Pregatiri si intamplari inainte de Maratonul Pietrei Craiului

Deci toata noaptea s-au chinuit unii sa-mi sparga mailul si blogul :)) Sunt destul de complicate parolele, care fiind lungi si intortocheate nici macar eu nu le tin minte :)) Cine oare nu stia suficiente despre mine??

Simplu de ghicit! Eu cred ca numai dl. Nastasia, fost secretar general in Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului in timpul d-nei Elena Udrea, nu stia mare lucru despre mine. Dumnealui are grad de colonel sau general, in prezent este inspector in cadrul Secretariatului General al Guvernului. Acum doua zile am anuntat institutiile statului ca prin fiul sau a ridicat o vila si o stana in muntii Baiului, incalcand legea. De nici o luna de zile are acte de mediu si el deja are vila ridicata de mai bine de un an de zile.  Probabil s-a suparat tare ca am dovedit cum anumite institutii l-au favorizat. Si el care scria in C.V.-ul sau „capacitatea de a-si recunoaste si accepta greselile” :)) Ceea ce nu inseamna mare lucru cata vreme nu faci tot posibilul sa nu le mai realizezi.

Deci al doilea nume in Ministerul Dezvoltarii ridica la vremea respectiva fara acte, o vila si o stana…nu el, ca nu era fraier sa apara in acte, ci o ruda de a sa. Coincidenta sau nu, au incercat sa sparga exact mailul de pe care am scris sesizarea catre Secretariatului Guvernului… 🙂

Eu asa cred, ca acest domn ofiter cu stranse legaturi in serviciile de informatii si cu apucaturi portocalii, -nu degeaba este prieten la catarama cu primarul Busteniului-…s-a suparat de asemenea maniera… unde naiba am pus zambetul? Aici erai? Doua puncte si o paranteza 🙂

Si pe mine ma doare in cot…de ei si pe ei in vipusca 🙂 Daca citeau blogul aflau ca am multe adrese de mail, pentru fiecare obiect de activitate :)) Poate nu recuperati timpul pierdut, voi astia cu studii la Colegiul National de Aparare…a tarii? Cred ca nu, a unor interese.

D-le inspector, general ca altfel nu se poate, mai este domnule iarba in muntii Baiului sau au mancat-o oile pe toata? :))

Mereu vad cate un elicopter survoland periodic muntii Baiului, se duce pe deasupra constructiilor lui, pardon, ale fiului. Parca am asa o umbra de regret ca nu vietuiesc talibani prin padurile Baiului :)) sa vada si ei elicopterul. Sunt cam rau, poate omul daca are stana, are si fân. Cine stie, poate sare din zbor…

Nu stiu insa cum se impaca cu vecinul sau, Nae Contes, are si nenea asta o vila mai spre vale. Nastasia este un intelectual chiar daca face astfel de chestii si Contes un om cu mana pe bâta sau pe pusca. Cand s-au luat alde Nastasia de ridicat stana si vila, s-a dus Contes cu jeep-ul peste muncitori si ciobani. Si i-a fugarit pe acolo pe pasuni. Pe unii i-a prins si i-a…intelegeti, Bonanza, Dallas. Cand sa-l rezolve Nastasia, ca omul asta e bagat bine de tot prin toate institutiile statului, a intervenit Savin, primarul din Busteni si i-a impacat. Are o scoala pe el si Savin asta :)) Dar degeaba, ca Nastasia este dusmanos si tine minte :))) Va dati seama ca in treburile acestea nu au ce cauta politisti, astea se rezolva altfel…si vazand eu ca astia au pus mana pe pasunile orasului si si-au facut vile pe acolo cu complicitatea unor autoritati, i-am deconspirat la pachet…nu la Parchet, pentru ca si cu aia sunt prieteni :))  Mai trebuie la ambasada Americii, acolo este de ei…probabil trebuie sa iau la rand si pe cele din U.E.

….

Chestia asta atarna prin padure de o sarma, vreo capcana ceva…in trecut

Un bustean adus de ape, de acolo de unde nu exista nicio urma de constructie…venit din padure

Busteanul are destule cuie…

Printre altele, ieri am aflat ca la Sinaia va fi un Cros al Cardiologilor, ceva scurt de vreo 4 km…asa ca mi-am zis, sa merg. Bun, si m-am trezit azi la ora 5 sa ma pregatesc, pe la 7:30 trebuia sa fie startul. Cum era lume multa la inscriere, startul s-a dat la 7:50 aproximativ. Unii corespondenti de presa au fost anuntati ca vor fi circa 400 de participanti, pana la urma cred ca au fost undeva putin peste 200.

Casino-ul dimineata

Organizatorul…explicand ideea concursului

Imagini inainte de start

„Dimi” -baiatul Andradei si al lui Bert, luand o gura de apa dupa incheierea cu succes a celor doua ture

Participanti, la pas sau in alergare, nu a mai contat

Putin mai tarziu am privit si Bucegii si cerul acestora:

Ca o urma de meteorit…

Vantul incepea sa destrame norii agatati de crestele muntelui…acum este senin! 🙂

Sa spun cate ceva despre cros:

Traseul de alergare a fost prin centrul statiunii, Hotel International-Casino Sinaia si retur, dupa care inca o tura. Ideea a fost sa aduca in atentia oamenilor utilitatea alergarilor. Organizatorii, medici aproape toti, au fost cei din Athletic Cardio Club si au avut sprijinul tututor institutiilor locale. Initial s-a insistat pe  faptul ca prima tura este una usoara, sa vada lumea un grup omogen, dar pentru ca nu a stat nimeni in fata, la circa 5 metri de grup, lucrurile s-au desfasurat altfel. Fiecare a fugit dupa posibilitati :)) Nu se incheiase prima tura ca eram al patrulea. Am incercat eu sa stau mai incet sa nu  ma vada cameramanii…era aiurea sa fug tare. Si aveam de gand sa las in fata liceeni, doctorii erau prea in urma. Numai ca primii doi incheie prima tura si nu mai iau startul la a doua…si ma trezesc in a doua tura avand in fata doar o persoana. Asa ca am alergat mai usor…doar ca aproape de parc ne-am intalnit cu cei din prima tura…altii veneau de pe o banda pe alta, nemaiefectuand bucla parc-casino-parc, asa ca eu cred ca real nimeni nu stie cine a sosit in primii trei-cinci.

Dar daca s-ar fi facut un clasament atunci concurentii ar fi avut numere de concurs, ar fi fost arbitrii si posturi de control…asa a fost un indemn pentru sanatate prin miscare. Pentru mine un antrenament pe asfalt pentru maine. In vreo 20 minute am incheiat cursa…o sa fiu modest de data asta si o sa spun ca doar in primii 10 :)) Asta de fapt este scopul meu cam la fiecare concurs. Maine nu are cum sa fie valabil pentru ca participa cei mai buni sportivi in domeniul alergarilor montane…dar acolo, din mai bine de 600 de participanti, ma ratacesc si eu in primii 50. Anul trecut am venit pe locul 32 si prietenii radeau de mine…ca alergam in reluare, ca eram la plimbare, ca ma menajez…Razvan si Cornel spuneau asa. Anul asta trebuie sa fug mai departe de ei ca sa nu ma mai vada :)) Nu i-am luat in considerare pe Iulica si pe Matrix, daca scap de primii sigur nu scap de ei. Poate reusesc sa fac la fel de multe poze ca anul trecut, sa nu imi termin picioarele prea tare, si sa vin mai incoace de locul 30, la categoria mea.

O sa imi placa foarte mult maratonul acesta. La 18-29 de ani se intrec Adi Bostan, Viorel Palici, Florin Munteanu, Vlad Florin Danut, Silviu Balan mai sunt vreo 7 apropiati de valoare, Andrei Tale, Florin Totalca… Nu stii pe cine sa pariezi. Na, acum as vrea sa castige Silviu ca suntem prieteni, dar si Adi Bostan este un tip simpatic, Palici-ul la fel :))

Si pe la noi la 30-40 sunt o groaza de nume sonore: Fodor Alexandru, Galiteanu, Alin Tanase. La aceia peste 55 de ani ii doresc succes d-lui Stan Turcu, un obisnuit al blogului. Anul trecut a luat parca locul 2.

De obicei, cine vine primul, nu conteaza la ce categorie, acela este cel mai bun sportiv montan al tarii.

….

Si uitasem ceva foarte amuzant. Alaltaieri ma suna profesorul de biologie Manea. Dansul are vreo 70 ani, multi inainte! 😉
El scrie o carte despre profesori, oameni de valoare din oras si imprejurimi. Sa o iau cu inceputul 🙂 Suna telefonul, ma uit: „Profu’ Manea”. Raspund relaxat pentru ca de regula introducerea este lunga si vizeaza hotii tarii care au nenorocit tara, apoi imi spune „Adi, tu nu ai fost elevul d-lui Stanica, profesorul de romana?”  Adi neintelegand unde bate raspunde ca berbecul afirmativ. Si au inceput lamuririle suplimentare, cartea, deci vroia sa scriu cateva randuri despre dl. Stanica Mihai, dirigintele si proful de la liceu.

Eu cu domnul profesor, adica dirigu’ nu prea am fost prieteni :)) Daca in clasa a 9 si a 10 ma facea revolutionar, intr-a 11 si a 12 ne ignoram complet. Cand venea adiacent vorba de mine atat spunea: „El are legea lui, nu intru in discutii” :)) M-am gandit totusi sa scriu si eu ceva pentru posteritate si sa-i dau d-lui profesor Manea.

Incep asa, imi spun numele si:

„L-am cunoscut pe dl. profesor in anii de liceu cand i-am fost elev si el mi-a fost diriginte si profesor. Era un profesor foarte bine pregatit dar ca om mai avea de invatat. Mi-aduc aminte o intamplare din clasa a 10-a ultimul trimestru. Dl. profesor avea obiceiul sa ne dea tema pentru acasa, ceva foarte simplu si lipsit de importanta. Dupa ce ne detalia foarte bine lectia, si ne indica sa citim o anume carte, dansul ne cerea sa facem un conspect de pe rezumatul din manual. Pentru mine, care citisem sute de carti inclusiv acelea pe care ni le preda mi se parea inutil sa copiez cateva fraze din  carte, ca papagalul. Si nu imi scriam decat foarte rar. Ghinionul facea ca eu sa fiu in banca din fata lui, alaturi de prietenul meu Razvan Alexe. Si de multe ori ne dadea nota 3 pentru ca ii raspundeam ca nu ne-am scris. Intr-o zi, m-am enervat ca nu intelegea ca este prostesc ce ne cere si cand l-a intrebat pe Razvan daca si-a scris acesta i-a aratat pagina goala. Proful fuga la catedra sa-i treaca 3-ul. Cand m-a intrebat, nici macar nu m-am obosit sa deschid caietul :)) I-am zis ca nu. El iara fuga la catedra sa-mi treaca nota 3. L-am insotit cu glasul pana la catedra „Stiu, nota 3!” :)) Era atat de banal si de usor de intuit :)) Dirigu’ s-a uitat la mine pe sub ochelari si a spus: „A, da, pentru tine este si nota 1” 🙂 Eu din banca „Perfect!” :))

Ne da o lucrare de control, fiecare rand de elevi avea o tema. Mie mi-a dat exact ce stiam mai bine. Ma asteptam la un 9, cand vine cu lucrarea ma striga si imi zice „N-ai stiut nimic, 6 cu indulgenta”. La pauza am comparat lucrarile, altii scrisesera mai putin si mai prost si aveau 8 :)) Dupa cateva zile ii vine lui sa ma asculte si ma ridica in picioare. Aveam nu stiu ce carte de dezbatut. La ce ma intreba ii aratam ca stiam…dupa care el facea tot felul de paralele literare, a lungit-o asa toata ora, ca sa ma tina in picioare. Pai eu stateam si toata ziua in picioare :)). Cand sa iasa din clasa isi aduce aminte ca nu mi-a pus nota. Se intoarce la catalog imi trece nota 4 si imi zice ca nu am stiut nimic. Eram pe burta toti de ras :))

Mai ramanea teza, aveam pana atunci notele 1,4,6…iar mi-a dat exact ce stiam mai bine: universul poetic al lui Cosbuc. Si i-am insirat eu acolo exemple din tot ce a scris Cosbuc. Nu mi-au ajuns patru pagini, si ca sa imi incapa versurile le scriam cu bara, nici prea multe, nici prea putine, suficiente. I-am dat teza si i-am spus „Vedeti ce nota mai imi dati!”. Nici nu m-a bagat in seama 🙂 Mai erau cateva zile si venea vacanta de vara…nu mi-a zis niciodata cat am luat la teza. Probabil 9 sau 10 ca altfel ramaneam corigent. Oricum era o exceptie…de multe ori se mira de notele mari pe care le aveam la alte materii. Cred ca a fost si mai surprins cand ieseam de la bac cu note de 9,50 la franceza, 9,50 la istorie, 8 romana oral, 8,40 istorie universala, etc…obtinand a 8 media din liceu 🙂 ”

Ca si incheiere imi voi aminti mereu de el cu drag, ca profesor a fost foarte bun! ” :)) O sa listez paragrafele astea si i le dau luni profesorului Manea…cu adanca evlavie si emotie cutremuratoare, mai gasesc eu un termen idiot! Am sarit partea cu venitul parintilor la scoala pentru ca nu-i chemam. Parerea mea este ca ma privea doar pe mine… :))

Si o filmare cu o soparla mica ce pandea un cosas, sau invers :)) Cine mai stie cum se sucesc legile naturii…

Cam atat pana duminica! Sa aveti un week-end placut!

18 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. criscar50 spune:

    Razi,ma!:))))))))))

    Apreciază

    1. Da, am sters, pentru ca nu s-ar fi inteles ce am vrut sa spun…unii, care sunt niste tristi, nu zambesc niciodata. Dar se enerveaza cand vad ca altii rad sau zambesc de multe ori…la asta ma refeream :))

      Apreciază

  2. mariana spune:

    Se vede încă o dată că e greu să lupţi împotriva unor lucruri atât de adânc înrădăcinate, să iei atitudine împotriva unor practici devenite, culmea, normale pentru unii cărora li se urcă la cap…
    Sunt multe bătălii de dus, luptători sunt puţini…
    Acţiunea cu crosul din Sinaia este lăudabilă, o alergare de dimineaţă, o dezmorţire… Într-o lume tot mai sedentară, unde ne mutăm de pe scaunul de la serviciu pe scaunul din maşină şi apoi în fotoliul de acasă, un îndemn la sănătate prin mişcare este binevenit.
    Şi faptul că el vine din partea unor medici mi se pare absolut normal.
    Sau poate nu ?!
    E savuroasă povestea ta cu amintiri din liceu, privită acum de la distanţa anilor ce au trecut… Profu’ de biologie, un personaj simpatic şi binevoitor, profu’ de română şi diriginte totodată, căruia cred că i-ai scos peri albi… Mă gândesc că nu eşti un exemplu prea bun legat de atitudinea faţă de cadrele didactice, sper să nu te citească prea mulţi liceeni… Şi nu vreau să ştiu ce părere au chiar cadrele didactice… Dar bine că s-a terminat totul cu bine. Educaţia este un subiect atât de important şi care a devenit atât de sensibil în aceste vremuri, încât nu vreau să mai insist.
    În filmarea cu şopârla m-am uitat de mai multe ori până am identificat cosaşul pe piatra aceea albă.

    Apreciază

    1. Ne-am obisnuit cu faptul ca nu se poate face nimic…subiectul este amplu.
      Legat de miscare, ma asteptam sa participe si mai multi medici, Sinaia este plina de ei, acum, in aceste zile. Profu’ de biologie este un batranel simpatic, a educat generatii intregi si tot nu are astampar.
      Mi-a placut chestia cu exemplul :)) nu prea bun…dar daca intrebi orice profesor ce mi-a predat o sa-ti spuna altceva. Profu’ de romana era singurul mai ciudat. Si eu daca am lasat vreodata capul jos a fost doar pentru a-l ridica apoi si mai sus :)) Cand nu are cineva dreptate nu pot sa tac. Cred ca pot vorbi foarte bine despre mine destule cadre didactice care m-au cunoscut. Un exemplu imediat este profesorul de istorie, un personaj integru, manierat, Radu Gheorghe, profesoara de geografie Anghelescu Floarea, profa de franceza, etc…adica toti care mai traiesc. Nu are niciunul ce sa zica de rau, am fost de bun simt, dar asta dirigu’ ma enerva…el pe mine, eu pe el.
      Trebuia sa scriu ca se vede cosasul doar cand sare de pe piatra :))

      Apreciază

  3. un.bolovan spune:

    Adrian 🙂 Iti tin pumnii la maraton 🙂 Sa iesi primul! ……niste prajituri 🙂 da inca nu le-am invatat numele 🙂

    Apreciază

    1. Multumesc, iar nu am somn cand vine un asemenea concurs. Ieri nu stiam ce sa mananc, unul zicea sa mananci grasimi, altul sa bei mult lapte…am plecat sa cumpar…nimic, adica am plecat de acasa fara idee, pe principiul vad la fata locului. Noroc ca am trecut pe langa o casa si venea un miros de snitele…si gata m-am hotarat :)) Plus mamaliga cu smantana si asta a fost…Si mai este ceva :)) Cu o zi inainte de concurs am o sete teribila, beau si 4 litri de apa, apa minerala, ceai, lapte :))
      Trebuie sa te dezamagesc :)) Nu am cum sa ies primul :)) La concursul asta nu exista nicio sansa. Pai stiu vreo 30-40 care imi vin imediat in minte si care asta fac de ani de zile, alearga foarte bine :)) Stii ca eu alerg cat pot, sa ma simt bine, daca pot sa scot un timp bun il voi scoate :)) O sa fie o alergare continua, este ca un fel de batalie, maratonul acesta. Esti in primii 100 contezi asa ca valoare…daca iesi din primii 100 inseamna ca nu poti face ceva performanta. Oricum este o mare realizare pentru oricine termina cei 42 km. Numele la prajituri? Amandine, Ora 12, Savarine, Stefanel…ehe, sunt atatea 🙂

      Apreciază

  4. un.bolovan spune:

    Pui si tu ceva poze cu ele pentru noi cei necunoscatori? Cu prajiturile adica….
    Pai daca e asa de complicat, eu tot iti urez sa iesi pe primul loc, dar, asa cum deja stii, pentru cei ce tin la tine, nu e important locul, ci doar sa fii si sa ramai TU asa cum esti tu pentru noi cei care te indragim 🙂

    Apreciază

    1. Multumesc mult…are grija Dumnezeu de cei ca mine si ma intorc cu bine, la fel :)) Sunt si destui prieteni cu ganduri bune, asa ca este perfect…am la ce ma gandi cand alerg :)) Cu prajiturile, da o sa pun si stiu si cum si de unde trebuie cumparate. Am uitat sa-ti spun: fac astia niste smecherii cu prajiturile. In fata, la vedere pun prajituri mari, frumoase. Mai in spate, de acolo de unde te servesc pun din acelea mai mici. Cand am vazut ce imi punea, nu mi-a mai trebuit din acel sortiment :))

      Apreciază

  5. un.bolovan spune:

    Si nu in ultimul rand, banuiesc ca sunt si ceva bolovani pe acel traseu 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂

    Apreciază

    1. Stii cati sunt? O multime…la Marele Grohotis, acolo s-au adunat la sfat 🙂

      Apreciază

  6. un.bolovan spune:

    hmmmmm, sa fie din aia de-ai mei care nu-s acasa?????? 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂

    Apreciază

    1. Am sa vad la fata locului :))))

      Apreciază

      1. un.bolovan spune:

        E clar, daca-s asa de multi, nu mai am niciunul acasa 🙂 Dar, depinde de unde privesti 🙂 Casa mea acolo e, asa ca banuiesc ca acum in prag de seara, sunt toti acasa 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 probabil ca sunt adunati la sfat, cum spui tu. Oricum, eu unul, vreau poze cu prajituri, aici cand le iei, cel putin de unde iau eu, iti arata una cate una cand le cumperi…

        Apreciază

        1. Ee, vin seara toti inapoi, unde le este mai bine? :))) Pai probabil comanzi un nr. rezonabil, si este timp sa le vezi…dar eu am luat destul de multe. As fi mers eu la Pizzeria Carpati din Sinaia daca era in drumul meu…acolo este seriozitate :)) Scuze, nu raspundeam prea repede…pentru ca-l adormeam pe Rares…si este un intreg ritual :)) Trebuie sa-i zic o rugaciune de cateva ori, nu adoarme decat daca il mangai usor pe cap si daca il pup usor si intr-una :)) Este un micut :)) Acum ma intreb ce rucsac sa iau pentru maine :)) Ti-am zis ca nu se lipeste somnul prea curand de mine 🙂

          Apreciază

          1. un.bolovan spune:

            Cum iti spuneam, copiii merita tot, inclusiv toata atentia ce le poate fi acordata, ce conteaza in fata lor un maraton de o zi…. 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 Ia rucsacul care se muleaza cel mai bine pe spatele tau 🙂 Eu asa fac 🙂 NU poti rata acel ritual pentru un simplu maraton 🙂 🙂

            Apreciază

            1. Bine ai spus! :)) Rucsacul o sa fie putin greu, echipamentul obligatoriu… :)) Vad eu :))

              Apreciază

  7. un.bolovan spune:

    Iti tin pumnii!!!!!! 🙂 🙂 🙂 Sa ne povestesti apoi lucruri frumoase 🙂 🙂 🙂

    Apreciază

    1. Multumesc, abia astept si eu sa vad ce se va intampla 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.