Pe la Manastirea Pissiota si la Monumentul funerar al familiei Angelescu

Imi spunea un mare istoric al judetului Prahova care mai vine prin tara din cand in cand, asa:

„Am fost in orice colt al lumii si pot sa spun ca Romania este imensa, are o multime de locuri de vazut. Nu ai cum sa te saturi!”

Discutam periodic, schimbam carti, vederi, mesaje, impresii…

Imi cunoaste preocuparile si considera ca: „orice monument, crucile de piatra, orice ruina, biserica spun despre noi, cine suntem. Altii nu au ce sa arate iar noi avem atatea si pretuim foarte putine.”

Si, apropo de cat interes dovedim fata de trecut… am trecut de curand pe langa un monument din comuna Poienarii Burchii, aflat nu departe de cunoscuta Manastire Pissiota.

Dovada de o inalta tinuta morala si de mult bun simt. Foarte frumos!

Biserica Manastirii. Aici este o icoana deosebita.

Mai departe, am ajuns si la cel mai renumit monument al comunei. Un monument care este acoperit de vegetatie, cu statuete prabusite, multe altele ce arata nepasarea, in primul rand.

Nici gardul nu se mai vede.

Orice monument cade in paragina exclusiv din vina autoritatilor; iar acest lucru reflecta nivelul educational al acestora. Daca ai trecut pe la scoala si in alte scopuri, nu doar pentru recreatia mare, alocatie si chiul, nu are cum sa existe „in curtea ta” asa ceva…

M-am adresat Consiliului Judetean si Primariei comunei cu rugamintea de a nu ne lasa coplesiti de indiferenta vremurilor pe care le traim. Si, daca ma vor chema la curatenie, bine, daca nu, eu oricum mai trec pe acolo.

Traseu pe biciclete: Campina – Brebu – Pietriceaua – Alunis – Varbilau – Cotofenesti – Cocorastii Mislii – Bordenii Mici – Banesti – Campina

Neasteptat, pentru ca atunci cand volumul de munca este mare, parca nu ai timp de altele. Insa, fara planificari ies uneori cele mai faine excursii. Mai ales cand gasesti angajatori, oameni educati, care inteleg ca omul mai are si viata personala 🙂 Parca si tu faci altfel treaba in acest context :))

De data aceasta, ideea principala a fost aceea de a descoperi noi monumente si de a ne plimba prin zone de deal.

La semnalul convenit ne-am urcat in trenul RegioCalatori de ora 8 a.m. si am coborat in Campina.

Spre centrul acestui oras superb, primitor. Am plecat greu din oras, pentru ca ne-am dus pe la o gogoserie, ne-am mai oprit la cate un market…

Pe langa Steaua Romana, prilej de bombardament in WW2

Trecem Doftana si o luam spre Brebu:

Ne intampina un mic monument.

Matei Basarab, marele domnitor ortodox, ctitor si etc…

Casa traditionala conservata

Vizita la Manastirea Brebu e scurta pentru mine… eu sunt cu alte amintiri pe aici 🙂 asa ca imi place sa le pastrez pe acelea :)))

Nici nu ma uit la cruci, picturi, le stiu dintr-un alt context.

Muzeul „Casa Domneasca”, acolo este d-l Razvan Radu, un excelent muzeograf. Am vizitat odata si subsolul…

Din 5 poze ma regasesc la poarta si astept plecarea…

O alta cruce

Lacul Manastirii

Si pornim spre Pietriceaua, un drum frumos pitoresc, ba urci, ba cobori, mai trec drumul oile…

In Pietriceaua intalnim un indicator, stanga Pietriceaua centru, dreapta Alunis, Varbilau. Traseul nostru era: urcat in Pietriceaua si intors iar la intersectie.

Biserica din Pietriceaua

Ne intoarcem si coboram mult si bine spre comuna Alunis, cu o oprire la Cruce:

Pe aici, langa un bolovan, am vazut o viespe mare, cred ca era cat 3 viespi la un loc 🙂

Monumentul eroilor din Alunis.

Comuna are si 2 biserici. La una ne-am oprit mai mult. Si monumentul de mai sus este fix in fata curtii bisericii.

De la 1883

Cazut la Stalingrad

La iesire din comuna…

Spre comuna Varbilau, cu diferite opriri prestabilite:

Biserica din satul Livadea

Tot in Varbilau

Aspect monumentul eroilor in Cotofenesti

Biserica din satul Cotofenesti… si aici vorbim tot de comuna Varbilau 🙂

Biserica si cimitirul au un frumos gard din piatra.

Vin apoi Malaiestii de Jos:

Trecere pe la Manastirea Sf. Antonie cel Mare

La Manastire

Biserica Manastirii

Mai cate un popas, mai un suc si ne trezim la intrare in com. Valcanesti, pornind spre Cocorastii Mislii. Deja eram aproape…

Spre acei Cocorasti; mai aveam 2 opriri semnificative.

Una la monumentul eroilor din Cocorastii Mislii, ascuns bine de padure.

Banca pe la monument.

Apoi, fiind aproape, neaparat sa ajungem la biserica din Bordenii Mici, cu o poveste interesanta. Translatata cu 12 perechi de boi, in anul 1870, timp de 14 zile.

Bine, biserica din lemn de altadata, este integrata in cea din imagine. Am inteles ca naosul si altarul ar reprezenta biserica adusa din padurea Mislei.

La exterior sunt 12 medalioane, reprezentari cu Sfintii Apostoli.

Un astfel de traseu dureaza o zi, mai dureaza inca niste ore bune notarea intr-un document a observatiilor, asezarea pozelor etc. Asa ca, pentru blog nu-mi ramane timp de povesti detaliate ci, doar pentru repere, observatii, cateva poze, etape de traseu. Pe parcursul unui astfel de traseu, masor cruci, pozez clopote, icoane, iau coordonate GPS, mai multe…

Din Bordenii Mici se merge lejer spre Banesti-Campina. Clasica oprire in Campina, la o shaormerie, apoi popas de o ora si ceva in parcul de la gara… Vine trenul si acasa, constatand ca plouase la munte 🙂

Traseul nu a fost deloc dificil, probabil au fost vreo 70 km.

Biserica de lemn a Azugii

Azuga are doua biserici ortodoxe si una catolica.

Cea mai noua, este aceea din parcul „Ecaterina Teodoroiu”, de langa monumentul eroilor din Primul Razboi Mondial. Aceasta este din lemn, are hramul „Adormirea Maicii Domnului si apartine parohiei ortodoxe II Azuga (infiintata in anul 2011). Biserica se afla in cartierul Satul Nou al statiunii Azuga.

Piatra de temelie a fost pusa in anul 2004, demisolul a fost sfintit in anul 2010 si acolo s-au tinut de atunci slujbele. Incet-incet, biserica prinde contur:

Mai e de munca…

Biserica a aparut ca o necesitate, multi oameni mergeau vreo 2-3 kilometri pana in centrul statiunii, la vechea si impunatoarea biserica „Sf. Treime”. Asa, au biserica aproape.

Biserica vazuta de pe muntele Sorica

Busteni, cea mai potrivita destinatie montana din judetul Prahova

De vreo saptamana, tot ajung in localitatile Vaii Superioare a Prahovei, de la Comarnic la Predeal.  E putin important ca Predealul este azi in jud. Brasov, pentru ca el va apartine intotdeauna Prahovei. As putea spune ca sunt unul dintre cei care cunosc destul de bine realitatile acestei zone, fiecare localitate cu specificul ei.

Deci, cand in Comarnic, cand in Sinaia, Azuga sau Predeal, tot asteptam sa ajung in Busteni. Ok, stau in Busteni dar parca nu acesta era motivul 🙂

Si realizez ceva… in urma unei calatorii cu trenul. Un domn venea din campiile Olteniei si mi-a vorbit intruna cat de frumos e la munte, ca asta e bogatia adevarata sa stai la munte, ca aici ai de toate, ca asa si pe dincolo… Cobor in Busteni, ma uit la lume, la oras, la domeniul schiabil, merg pe strazi…

DA! Busteniul este cea mai faina si mai potrivita statiune a Vaii Superioare a Prahovei. E adevarat si ca Sinaia este mai organizata, mai dezvoltata, mai eleganta… insa Busteniul este pentru oamenii carora le place langa alti oameni. E locul unde iti gasesti locul ca localnic si ca turist.

Unde intorci capul vezi culmi muntoase, telecabina e la doi pasi sa te duca pe Platoul Bucegilor, langa Babe si Sfinx. In 2 ore poti sa te uiti din oras la Crucea de pe Caraiman… pentru ca apoi, sa te uiti de la Cruce spre oras. Poti face asta in 2 ore.

Domeniul Kalinderu

Pana la telecabina, sunt zeci de localnici care te duc pe drumuri de munte cu masini de teren, te mai baga la o stana, ajung batrani, copii si mame la stane, la ciobani care framanta bulzul cu maini muncite.

Langa gara orasului poti manca un mic si bea o bere. In Sinaia nu o sa vezi fum prin oras.

Busteniul este un oras uman, nu elitist. Sinaia are traditie in asa ceva, Busteniul nu are si nici nu trebuie sa aiba.

La Busteni ai cea mai mare piata din zona. In aceasta este si punct de desfacere Borsec, sunt si branzeturi si carnuri, fructe si legume…

Intr-o zi mergi la Cascada Urlatoarea, in alta pe Bucegi, a treia zi pe Valea Cerbului-Gura Diham cu minicarul, mai ai Biserica Domneasca, Monumentul de la Gara,  Casa lui Cezar Petrescu, Manastirea Caraiman, Castelul Cantacuzino…

Castelul Cantacuzino

Prin centru gasesti magazine de tot felul, sunt comercianti la drum care vand de la vata de zahar la clatite de poveste. Mai vine unul cu o luneta, ii dai 1-2 lei si te uiti la Cruce sau seara la Luna.

Ai alei si locuri pe unde sa te plimbi, la umbra, prin oras.

Exista un Centru Cultural la care mai mereu se intampla evenimente:

Zilele Culturii… se intind pe aproape toata luna august:

Maine

Poimaine

Sambata

Duminica

In Busteni, ai tot felul de terase si restaurante. Vrei sa vezi Bucegii in splendoarea lor, mergi la Vila Leonida, monument istoric. Stai pe terasa la cafea, la ce vrei…

Mai este si acel minunat Centru de Vizitare al Parcului Natural Bucegi din zona telecabinei din Busteni.

Sunt si nu stiu cate supermarketuri: Mega Image, Lidl, Penny, Profi…

Ai magazine de artizanat, service la drum, pastravarie…

Poate in vreo 100 de poze sa cuprinzi o parte mai serioasa din Busteni… Chiar ar trebui incercat.

Parcul din centrul statiunii

De ce are nevoie Busteniul…

De proiecte, de un centru de informare si promovare turistica, o strategie, niste profesionisti in cateva domenii… Sunt niste treburi de facut, totul este sa nu copiezi sau sa nu te raportezi la Sinaia. Fiindca Sinaia e Sinaia si Busteniul altceva. Imi place Sinaia ca e de level 1, dar imi place mult si pe ulitele Comarnicului, cu case traditionale si animale prin curti.

Sau.. in Predeal ai multe trasee turistice, ai 4 munti, dar statiunea sta pe loc ca dezvoltare din cauza administratiei. Cand nu s-au mai inteles la furluat, au blocat orasul… Prefectul ii ruga sa constientizeze ca sunt in slujba cetateanului, ca acestia i-au trimis acolo insa, alesii propriilor interese se inregistrau unii pe altii si faceau doar ce voiau :))

O vreme, ce curge si in prezent, conducerea primariei a fost luata de un administrator si un secretar, alte doua persoane fara nicio legatura cu interesul cetatenilor… Ar trebui ca la alegerile urmatoare, predelenii sa nu mai voteze nicio persoana care azi este in Consiliul Local sau a fost la conducere in ultimii doi ani. Toti sunt compromisi total adica, oricine stie ca in afara de demagogie, certuri si blocaje nu au facut altceva. Daca apare la alegeri o persoana credibila, care nu s-a mai bagat in politica, ia Primaria lejer. Mergi la pas prin centrul Predealului si aproape toti localnicii intalniti iti vor spune cand ii intrebi de Primarie ca: „toti sunt numai pentru ei” 🙂

Singura institutie ca sa-i zic asa, care misca lucrurile in Predeal este Centrul National de Informare si Promovare Turistica. In rest, fiecare e pentru sine. Centrul acesta este cel mai puternic de pe Valea Prahovei.

Revenind la Busteni, de dimineata si pana seara, statiunea e plina pentru ca… ai ce face la Busteni!

Ocupand „banca lui Cristi” 🙂

Biserica ridicata in Prahova de catre un participant la Rascoala lui Horea, Closca si Crisan

Anul 1784 este anul in care romanii transilvaneni s-au rasculat impotriva nobilimii maghiare. Deznodamantul il cunoastem insa, mai sunt si detalii mai putin cunoscute. Un preot, prieten cu Horea, trece muntii ca sa scape de represalii. Nu trece singur ci cu familia.

La cativa ani de la stabilirea in Tara Romaneasca, tatal asistat de fiu, ridica o biserica in Prahova. Mai tarziu si fiul ridica o biserica in alta parte a judetului Prahova. Aceasta ultima biserica se distruge intr-un incendiu dar, va fi refacuta doar intru-un an, de catre… fiul celui care o ridicase, nepot al preotului refugiat dupa 1784 🙂 Si povestea continua oarecum pana in zilele noastre.

Iata ruinele bisericii construite de catre preotul fugit in Tara Romaneasca, pentru a scapa de spanzuratoare, data fiind implicarea sa in celebra rascoala.

Biserica, la ruinele sale ma refer, nu este monument istoric. Pentru ca ea nu exista in acte… ideea este ca au vrut sa o reconstruiasca numai ca a fost un da pe hartie si un nu pe teren. In sensul ca la o distanta ceva mai mare s-a ridicat o alta biserica, de 4 ori mai mare. Asa ca, nu mai stiu multi ca aceasta e vechea biserica sau cine a construit-o. Oficial, biserica noua s-a construit pe ruinele celei vechi.

Bineinteles ca am sa o aduc in atentia institutiilor specializate pentru a fi declarata monument istoric.

Traseu pe biciclete: Floresti Prahova – Nedelea – Aricestii Rahtivani – Darmanesti – Vladeni – Coada Izvorului – Manesti – Baltita – Postarnacu – Stancesti – Targsoru Vechi – Manastirea Turnu – Strejnic – Ploiesti – Paulesti – Gageni – Baicoi – Urleta – Banesti – Campina

Un traseu de pomina 🙂 Am incercat sa-l desenez pe o harta dar e prea sucit si rasucit…

Sablonul clasic, adica plecat cu RegioCalatori la 8:00 a.m. si intors tot cu RegioCalatori la 8:40 p.m. Biletul de bicicleta e vreo 4 lei…

Pana in ora 9 sau ceva de genul, eram in Floresti. Ocolim niste zeci de metri un tren de marfa parcat aiurea de mecanic, acesta depasise cu mult zona de trecere printre linii destinata celor aflati pe jos. Nu e prima oara, de multe ori am vazut chestia aceasta. Si oamenii, tineri si batrani, mame cu copii, ocolesc trenul pe alte linii…

Cumparam ce ne mai trebuia in Floresti si plecam spre Nedelea, sat din comuna Aricestii Rahtivani.

Pe la iesire din Floresti

Biserica din Nedelea

Biserica din Aricestii Rahtivani

Biserica veche

Traversam comuna aceasta frumoasa si interesanta in care voi mai reveni… si facem dreapta pe drumul national spre Darmanesti. Parca erau vreo 4 km.

Trecem raul Prahova

In orasul Darmanesti urmand indicatorul spre Vladeni.

Monumentul eroilor de la Vladeni. In aceasta zi, am pozat circa 10 astfel de obiective.

Intre Vladeni-jud. Dambovita si Coada Izvorului-jud. Prahova este drum neasfaltat, cu sute de gropi.

Biserica din Coada Izvorului, era hramul bisericii, noi am fost pe 15 august. Credinciosii erau dupa biserica, la niste mese.

Viitorul pod peste Cricovul Dulce de la Coada Izvorului

De aici, ne-am indreptat spre Manesti:

Biserica din Manesti

Pisanie

Cladiri langa biserica

Si cum stateam noi pe aici la poze, apare preotul paroh. Venea de undeva de pe o strada. Ne vede, intram in conversatie si nu apucam sa spunem prea multe ca dumnealui ne roaga insistent sa mergem la o cladire aflata la vreo 100 m distanta. Fiind hramul manastirii se facea acolo un praznic/pomana. Incercam sa scapam, ca ne grabim, ca nu stiu ce, dar nu aveam nicio portita. Parintele, ne spunea ceva ca asa se face, calatorii pe la manastiri care nu stiu ce… O luam pe langa biciclete spre directia indicata, noi stiam cladirea ca doar trecusem anterior pe langa ea si o vazusem ticsita de lume. Observam ca parintele se urca in masina, anterior ne promisese ca dupa masa, ne deschide biserica sa pozam. Pleaca parintele la treaba lui, plecam si noi dupa el 🙂 Foarte frumos gestul parintelui dar nu suntem genul… Cred ca daca era vreo strada prin apropiere adica sa fi fost nevoit sa ocolim cu 100 km, pe acolo as fi luat-o :))) Noroc ca nu ne-am mai intersectat cu parintele… Dansul, om fain, dar nu ai cu cine… 🙂 Post nu tinusem si ochii ne mai fugeau dupa localnice, asa ca…

Doi kilometri pana la Baltita, biserica de aici mi-o semnalase candva Madalin Focsa.

Trecand din nou Cricovul Dulce.

Biserica din Baltita

Traversam micul sat Baltita si ne deplasam spre Postarnacu pentru a intersecta DN 1. Iesim in acesta, vazand ca spre Bucuresti sunt 48 km si pana la Ploiesti 22 km.

Acelasi Cricov

Aceeasi Prahova

„Vechituri”

O troita inchinata eroilor din WW2

Sergentul Herea a murit la Kerci, Rotaru Dumitru la Cotul Donului…

Ne indreptam spre Targsoru Vechi, la Manastirea Turnu:

Biserica in Targsorul Vechi

Ajungem si la Manastirea Turnu.

Cetatea Targsor este semnalata pentru prima oara in vremea lui Mircea cel Batran. Aceasta nu inseamna ca de atunci exista locuire umana in zona ci, pur si simplu, atunci se scrie intr-un act de existenta acesteia. Biserica din cetate a fost ridicata de catre Vlad Tepes in anul 1461. Ulterior, si alti domnitori si-au adus contributia la dezvoltarea zonei.

La portile Manastirii

Biserica

De aici se poate cumpara renumita miere „Turnu”.

Piatra de mormant a postelnicului Neagu, tatal sotiei lui Constantin Brancoveanu.

Io Antonie Voievod Domn al Tarii Romanesti Tarsor

Racla cu moaste

Plecam, mai departe, spre Strejnic. Oprire in locul in care a fost asasinat Nicolae Iorga:

Langa troita a aparut si un mic tablou cu o fata, dupa trasaturile chipului, e posibil sa fie vreo stranepoata a istoricului.

Mai este un tablou in care apare un preot intr-o biserica.

De la troita, pornim pe ruta Ploiesti (Soseaua Vestului) pe directia Paulesti – Baicoi.

Ploiesti

Paulesti

Mai pozam ba o biserica, ba un monument, traversam lungul oras Baicoi, intram in Urleta-Banesti si urcam in Campina, pentru shaorme…

In Campina, privind spre Centrul National de Informare Turistica 🙂

Pe langa Primarie, apoi dreapta si coborare la gara. Peste 20 minute venea trenul. In tren, intalnim un baiat cu fractura de clavicula, cazuse pe DN 1, pe langa Ploiesti. Ne-a povestit intamplarea un timp… apoi l-am lasat in pace sa se odihneasca. Pentru biciclete a fost zi perfecta…daca era cald nu faceam traseul decat pana la Ploiesti. Pe la Breaza se vedea ca incepuse ploua…

Vreo 100 de kilometri si in aceasta zi…

Peisaje din zona Bobolia

De cand am fost acum niste zile, prin zona respectiva…

Pentru ca am aflat de niste colectii particulare unele vechi si de 150 de ani, pentru ca trebuie largit contextul. Inainte, invatai dintr-un manual, ce info se asezau in acel manual. Acum, pe masura ce cauti, descoperi multe alte info necuprinse in manuale, nici de profesori stiute, punctate cu noroc ici-colo, ca simple note de subsol, in carti mai vechi. Asa, afli de descoperiri in Valea Prahovei despre care nu s-a mai vorbit de aproape un secol… Mai ziceam eu, ca dupa mai bine de jumatate de secol, am fost primul dintre cei de pe Valea Prahovei, care a vazut si pus mana pe topoarele de bronz de la Sinaia, vechi de mai bine de 3000 de ani. Bine, mai exista si un al doilea, si cam atat…

Ei bine, sunt pe urmele a ceva mai vechi de atunci.

Asadar, caut locuri si oameni, culeg noutati despre monumente si biserici, utile in niste lucrari si proiecte, descopar zone noi, invat vechile drumuri, trec liber pe oriunde pe bicicleta unde simti totul altfel, fac poze diverse, mai adun si fructe de padure, cumpar amintiri si trimit amintiri, e si plimbare dar sunt si momente hilare… nu simti oboseala printre atatea lucruri, vii si cu tot felul de idei/initiative. Mai iese si un articol interesant…

Prahova la Bobolia

Bucegii

Biserica din Slobozia-Campina

Ispite… si concretizate

O egreta mica

„Se privea” in oglinda apei

Undeva, pe un deal, sunt niste case, fost catun in care acum mult timp, locuia o femeie care stia descantece etc.

Daca mi-as fi propus sau daca mi-ar fi zis cineva de unde sa adun mure, nu m-as fi dus, considerand ca nu are rost sa pierd ziua in asemenea mod. Dar cand sunt in drumul tau… De cumparat, nu as fi cumparat :)) Asa ca, le luam cum se intampla… Cu coarnele dam o proba de sirop, ca sa stim pe viitor 🙂 Corcodusele si prunele se transforma intr-un suc hidratant pentru alte ture cu bicicleta, adica maine. Mure pentru spuma, pentru gem, mure pur si simplu de mancat…