Pe potecile Bucegilor: Busteni – Valea Jepilor – Brana Caraimanului – Monumentul Eroilor – Cascadele Vaii Jepilor – Piciorul Pietrei Arse – Stana Regala – Sinaia

Duminica nu a plouat. O spun de parca as anunta nu stiu ce eveniment :))

Era cam innorat dar nu cine stie ce. Nici nu m-am mai uitat ce mai zic meteorologii. Vedeam pe traseu, daca ploua tare exista pelerine sau variante de traseu, inclusiv inapoi 🙂 Oricum, era o zi in care nu stiam prea bine ce voiam. Un traseu de la Busteni la Sinaia, o filmare pe la cascadele Vaii Jepilor, poate un pic si pe la Monumentul Eroilor… cam asa era ideea de baza.

Mi-am propus un 9:30 la intrare in traseul de pe Valea Jepilor si asa a fost. Mai umblasem si dupa o cafea buna prin zona Silva… ca apoi sa aflu ca este o terasa faina chiar la intrarea in traseu, unde au si cafea. Ramane pe data viitoare.

Imediat dupa ce am intrat in padure, intersectez forestierul si, pe acesta, o pana din fier folosita cine stie cand la crapatul lemnelor.

Intrarea in traseu, adica 2 ore in ritmul meu… cu tot cu poze pana la cabana Caraiman.

Mai sunt zone cu grad ridicat de pericol. Adica la astfel de traversari se poate aluneca, te poti lovi de stanci. Din poza nu prea pare periculos. Insa, in realitate e mult mai inclinat.

La prima traversare a Vaii Jepilor. Marea majoritate a celor ce vin pe aici, calca pe acel pod improvizat din crengi. Adica iei apa sigur daca nu poti sari din piatra in piatra. Si faza cu saritul nu e chiar asa simpla. Daca nu-ti iese, iti rupi picioarele sau gatul in pragul de apa de mai jos.

Zapada? Cu tonele prin zona aceasta, intinderi mari si grosimi de multi metri.

Cand sa treci din nou valea, uite ca nu mai este traseul 🙂 Si ocolesti covorul de zapada prin dreapta, pana sus la intersectia cu Braul lui Raducu.

Cu galben mergi spre Braul lui Raducu, pe rosu mergi pe traseul clasic de pe Jepii Mici.

Cam trei-patru metri cel putin…

De la revenirea in traseul turistic poza spre amonte.

De la revenirea in traseul turistic poza inapoi, cu vedere spre intrarea in Braul lui Raducu.

Cascada Caraiman, Vanturisul Caraimanului… sunt diverse denumiri.

Panoul montat de Administratia Parcului a fost distrus de anul trecut.

Irisul, superba floare…

Bobocei

Dupa 2 ore gata si valea… si am intrat in traseul spre Cruce.

Pe Brana Mare a Caraimanului

Monumentul Eroilor

Santierul de restaurare din jurul Monumentului.

Mai jos, orasul Busteni:

Manastirea Caraiman

Gara, sediul Politiei, Primaria, Centrul Cultural, Biserica Domneasca…

Si Azuga:

Langa Biserica „Sf. Treime” se zareste monumentul generalului Garoescu.

Brana Caraimanului si fosta cabana Caraiman

O familie pe traseu

Doi iezi privindu-se :)) Daca zoom-ul nu ramanea la 30x, as fi prins si mai clar momentul „discutiei” 🙂

Cred ca aici e chestia aceea… dupa fusta mamei.

Cabana de altadata… nu mai era chiar mult pana la cascade.

Nostalgie

Loc de privit

Cascade in trepte

Muguri de jnepeni

Telecabina Busteni-Babele functioneaza…

Pe Platoul Bucegilor langa un lac fara nume, care ar trebui sa se numeasca poate tot Jepi 🙂

Spre Piatra Arsa

Gentiene

Vanessa cardui pe bujorul de munte aproape inflorit

Cantonul Jepi

Alti nostalgici 🙂 Au disparut dupa creasta si au iesit ceva mai jos :))

Am o poza din anul 2004 cu acest jneapan. Parca nu a crescut deloc 🙂

Poiana lui Varsanufie

Stana Regala

castelul pelesPe la 17:30 eram la Castelul Peles.

Traseul turistic: Sinaia – Cota 2000 – Complex Piatra Arsa – Babele din Plaiul lui Pacala – Babele – Cascada Doamnei – Manastirea si Pestera Ialomitei – Hotel Pestera – Padurea Cocora – Complex Piatra Arsa – Piciorul Pietrei Arse – Stana Regala – Castelul Peles – Sinaia

Duminica pe Bucegi. O zi de munte fara ploaie. O zi in care multi au facut insolatie iar noi ne-am intors cu fetele rosii… dar si multumiti de un traseu atat de frumos.

Am plecat ca niste turisti obisnuiti dar cu solutii pentru diferite situatii, de la pelerine de ploaie la variante de traseu, de intoarcere. Ca de obicei, adica. Cum cred ca se merge pe munte.

Am plecat in adidasi si blugi ca la o plimbare prin oras, traseul nefiind problematic ci doar lung.

Din Sinaia am luat prima telecabina spre Cota 1400 si de acolo la Cota 2000. O revedere cu angajatii de la Teleferic si… aproape de ora 9:00 ieseam din statie, pe Bucegi. Incepea ziua 🙂

Refugiul Salvamont de la Cota 2000

Ne-am indreptat spre Vf. Furnica pentru a vedea Platoul si nu numai…

In prim plan, Podul cu Florile, azi doar un peisaj selenar, florile disparand prin anii ’80. Cand s-au apucat de exploatare.

Mai e ceva zapada pe Platoul Bucegilor.

Zona Babele, departe Vf. Omu…

Coboram de la Vf. Furnica, ocolind portiunile mari de zapada.

Spre Piatra Arsa

Continuam spre intersectia DJ 713 cu drumul de pamant ce urca la Babele:

Cateva masini, era cam 09:40.

Primii spre Babele

Branduse la apa

Iesim din drum si urcam spre Babele din Plaiul lui Pacala:

Iar de aici niste imagini spre Valea Ialomitei:

Mergem mai departe spre telecabina Babele, care nu functioneaza in aceasta perioada.

Podet

Inscriptii „turistice”

Cladirea de la intrarea in Pestera Ialomitei. Imagine din Piciorul Babelor.

Zona telecabinei Pestera. Nici pe aceasta nu am vazut-o miscandu-se…

Si gata, in Valea Ialomitei…

Cascada Doamnei

Aruncam o privire si spre Obarsia Ialomitei:

Cascada Obarsiei

Langa raul Ialomita

Spre Cascada Doamnei:

O brandusa alba

Covoras de viorele

Peisaj in muntele Doamnele

La Cascada Doamnei:

In spatele cascadei

O privire spre Grota Cameliei. Apropo de aceasta denumire, parca nu-mi vine sa cred ca a murit acea mare maestra a cuvintelor… Intr-o zi de iarna, acum vreo 4-5 ani, ne-am intalnit mai multi, ea, Radu-Un Bolovan si celalalt autor de carti „Pasi in Timp” la cofetaria de la Silva-Busteni. Am stiu de atunci, pentru ca unele lucruri cat de neverosimil pare, se simt… si le-am si zis atunci, ca noi intr-o astfel de formula nu ne vom mai intalni niciodata.

Un podet realizat foarte bine peste raul Ialomita, de catre Salvamontul dambovitean. Exista si un avertisment, sa nu fie pe pod 5 persoane in acelasi timp.

Brebenei

Statia de telecabina de la Pestera

Mergand spre Pestera Ialomitei am surprins actiunea de ecologizare a celor de la Hotelul Pestera:

Mai departe pe langa cladirile Manastirii:

Cea mai veche constructie a zonei.

Din nou langa raul Ialomita, admirand aceasta forta a naturii.

Dupa circa 5 ore de mers, am ajuns in fata Pesterii Ialomitei.

Nu am intrat in pestera deoarece o mai vizitasem de mai multe ori. Am luat niste biscuiti de casa, mici suveniruri, am mai stat de vorba pe acolo, am intrat in biserica, apoi pe marginea raului…

Da, aici eram, o statiune turistica la inceputuri.

Despre ursi

Statie de incarcare masini electrice in parcarea hotelului Pestera

Hotelul Pestera

Coboram pe niste scari, trecem apa Cocorei si intram in padure pe traseul turistic marcat cu banda albastra. Acesta ne va duce peste Platoul Bucegi in Sinaia.

Din padurea Cocora poza spre Cascada Doamnei.

Pe un stalp altii au „inaltat” numele.

Caldura era atenuata de padurea de molid.

Adaptare la conditiile montane

Aproape de DJ 713, drumul asfaltat de pe Platoul Bucegilor.

Inca putin pana la Piatra Arsa

La bariera de la capatul DJ 713

Avertisment sa nu mergi mai departe cu masina.

Vreo 80 de masini parcate iar oamenii mergeau pe jos spre Babele si Sfinx. Evident doar sa vada aceste formatiuni, ca nu e nimic deschis pe acolo.

La Piatra Arsa facem stanga pe unde venisem, pentru circa 200-300 m.

Si urmam traseul cu banda albastra, stabilind ca durata traseului arata cam ciudat. Trei ore pana la Sinaia este un timp real. Daca de la Piatra Arsa la Sinaia, unde traseul inseamna in proportie de 90% coborare, faci 5 ore, cat faci din Sinaia la Piatra Arsa? 🙂 Eu cred ca timpii de pe panou sunt de fapt timpii de urcare… chiar si la urcare mi se pare mult de tot sa faci 5 ore si jumatate.

Pentru mine 5 ore inseamna sa ajungi din Valea Prahovei in Valea Ialomitei peste Platoul Bucegilor. Adica Sinaia-Padina, Sinaia-Pestera, Busteni-Piatra Arsa-Pestera, Busteni-Babele-Pestera. Traseele acestea sunt de parere ca pot fi parcurse de oricine merge pe munte de ceva timp, in circa 5 ore.

Sfinxul din Piatra Arsa

Sinaia vazuta din Piciorul Pietrei Arse… unde am facut penultimul popas.

Softrans-ul intre Casa Memoriala „George Enescu” si bisericuta de pe Cumpatu – Sinaia.

Oameni la Stana Regala

Loc de popas pe Piciorul Pietrei Arse la intrarea in padure, cum cobori.

In Poiana Stanei era prea frumos ca sa nu ramanem o jumatate de ora. Dupa care, pe vechile alei regale am iesit la Castelul Peles. Deci Sinaia… dupa un traseu de circa 8-9 ore.

Custodele Coroanei in drumetie la Crucea de pe Caraiman; Ceremonii la Monumentul Eroilor; Punerea pietrei de temelie a bisericii Eroilor la Baba Mare… toate intr-o alergare montana!

Scenarii cum sa ajungem, hai ca sunt locuri libere intr-un microbuz. Si telecabina transporta participantii…

Pana la urma fac echipa cu Razvan si Iulica, tot voiam sa urc pe jos.

La ora 9:15 luam startul de langa Penny Busteni spre valea Jepilor Mici. Urcam bine de tot, depasim alti oameni, o gramada urcau 🙂 Pana la cabana Caraiman tot am intalnit grupuri de turisti.

La 10 si ceva am iesit din vale, rupti, praf. Mai putin Iulica, el nu avea nimic 🙂 Razvan a plecat spre Babele sa se intalneasca cu alti prieteni si sa vina cu ei spre Crucea de pe Caraiman, noi am luat-o pe brana Caraimanului ca sa ajungem mai repede. Un pic trecut de ora 11 si am ajuns la Cruce. Acolo, ne-am intalnit cu multi prieteni, cunostinte… nu incepuse nicio festivitate.

Ne-a lasat sa ne apropiem.

Spre brana

Eu am zis ca sunt flori de colt, undeva la vreo 30 m inaltime.

Tot pe brana, insa privind inapoi.

La Cruce…

Monarhistii…

Apoi… erau oficialitati, jandarmi, vanatori, primar, presedinte de consiliu judetean, multi altii…

Sosirea ministrului Apararii, d-l Mihai Fifor…

Au urmat onorul etc…

Asociatia „Traditia Militara” condusa magistral de d-l Stoica. Ei s-au intors recent din Franta, de la niste ceremonii desfasurate la Verdun.

Si tot soseau turisti, tot se organizau lucrurile, fiind pe punctul de a incepe cand…

… pe jos veneau reprezentantii Casei Regale: custodele coroanei principesa Margareta si sotul sau, Radu Duda.

Ei bine… ceremonia a inceput chiar daca acestia erau foarte aproape, un domn vorbea la microfon, sosirea celor de la Casa Regala nu prea a fost bagata in seama, imnul se intonase…. Stiti cum a fost de urat?? Urat-urat! Nu i-a intampinat nimeni, nu i-a bagat nimeni in seama. O rusine, ce mai! Si eu am scris diverse despre Casa Regala cand au cerut unitatea vanatorilor de munte din Predeal, dar totusi… In astfel de momente, dovedesti respect.

In intonarea imnului national s-a regasit si strofa „Preoti cu crucea in frunte…” adesea omisa; au urmat slujba religioasa, depunerea de coroane….

Nota 10 pentru interpretarea imnului national de catre vanatorii de munte la care s-au alaturat multi dintre cei prezenti.

Preasfintitul Varlaam Ploiesteanul, episcop vicar patriarhal

D-l Mircea Stoica, presedintele Asociatiei Traditia Militara

El impartea stegulete…

Camioane militare… deci pana la urma se puteau aduce toate materialele o data pentru reabilitarea Monumentului Eroilor. Intotdeauna e vorba de bani. Mi-am propus sa nu mai zic nimic pe tema aceasta, ca se intelege ca ma deranjeaza reabilitarea Monumentului. Ideea este alta: decat sa umble cu elicopterul aiurea de sute de ori, mai bine aduceau o singura data materialele…

Nota 10, chiar au fost la inaltime…

Reprezentantii Primariei Busteni depunand coroane.

Presedintele Consiliului Judetean Prahova, d-l Bogdan Toader

Asociatia Neamunit

Romani veniti din tarile vecine. Au depus si ei flori in aplauzele tuturor.

Pe la 12:30 am plecat spre Baba Mare, unde se punea piatra de temelie a viitoarei biserici a eroilor. Slujba incepea la ora 13. Cu Madalin am urcat pe traseul ce merge spre Cerdac, apoi ne-am abatut spre Baba Mare. Iar Iulica a plecat cu o cunostinta sa bifeze si Vf. Omu 🙂 S-a intors singur :))

La vf. Caraiman. Aici am intalnit o „mandrete” de sofer militar… 🙂 🙂

Hai ca se vedea si zona bisericutei de la Baba Mare…

Baza Salvamont este peste drum cum se zice, de viitoarea biserica.

Tineret ortodox

Calugarul cu ideea bisericii… cine citeste blogul il stie, ca am mai vorbit de acesta in anii trecuti. Are un toiag fain si un bucium la fel 🙂

Evenimentul a fost mai mult al orasului Busteni si al Bisericii.

Primarul din Busteni, d-l Ghita Irinel

Viceprimarul Busteniului, d-l Nae Savel… pentru mine va ramane mereu un exemplu de seriozitate in administratie publica. Este prezent la evenimente, nu intarzie, un om care isi face treaba.

Staretul Manastirii Caraiman, parintele David plecand in intampinare Patriarhului sosit cu masina Jandarmeriei.

S-au pus piatra de temelie… si 2 mari hramuri.

Ce se vedea la Sfinx… Stiti cum au fost Bucegii pe 15.09? Plini de oameni… Platoul a fost bulevard.

Apoi ne-am dus la Sfinx…

Iulica venea si el de la Omu… tot fugea.

Sfinxul, peisaj selenar

„Halpinisti” cum spune Cristian Laurentiu 🙂

La Babele, dupa ce fiecare a umblat pana atunci pe unde a vrut, ne-am reintalnit si am plecat spre Piatra Arsa-Sinaia.

Dincolo de „stadion”, de complexul de la Piatra Arsa asadar, ne-am gandit sa alergam ca sa prindem trenul de 16:57 in Sinaia. Era 15:03. Bine, mie imi era indiferent, era fain oricum, dar ei mai aveau si alte treburi, sa ajunga la Brasov etc…

Asa ca… la 15:33 eram jos, la izvorul de pe aleea pavata de la Poiana Stanii si la 16:04 eram la o terasa de la festivalul Sinaia Forever, aflata chiar langa scarile ce duc la gara 🙂 Am stat cam 40 de minute la terasa apoi am plecat la tren. Ne gandeam pentru duminica sa urcam pe Moldoveanu si sa ne si intorceam tot azi. Dar nu avea cine… 🙂 Curand tot mergem pana acolo…

Ca si concluzii… am fost pe munte sa vad niste evenimente, sa fiu acolo ca sa stiu despre ce vorbesc. Si daca am fost si cu prieteni si m-am intalnit si cu multi alti prieteni din diferite domenii, cu atat mai bine. Ca am facut 30 de minute de la stadion pe Piciorul Pietrei Arse pana la Stana Regala inseamna ca se poate… 🙂 Ma refer la mine.

Bucegi: flori, stanci si Podu cu Florile

Cateva imagini din Bucegi, unde se anunta o vreme de vis… dupa furtuna de vineri 🙂 Sambata a fost perfect. Sa vedem duminica… Aici cand se anunta canicula e foarte bine.

Turma de oi la Piatra Arsa

Ochi de paun pe rododendron

Ghintura galbena

Busteniul

Stana Regala renascand… era chiar trist sa ramana acest loc frumos, parasit.

Am gasit si pozat conuri rosii de molid in acest an cat pentru niste ani de acum inainte. Evident siropul este tot rosu, mare deosebire intre acesta si celelalte siropuri tot din conifere.

Banca din lemn din Piciorul Pietrei Arse nu mai este, a putrezit. O sa anunt Salvamontul sinaian sa mai faca una. Plus ca trebuie schimbat podul de peste valea Zgarbura, putrezit si acela. Daca trec 5 turisti in acelasi timp pe el, este foarte posibil sa cada cu tot cu pod. Daca nu scriu eu, nu vede nimeni. Nu e o lauda, ci asa stau lucrurile. Mai sunt atatea de semnalat…

Spre Podul cu Florile

Fostul pod, azi doar pietre

Podul de altadata, al florilor, ramane unul dintre cele mai bune puncte de observare a Bucegilor.

Hotelul Pestera si pensiunea Cocora in dreapta, statia de telecabina Pestera in stanga.

Cabana Dichiu

Stiri din turismul montan, stiri din Valea Prahovei

Saptamana trecuta a murit poate cel mai cunoscut sportiv din Valea Prahovei: Ion Panturu, romanul care alaturi de Nicolae Neagoe a castigat in 1968, singura medalie din istoria participarilor romanesti la Olimpiadele de iarna, la proba de bob doua persoane. Bine, majoritatea il caracterizeaza vorbind doar de acest rezultat, insa el a realizat cu bobul romanesc niste performante care nu stim daca mai pot fi vreodata egalate… de vreun roman.

In 1967 si 1971, castiga alaturi de alti 3 colegi, medalii de aur la Campionatele Europene, deci la bob patru persoane. Tot prin anii ’70 a mai castigat la Campionatele Mondiale, o medalie de argint si una de bronz. Palmaresul nu se opreste insa aici…

Pentru rezultatele sale, administratiile locale din Comarnic, Sinaia si Busteni l-au declarat cetatean de onoare.

Mai jos, un mic reportaj despre el:

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Sport/Stiri/Momentul+de+glorie+al+Romaniei+la+Olimpiada+de+Iarna+medalie+de+

Apropo de administratiile locale, la Sinaia se va inaugura la primavara un parc nou, parcul Kusadasi. S-a lucrat si in decembrie la amenajarea lui:

a

b

cSursa foto: Facebook-Primaria Sinaia

Iar la Busteni se va inregistra un record foarte frumos. Orasul Busteni va deveni primul oras din tara cu toata blocurile anvelopate termic. Mai sunt 7 blocuri dintr-un nr. de 135, ceea ce constituie o performanta.

dBlocuri anvelopate in cartierul Silva

Sunt si doua vesti mai putin bune si acestea se refera la turismul montan din Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi.

In 2015 au disparut doua unitati turistice renumite in Bucegi: Stana Regala si restaurantul de la Cota 2000.

Stana Regala, cu terasa aceea superba si restaurantul, nu mai exista, au fost demolate. Practic, nu mai exista ceva deschis pe acolo…

In decembrie si-a inchis portile restaurantul de la Cota 2000, administrat de dl. Sorin Aldescu. In opinia mea, acel restaurant, ca si calitate, era cel mai bun din Parcul Natural Bucegi. Se pare ca a fost inchis din cauza unui diferend intre administrator si Adrian Sarbu, fostul patron al ProTv-ului, care detine si instalatiile de transport pe cablu (telecabinele) in Valea Prahovei. Unii mai spun ca afacerea de la Cota 2000 urmeaza sa fie preluata de catre o ruda a d-lui Sarbu.

Stana Regala si restaurantul de la Cota 2000 erau niste repere clare in zona Bucegilor. Pentru turism este o pierdere. Mergi la Poiana Stanei, nu ai o banca pe care sa stai, cine stie ce se mai alege de acea rezervatie… turistii vor umple poiana, nu vor mai sta la mese, nu vor avea unde sa arunce gunoaiele, ca stim ca putini le iau inapoi, poate vor face si focuri…

stana regalaVedere spre Stana Regala

Iar la Cota 2000 era un loc civilizat, un loc amenajat cu bun gust, preturile erau in raport cu calitatea. Sorin Aldescu este de o viata in domeniul montan, ma indoiesc ca poate face altcineva ce facea el. In plus, avea o clientela fidela, de la turisti si sportivi renumiti, la oameni de afaceri etc.

81Cladirea restaurantului de la Cota 2000

Acum situatia in zonele montane ce tin de Busteni si Sinaia se prezinta astfel:

La Busteni, raman cabana Gura Diham, o locatie buna, usor accesibila; cabana Poiana Izvoarelor nici nu merita luata in calcul, trebuie mentionata ca punct de reper pe harta, nu cred ca un om civilizat i-ar calca pragul; cabana Babele, nici ea nu este prea grozava, dar e cat de cat; pe la Complexul Piatra Arsa lucrurile stau mai bine. Deci la Busteni, ai cabana Gura Diham si pe Platoul Bucegilor Complexul Piatra Arsa.

La Sinaia, cabanele Cuibul Dorului, Valea cu Brazi, Bradet, Miorita sunt inchise, plus restaurantul de la Cota 2000. Mai este la marginea Sinaiei, dar nu pe munte, cabana Schiori, o locatie foarte buna. Deci la Cota 2000 nu ai unde sa dormi si nici unde sa mananci ceva. Pe la Cota 1400, ramane hotelul… careia cineva a vrut sa-i faca probabil publicitate printr-un articol, in care a amestecat putin lucrurile si au urmat zeci de comentarii negative. Uitati aici:

http://adevarul.ro/locale/ploiesti/bizara-poveste-cotei-1400-sinaia-s-a-construit-ajutorul-carelor-trase-boi-In-comunism-era-rezervata-exclusiv-partidului-turistilor-straini-1_569a364c37115986c68cede4/index.html?ref=yfp

Este de apreciat, poate, ca au fost lasate comentariile. Eu as fi sters articolul si mi-as fi cerut scuze ca am scris niste lucruri neadevarate. Pentru ca astfel de articole nu isi au rostul intr-o asemenea forma.

Tot la Cota 1400 ramane terasa La Sami, ca punct de reper; mai este un restaurant al Telefericului, despre care auzisem ca este si el inchis, si restaurantul Popas Alpin, pe care nu-l pot cataloga, pentru unii e bun, pentru altii nu. Oricum, nici macar nu poate fi comparat cu ce era la Cota 2000. Aici mananci ca ti-e foame, la Cota 2000 era arta in acest domeniu.

Era sa uit de cabana Tarle, care este cea mai frumoasa cabana din Bucegi, aflata intre Cota 1400 si Cota 2000, insa ea este accesibila unor turisti cu un nivel superior de trai. Dincolo de Cota 2000, este cabana Valea Dorului, o locatie buna cu unele preturi justificate mai ales de pozitie, telescaunul fiind in apropiere. Mie mi se pare mai util sa mai mergi cu schiurile cateva minute pana in Valea Soarelui, unde mai este o alternativa mult mai accesibila, cu gratar etc.

Revenind la cele doua unitati: Stana Regala si restaurantul de la Cota 2000, acestea, din punctul meu de vedere, erau varfurile turismului montan sinaian. Aveau un anumit nivel, Stana Regala avea si stand propriu la Targul de Turism, iar restaurantul de la Cota 2000 era mai bun ca multe alte restaurante de la poalele muntelui, avantajate de accesibilitate.

29 iunie: Peste Bucegi si inapoi

29 iunie, sarbatoare, drumetie prin Bucegi.

Stabilita inca de joi, 25 iunie, excursia aceasta a fost pretextul sa merg cu niste prieteni pe munte. Vremea a fost buna, totusi, ne-am luat si pelerinele de ploaie sa fie acolo, pentru orice eventualitate. Spre surprinderea generala, am reusit sa ajung primul la locul de intalnire… de regula, ajung penultimul sau ultimul. Pentru ca fie suna telefonul, fie ma intalnesc cu cineva care ma tine de vorba pe strada… una din acestea se intampla mereu. Destul de rar, ma intorc din drum sa iau ce mai uit pe acasa. Cu toate acestea, prietenii cred ca eu intarzii ca asa vreau 🙂 De fapt, eu plec ca sa ajung la timp, insa se mai intampla diverse. Nici nu imi place sa fug mancand pamantul ca sa ajung acolo, in termen. Merg fara graba, ca in excursie.

Intr-o vreme imi dadusem seama si ca ei veneau prea devreme… asa ca am profitat de acest lucru ca sa le spun ca nu eu am intarziat, ci ei au venit prea devreme. A tinut o perioada 🙂

De regula, cu 5 minute inainte de termenul limita, primesc sms sau telefon cu „pe unde sunt”. Iar eu sunt fie pe la rand la vreun magazin, fie casc ochii pe undeva si mai fac cate o poza, in niciun caz nu sunt la 5 minute distanta. Deci nu le raspund. Si daca sunt pe aproape tot nu le raspund.

De multe ori ei stau in capatul unei strazi lungi si ma vad. Ii vad si eu dar nu ma grabesc. Este o binecuvantare cand vad cate un caine, pana scot ceva din rucsac… ei se agita cu „hai, ba!”. Iar cand ajung, incep: „numai asa, faci”, „asta vrea sa ne enerveze tot timpul”… La mine timpul nu se masoara in ore cand este vorba de drumetie, mergem si ne intoarcem cand o fi sa ne intoarcem, plecam cand suntem toti, mai intarziem ca na, nu ne alearga nimeni, nici elvetieni nu as vrea sa fim. Le-am mai zis sa vina si ei cu vreo 15 minute mai tarziu decat ora stabilita, dar nu au astampar, ei sunt cu orele fixe.

De data asta am ajuns inaintea lor, cu toate ca am stat de vorba cu alte persoane care urcau pe munte, dar pe alte trasee. Li se parea aiurea traseul nostru. Nu a fost unul sa zica: „bai, ce misto este traseul vostru!”. Se uitau un pic ciudat. Ce sa cauti din Poiana Tapului pe la Stana Regala, sa urci Piciorul Pietrei Arse, apoi de pe Platou sa cobori la Padina, cand poti sa urci Jepii Mari, iesi la Piatra Arsa si direct la Pestera, varianta clasica?

Insa de vreun an de zile mi s-a parut mie, ca traseul pe Jepii Mari a devenit trist, monoton, multa vegetatie, putina deschidere, deci nu vezi prea mult, este lung, umbra… Asa ca mi s-a parut mai frumoasa varianta Stana Regala-Piciorul Pietrei Arse-Platoul Bucegi:

1Aici urcau… si eu radeam de ei ca au intarziat 🙂 🙂 I-am necajit o vreme… ei spuneau despre trecut, eu ziceam de prezent, ca acum plecam nu altadata… S-au obisnuit cu mine, altii ar fi fugit demult. Cred ca ei merg deoarece dupa ce-i enervez, ii fac sa rada.

Trecem paraul Piatra Arsa si urcam ditamai panta pana spre Stana Regala, la un moment dat zic eu sa dau haina jos si sa raman in maieu. Cum eram ultimul, ca deseori asa se intampla, pentru ca mai fac poze, ma mai uit pana uit pe unde sunt… ceilalti se intorc spre mine si unul dintre ei vede la vreo 10 metri in spatele meu, spre dreapta, un copac plin de ciuperci.

ciuperciNe uitam la ei, facem poze, agitatie pentru o asemenea descoperire, ce facem, ii luam, nu-i luam 🙂 Pana la urma i-am adus pe calea cea buna, ce atata fascinatie pentru niste bureti? Stam sa caram ciuperci dupa noi, sa schimbam traseul sau programul pentru a strange ciuperci… Ce naiba vedem peste tot numai mancare? 🙂 🙂

Am cazut de acord ca se fac praf prin rucsac, ca noi trecem muntele si ca sunt de ajuns niste poze, ca daca trece cineva sa-i ia bine, daca nu, sa ramana padurii. Deci i-am lasat acolo, impacand lumea cu niste nectarine, mult mai bune 🙂

nectarine

Apoi, am reusit sa iesim si in Poiana Stanei Regale, pe care pana am traversat-o a durat… este splendida poiana, plina de flori, fluturi, insecte…

2Poiana Stanei Regale

3

margarete

5Prin padurea de pe Piciorul Pietrei Arse la o ora si 20 minute de la plecarea din Poiana Tapului. In zare, Cota 1400.

6Banca realizata acum cativa ani de salvamontul din Sinaia. Trebuie alta. Pana aici am facut 2 ore fara graba si mai departe ne puteam bucura de privelisti.

7

8In 25 de minute de la banca eram foarte sus 🙂 mai aveam putin pana pe Platou.

Doar ca traseul nostru nu a fost cum se poate intelege. Cum am iesit langa albia seaca a Pelesului, am continuat pe ea intersectand traseul marcat Cota 2000 – Piatra Arsa. Asa ca nu ne-am dus inspre Piatra Arsa. Nici la Cota 2000 nu am ajuns. Am urmat o poteca conturata pana la un moment dat, coborand in… Valea Izvorul Dorului, intersectand traseul ce venea din Sinaia spre Padina, marcat cu banda rosie:

9

10Paraul Izvorul Dorului… ma uit la timp si zic ca 45 de minute din Piciorul Pietrei Arse si pana la albia acestui parau nu este chiar rau. Este un timp bun cand mergi la plimbare.

Mai departe am continuat pe traseul turistic, am traversat DJ 713, apoi am coborat prin Padurea Laptici pana la cabana Padina. De ce am umblat atat de ciudat? Pentru ca nu voiam sa mergem prin aglomeratie, masini, civilizatie, zgomot… cum este intre Piatra Arsa si intersectia DJ 713.

11Cabana Padina si oi… 1 ora Izvorul Dorului-Padina

terasaNe-am asezat la un suc, eu cu clasicul Pepsi, sucul copilariei. Stiu, e nasol, e rau, nu face bine. De acord, dar eu beau Pepsi 🙂

Am mers la Padina ca ne era sete, dar si sa vedem ce a facut pe aici Toni Bunea. A adus niste imbunatatiri vizibile, terase, termopane, mobilier… eu sunt curios daca va mai fi cautata cabana ca altadata de grupurile de montaniarzi. Pana acum am auzit ca da, la multi le place, eu nu am vazut ieri decat vreo 7 turisti. Cazarea in cladirea de langa cabana, o cladire mai noua este de 90 lei pe camera, iar in cabana fiind camere comune, patul este 30 lei.

De aici, ne-am dus la Pestera Ialomitei, sa vedem ce se mai intampla pe acolo, daca este deschis. Nu era! Ne-au zis doi muncitori ca mai dureaza putin, prin august o deschid… nu prea erau nici ei siguri.

12Cam cat a costat amenajarea pesterii

13Este un lucru bun, pare si bine facut la prima vedere

Intoarcerea a fost pe un traseu pe care nu-l mai facusem demult, la intrarea in acesta am dormit vreo 45 de minute la soare si daca mai stateam un pic, trebuia sa dormim acasa in picioare… si asa a trebuit sa facem dus cu apa rece… care tot calda parea.

Insa coborarea pe acel fir de vale salbatic a meritat… multe capre negre. Iata si 3 imagini:

15

16

17Tapul acesta avea mult curaj, suiera, statea inainte fara teama, am crezut ca urca panta pietroasa, dar el se uita dupa altceva, mai jos. Trist ca nu se temea de oameni, pana la urma l-am speriat ca sa fuga. Este mai bine sa fuga cand vede oameni.

14Jnepeni plini de conuri

Si cam asta a fost excursia in linii generale… fara dificultati, lejera.

Drumuri

Mai jos, cateva imagini cu drumuri… de orice fel:

drum 1Una dintre cele mai frumoase alei din Sinaia.

drum 2Aleea Carmen Sylva… si aceasta si aceea de mai sus, au fost reabilitate anul trecut… aratau ca dupa razboi. Acum sunt perfecte, dau o buna impresie turistului.drum 3Drum auto spre Stana Regala.

drum 4Drumul vechi al Cotei 1400.

drum 5Drumul de Vara.drum 6Pod peste Valea Zgarbura.

drum 7Pod peste Valea Pelesului.

drum 8Traseul turistic Poiana Stanei-Poiana Tapului.

drum 9Drum al apelor.