nu au venit doar cei mentionati mai sus, cabanier, institutii… ci si o multime de cercetasi si de turisti, de pasionati de istorie si de munte. Un total de peste 300 de persoane…
Un vagon CFR a fost ocupat in totalitate de Cercetasii Romaniei. Marea majoritate a participantilor s-a regrupat in parcul din Azuga si de acolo a pornit in traseu, spre varf.
Traseul tematic
Madalin de la CNIT Campina gasise prin arhive o alta frumoasa poveste.
Vanatorii de munte erau deja pe varf.
Sosirea Cercetasilor
Comandantul Batalionului 21 Vanatori de Munte „General Leonard Mociulschi”
Oficialitati locale
„Plantarea” bornei tricolore pe varf de catre un cercetas
Colonelul (r) Gheorghe Suman, autorul mai multor carti despre trecutul Predealului si vanatorilor de munte, desi bolnav, a reusit sa ajunga la aceasta ceremonie de cinstire a eroilor cazuti in urma cu 102 ani, aparand acel varf.
Peste toate, d-l Suman ramane un mare patriot.
Mai avea putin de vorbit dar… varsta, boala, anumite semne i-au pus in garda pe militari… Omul acesta ar fi murit acolo, pe loc, vorbind despre eroi si tara aceasta. Personal, am considerat mai multe aspecte din relatarile sale ca fiind exagerate, dar na, nimeni nu e perfect. Insa, am tot respectul pentru acest personaj militar din momentul in care am vazut cum abia se tinea pe picioare, cum abia soptea ce s-a intamplat in zona aceasta. Daca nu-l luau de brate d-l Oros, plutonierul adjutant si comandantul vanatorilor, d-l Cristescu si nu-l duceau la medicul SMURD, colonelul Suman ar fi cazut acolo. Incapatanarea cu care tot tinea microfonul si tot voia dumnealui sa spuna tot, se cuvine a fi admirata.
Noua, societatii, ne trebuie oameni incapatanati, care sa ramana pe loc cand altii fug la primul semn de pericol. Romania de azi se sprijina pe cei care nu au fugit in anumite vremuri. Existam pentru ca altii au ales sa moara, nu sa fuga. A sta in patratica ta, a-ti urmari propriul interes si atat, duce la ce vedem azi. O tara fara directie, fara lideri. Noi avem nevoie de oameni care nu renunta la ceea ce cred. La 85 de ani ai sai a fost mai curajos ca multi altii mai tineri, care daca se taie la un deget, fug repede la medic si nu mai ies din casa cate o saptamana.
Cine ar fi crezut vreodata… ca peste fix 102 de ani de la bombardarea pozitiilor romanesti aflate pe Clabucetul Taurului, intr-o palnie de obuz vor sta niste copii veniti sa-i comemoreze pe eroii acestor locuri? Nestiute sunt caile Domnului… Din acesti copii, unii vor purta mai departe stafeta zilei de sambata, 13 octombrie 2018.
In aceeasi palnie de obuz, cei de la CNIT Predeal si CNIT Campina
Nelipsitul profesor d-l Campan, un alt mare patriot. Ca lucrurile bune sa se intample, e nevoie de astfel de oameni. Apar astfel de evenimente pentru ca intr-un loc sunt mai multi pentru care istoria nu este doar o materie scolara oarecare.
Cabanierul de la Garbova
Un patruped 🙂
Citirea unor liste cu eroi
Oficierea slujbei religioase
Sfintirea crucii ce va sta pe acest varf.
Politia, Jandarmeria
Vesnica pomenire…
Depunerea coroanelor de flori: primarul din Azuga, d-l George Barbu
Primarul din Predeal, d-l Sebastian Flesieru
Comandantul vanatorilor de munte, d-l colonel Cristian Cristescu
Acestia si altii au inteles ca viitorul se sprijina mai ales pe trecut. Toti cei prezenti au scris o noua fila de istorie pentru cei din viitor. Tot ceea ce facem, trebuie sa raspunda la niste intrebari esentiale: pentru cine si pentru ce facem ceea ce facem?
Cercetasii condusi de Diana Joita, un alt om cu suflet mare, au depus si ei coroane. In varful acelui Clabucet s-a petrecut un episod istoric atat de frumos pe care sunt sigur ca nu-l va uita niciun participant…
Si alte poze…
In sfarsit, ne-am intalnit 🙂 Dupa ani de zile, la un traseu si turistic si istoric. Cu Alex din Ploiesti, unul dintre primii prieteni ai acestui blog.
Cu Ioana din Campina, Matrix, Alex, copiii si pentru mine… marele istoric Madalin Focsa. La fel, si el are „nebunia” lui dar e un om fain de tot. Si peste toate, patriot.
Catalin de la CNIT Predeal, d-l Campan un excelent observator al zilelor noastre, cu multe vorbe intelepte, Diana de la Cercetasi (ne-am intalnit tot dupa mult timp!) si Madalin.
Numai oameni superbi. Si cati mai stiu 🙂 Deci va dati seama cati oameni de calitate mai are tara aceasta… daca eu enumar lejer 100 🙂 A fi alaturi de astfel de persoane, este una dintre cele mai mari impliniri pentru mine. Mai lipseau George din Bucuresti si sotia, Razvan, George venit din America, Radu….multi altii, nu-i mai enumar ca sa nu uit pe vreunul si astfel sa jignesc fara intentie pe cineva.
Placa montata pe cruce
Crucea
Coborarea spre cabana Garbova
O privire spre Clabucetul Azugii, alt loc strategic pentru care s-au dat lupte acum 102 ani.
Cabana Garbova
Masa organizata de cabanier, tot felul de gustari, ciorbe…
Noi ne-am deplasat pe traseul turistic cu tinta… cofetaria hotelului Carmen din Predeal:
Undeva pe un mic panou scria „Potecuta Taurului” si… culmea! Langa potecuta pastea si un taur :))
O panorama cu Bucegii si nu numai:
Intr-o ora si ceva eram in Predeal:
Aproape de cel mai frumos si mai primitor hotel din Predeal.
Cofetaria de la Carmen… cea mai mare din Predeal, unde ne-am bagat la prajituri, fondante si sucuri. Pentru ca atmosfera si prietenii conteaza in astfel de momente. Un alt loc mai fain decat cofetaria de la Carmen unde sa servesti o prajitura, nu exista in Predeal. Parerea mea, care stiu toate cofetariile de la Comarnic la Predeal, este urmatoarea:
Cea mai tare cofetarie din aceasta zona este aceea din Comarnic. A doua e cea de la Carmen din Predeal. A treia cea de langa parcul din Sinaia. A patra cea din magazinul Costila din Busteni. Insa, ca spatiu confortabil, relaxant, atmosfera, cofetaria hotelului Carmen bate tot ce e in Valea Prahovei. Aici un articol mai detaliat despre aceasta cofetarie:
Cam asa a aratat filmul acestei zile de 13.10.2018. Mi-am luat copiii, prietenii si am plecat alaturi de alti oameni inimosi sa ne amintim si sa vorbim de faptele eroilor in si din Varful Clabucetul Taurului.
Filed under: Eveniment | Tagged: azuga, cabana garbova, cabanier peticila garbova, cea mai mare cofetarie din predeal, cel mai primitor hotel din Predeal, cercetasii romaniei, cnit campina, cnit predeal, cofetaria carmen, colonel gheorghe suman, comemorare eroi, cruce clabucetul taurului, eroi, hotel carmen, predeal, primar azuga, primar predeal, vanatori de munte | 5 Comments »
Eveniment comemorativ pe Clabucetul Taurului
Posted on octombrie 11, 2018 by buceginatura2000
13.10.2018: Primarii din Azuga si Predeal, echipe Salvamont, preoti, vanatori de munte, multi altii vor urca pe Clabucetul Taurului:
Filed under: Eveniment | Tagged: azuga, clabucetul taurului, eveniment, predeal | 2 Comments »
Traseu turistic printre Clabucete cu boncanit de cerb, episoade de istorie, peisaje, multe ciuperci si un bulz de exceptie
Posted on septembrie 30, 2018 by buceginatura2000
Un traseu foarte frumos… poate si pentru ca atunci cand gandesti pozitiv si universul iti intoarce tot la fel 🙂 Sau poate ca alaturi de oamenii potriviti si lucrurile se intampla frumos. Sau poate ca bucuria clipelor sta cumva si in propriile noastre maini. Poate toate acestea si nu numai 🙂
Vremea nu a fost ea cine stie ce dar important este sa iesi in natura…
Vorbisem sa ne intalnim in Azuga, la biserica Sf. Treime. Am ajuns un pic mai devreme pentru ca voiam sa fac niste poze…
Mijloacele de locomotie raman in parcarea de la biserica, desi noi mergeam pana la capatul Azugii, ca sa intram de langa pastravarie in traseul de pe Clabucetul Azugii. Totusi, am zis sa mergem pe jos pentru ca in drumul nostru sa mai cumparam ceva…si apoi Azuga nu e chiar asa de lunga si merge parcursa la o cafea 🙂
Prin zona pietei este un Mega Image sau un Profi, ceva de genul si am luat cate ceva de pe acolo… pufuleti 🙂 niste eclere pe care le-am mancat in parc, aveam la mine niste struguri dobrogeni luati din Busteni, alte deserturi… Cred ca magazinul e Profi daca am luat eclere 🙂
Am fixat pauza de masa la cabana Garbova, unde sa mancam un bulz. Adica noi voiam sa parcurgem Clabucetul Azugii, sa iesim la Susai, de aici la Clabucet plecare, apoi cabana Garbova si coborare tot la Azuga. Fixul meu cu inchisul cercului…
La 10 am plecat de la biserica, pe la 11:10 am intrat in traseu… doar plecasem la plimbare. Alesesem sa urcam Clabucetul Azugii pentru ca se urca puternic de tot 🙂 Chiar si asa am sporovait cam toata urcarea pana ne-a interupt boncanitul unui cerb.
Deci cine a fost sambata prin Valea Azugii sau a stat si duminica, a avut ce auzi sau vedea. Toata Valea Azugii a fost numai un boncanit, excluzand din asta, Limbaselul unde erau exploatari in toi. Din cand in cand auzeam din diferite vai sau culmi, cum se chemau/provocau cerbii.
Acelasi lucru de ani de zile
Intersectia Limbaselul cu Valea Azugii. Pe baietii cu motoarele i-am intalnit mai tarziu la Susai. Noi am urmat marcajul banda albastra.
Vreo 3 ore dureaza traseul, noua ne-a luat mult de tot… cred ca pe la 15:30 eram la Susai.
Peisaj spre Muntii Baiului
Drumul spre Sorica
Clabucetul Taurului si o cruce pe varf
Pe Clabucetul Azugii
Linistea nu o tulbura nimic, in afara de cerbii de prin vai. Un concert natural pe cinste… In Valea Prahovei cele mai bune filmari cu boncanitul cerbului apartin lui Valerică (Ninca Valeriu):
Cabana Garbova peste deal
Undeva, cam departe, se profila un fag superb. A crescut atat de frumos incat ai crede ca l-a toaletat cineva.
Pe unde au cazut obuzele in Primul Razboi Mondial. Calcand pe Clabucetul Azugii sau pe cel al Taurului, nu ai cum sa nu-ti amintesti de traducerile d-lui Razvan Neagoe din Azuga. Acesta a tradus din jurnalul unui ofiter neamt episoadele luptelor din aceasta zona. Iata un link:
Se pare ca pe Clabucetul Azugii au curatat pasunea de ienuperi. Ceea ce este foarte bine. Pentru ca pasunea e pasune si padurea padure. Parca vad ca apar si pe aici, plantatori ocazionali sa impadureasca ei 🙂 In loc sa impadureasca terenuri degradate, padurile rase de tot felul de inconstienti, multi se trezesc sa impadureasca pasuni montane. Perdele forestiere pe la campie, pe margini de drumuri, nu ar planta…
O chestie din aceasta de inlaturare a vegetatiei lemnoase ce ocupa pasunea, trebuie facuta la Posada, pe muntele Florei. Acolo un intreg versant este pe cale sa se acopere de arbusti de paducel. Stana este astazi in mijlocul acestor tufe. Pentru ca nimeni nu a mai intretinut pasunea de acolo de peste 15 ani.
Undeva printre molizii din fata se vedea un fel de adapost. Am zis sa mergem sa vedem ce o fi.
E clar ca aici au stat cei care au curatat pasunea… Nici nu ai crede ca aici au locuit oameni din secolul XXI. Sa nu mai zic ca prin spate sunt niste adidasi cu crampoane, de fotbal 🙂
Am plecat mai departe…
O stana darapanata pe un versant
Stana de pe Clabucetul Azugii
Iata cum arata interiorul unei stane si ne mai intrebam de ce nu se mai face nimeni cioban. Cum este in aceasta stana este in peste 90% din stanele montane. Bine, se poate si mai rau…
S-au gandit ca poate trece unul mai flamand, ca poate are nevoie de ceva. Au lasat chibrituri, lemne, diverse, sa se descurce cine ajunge pe acolo. Acest aspect arata ca astia de la stana fac ciobanie de zeci de ani si vin cu niste chestii de demult. In fiecare stana, se lasa in alte timpuri un minim necesar ca la un refugiu…
Acum, pe mine m-a fascinat altceva:
Prin acele gauri mici-mici umbla de colo-colo niste si mai mici devoratori de lemn… ei produc rumegusul acela.
Deci la cum arata stanele in ziua de azi, nu prea gasesti amatori. Daca a dat si de Facebook, nu-i mai arde aluia de oierit.
Pe unde am umblat, am vazut o multime de ciuperci, fie comestibile, fie necomestibile. Imi zicea un prieten ca nu prea au iesit ciupercile. Cred ca prin zonele de ieri, adunam 30 kg de ciuperci comestibile, lejer.
Vinecior
Mitarci, mitarcute, doar denumirea latina conteaza si ca sunt comestibile.
Pe langa drum o bucata dintr-un obuz. Il iau si eu si-l asez pe o buturuga pentru poze.
Mai intalnim niste ciuperci, tot comestibile si apoi parasim poteca, pentru o alta mai veche:
La un moment dat vedem niste caramizi. In mijlocul padurii…
Pe acestea un MT
Ma uit de jur-imprejur, uitasem de cerbi, de orice 🙂 Vad un crater si zic: un pichet de graniceri distrus de bombardament. Niste ruine situate mai departe, ascunse de vegetatie, imi intregesc concluzia. Deci artileria germana a tras de la Timisul de Sus un singur obuz, in toamna anului 1916 si au distrus o cladire situata in imensitatea padurii. Obuzul a cazut la mica distanta de acea constructie (nu era pichet) si a pus-o la pamant.
Ceea ce ma duce cu gandul la artileria romaneasca amplasata pe Cioplea ca sa apere Predealul si la incendierea bisericii catolice de la Timisul de Sus. Catolicii si acum vorbesc ca artileria romana din Predeal le-a incendiat biserica si ca, in replica, artileria germana a bombardat manastirea ortodoxa Sf. Nicolae din Predeal. Este evident ca armata romana aflata in retragere si dotata prost la capitolul armament, avea o mana de tunuri amarate care foloseau altitudinea pentru a face si ei cat de cat, mai dificila inaintarea inamicului.
Cel mai probabil trageau la ochi si asa au dat foc bisericii catolice, dintr-o greseala. Ca daca voiau sa o incendieze, ii dadea cineva foc in timpul retragerii, ca doar atunci treceau pe langa aceasta.
Buun… si mai umblam creanga o vreme dupa care iesim in ceea ce azi poarta numele de „Drumul lui Ceausescu”… ca mai aveam un pic si am fi ajuns pe la cabana Trifoiul.
Triunghiul albastru vine de la Trifoiul si merge la Susai. Pe o buturuga ce sa fie, ce sa fie…
Niste veveriti si veverite plus un trib de pârşi… carau ciuperci. I-am lasat sa stranga cat mai multe si apoi m-am dus si le-am luat. In padure doar mai erau atatea?!?
Ce frumuseti, una si una.
Gata, nu am mai lasat una…
Mai departe, pe drumul acesta minunat… pacat ca nu l-a mai intretinut nimeni. Ce fain ai fi legat Susaiul de Trifoi… ce alee de promenada…
Cred ca ceva de la un dispozitiv de ochire… tot din WW1, tot pe drum.
In fine, la cativa metri de Susai, cabana si complex, unde a fost nunta celor doi: Evi si Mario sau Evi si Maria ca tot vine referendumul. Un referendum care nu-mi spune nimic si de care nu avem nevoie. Nu din cauza acestei problematici, merg rau lucrurile de peste 25 de ani in Romania. Se intelege de la sine ca doi barbati sau doua femei nu pot procrea un copil. Si prin referendum sau nu stiu cate legi, nu ai sa schimbi orientarile acestea, existente de mii de ani. Fiecare sa traiasca asa cum vrea el, ca nu mai suntem in dictatura. Fiecare e direct raspunzator de ceea ce face.
Aici erau baietii cu motoarele, la o cafea 🙂 Noi nu ne-am oprit… pentru ca aici merg doar astia din orase, mai obositi. Daca si Susaiul mai e „pe munte” atunci… 🙂 Desi are nume de cabana, nu are nicio treaba cu asa ceva. Esti ca la o terasa oarecare din oras. Nu are nimic special.
„Cabana” e mai spre dreapta, acesta este complexul Telefericului Prahova, inchis pentru renovare 🙂
Am marit pasul ca sa mai si ajungem la cabana Garbova, la bulz. Doar nu credeti faza de mai sus cu „veveriti” si triburi de parsi. Sunt ciupercile alese de mine pentru o tocanita. Am scris asa pentru ca vorbisem de acest scenariu pe traseu si pentru ca multi citesc trei cuvinte de sus, unul de la mijloc si finalul. Si vreau sa citesc cum am lasat animalele fara mancare :))
De la statia superioara a telescaunului Clabucet am intrat in ceata. Insa in 15 minute eram la cabana Garbova.
Si aici erau cativa cu motoarele. Ia uitati cum ii alearga cainii…
Intram in cabana, dam buna ziua desi se apropia bine seara. Cabanierul ne raspunde cu bine ati venit. Luam o cafea si asteptam bulzurile. Intre timp, descoperim ca avem la noi si fructe uscate: papaya si mango.
Suntem intrebati de unde venim si unde mergem. Venim de la Azuga si mergem tot la Azuga. Suntem toti de acord ca ne prinde noaptea. Dar e ok! :)) Cand ramanem singuri ne intrebam fiecare, ce naiba au atatia cu chestia asta cu prinsul noptii. E ok si noaptea.
Pana vin bulzurile, facem galagie, ne hlizim, vorbim de alte trasee. Gata… si vine „masa”. Ce dezamagire am fi trait sa nu fi fost bun, dupa atata drum :))
Farfuria nu conta dar nici pe bulz nu-l pune prea bine in evidenta. Dar e cel mai mare bulz si cel mai bine facut… mancat de cand ma stiu. Prin interior branza de burduf originala si costita, mamaliga nu era nici multa nici putina, mi s-a parut ca e mai multa branza decat mamaliga.
Pe la orele 18 am plecat, se mai ridicase si ceata. Oricum, de la vreme era destul de intunecat.
Pe punctul albastru am zis.
Cauta soareci prin iarba. Ii scana de la inaltime si apoi le dadea fatala :))
Crucea de pe Clabucetul Taurului… va fi sfintita curand dar e alt eveniment.
Eveniment care este in faza de pregatire…
Cam intr-o ora eram in Azuga, tot la iesirea spre Valea Azugii 🙂 Si ia-o iar la pas spre centru 🙂 Chiar era fain insa, cu vreo 10 minute inainte de a ajunge la biserica s-a pornit ploaia. Asa ca nu am folosit pelerinele pe traseu, le-am folosit in oras. Si aceasta a fost ziua…
Filed under: Obiective si locuri de interes | Tagged: azuga, boncanit cerbi, bulz, cabana garbova, clabucetul azugii, clabucetul taurului, drumul lui ceausescu, fag, istorie, obuz, peisaj, primul razboi mondial, stana | 9 Comments »
Maine, mare eveniment la Azuga: Dezvelirea bustului generalului Gheorghe Garoescu
Posted on iulie 25, 2018 by buceginatura2000
Se intampla ceva memorabil maine, la Azuga. Bustul generalului erou Gheorghe Garoescu, distrus partial in perioada comunista, a fost restaurat si… maine, este ziua cand Azuga da dovada ca isi respecta istoria. O sa revin cu un articol detaliat de la eveniment!
Oricine este binevenit la eveniment.
Amplasamentul, imagini de azi, 25.07.2018:
Filed under: Eveniment | Tagged: azuga, dezvelire bust general garoescu, istoria | 2 Comments »
Traseul turistic: Azuga – Clabucetul Taurului – Cabana Garbova – Predeal
Posted on mai 7, 2018 by buceginatura2000
Plecare din Busteni pe la sfarsit de aprilie, dupa ora 10. Ca sa ajung la ora 17 in Predeal.
Cum aveam o idee mai veche, sa pozez o confluenta a unui parau cu Prahova, langa care tineam minte ca este o cruce, sa fac si niste poze prin zona aceea, am plecat in acest traseu… din Busteni. Adica sa intru in zona Prahovei de pe undeva din zona stadionului si sa ies pe la intrare in Azuga sau mai departe…
Surpriza insa, busteanul cazut peste rau de cativa ani si care era un punte sigura… fusese luat de ape. Cel mai probabil primavara aceasta. Asa ca am ocolit ceva, noroc ca alocasem mai mult timp excursiei.
In fine, trec apa 🙂
Confluenta cu Valea Fetei. Pe cruce scrie: „Preda Laurentiu Ioan Matei, n.01.11.1946, m.04.01.2009”. Curios cum a murit acolo. Mi-aduc aminte si ca la liceu aveam un profesor de Turism care il chema tot Preda Laurentiu si care isi luase viata undeva dupa anul 2000. Dar parca profesorul nostru era mult mai tanar.
Am facut niste poze, la padure, cruce, rau, confluenta si pietre:
O bucata de sticla de pe cand Azuga avea o astfel de fabrica. Era cam la 3-4 kg. Acasa il intreb pe d-l Razvan Neagoe despre „istoricul” ei si aflu ca provine de la cuptoarele de sticla ale fabricii, ca acestea se curatau la 10 ani…
Un fel de geoda, cine stie de unde mai venea si asta… plus niste ciment amestecat cu cioburi de caramida. Nu am mai vazut pana acum asa ceva. In loc de balastru s-au folosit cioburi de caramida.
Inca o bucata din cioburi de caramida si ciment plus o scoica. Nu ne-am lamurit daca scoica e de pe aici sau o fi aruncat-o cineva care a adus-o de la mare…
O iau pe o poteca de mistreti sa ies intr-un drum forestier ca sa mai ajung si la iesirea din Azuga spre Predeal, ca de acolo incepe traseul spre Predeal peste Clabucetul Taurului.
Poteca mistretilor
Si merg pana ajung aici:
Urmele unei constructii mai vechi. De nu are zidul asta 100 de ani minim… O sa vin la toamna sa vad mai bine terenul.
Din drumul forestier ies pe la niste case, apoi la sosea, trec de gara, o iau printre blocuri, traversez DN1 si intru in traseul marcat cu triunghi albatru:
Am pozat indicatorul ca urma sa scriu articolul de fata altfel… timpii sunt la latitudinea fiecaruia.
Pe aici m-am intalnit cu niste bunici si un nepotel, cred ca veneau de la cabana Garbova.
Dincolo de jumatatea traseului spre Clabucetul Taurului, care e „un fel de deal care are in varf o poiana impadurita pe laturi de padure” :)) vine si urcusul serios. Vreo 30 minute urci.
Iesirea din padure, varful in fata
Folositor si zoom-ul, ca de la distanta pareau bureti negri 🙂
Mod de rupere 🙂
Am parasit poteca marcata pentru a urca pe varf.
Munti din bazinul Azugii
Tot ai Azugii… ma interesa culmea asta pentru un viitor traseu prin august-septembrie. O trecere din Busteni-Azuga-linia muntilor din bazinul Azugii-Pasul Predelus-Pasul Bratocea-Ciucas-Tabla Butii-Lacul Vulturilor-Vama Buzaului, vreo 3 zile cu mai multe persoane.
Traseul Sacele-Pasul Predelus-Predeal de care mai scriam, l-am parcurs intre timp cu Iulian Coserea, o sa revin cu descrierea. Frumos si salbatic traseul, o adevarata aventura.
Aici e varful acestui Clabucet.
De pe varf se coboara spre cabana Garbova, care nu se vede fiind ascunsa de deal. Nici nu mai stiu de cate ori am facut acest traseu… E poezie, in loc sa mergi pe strada o iei pe aici 🙂
Stana de pe Clabucetul Azugii
Vedere spre muntele Piatra Mare, prin poiana aceea verde e si traseul spre Tamina.
Cabana Garbova si cativa turisti
Fosta cabana Clabucet Plecare distrusa de un incendiu. Multi turisti intre Garbova-partiile de schi ale Predealului si Predeal. In principal, acestia se plimbau. Cand am ajuns la telescaun pe la ora 15 si ceva, acesta era inchis… oamenii coborau deci pe jos. Mai era cate o terasa deschisa pe la baza partiei.
O parte din Predeal
Hotelul Carmen
Se mai vad Primaria, Biserica, gara, hotelul Orizont
La coborare poti alege ce partie vrei 🙂 Traseul turistic continua insa pe la marginea partiei Clabucet, dar mi s-a parut mai direct, si din cauza timpului, sa cobor pe partia Subteleferic. Cred ca in 15-20 minute eram in oras.
Traseul poate fi parcurs din Azuga la Predeal intr-un interval de 5 ore, fara graba, cu popas de masa pe Clabucetul Taurului sau la cabana Garbova. Mergi lejer in 2 1/2 ore pana la varf sau Garbova, mai stai pe acolo o ora si mai pui 1 1/2 ore pana in Predeal. Altfel, daca mergi mai repede esti de la Garbova in Predeal intr-o ora 🙂
Filed under: Obiective si locuri de interes | Tagged: azuga, biserica, bucata de sticla, ciment cu cioburi de caramida, clabucetul taurului, confluenta, garbova predeal, hotel carmen, primaria, telescaun, traseu turistic predeal azuga, valea fetei | Leave a comment »
