Traseu pe biciclete: Ploiesti – Manastirea Ghighiu – Moara Noua – Ploiestiori – Blejoi – Gageni – Cocorastii Mislii – Valcanesti – Cosminele – Bustenari – Doftana – Campina

In ideea sa mai realizam un traseu prin judetul Prahova, -trebuie sa trec prin fiecare sat si comuna, nici nu sunt multe 🙂 cam 100 de comune si cateva sute de sate-, si in contextul unui octombrie superb, am plecat cu RegioCalatori spre Ploiesti. Bicicletele in tren si traseul fixat pe undeva dincolo de Ploiesti cu retur tot la Ploiesti… dupa circa 100 km.

Am observat eu ca pentru a face un traseu perfect adica, pentru a te bucura de peisaj, de obiective, pentru a sta la cate o terasa sau la un popas pe camp sau etc, fara graba, este perfect un traseu care are intre 80-100 km.

Alegem traseul si ajungem in Ploiesti. De pe la Buda, cu o statie inainte de Ploiesti, deja eram schimbati in atitudini si opinii 🙂

Aceasta pentru ca traseul nostru se prefigura a se derula prin ceata. Bun! Coboram din tren si dam de un frig de nedescris. Si ce frumos era la noi, la munte…

Scoatem caciuli, manusi, foite termice si din gara am si schimbat traseul. Nu o mai luam spre sud, ci spre nord, spre Campina pe la Bustenari dar nu imediat 🙂 … dupa ce ajungem la manastirea Ghighiu. Traversam un Ploiesti plin de ceata, lasam drumul spre Tatarani si ocolind hipodromul iesim la manastire. Aici, lume, lume. Ne risipim, fiecare cu ale lui…

Scurt istoric al manastirii

Cum arunca unii uite asa, cu caini si cu pisici 🙂

Bicicletele le lasam la intrare, legate cu niste cabluri inchise cu cheie, dupa o metoda brevetata de omul cu idei diverse 🙂 Roata din fata a unei biciclete se leaga de roata din spate a bicicletei nr. 2 apoi se da dupa un fier, stalp, ce gasesti. Cu un alt cablu legi a treia bicicleta de cadrele metalice… Bine, la manastire le-am legat doar cu un cablu 🙂 De regula, unde ne oprim, ori le supraveghem, ori le asezam sub o camera video, ori le legam… Nu lasam nimic, gps etc pe ghidon. In niciun oras sau loc, nu am avut probleme.

In biserica mare, inca inchisa, este pictura lui Tattarescu.

Au si un mic muzeu interesant.

Slujbele se tin intr-un paraclis, loc in care se afla si celebra icoana „Siriaca”. Evident sute de oameni asteptau sa intre la icoana, dupa slujba.

Pe aici…

Pentru ca mai trebuia eliminata si o ultima ipoteza. Crucea aceasta mica mi-a fost semnalata in legatura cu o cercetare mai veche dar… nu era ce ma interesa. Oricum, pentru ca am adus vorba si am lamurit si ce mai era de lamurit cu cimitirul de la Ghighiu, pe aceasta scrie… Aici repauzeaza roaba lui Dumnezeu Ana Radulescu din Bucuresti…” Nu are treaba cu numele cautat de mine.

Plecam destul de repede pentru a iesi din ceata. Asa era planul… Continuam spre Moara Noua-Ploiestiori-Blejoi. Ma opresc putin la micul monument ridicat in amintirea celor din bateria 86 AA comandata de capitanul Istrate Corneliu, morti in timpul operatiunii americane Tidal Wave.

Ma gandeam ca undeva pe la Blejoi-Paulesti o sa iesim din ceata, numai ca la Ploiestiori deja era vreme buna… Scapasem 🙂 Am renuntat la echipament suplimentar si am luat-o usor la pedalat. In fine, incepea traseul 🙂 Prin ceata si prin frig, nu e fain deloc. Si daca nu era frig tot schimbam traseul. Ceata e frumoasa cand te plimbi prin parc, nu pe drumuri.

Ajungem pe la Blejoi, neaparat sa vedem statuia Reginei Maria inaugurata anul trecut:

De cand am vazut „sculpturile” de Centenar afisate langa gara Campina, am ramas cu impresia gresita ca nimeni nu mai poate sa faca nimic serios in tara asta, in domeniul respectiv 🙂

Intru apoi si pe la biserica din Cocosesti, interesat de niste aspecte…

Cateva monumente pentru eroi nu aveau cum sa lipseasca:

Cateva notite specifice si mai departe…

Aici am facut popasul principal.

Prevazator, nu imi las bicicleta la sosea ci cat mai aproape :)) Recomand si altora dar… degeaba. Peste vreo 5 minute opreste unul cu o duba, interesat evident de o bicicleta abandonata pe marginea drumului 🙂 Eu am zis! :))

Uite asa ajungem si in comuna Cosminele:

Fosta scoala

Multe case parasite prin aceasta comuna. Desi, imi plac unele locuri mai izolate, nu as sta pe aici o clipa. In afara de peisaje, nu e altceva…

Apoi, vine partea mai grea a traseului: urcusul spre Bustenari. Nici acum nu-mi dau seama pe unde este mai usor, sa vii dinspre Campina sau dinspre Cosminele. Mie mi se pare cam la fel…

La Cosminele macar era scoala, chiar daca era inchisa :)) Am ras multe curbe de prostia asta scrisa. Iti dai seama ce e in mintea celui care a scris…

Am urcat mai bine de un kilometru pe langa biciclete ca nu avea rost sa ne obosim… Calculul meu era asa: daca urc pe bicicleta, castig 10 minute, apoi trebuie sa stau sa ma odihnesc. Dar cum nu ma alearga nimeni, nu ma grabesc, nu exista palmares… nu are rost sa ma obosesc. La ce bun, cand pot sa urc si sa ajung odihnit. Fiind la Bustenari am facut si noi o „jmecherie” :)))

Urcus spre Bustenari

Monumentul eroilor, evident oprire

Si celebrele sonde…

Urmaresc un domn pe Facebook care s-a documentat foarte mult despre Bustenari, sonde, petrol… multe poze cu regele Carol I la Bustenari, vederi cu sondele incendiate in WW1. In prezent, unele sonde au supraveghere video ceea ce explica faptul ca nu au fost furate si duse la fier vechi…

Pana la urma a iesit un traseu interesant. Nu spectaculos dar cu niste detalii care ma ajuta in proiectul meu. Poate va fi vreme buna si in noiembrie ca sa pot incheia cu tot judetul.

Traseul turistic: Busteni – Jepii Mici – Vf. Omu – Refugiul Tiganesti – Lacul Tiganesti – Cabana Malaiesti – Cabana Poiana Izvoarelor – Gura Diham – Busteni

„Sa mergem, poate, chiar pana la Bran”.

Plecam pe la 7 si ceva, intram la un supermarket si 7:50 ne prinde la intrarea in traseul pe Jepii Mici. Incepem urcusul pe Valea Caraimanului (Jepilor):

Cabana Caraiman deschisa… aici eram dupa vreo ora si 40 minute.

Ocolim Babele, Sfinxul…

Privim in Valea Ialomitei

Se vad cabana si statia de la Omu

Predealul si Piatra Mare

Traseul de la Omu spre refugiul Tiganesti… de unde am facut dreapta spre Valea Tiganesti. Pentru ca?.. stateam si priveam la zona Bran si cum ajungeam prea repede acolo… am zis sa o mai lungim cu Tiganesti-Malaiesti-Busteni.

Valea si lacul Tiganesti

Demult, am mancat un tort pe acel platou… nu e chiar atat de demult dar asa pare cand ma gandesc azi… pare oarecum ireal.

Primul loc de popas mai serios… la iaurt cu fructe si 2 banane, vinete si snitel… Privind spre Valea Ciubotei.

Vara, pe aici, printre maci galbeni suspendati este ceva greu de reprodus.

Baba in Clincea

Refugiul Tiganesti. Fiindca Branul era prea aproape, am ales sa ne intoarcem acasa, tot pe jos. Chiar si asa, la ora 18 eram acasa…

In refugiu…

Mai departe…

Prea aproape…

Padina Crucii

Lacul

La privit lacul… Multi veneau de la Malaiesti doar sa vada lacul.

Valea Malaiesti

Ca de obicei, aici isi da intalnire lumea civilizata din Bucegi.

Nu am reusit sa cumparam ceva pentru ca ne venea randul dupa vreo 30 de minute, cel putin…

Malaiesti, o poveste frumoasa

Pe „Take Ionescu” ne-am dus pana la Pichet si ne-am oprit la cabana Poiana Izvoarelor.

De acolo, am coborat la Gura Diham unde erau vreo 150 de masini :))

Inca mai sunt fagi verzi

Pe coborarea de la Poiana Izvoarelor

Mda, s-a dus si podetul acesta… se duc toate.

Mai intram la Penny si avem surpriza sa vedem mai multe masini cu roata blocata. Intreb si eu pentru un prieten care este motivul…

Motivul: nu sunt clienti… na, cu ce au ajuns sa se ocupe si astia…

Asociatia „OM pe MUNTE” la Comarnic; mesajul Politiei Romane de Ziua Armatei; Alte aspecte negative din Parcul Natural Bucegi

De maine, adica de sambata, la Comarnic, cunoscuta asociatie „OM PE MUNTE” (cei cu refugiile Strunga din Bucegi si Florei din Baiului) alaturi de administratia locala si alti parteneri, deruleaza diverse activitati la care oricine este binevenit:

De Ziua Armatei, mi-a placut mesajul Politiei Romane:

Si deja alte incidente prin Parcul Natural Bucegi:

Acum vreo 2 zile, localnicul Mihai Kelemen, cunoscut alpinist si bun cunoscator al muntelui, florei etc., a descoperit trupul decapitat al unei capre negre. Nu, nu a fost un act de braconaj, este „opera” cuiva dintr-un ocol silvic. Despre care am mai scris si eu in urma cu niste ani, pentru ca facea la fel si prin alte locuri din Bucegi. Nu mai dau nume pentru ca, oricum, a fost deja reclamat la cel mai inalt nivel din Minister chiar de catre colegii sai:

In mod sigur, cadavrul animalului a fost ridicat de autoritati, dupa cum mi s-a transmis. A doua zi dupa aparitia imaginilor au si fost la fata locului.

Insa, nu doar acest incident atrage atentia si socheaza ci si altul, referitor tot la „fauna” umana. Cititi mai jos, si da, nici nu ai crede ca asa ceva este posibil intr-o tara civilizata:

Se aude ca va veni o iarna grea, cu zapezi… Poate, cine stie, prabuseste sandramaua denumita cabana Omu…

Un deceniu de blog Bucegi Natura 2000

10 ani; cate amintiri, cate momente…

Nu am niciun subiect anume, vreo tema, acum.

Pentru ca ar fi foarte multe de enumerat, povestit.

Este, poate, si un fel de nostalgie aniversara :))))

Am facut o gramada de chestii intr-un deceniu si trebuie sa fac cu siguranta si mai multe in urmatorul.

Totul este sa fim sanatosi si… cu Dumnezeu inainte 🙂

Multumesc tuturor!

Salvatori de monumente… dar si de oameni!

Toata lumea stie ca la Crucea de pe Caraiman se lucreaza, se restaureaza acest grandios monument.

Din fericire, de anumite lucrari cum ar fi… vopsirea scheletului metalic se ocupa niste localnici din Busteni si Azuga. E ceva sa locuiesti in zona si sa participi la asemenea actiune 🙂

In orice zi mergi la Cruce, ai sa-i vezi pe baietii acestia atarnati in hamuri si corzi, vopsind sau mesterind pe la inaltime. Ei lucreaza zilnic, asta voiam sa spun 🙂

Nici nu a trecut bine week-endul… ca vremea frumoasa a si adus la Monumentul de pe muntele Caraiman mai multi parapantisti. Acestia au inceput sa-si ia zborul unul dupa celalalt insa, unul dintre ei nu a reusit sa se inalte si a cazut la vreo 200 de metri distanta de Cruce.

Localnicii, oameni saritori, au lasat repede treaba si i-au acordat primul ajutor pana la sosirea salvamontistilor.

Asa procedeaza un om de munte… Nu te intorci si pleci sau lasi lucrurile asa. Te implici, ajuti!

Felicitari atat celor care lucreaza la Cruce cat si salvamontistilor din Busteni. Ultimii, chiar au avut niste luni dificile, pline de tot felul de actiuni…

P.S. Pozele apartin echipei Salvamont Busteni!

Circ in Parcul Natural Bucegi: „Imprejmuirea” de bun simt a Sfinxului

In ultima luna, au fost niste actiuni derulate pe Bucegi care au fost destul de mediatizate. Voi enumera trei…

1. Campania „Bun Simt Turistic”, singura care si incearca sa atinga latura morala a celor care vin pe Bucegi. Este o actiune frumoasa, civilizata, sunt de acord cu ea dar… o consider prea civilizata in raport cu ce se intampla pe Platoul Bucegilor. In principal, actiunea urmareste ca turistii sa constientizeze ca nu trebuie sa se mai urce pe Sfinx, pe monumente naturale. Evident, sa nu mai lase tot felul de deseuri…

2. Actiunea unor parlamentari care si-au dat mainile pe terenul decopertat de pe Bucegi, teren pe care se vor construi vile.

3. Live-ul lui Lucian Mandruta de la locul unde vor edificate constructii pe Bucegi.

In urma cu 5-10 ani faceam si eu anumite actiuni, perfectionate ulterior de-a lungul anilor si contabilizate cu amenzi de miliarde lei vechi. Plus diferite aspecte: inchiderea gropilor de gunoi, devoalarea unor planuri imobiliare etc. Diferenta este ca astazi nu mai am timp sa ma ocup de astfel de probleme. Pentru ca anii trec, lucrurile se fac la timpul lor, lumea evolueaza si nu ai cu cine sustine o astfel de lupta. Societatea de astazi, pe fondul greselilor oamenilor politici, a hotiilor si a coruptiei, a ajuns sa se pronunte in orice domeniu. Este o faza in maturizarea societatii, de implicare fortata a acesteia, din cauza coruptiei. De aceea au si aparut tot felul de ONG-uri cu vederi limitate: sa nu se taie niciun copac, sa nu se impuste niciun animal etc. Daca oamenii au vazut ca de 30 de ani autoritatile permit defrisarea la scara larga a Romaniei, au luat atitudine. Ca nu toate atitudinile sunt constructive, ca unele sunt radicale, nu ai ce sa faci deocamdata. Mai dureaza pana fiecare specialist isi va gasi locul, pana toate institutiile vor functiona in folosul tarii, pentru cetateni. Pana atunci, incearca doar sa-ti faci o cabana, vila etc, intr-o arie protejata ca devii imediat subiect la Stiri, taie vreun copac si deja furi, vaneaza legal si deja ucizi fauna tarii, daca ursul ataca niste copii pe strada, el nu e de vina, tot oamenii sunt… fiindca i-au taiat padurea…

Sunt niste vremuri de haos in care nu ai cum sa asezi prea multe pentru ca toata lumea stie de toate.

Revenind la actiuni. Sunt ferm convins de buna-credinta a celor de la Bun Simt Turistic, a acelor parlamentari si a lui Lucian Mandruta. In mod sigur, pe oamenii acestia chiar ii intereseaza protejarea mediului, nu doar a Bucegilor. Numai ca, actiunile lor in contextul intereselor din Bucegi sunt… fara finalitate. Adica sunt utile doar in acel moment si atat. Mai departe, se uita si gata, a trecut.

Apoi, nicio institutie cu atributii in Bucegi nu va face vreo actiune de protejare a mediului daca aceasta loveste in cei cu interese in Bucegi. In afara de plantari, montare de panouri, tinut de mana la Sfinx, alte chestii nepericuloase, nu veti vedea niciodata altceva. Nici nu ai cum sa lasi asa ceva sa se intample, ca nu cumva din daruire si interes pentru mediu, sa amendezi din greseala pe vreun smecher cu conexiuni politice si sa-ti pierzi serviciul. Nici vorba ca acestia nu stiu ce se intampla sau unde pe Bucegi numai ca, politica strutului e cea mai sanatoasa. De aceea, e perfect, sa vina ONG-ul nu stiu care si sa faca ei. Noi sustinem, cum sa nu sustinem, ca dupa aceea scriu de noi ca nu ne pasa.  Daca faci in fiecare zi cate o tinere de mana la fiecare piatra din Bucegi, toata lumea vine. Mai chemi si presa si din saru-mana nu mai iesi. Pentru ca nu e nimic periculos dar nici de viitor!

„Imprejmuire” la Sfinx

In timp ce la Sfinx se atragea atentia ca nu trebuie sa ne mai urcam pe acesta, cu televiziuni, jandarmi, rangeri etc, un pic mai jos, la vreo 300 metri, puzderie de oameni se urca pe alte stanci similare, pe langa un panou care interzicea astfel de actiuni; de urcare pe stanci. Dar nu asta era important, ca langa eveniment se intampla asa ceva, ci stirea, ca poate vede Bucurestiul ca facem si noi ceva pe aici, cat luptam. Concret… nu se schimba nimic.

Orice lucrare care afecteaza Parcul Natural Bucegi va continua… pentru ca fenomenul nu este inteles de societate dar si pentru ca aceia care ar fi trebuit sa-l limiteze nu au stiut cum sau nu au vrut de frica pierderii posturilor.

Mai jos putin de evenimentul de la Sfinx, la o aruncatura de piatra 😉

Viitorul Parcului?

Daca vrei sa nu se schimbe nimic in Bucegi, sa ramana muntele cum este azi, asa ceva nu mai este posibil. Nimeni din zecile de mii de iubitori declarati ai Bucegilor, nu a urmarit ce se intampla si ce fac institutiile de mediu in acesti ani. Vag, au luat atitudine la demersurile unor autoritati locale. In rest, fiecare si-a vazut de treaba. Daca postezi tu, ma arat si eu ingrozit, dau mai departe si gata, „s-a facut ceva”. De fapt, nu se schimba nimic, e ca o vorba care umbla de colo-colo. Oamenii spera ca se va sesiza cineva care nu exista decat in imaginatia lor. Nu are cine sa se sesizeze. Cine trebuie sa se sesizeze stie cu mult inainte sa apari tu cu poezia pe Facebook. Dar pe ideea de ce sa ma expun eu, scrie mai bine tu, nu vad, nu aud. Sunt asa din cauza coruptiei sadite in fiecare institutie de catre alesii tarii. Ca angajat al mediului trebuie sa faci cat mai putin sa iesi in evidenta, sa nu ai idei, sa executi. Deranjezi, ai plecat.

Ca sa schimbi ceva in Bucegi, adica sa limitezi, sa intarzii, sa te opui cu succes, ai nevoie de cateva lucruri: de timp, bani si de cateva persoane. Iti trebuie timp pentru a vedea ce fac toate institutiile cu atributii in Bucegi, bani sa platesti cativa oameni care „isi fac veacul” pe munte si care vad orice, cine intra, cine iese… si de cateva persoane dedicate mediului care merg pe munte periodic. Zecile de mii de iubitori ai mediului sau ONG-urile iti pot face galerie, nu au cu ce sa ajute. Adica… tu postezi un camion cu lemne si scrii ceva negativ dupa care le spui, scrieti si voi: „Hotii!” Si „Bis” de 10.000 de ori. Doar cu asta pot sa te ajute 🙂

Ai de asemenea nevoie de 2-3 avocati/juristi buni, cu care sa combati orice act apare, de orice fel… Lucrurile nu se schimba prin strangeri de mana, live-uri sau interpelari. Vezi undeva o dezbatere, te duci cu argumente. Vezi vreo ilegalitate chemi Politia, Jandarmeria, Parcul, Garda Forestiera. Ati vazut pe careva facand asa ceva pe Bucegi? Evident ca nu! 🙂 Nu stiu daca e vorba despre spectacol sau ca le este frica… ori ca isi dadeau seama ca realitatea e alta.

Referitor la acel teren pe care se vor construi vile sau o vila, -nici nu mai conteaza pentru ca una daca asezi acolo, celelalte rasar ca ciupercile-, norocul parlamentarilor care au facut un lant uman a fost altul. Adica, noroc ca proprietarul s-a speriat prea tare sau s-a dat speriat 🙂 Ca altfel, ii chema la Politie pentru incalcarea proprietatii. Omul se poate duce si azi la Politie, pe motiv ca el are toate actele, ca de ce nu au venit cu observatii fie la dezbaterea Planului de management al ariei protejate, fie la institutiile care i-au dat lui actele. El poate spune ca… dom’ne erau unii pe proprietatea mea si nu stiu ce faceau pe acolo, o sarba ceva… Dar na, cum sa amendezi niste nevinovati? Ce le poti cere? Erau tineri nu si-au dat seama ce fac 🙂 Ideea este alta, ca nu-si pune nimeni mintea cu ei, ca nu inseamna ceva actiunea lor.  Inseamna ceva doar pentru publicul Facebook.

„Gardul” instalat duminica, 20.10.2019 la Sfinx. Este doar de decor, nu este un gard propriu-zis. Sunt un fel de borne legate cu franghie. Macar acum vor cobori cu franghia de pe Sfinx.

Tot viitorul Parcului!

Ati mers intre capatul lui DJ 713 si Babele intr-o zi de vara sau acum, intr-un week-end? Sau de la Babele la Omu? V-ati oprit un minut si ati privit de jur-mprejur? Poate ca da, poate ca nu. Un lucru atrage atentia in jurul tau: mii de oameni traverseaza aceste zone zilnic. Nu Facebook-ul, nu ONG-urile, nu institutiile de mediu, nu parlamentarii, decid viitorul acestei arii protejate ci vizitatorii. Ei, in primul rand. Absolut tot Platoul Bucegilor este colindat de oameni. Acestia schimba realitatea naturala intr-una antropica. Observam si ca nu exista de la Dichiu si pana la Omu decat cateva locatii turistice, doua-trei.

Vizitatorii, -la aprecierea mea, peste 1,5 milioane de turisti intra anual in Parcul Natural Bucegi-, forteaza dezvoltarea muntelui.

Trebuie introdusa si pe teren regula: cine este prins pe trasee nemarcate, va fi amendat. Oricine sustine protejarea muntelui dar umbla pe carari nemarcate, adica prin spatiile faunei salbatice, contribuie la degradarea speciilor faunistice. Daca ar fi liniste si nu s-ar arunca gunoaie, prin acele zone ar sta animale. Daca tot trecem periodic, animalele se obisnuiesc cu omul si vin dupa noi pana in orase.

Trebuie introdusa si in teren taxa de vizitare a Parcului. Intri in Bucegi platesti, esti informat ce sa faci si ce sa nu faci. De ce nu se ia aceasta taxa? De ce credeti?

Pentru ca poate nu mai vin turistii la noi. Dar si pentru ca se merge pe ideea ca lasa-i sa vina, cu cat functioneaza totul mai dezorganizat cu atat e mai bine. Fiecare face ce-l taie capul, umbla pe nemarcate sau pe toate pajistile de pe Platou, fac haos. Eu daca iau taxa si institui niste reguli deranjez; sau ma opun dezvoltarii; sau sunt ecologist radical; sau am ceva cu cineva. Fiind haos, apar neputinta si inactiunea. Lipsind organizarea, regulile, faci lucrurile cum vrei. De la turist la investitor.

In concluzie;

Nu stim nici sa protejam Bucegii, nici sa-i dezvoltam in vreun fel. Pentru ca nu avem coerenta si viziune in ceea ce facem. Daca tu iti faci aici o vila, nu are nicio treaba cu dezvoltarea cuiva. Poate a ta. Daca in loc de complex de vile, realizai un complex turistic logic si necesar in raport cu circulatia de pe DJ 713, cred ca lucrurile stateau altfel. O „puneai” si de o partie de schi-fond intre domeniul schiabil al Sinaiei si complexul tau, aveai treaba si iarna. Schiorul se cazeaza la tine si a doua zi la prima ora este pe partiile din Sinaia. Mai te gandeai si la o conexiune de viitor cu statiunea Pestera-Padina.

Un schior ce vine sa schieze la Sinaia nu are unde sa se cazeze pe munte, in conditii civilizate, decat la tine. Astfel, el nu mai sta la rand prin Sinaia, doarme direct pe munte. Incasari ai si tu, au si instalatiile de transport pe cablu sinaiene.

Cand vrei sa faci ceva doar pentru tine, de regula nu merge. Pe Bucegi este loc pentru toata lumea. In afara de seful Parcului nimeni nu poate aplica o viziune unitara de dezvoltare si protejare a muntelui. Asta evident dupa discutii cu toti factorii din Bucegi. Unele lucruri insa nu se negociaza si ar trebui aplicate imediat: taxa de intrare in aria protejata, sanctionarea abaterii de la traseele turistice, transparenta totala in orice proiect pe Bucegi. Orice proiect trebuie sa apara din timp pe site-ul Administratiei Parcului, pentru ca oamenii sa stie de el.

Bunul simt in Parcul Natural Bucegi nu ar trebui masurat decat prin cuantumul amenzilor acordate! Exprimarea: „Te rog frumos coboara de pe Sfinx pentru ca nu ai voie sa te urci pe monumentele naturale”, ar trebui sa fie completata cu „ca sa iti putem acorda noi o amenda de 2000 de lei pentru aceasta fapta”.

Din pacate, nu are cine sa aplice legea pe la Sfinx si Babele; in Bucegi, in general!

Cum arata parcarile domeniului schiabil Predeal…

Dupa ani de lucrari, parca sunt niste ani din ce imi amintesc, parcarile prind contur pe la partiile din Predeal. Dupa cum se vede, va fi totul pregatit pentru sezonul de schi care se apropie… Bine, lucrarile nu se refera doar la perioada sporturilor de iarna.

Primele piste pentru bicicleta din Valea Prahovei. Ma refer la cele de prin orase.

Mult asteptatele parcari

Cumva, va trebui gasita o solutie sa faci aici evenimente, sa muti interesul de pe un Centru zgomotos prin care trece DN 1. Zona aceasta ar trebui sa fie functionala si cu turisti, in orice anotimp. Numai ca, trebuie sa se si intample niste lucruri pe acolo…

Iata ca, in orasul in care multi spun ca nu se intampla nimic, dar nici nu ar face respectivii ceva sa schimbe lucrurile in bine pentru comunitate, indiferent ca sunt simple persoane sau oameni de afaceri, se mai si intampla…

Si cateva poze din padurea de langa partie, circa 50 m de la liziera:

Tot felul de ciuperci…