Statiunea Busteni se pregateste de sarbatori…

Sa te plimbi seara prin parcul de langa Primarie sau pe langa aceasta… Sa fie ceva zapada si putin ger 🙂

Ca in fiecare an, administratia locala demareaza la inceputul lunii decembrie actiunea de aliniere a statiunii la sarbatorile de iarna.

Iar la doi pasi de parc se afla Clatitele de Poveste 🙂

Domeniul Mogosoaia in vremea irisilor

Inca o excursie… de acum aproape o luna de zile despre care nu am reusit sa scriu!

As putea sa spun ca m-a impresionat acest loc foarte mult…

Pana sa intri intr-un parc superb unde sunt atatea de vazut, se trece pe langa un monument dedicat eroilor.

Covorul de irisi

Toate cladirile plus palatul brancovenesc au fost ridicate de domnitorul Constantin Brancoveanu. Domeniul a fost restaurat de Martha Bibescu, ulterior l-au luat comunistii.

Pisania bisericii ridicata tot de domnitorul amintit

Biserica cu hramul Sf. Gheorghe a fost inceputa de Brancoveanu din 1688, cand inca era domnitor Serban Cantacuzino.

Odata, acopereau morminte. Azi nici mormintele nu mai sunt, nici ce scria pe aceste placi nu se mai cunoaste.

Anul 1797

Biblioteca

Brancoveanu si copiii sai

Brancoveanu si Doamna Maria

Se spune ca aceste picturi sunt de pe la 1700.

Mormantul lui George Valentin Bibescu

Palatul de la Mogosoaia

Casa de oaspeti

Cuhnia… adica bucataria

Cand am fost, am prins un festival:

Ultimele concerte sunt poimaine.

Pare a fi o lisita…

Mai am si o parte a doua pentru data viitoare.

Daca treceti prin zona Mogosoaia, nu ar trebui ratata plimbarea prin fostul domeniu brancovenesc. Chiar e fain, nici nu stiu cand a trecut timpul…

Maratonul Zapezii, Exercitiu de salvare la Gondola Sinaia, Performanta romaneasca la Jocurile Olimpice, Despre Cetatea Brasovului, Principele Nicolae…

Ninge ca in povesti in Valea Prahovei. Nici nu viscoleste, nu este nici prea frig, ninge asa…”la peisaj” 🙂 Adica sa te plimbi printre fulgii de nea intr-o asemenea zi, nu e deloc rau… (Nu am vazut pe nimeni! :)) )

Aici e la Azuga. La Sinaia si Busteni ningea mai bine… abundent 🙂

Busteni, ora 12, 14.02.2018:

Fosta vila Lahovary, locul unde a murit Badea Cartan in 1911, azi Vila Parc (nelocuita si de vanzare de vreo 5 ani).

Parcul din Poiana Tapului

Rares

Daca tot a venit iar zapada, sa subliniez ca sambata, pe 17.02.2018 la Rasnov, se desfasoara Maratonul Zapezii Isostar. In afara de cursa de 42 de km, cu traseul care jaloneaza pe strazile orasului, urca la cetate si apoi se duce spre zona Valea Glajeriei-Diham de unde se intoarce in oras, nu stiu alte detalii. Am cautat pe Facebook, pe site-ul d-lui Ilie Rosu si cand toate informatiile nu sunt la indemana, nu mai caut…

Ieri, a avut loc un exercitiu de salvare la Gondola Sinaia,  s-a simulat ca au ramas persoane blocate si s-a intervenit pentru coborarea lor in siguranta.

Alegera persoanelor blocate s-a facut prin tragere de la sorti :)) Pesemne nu voia nimeni 🙂

Gorby – Ciprian Goran, ca de obicei, in prima linie 🙂

Pozele apartin Centrului Montan Sinaia si au fost publicate pe Facebook.

Mai auzim daca nu ne uitam la tv… si de o performanta romaneasca la Jocurile Olimpice. Deja performanta la aceste Jocuri inseamna pentru noi, intrarea in primii 10.  Poate, cu timpul, ajungem si pe podium. Oare cu ce se mai duc si sportivii acestia la asemenea concursuri cand stim ca statul nu face cine stie ce pentru ei..? De altfel, scriu pentru ca fata aceasta care a obtinut locul 7 la sanie, Raluca Stramaturaru, este din Valea Prahovei.

Sursa: Facebook

Ca si Ana Bogdan, fata din tenis, tot din Valea Prahovei, si Raluca Stramaturaru obtine performante in special pe munca ei. Felicitari acestor oameni care reprezinta cu modestie si daruite culorile nationale… in timp ce altii stau prin complexe sportive in vacante si nu au nicio legatura cu sportul sau cu vreo performanta. Si daca ar fi una politica, in orice caz este una cu istoric negativ.

Am auzit ca se va redeschide Cetatea Brasovului, ce amintiri faine am acolo, sa bei o cafea pe marginea unui zid, langa meterezele de altadata ce adaposteau cate un tun… Doar ca bucuria a fost de scurta durata. Primaria municipiului castigase in instanta cetatea… Numai ca, aceia care o administrau, SIF si Aro Palace, si care nu au facut cine stie ce pentru acest obiectiv istoric, au formulat recurs la Inalta Curte, prelungind cu cateva luni un deznodamant previzibil. Numai sa nu faca altii…cam asa e la noi.

Sa speram ca in aceasta vara, vom vedea cetatea deschisa.

Aici alte poze din cetate: https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/10/14/descoperiti-brasovul-istoria-recenta-si-veche-a-brasovului-iii/

Ma duce insa gandul la postarea recenta a d-lui Razvan Radu, muzeograf la  „Casa Domneasca” din Brebu, care spunea privind o pictura dintr-o biserica prin care trecea brutal o teava groasa (o sa caut poza), ca „Slava Domnului ca marile monumente istorice ale lumii, nu sunt pe mana noastra”. Se alegea praful de multe…

interventie biserica

Si cateva imagini cu Principele Nicolae si sotia sa…

Pe urmele „Nababului”: de la Micul Trianon la mezzo-soprana Margarita Mamsirova

25.11.2017. Mic tur cultural pe urmele lui Grigore Cantacuzino „Nababul” (1832-1913). Printul acesta… spunea odata ca are atatia bani incat isi poate acoperi castelul din Busteni… Doar cu monede din aur.

Cu toate acestea, el nu a trait doar pentru a numara bani ci a fost si un mare filantrop. Aceasta datorita educatiei sale alese. A nu se confunda cu aruncatul banilor la petreceri de manelisti. Acesta dona sume mari de bani armatei, ii dadea lui Nicolae Grigorescu de zece ori mai mult decat facea un tablou al acestuia…

A construit 3 mari palate: cel din Bucuresti care azi adaposteste Muzeul National „George Enescu, cel de la Busteni si cel de la Floresti-Prahova aflat azi in paragina.

El nu se incurca deloc cu nimicuri ci facea doar lucruri mari, rasunatoare, durabile.

Iata ce a mai ramas din palatul Micul Trianon… unde am fost cu doi prieteni dragi:

Ce se mai vede, se afla in Floresti-Prahova, nu departe de Ploiesti.

Monumentul istoric este inconjurat de un gard de sarma pentru a se tine la distanta curiosii 🙂 Ideea este evidenta: uneori mai cad bucati de piatra. De refacut insa nu-l va mai reface nimeni…

Intrarea

O incercare de restaure pare sa fi fost candva.

Curtea fostului palat este foarte intinsa:

Un urias platan

Pare un pod din lemn dar este din ciment.

Seamana bine cu detaliile fostelor banci din padurile Pelesului.

Parcul fostului palat este foarte mare si evident si acesta este in paragina. Periodic vin aici mirese si miri pentru fotografii de nunta. Si pe frigul de sambata am vazut ceva:

Prin apropiere este si un turn care nu are scari pana sus ci, pana undeva pe la jumatate:

Lasand Micul Trianon in urma, sa-si duca mai departe pagina sa trista de istorie, am plecat spre biserica Sf. Treime ridicata de Luxita Cantacuzino, mama „Nababului”. Biserica se afla la cateva sute de metri distanta…

Dricul din perioada comunista

De la Floresti direct in palatul „Nababului” din Busteni… unde celebra Mamsirova venea iar de la Moscova cu vocea ei sa faca diferenta. Adevarul este ca in ultimii ani am fost la o sumedenie de concerte prin Valea Prahovei si am vazut multi artisti dar… cei de la teatrul Bolshoi mi s-au parut cu o treapta mai sus.

Acesti 4 mari artisti au deschis Sezonul 3 al concertelor sub egida Prahova Classic Nights:

Sala de muzica a Castelului Cantacuzino din Busteni

„Nababul” „supervizeaza” fiecare concert 🙂

Soprana Margarita Mamsirova

In multe locuri sunt tot felul de tablouri interesante, majoritate cu „Nababul”:

Regina Maria si Patriarhul Miron Cristea in 1928. Langa Regina este Alexandrina Cantacuzino sotia „Nababului”. Aceasta din urma, se pare ca ar fi salvat crucea din lemn ce amintea de ultimul hangiu de la Slonul de Piatra. Ar fi dus crucea la castel dar… pe oricine am intrebat, nu a vazut-o nimeni in ultimii 50 de ani. Or fi pus-o pe foc comunistii… Ar fi fost cel mai vechi simbol istoric al Busteniului.

Revelion la Castel

Si… a circula carti postale cu semnaturile acestor mari artisti este chiar o incantare 🙂

Vladimir Magomadov, o voce incredibila

Asa cum se vede, editia a doua va fi luna viitoare…

Ruinele palatului postelnicului Constantin Cantacuzino din Filipestii de Targ

Prima oara cand am auzit de aceste ruine se intampla acum… aproape 20 de ani, la liceu, de la o colega, o buna prietena, care locuia chiar in Filipestii de Targ. Mi-am zis mereu cu prima ocazie, cu prima ocazie sa le vad si eu… si ocazia a venit de curand 🙂 Oricum, azi, le vad intr-o alta lumina, mai complexa, dupa diverse cercetari facute in ultimii ani in campul istoriei.

Nu are rost sa insir povestea cu acest postelnic, ar interesa pe putini si as pierde si eu timpul. Contextul este mult mai larg si mai frumos si trebuie explicat pe indelete. Iar acest lucru cel mai bine se face intr-un capitol de carte. Si peste cel mult o ora, plec sa gasesc ceva important tot pe aici in judetul Prahova. Daca mai exista… mentiunea figurand intr-o carte din anul 1930, este posibil sa nu mai existe.

Ruinele acestui palat se gasesc in centrul localitatii Filipestii de Targ, in parc:

Se intelege ca tot ce a mai ramas din palat este monument istoric, de clasa A

A fost o constructie destul de mare pentru acea perioada.

Palatul a fost construit aproximativ intre 1633-1641. A fost distrus iremediabil in perioada razboiului austro-turc 1787-1792, in mod sigur de catre austrieci. Pentru ca la momentul conflictului romanii erau aliati cu turcii…

Pe la Breaza…

… acum vreo saptamana, cand a fost viitura aceea de la Comarnic. In Breaza nu a plouat chiar tare… nici nu am stiut decat seara sau a doua zi, ca a fost viitura pe la Comarnic 🙂 Intre cele 2 localitati sunt doar cativa kilometri.

Frumoasa si Breaza, dupa cum veti vedea mai jos:

DSCF1545

Intai am fost la Biserica Sf. Nicolae, veche de vreo 200 de ani, picturi vechi, diverse, o slujba frumoasa, intalnire acolo cu niste prieteni foarte speciali.

DSCF1551Clopotnita

DSCF1553

DSCF1558Biserica este acoperita cu sindrila si mi se pare unicat in Valea Prahovei pentru ca… ctitorii sunt doar preoti si enoriasi. Pe pereti vezi pictat pe popa nu stiu cu care, iar popa nu stiu cum, tot asa… foarte interesant! In stanga intrarii in biserica sunt si mormintele catorva din ctitori… iar preotul care slujeste este chiar un stranepot al acestora…

Bineinteles ca am facut niste poze pe afara si repede cativa enoriasi, „vulturii ortodoxiei”, au venit repede sa-mi explice ca nu e voie 🙂 Peste tot gasesti astfel de idioti. Erau atat de gravi cand mi-au spus ca biserica e monument istoric incat am fost realmente patruns de prostia lor. E frumos, admirabil, sa te uiti la ei 🙂 In mod cert, astia cand au vazut prima oara sifon in viata lor, au crezut ca s-a enervat apa! Nu trebuie sa ai vreo pretentie! Cu astfel de oameni sunt doua solutii: ori le dai niste suturi in fund, ceea ce nu e cazul fiind la biserica, fie le dai un raspuns dupa mintea lor, cat sa le intre in zona ingusta unde locuieste neuronul stingher.

Se termina slujba, preotul nu vrea sa faca nimeni poze in biserica, zice el ca gasim poze pe site. Eu am vazut tot felul de oameni la viata mea, nu pot spune ca ma ia cineva prea usor prin surprindere. Preotul chiar e tanar, sociabil, plin de viata! Totusi, nu reusesc sa inteleg ce au astia in cap, de nu ai voie sa pozezi in biserica, dupa slujba. Nici taxa foto nu au; nu e voie ceea ce inseamna ca nu e voie. Nici cu blitz, nici fara. Este interesant cum te faci stapan peste istorie, peste trecut.

Dar stiti exemplul cu piatra aruncata in lac si cei 10 care nu reusesc sa o scoata. Eu sunt ala cu piatra… am avut o idee, sa zicem ca am fost inspirat fiind prin curtea bisericii 🙂 Abia astept sa va povestesc. Curand! Nici nu cred ca a vazut cineva ca am renuntat la ceva in care cred.

DSCF1582Parcul Brancoveanu

DSCF1584Centrul National de Informare si Promovare Turistica, unde-l gasiti pe d-l Madalin Focsa, un mare iubitor si cunoscator al culturii si istoriei zonei Campina-Breaza.

DSCF1586Centrul Cultural

DSCF1591Primaria. Frumoasa, nu?

DSCF1592

DSCF1594Soapte in culori

DSCF1596

DSCF1598

DSCF1599Tablou din dopuri. Bun exemplu!

DSCF1602Mie imi place sa ai de unde alege. Sa nu fie un singur tipar dupa care sa ne luam toti, chipurile daca fac o mie un lucru… automat trebuie sa-l faca si ceilalti. Intotdeauna trebuie sa faci ce ti se potriveste, ce simti ca merge cu tine 🙂 Asa, sa fii in randul lumii este o prostie… sa copiezi orice.

DSCF1604Colegiul militar

DSCF1608

DSCF1617

DSCF1621

DSCF1622

DSCF1629

DSCF1635

DSCF1648Si un traseu turistic

DSCF1651Chestiile acestea erau frecvent expuse in comunism prin locuri publice, acum vad ca sunt si prin curtile oamenilor.

DSCF1674O alta biserica… si ea este veche, zidita in anul 1882, pe locul alteia si mai vechi.

DSCF1677

Sunt de vazut multe prin Breaza!

Descoperiri interesante la Predeal… si opinii personale

Pai… nu stiu cum va parea ce voi spune 🙂 Poate trebuie o Introducere…

Stiti ca am anuntat de mai multe luni ca scriu o carte, ca ma apropii de finalul acesteia. Cartea se numeste „100 DE PASI IN TIMP, UN ALT FEL DE GHID DESPRE VALEA PRAHOVEI SI PARCUL NATURAL BUCEGI”, are 2 autori, vreo 500 de pagini, cateva sute de imagini, este aproape sa iasa de la tipar, nu contine ceea ce pare la prima vedere, adica daca va imaginati ca am batut campii cu descrierea Pelesului sau a traseelor de prin Bucegi, va cam inselati 🙂 La Prefata veti gasi randuri scrise de 5 personalitati ale zonei acoperite de ghid, o sa dedic un articol special cand o sa am toate cartile acasa. Eu intai vad cartile si apoi spun data lansarii. Si asa sunt cam incurcat si nu stiu cum sa fac, pentru ca am o dilema. Deja cererile pentru carte sunt mai multe decat se vor tipari. Unul vrea 4 carti, altul 2, un prieten vrea 1, altul vrea si el, tot asa cateva zeci de persoane… si numai la unitatile turistice ar trebui sa ajunga circa 110 exemplare. Si ma gandesc ca daca fac lansarea, vor ramane unii fara carti, vor bate drumul degeaba si se vor supara. Asa ca poate ar fi mai bine sa dau prima editie si sa scot altele pentru lansare… o sa ma gandesc zilele acestea. Multi s-au intersectat cu aceasta carte in diferite etape si stiu ca majoritatea subiectelor sunt inedite… revin eu cu un articol detaliat.

Bun! De fel sunt o persoana care face tot felul, citeste diverse, umbla pe unde nu te astepti, un om dificil, care ce viseaza noaptea, face a doua zi, de-astea 🙂 Sau, o vreme m-a chinuit gandul sa vad eu cati stalpi are funicularul Busteni-Valea Brateiului, construit pe la inceputul secolului XX. Din ce am citit mai apoi, erau destul de multi, nu o sa va spun acum cati, dar la jumatate din acestia le-am gasit fundatiile presarate pe Bucegi. A, si mai multe roti. Tot am zis sa-mi aduc si eu o roata acasa si una sa o las la Centrul de Vizitare al Parcului Natural Bucegi, sper sa nu vina iarna pana fac asta 🙂

biserica din parcul nou predeal

Pare nebunie, stiu! Cat timp mie imi place si nu deranjez pe nimeni, o tin asa… sarind peste faptul ca am tras de roti de prin vai, ca sa nu dispara la viituri sau avalanse, le-am dus ceva mai sus. Chiar, oamenii acestia de la Centrul de Vizitare or mai fi avand irisul descoperit de Alexandru Beldie la Coltii lui Barbes-Vanturis? Stiti ca acest centru poarta numele renumitului biolog.

Nenea acesta, Beldie, umbla ca o albina din floare in floare si a reusit sa cuprinda toate florile Bucegilor intr-o carte. A descoperit, la un moment dat, un iris mai aparte, dar neavand aparat foto, nu a putut el prea bine dovedi si s-a crezut, multa vreme, ca, de fapt, descoperise un iris care mai exista si in alte parti. Prin 2010 sau 2011 am luat o carte scrisa de el, ca sa vad pe unde a umblat si mi-am propus sa scot orice iris intalnit, daca nu are cumva floare pentru a-l poza, si sa-l iau acasa. Ma gandeam ca va inflori el candva. Pana la urma a inflorit irisul adus acasa si a avut si „urmasi”: unul a ajuns la Agentia pentru Protectia Mediului Prahova, altul la Centrul de Vizitare al Parcului Natural Bucegi, si inca unul la o cunostinta. In acest an, a inflorit la acea cunostinta si ne-am convins ca Alexandru Beldie chiar descoperise o specie noua pentru Bucegi, detalii si ce mai spun unii specialisti tot in cartea „100 de pasi” veti gasi.

Pentru scrierea acestei carti s-au depus niste eforturi greu de inteles… zeci de nopti nedormite, drumuri prin arhive, muzee, cumparat carti rare de la anticariate, discutat cu zeci de persoane, a fost mult de munca si nu am reusit totusi sa cuprindem tot ce am fi vrut. Mai avem material pentru inca o carte, lucruri care daca nu le vom reda, se vor uita si nimeni nu va mai sti despre ele. Am avut o ocazie unica de a afla despre ele si faptul ca imi place sa aflu toate detaliile despre un lucru, diferite pasiuni si cartile citite, au ajutat la efectuarea multor corelatii si implicit descoperiri. Nu veti intelege despre ce vorbesc, decat dupa ce veti inchide cartea „100 de pasi”, atunci veti vedea lucrurile de pe aici cu totul altfel. O alta carte, o continuare si, in acelasi timp, o completare, va aparea la anul, pentru ca deocamdata este prea mult si din punct de vedere psihic si fizic.

Vor zice unii: „Ce naiba l-a apucat pe asta? A luat-o razna cu cartile lui!” 🙂 Explicatii sunt mai multe…

Prin niste oameni, am ajuns la anumite concluzii, Dumnezeu mi-a deschis ochii si sufletul spre niste chestii pe care credeam ca le inteleg, dar nu ajunsesem la esenta lor. Mi-am zis si ca in spatele fiecaruia dintre noi trebuie sa ramana ceva si de ce sa nu fac ceva acum, cand simt ca este timpul?

Vorbeam despre parcul din Predeal, cu cineva, de curand. Si faceam o paralela intre acel parc si cel din Sinaia. La Sinaia, administratia locala a mers pe reconstituiri, pe reabilitari de monumente, a transformat orasul in cea mai vizitata statiune din Valea Prahovei. Apoi vin Busteniul, Predealul si Azuga. Stiti ca in parcul din Sinaia este un chiosc in care canta fanfara. Primaria si-a dorit sa reediteze vremurile de altadata, a refacut chioscul si a adus fanfara, dand acel farmec regal de odinioara. In perioada regalitatii, fanfara canta si la Predeal, tot in parc, intr-un chiosc asemanator.

Am intalnit multi predeleni, nimeni nu stia cam pe unde unde era chioscul, nici nu auzisera de el. Mai mult de atat, aratau spre alt parc, cel de langa biserica din centru. In timp ce scriam la cartea „100 de pasi”, ne-am dat seama, noi, autorii, ca parcul din Predeal era la sud de actuala cladire a BRD. Acum vreo 2-3 saptamani am vazut o vedere cu acest parc si in mijlocul lui era un chiosc. Deci, dupa ce citisem despre acel chiosc, vedeam si o marturie ca a existat.

3aFostul chiosc din fostul parc al Predealului

Mai citisem ca in parcul din Predeal au mai existat, nu departe de chiosc, doua monumente: bustul lui V.A.Urechia, care a fost topit de catre germani in Primul Razboi Mondial, si Monumentul Apelor, despre care nu se stie ce s-a intamplat cu el. Si cam atat am retinut eu despre acest parc, ramanand cu informatia, asa, de tipul cunostintelor generale.

2b

Azi, 11.09.2015, eram prin Predeal. Si in 2001, si mai apoi si in alti ani, cat si in 2013, 2014, intr-o astfel de zi,11.09, eram pe la Predeal. Era ceata si ploua marunt-marunt. Mie imi place nespus cand este asa. Sa te plimbi, sa privesti si sa mananci un strudel cu mere din mers sau ceva de genul… mi se pare foarte fain. Mergeam asa, fara un scop anume, nu aveam niciun plan. Ma opresc si ma uit la o vila veche, vad ca in fata ei se construia ceva si traversez soseaua ca sa-i fac o poza de vizavi, in ideea ca dupa ridicarea noii constructii, casa veche nu se va mai vedea. Fac poza si apoi imi dau seama ca sunt pe langa fostul parc al Predealului. Iarba era destul de mare, plina de apa, dar mi-am spus ca nu ar fi rau sa arunc o privire, daca tot sunt pe acolo. Fostul parc este astazi doar un spatiu verde, cu copaci si arbori impunatori, fara delimitari, unde se plimba cainii… nici batranii nu cred ca mai tin minte ca acesta era parcul de altadata. Eu nu am intalnit vreunul. Cand ii intrebi de parc, arata spre centrul statiunii.

Ce sa va spun? Ca multe ne sunt la indemana, dar nu le mai vedem, pentru ca nu stim sa mai punem mana pe o carte. Intai am gasit o mica platforma betonata, probabil acolo a fost bustul, apoi o alta, ce alcatuia in mod sigur platforma Monumentului Apelor, si, in final, ud la picioare, am urcat treptele fostului chiosc 🙂 Despre faptul ca acolo a fost chioscul nu am nicio indoiala si nici despre locul unde a fost Monumentul Apelor. La bust mai trebuie cautate niste informatii…

bustPoate aici a fost odinioara fundatia piedestalului pe care a fost asezat bustul lui V.A.Urechia

monumentAcolo este o platforma patrata din ciment

chiosc 1Urmele vechiului chiosc

chiosc 2Trepte chiosc

chiosc 3Aici a fost chioscul de la Predeal, in care canta fanfara in perioada regala.

Bineinteles ca luni dimineata, d-l Primar din Predeal va avea pe masa adresa mea, insotita de dovezi, de acum si din alte vremuri, precum si indemnul de a urma exemplul Sinaiei, adica sa refaca acel chiosc, cel putin.

Acum nu stiu cum va fi perceput demersul meu… stiti ca i-am facut deranj mare si acestui om. De Ziua Eroilor au fost depuse la un monument in Predeal mai multe coroane de flori. A doua zi, cineva de la Primarie le-a luat si le-a aruncat, a treia zi a inceput langa monument un festival cu mici si bere, a durat a patra zi, a cincea zi, in a sasea zi, dupa ce am vazut ca acele coroane nu mai apar… l-am reclamat pe dl. Primar la Prefectura pentru comportament inadecvat functiei sale, pe Vanatorii de Munte la MAPN, ca nu au facut decat un act de prezenta prin depunerea coroanei si ca nu sunt deranjati ca le-a fost luata coroana a doua zi, pe politisti la MAI, ca au fost luate coroanele si ei nu au facut nimic, am dat o „raita” si pe la Oficiul National pentru Cultul Eroilor… in final, s-a trezit primarul cu toata lumea pe cap. Politia a inceput o ancheta si a aflat cine a luat coroanele, Vanatorii sa sune la Primarie, cei de la Cultul Eroilor s-au aratat deranjati, Prefectul a cerut sanctiuni… parca am publicat adresele acestora pe 21 iulie.

Deci, nu stiu cum va primi Primarul adresa 🙂 Probabil: „Iar ăsta?” 🙂