Ghebe prin noiembrie

In acest an, nu am vazut cum arata prea multe ciuperci 🙂 Ca asa se intampla, unele lucruri trebuie facute la timpul lor…

Totusi, o traversare de padure, a adus si niste imagini intamplatoare cu ghebe. Oficial, nu mai este sezonul lor. Neoficial, s-au mai pastrat cateva ici-colo pentru poze:

Mici ruine, probabil un fel de adapost

Cum au trecut niste animale…

Camuflaj aproape perfect. Nici nu vezi ghebele de atatea frunze…

Pe masura ce indepartai frunzele apareau altele.

Asa s-a nascut prima tocanita din acest an…

Cum arata parcarile domeniului schiabil Predeal…

Dupa ani de lucrari, parca sunt niste ani din ce imi amintesc, parcarile prind contur pe la partiile din Predeal. Dupa cum se vede, va fi totul pregatit pentru sezonul de schi care se apropie… Bine, lucrarile nu se refera doar la perioada sporturilor de iarna.

Primele piste pentru bicicleta din Valea Prahovei. Ma refer la cele de prin orase.

Mult asteptatele parcari

Cumva, va trebui gasita o solutie sa faci aici evenimente, sa muti interesul de pe un Centru zgomotos prin care trece DN 1. Zona aceasta ar trebui sa fie functionala si cu turisti, in orice anotimp. Numai ca, trebuie sa se si intample niste lucruri pe acolo…

Iata ca, in orasul in care multi spun ca nu se intampla nimic, dar nici nu ar face respectivii ceva sa schimbe lucrurile in bine pentru comunitate, indiferent ca sunt simple persoane sau oameni de afaceri, se mai si intampla…

Si cateva poze din padurea de langa partie, circa 50 m de la liziera:

Tot felul de ciuperci…

Cod de vijelie, mormantul lui Nicolae Grigorescu, ciuperci si portret cu spatarul Mihail Cantacuzino

O fi trecut, nu o fi trecut? Mai vine ceva? Panica la noi e sport national. Din cauza avertizarilor mai mult sau mai putin reale, sunt oameni care nu mai ies din casa, nu mai fac nimic. Stau la adapost. Cateva stiri la tv si gata se poate paraliza o intreaga tara. De parca un episod din Timisoara se poate repeta in mii si mii de locuri, intr-un timp scurt.

Fenomene meteo ca ploi cu grindina, vant puternic, au mai fost si vor mai fi deoarece asta este natura. Acum, sa umbli speriat la orice picatura de ploaie sau adiere de vant mi se pare stupid si ridicol.

Astfel de coduri trebuie sa fie preocuparea autoritatilor care trebuie sa intervina rapid, a celor care locuiesc in zone inalte sau pe langa cursuri de apa, care au casa sau masina pe langa vreun arbore gaunos. Nu trebuie sa fie preocuparea tuturor. Suntem insa prostiti, manati ca oile, manipulati foarte usor, renuntam rapid la propria identitate si la principii pentru un loc la adapost in marea masa. Asta fac saracia, lipsa de educatie. Nenumarate exemple am vazut azi si live si pe Facebook, cu oameni care iau masuri si se adapostesc. Cate doua baxuri de apa, ca sa fie…

Singura chestie serioasa pe aici am vazut-o la un crescator de animale, ce si-a coborat vacile de pe munte. Omul a fost prudent, la el era justificat. In rest, sa cauti poduri sub care sa-ti bagi masina, sa faci piata pentru nu stiu cate zile, mi se pare stupid 🙂

Tot voiam sa ajung pentru niste poze la mormantul pictorului Nicolae Grigorescu si am ajuns intr-o zi:

Clar, nu trebuia sa lipseasca pensula

Unii mai curajosi, umblau si azi dupa ciuperci. Poze accidentale la ciuperci intalnite pe langa drum, am facut si eu la inceput de saptamana:

Ghebe

Daca trec ploile si se incalzeste, va fi plina padurea de ciuperci.

Hribi sau tribi 🙂

Si doua portrete observate cu spatarul Mihail Cantacuzino si sotia sa:

Daca restauratorii conacului Pana Filipescu ar fi avut cunostinte mai profunde de istorie, nu l-ar fi pus pe Mihai Viteazul in sirul busturilor cantacuzine ci pe acest spatar. Mihai Viteazul nu are nicio legatura cu acei Cantacuzini, nu a fost contemporan cu ei, pe cand acesta a fost fiu sau frate cu ceilalti…

Cica acesta din prim plan ar fi Mihai Viteazul. Nu doar ca nu seamana dar nici nu are macar legatura cu zona, cu personajele, cu restaurarea. Sunt cate unii care animati de un fel de patriotism, fara sa fi citit Istoria, inventeaza povesti care le hranesc orgoliile, dar fara vreo legatura cu realitatea intamplata. De altfel, mediocritatea in domeniu este scoasa in evidenta si prin faptul ca sub numele personajelor nu sunt trecuti anii cand au trait sau domnit. Nu si-a pus nimeni problema ca poate veni in vizita un grup de elevi… Cine au fost cei sculptati, ce dregatorii au ocupat sau cand au trait, nu au de unde sa stie, fiindca nu a fost nimeni preocupat de aceste aspecte 😉

De la o plimbare… la pastravi!

Rares mai trebuie si el scos la cate o plimbare, asa ca am stabilit sa mai si iesim prin natura. Nu departe, ci pe la Poiana Stanei Regale, urcare pe drumul forestier si coborare pe poteca regala… Plus scurte urcusuri pe la copacii din apropierea drumului, ca doar unii sunt pasionati de ciuperci 🙂 Nu eu! In fiecare an imi spun sa merg si eu dupa ciuperci ca toti ceilalti si nu reusesc… ca mi se pare aiurea sa umblu prin padure, cautand ciuperci. Nici nu am avut timp. Dar daca se intampla sa fiu cu altii, na, ii luam. Nu ii duc acasa, ca la mine nu prea se mananca asa ceva.

Primul urcus pana in acest loc si nimic.

Apoi dupa alte urcusuri, au inceput sa apara…

Si au inceput sa se adune, incat a trebuit sa cobor la drum, pentru ca eu nu aveam un rucsac incapator ci de plimbare.

Aici, un mare impatimit al ciupercilor, i le arata lui Rares

Rares la prima intalnire cu buretii si buretarii 🙂

Discutii, ca de ce e asa…

„Au un miros ciudat” 🙂

Am ajuns si in Poiana Stanei Regale

Monumentul Eroilor

Pe acolo am urcat, acum vreo saptamana si ceva.

Din conuri de molid, asa cum sunt acum, iese un sirop care depaseste cu usurinta orice sirop din muguri de rasinoase.

Cam asta a iesit din pastravi, ca asa se numesc acele ciuperci. O minunatie de salata… maioneza, ciuperci, verdeata. Autorul este buretarul de mai sus 🙂 I-am mai zis, ca trebuia sa se faca bucatar, cei care-l cunosc stiu ce iese din mana lui 🙂 dar nu e tarziu nici acum.

Au iesit ghebele… ultima strigare pentru poze!

Imi spuneam ca nu vor iesi ghebe in acest an. Dar tot eu ma surmontam… oricum nu prea adun ciuperci, nu le caut, fiind mult mai interesanta pozarea lor. Cu toate ca la munte sunt multi pasionati de ciuperci, chestia asta cu culesul nu prea a prins la mine. Nu stiu de ce 🙂

M-am gandit la cartea despre Predeal, ca localitate de frontiera si nu numai, si pe care multi o asteapta… zic sa mai verific ceva…

Acum, cateva sute de ani, o scrisoare papala atesta o biserica prin zona Predealului, pe la Timisul de Jos. Cum un prieten avea si el un obiectiv similar prin acea zona, am zis sa mergem pe acolo. Asta a fost tot ieri. Sambata chiar a fost o zi plina si voi mai reveni si cu alte subiecte.

Umblăm prin păduri, urcăm versanţi, mergem pe poteci de culme şi ajungem prin locuri mai puţin umblate, adică pe aici:

dscf6404Pe varful unei culmi impadurite. O splendoare sa te afli intr-un asemenea cadru…

Ma uit mai bine… prin iarba si pe buturugi stateau tupilate multe ghebe…

dscf6405

dscf6406

dscf6408

dscf6412Si am inceput sa inghesuim pe o buturuga cat pentru o poza faina, plina.

dscf6415Se vede ca erau partial acoperite de iarba, accesoriu tot natural care le-a ferit de bruma.

dscf6427Sa postez si o poza cu vederea de ansamblu, sa nu creada cineva ca le-am gasit pe la poalele Bucegilor. Pe fundal se vede masivul Piatra Mare.dscf6432Pe acestea nu le-am mai taiat.

Dupa ce am facut suficiente poze, am intrebat sa le luam sau nu? Am zis totusi sa luam cat pentru o tocanita, cate 2 kg de fiecare. Mai erau si altele prin iarba, la buturugile de mai jos, dar cum nu plecasem dupa ciuperci, nu avea rost sa pierdem timpul cu ceva ce nu ne trebuia!

Peisaje din anotimpul toamna-iarna

Nu de putine ori pe Platoul Bucegilor vremea este mai buna decat in Valea Prahovei. Sub plafonul ce acopera Valea Prahovei se poate desfasura in voie o ploaie zdravana, in timp ce pe Platou e liniste, soare, calm…

Intr-una din zilele trecute urcand pe Jepii Mari, (nu am gasit nicio portiune problematica, nu era nicaieri gheata), am constatat din nou acest lucru. In oras picura, sus era bine. Mai iesea soarele, vantul era slab…

dscf6219Prima raza prin padure dupa multe zile, ca apoi, dupa cateva ore, sa vina ploaia. Asta a fost joi.

dscf6222Cascada Urlatoarea, partea superioara

dscf6224

dscf6228Apoi prin ceata

dscf6231Acrobat fara voie

dscf6237De „La Scari” in sus am facut cunostinta cu „praful” de zapada…

dscf6238

dscf6240Ienupar

dscf6243Jneapan

dscf6244Canton Schiel, deci zapada nu e de luat in seama 🙂 Pe partea nordica a Bucegilor este mai multa si prin vai, pe unde nu ajunge soarele.

dscf6246

dscf6252Panou nou… acum, din ce stiu eu, timpii aceia se fac la urcare. Daca mergi asa, fara sa ai cine stie ce experienta. Posibil sa fi incurcat panourile cineva. Cred ca acesta trebuia pus la Silva, pe sensul de urcare.

dscf6254Pe la Babele era chiar bine. Aici, la Piatra Arsa, era limita plafonului.

dscf6256Am zis eu ca oamenii astia au 10 constructii de 10 feluri 🙂 Si daca vor mai face inca 5, fiecare va fi construita in alt mod 🙂

dscf6265

dscf6271

dscf6286De sub Furnica am intrat iar in ceata

dscf6290Poate sa zica oricine orice 🙂 Dar da-o naibii cu timpii astia. Cum mai, sa vii pe sub Coltii lui Barbes, sa faci lacurile si sa ajungi intr-o ora si jumatate in Valea Soarelui. Bai si daca fug tot nu cred ca ajung in 1 1/2 ore in Valea Soarelui 🙂

Chiar am cautat acest traseu, sa vad cat am facut pe el:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2011/11/07/pe-langa-coltii-lui-barbes-o-bucla-larga-in-jurul-varfului-cu-dor/

Pe 6.11.2011, la ora 9: 48 am ajuns la indicatorul care arata cat de cat un timp mai apropiat de realitate, adica 2 1/2 ore. O ora mai tarziu eram tot sub Coltii lui Barbes 🙂 Dupa o ora si 20 de minute am iesit de sub Colti. Acesta este timpul real de parcurgere a potecii pe sub Coltii lui Barbes, intre o ora si o ora jumatate. Asta daca mergi bine, fara opriri si cascat gura. Doua ore mai tarziu ne apropiam de lacuri. Si pe la un 12:40 eram in Valea Soarelui. Deci cam in vreo 3 ore parcurgi traseul acesta. Si asta sa mai si mergi ca altfel dureaza si mai mult. Niciodata nu il vei face in 1 1/2 ore, poate daca alergi ca nu ai ce face. Deci, retineti, traseul acesta se parcurge in minim 3 ore, daca vrei sa faci o drumetie. Mai adaugi ca marja de siguranta o ora pentru panorama, poze, si inca una pentru masa si in 5 ore il faci fara probleme.

Insa din Valea Soarelui, trebuie sa ai variante. Poti urca in Saua Vf. cu Dor in 20-25 de minute si de acolo fie urci in 15 minute la Cota 2000, fie cobori in 40 minute la Cota 1400. De retinut ca zona Cota 2000 nu ofera nimic primitor, restaurantul este inchis, cabana Miorita la fel, deci e mai sigura coborarea la Cota 1400. Sau, din Valea Soarelui se urmeaza drumul spre stanga, dincolo de apa, e si un marcaj, cruce galbena si se iese la DJ 713 in vreo 20 minute. Acolo poate sa va astepte un prieten, eu stiu… cineva.

dscf6291Fosile… Da, un posibil loc fosilifer pe muntele Furnica.

dscf6293Prin padure, am gasit si resturile mesei unui uliu

dscf6295

dscf6296Si o mica creasta cocosului de culoare galbena. Unii zic ca nu e comestibila, eu am pus-o mereu la tocanita, deci e poveste… se vede, nu? 🙂

dscf6308

dscf6311Peisaj necomestibil

dscf6314Bureti negri de pamant

dscf6316Creasta cocosului, alba, creste pe brad. Este una dintre cele mai sigure si mai curate ciuperci.

Nu prea am strans multe ciuperci… ca nu ma pasioneaza. Si azi trebuia sa merg cu niste prieteni la cules, dar nu am avut cum, fiind altele de facut. Dar oricum, as fi mers sa adun pentru un prieten, care mi-a zis de anul trecut si sa fac poze. Si de cate ori am mers, am venit cu cele mai putine, ca le aleg la locul faptei, le tai, daca e vreun izvor le si spal 🙂 Intotdeauna iau cate imi trebuie, adica pentru o tocanita de pofta, o data, de doua ori pe an.

Dar pentru acel prieten din Bucuresti, am un loc de unde culeg cate ii trebuie. Daca apar! Joi nu erau 🙂 Din ce vad, din cauza frigului, au aparut cu o luna mai tarziu.

93Cam asa am strans, atunci, de acolo… numai bureti negri. Anul trecut erau la fel de multi, dar nu eram cu toti boii acasa si nu am strans nici macar unul.

Dar am una tare de tot 🙂

Acum cativa ani, gasisem un ulm pe care cresteau bureti negri in spirala. Cred ca adunai un sac atat de multi erau. Si eu am cules unul, pe cel mai mare, sa-l fac tocanita. Iar la restul… ma mai uitam eu din cand in cand, ca erau superbi 🙂 Bun… si ma gandeam eu ca vin in fiecare an si pozez. Ironia era ca in timp ce unii scotocesc padurea eu ma holbam ca berbecul la copac 🙂 🙂 🙂 Ironia si mai mare a fost ca… dupa vreo 2 ani a cazut copacul :)) Am ras cu lacrimi ca a cazut copacul… Nu am fost in stare sa scriu, era mult prea tare… I-a cazut copacul nebunului! :))

Pe la ghebe, prin padure

M-a amuzat foarte tare cand am vazut la Cristi, pe Ziar de Busteni, ca el declara oficial deschis sezonul de ghebe 🙂 🙂 Am retinut ideea lui, directia de actiune, adica ghebe fara numar prin spatele Adventure Park situat in padurea de pe Zamora.

Sambata, tot mergeam spre centrul Busteniului si l-am luat si pe Andrei cu mine, tot in ideea, dar o alta 🙂 de a ne intoarce pe la acel Adventure Park.  Am depasit zona amenajata pentru distractie la inaltime, la propriu,  si am mai urcat putin. Dupa care am facut stanga pe unde era o panta si foarte multi brazi.

Acolo am stat vreo ora si apoi ne-am intors. Vreo 10 kg adunate de mine, vreo 3 adunate de Andrei. Deci era plin de ghebe, cum zisese Cristi. Mai sus nu am fost. Conform retetei imi trebuia 5 kg de ghebe pentru zacusca. O tocanita mica de pofta si alte 3 kg de pus la borcan, in otet… pentru vreo salata cine stie cand. Nu prea ma dau in vant dupa ciuperci. Restul le-am dat unui amic, neavand ce face cu ele.

Daca ne mai invarteam prin zona aceea cine stie cate mai gaseam. Dar ce sa faci cu atatea… am luat cate ne trebuia, nici nu mai merg anul acesta. Vazusem prin frunzisul de fag si bureti negri de pamant. Nu i-am luat, eu mai fac figuri din acestea. Nu aveam nici aparatul, ci telefonul pentru poze. Bine, cea mai tare faza a fost acum vreo 2-3 ani, cand am gasit un ulm plin cu bureti si eu l-am luat doar un burete, pe cel mai mare, de pofta, pentru tocanita 🙂 🙂 Anul acesta nu am mai fost pe acolo, oricum stiu de anul trecut ca acel ulm se prabusise… dar sigur cresc pe el in continuare bureti.

Am facut totusi cateva poze, sa nu zic ca nu am fost la ghebe.

ghebe 1Ghebe… nu mai din acestea erau, care sunt mai bune de pus la otet decat la zacusca. Dar zacusca a fost in acest an mai importanta.

AndreiAceasta a fost prima parte buna a acestei deplasari, sa adune Andrei, poate lui ii va placea culesul ciupercilor, o adevarata traditie prin Valea Prahovei. Cred ca ar trebui un concurs pe aceasta tema, pe la noi. A doua parte buna, a fost zacusca clar.

ghebe 2Au mai scapat niste ace de brad printre ele, dar de regula, le adun meticulos, fara pic de pamant, frunze 🙂 Pacat ca era prea frig ca le aduceam acasa gata spalate.

ghebe 3Le-am privit de mai multe ori, ca imi place cand un lucru iese bine 🙂 Practic si asta este una din satisfactii… nu tolba plina ci atatea cat trebuie, curate, sa arate bine. Cred ca de cand ma stiu, de cate ori am fost cu altii, am strans cele mai putine ciuperci din cauza ca pierd timpul sa le aliniez cum trebuie in sacosa 🙂 Bine, eu sunt consecvent ideii ca un lucru bine facut este un lucru facut la timpul lui.

eGata, la anul.