14.09.2019
In zi de mare sarbatoare la Monumentul Eroilor, monument aflat in plin proces de restaurare. Iata cateva imagini de azi:
Alpinisti utilitari din Busteni si Azuga
Manastirea Caraiman vazuta de la Cruce si multimea de oameni venita la hram.
Cu detalii despre traseu in articolul viitor…
Filed under: Eveniment | Tagged: crucea d epe caraiman, eroi, manastirea caraiman, restaurare | Leave a comment »
Ca in orice astfel de deplasare, trebuie sa existe un plan si niste reguli. Nu mergem nici prea repede dar nici prea incet, nici pentru performanta, nici sa nu te mai misti cateva zile din cauza febrei musculare. Ideea e alta. Luni e zi lucratoare deci, fiecare merge la serviciu. Daca te duci obosit…
Am avut castig de cauza cand am zis ca este evident ca ajungem cu bicicleta intr-o zi pana la Dunare, respectiv Giurgiu. Si ca nu are rost sa plecam cu dimineata in cap pe DN 1 pana la Ploiesti si de acolo prin niste sate si comune spre Bucuresti. Mai bine mergem cu trenul pana la Bucuresti. Pana la urma, stabilim sa coboram in Chitila si cine vrea sa o ia prin Bucuresti iar cine nu vrea, sa o ia pe langa Bucuresti 🙂 Erau nu stiu ce forturi pe acolo. Oricum, de pe timpul lui Carol I.
Eu aleg traversarea Capitalei, ca sa vad cam cat dureaza cu bicicleta. La 9:30 coboram in Chitila. Bucurestiul destul de liber, cum era de asteptat.
Prin soseaua Giurgiului am iesit din Bucuresti, urmand sa ne intalnim prin localitatea Jilava. Cam o ora a durat traversarea Bucurestiului, mers destul de lejer.
Asteptarea poate fi placuta.
Pornim spre Giurgiu in sfarsit. Dar nu direct, ci cu ocolire pe la Comana. Altfel, am fi ajuns prea repede.
Oameni la scaldat in raul Arges.
De manastirea aceasta nu am auzit.
Trecem si Neajlovul. Pana la urma, in timpul excursiei, l-am trecut de 3 ori prin puncte diferite.
Neajlov
Manastirea Comana este foarte aproape de intrarea in localitatea cu acelasi nume.
Cred ca am stat o ora cel putin la aceasta manastire. Sunt multe chestii de vazut… am mai si cumparat diverse. Fata de alte manastiri, aici mi s-a parut cel mai scump loc 😉
Un obiectiv ce trebuie vizitat este Mausoleul Eroilor, realizat din initiativa Reginei Maria si a istoricului Nicolae Iorga, In acesta se gasesc osemintele unor ostasi cazuti in 1916, in lupta de la Neajlov. Societatea „Cultul Eroilor” a inceput constructia mausoleului in anul 1926 si a finalizat-o in anul 1932.
Pana la mausoleu sunt niste tunulete expuse:
In mausoleu. In fata, se observa fixat in podea, un suport din lemn. Pe acolo te uiti in cripta cu oseminte si vezi asa:
Sunt 516 eroi romani neidentificati plus 4 identificati, 13 germani, 51 de bulgari, 31 de turci; dintre straini nu e niciunul identificat. Alte surse spun de 416 eroi romani iar o statistica din 1943 arata ca, de fapt, aici sunt osemintele a 762 de soldati de diferite nationalitati.
In spatele bisericii este si un mic spatiu muzeal:
Cronologie
In biserica
Aici au fost aduse osemintele domnitorilor Radu Serban si Nicolae Patrascu , in 1640 sau 1641, in vremea domniei lui Matei Basarab, de catre Anca, sotia lui Nicolae Patrascu si de catre Elina, sotia lui Radu Serban. Interesant este faptul ca Radu Serban, continuator al politicii lui Mihai Viteazul nu prea il agrea pe Nicolae Patrascu, fiul lui Mihai Viteazul. In anul 1609, Radu Serban chiar il insemneaza la nas, practica obisnuita in acele timpuri, prin care se anula dreptul la domnie. In anul urmator insa, cei doi se impaca si fiica lui Radu Serban, Anca, se casatoreste cu Nicolae Patrascu. Destinul a facut ca amandoi domnitorii sa se regaseasca la Comana.
Elina Cantacuzino, fiica lui Radu Serban si nu sotia, casatorita cu marele postelnic Constantin Cantacuzino, il va inmormanta in anul 1667, la Comana pe fiul ei mai mare, spatarul Draghici Cantacuzino, primul ctitor al schitului Lespezi de la Posada.
Piatra tombala care se spune ca acopera trei morminte.
In perioada 1970-1971, arheologii Lia si Adrian Batrana, au descoperit in apropierea pronaosului bisericii ridicate in vremea lui Vlad Tepes, osemintele unui barbat care prezenta semnele decapitarii. In jurul sau erau monede din vremea lui Tepes. De atunci, se crede ca Vlad Tepes a fost inmormantat la Comana, ca acelea sunt chiar osemintele sale.
La aceasta manastire au fost de-a lungul timpului mai multe persoane ingropate insa, nu se mai stie exact unde a fost fiecare. In muzeu, mai sunt resturi de placi ce acopereau in trecut diferite locuri de veci. Biserica a fost refacuta din temelii in anul 1854 astfel ca… nu cred ca e sigur ce mai acopera piatra de mormant din imagine. Poate este doar piatra de mormant si atat.
Unele surse dau ca pierdut mormantul lui Nicoale Patrascu de la momentul 1854, acreditandu-se ideea ca totul a fost distrus de calugarii greci.
Totusi, in mormantul comun al lui Radu Serban si al nepotului sau Draghici, a mai ajuns si fiul lui Draghici, pe nume Constantin. Piatra de pe mormantul comun, existenta si azi, a fost pusa de catre un alt fiu al lui Draghici, vornicul Serban Cantacuzino (nu voievodul). Nici mormantul acestuia din urma (d.1709), nu se mai stie unde a fost.
Manastirea mai are si o alee amenajata spre Neajlov, amenajata cu banci si cruci de piatra pe margine.
Intre manastire si apa
De aici am plecat prin padurea Comana spre comuna Mihai Bravu:
Multe lanuri de grau, floarea soarelui, porumb pe tot parcursul acestei excursii. In multe locuri incepusera treaba la grau…
Apropo de familia Cantacuzinilor, in timpul domniei lui Serban Cantacuzino (1678-1688), frate cu Draghici Cantacuzino dar si cu Mihail Cantacuzino (ctitorul manastirii Sinaia), a fost introdus in Tara Romaneasca, porumbul. Deci „mamaligarii” apar pe la 1700 :))
Mergem conform planului pana la gara Mihai Bravu dorind sa continuam si mai departe, sa intersectam drumul dintre Giurgiu si Oltenita. Dupa gara, vreo 7 km mergem pe un drum plin de gropi, un cosmar pentru masini. Abia eviti cat de cat cu bicicleta nenumarate cratere. De altfel, nu am intalnit decat un apicultor, cu o rabla de Dacie, ce tot ducea apa la sutele de stupi risipite prin intinderile nesfarsite 🙂
Tot pe acolo am si facut poze si filmari la sute de fluturi albastri (Pollyommatus icarus, fam. Lycaenidae), cunoscuti sub diverse denumiri populare, din care cea mai frumoasa pare a fi… fluturasul cerului.
Pe circa 100 de metri din acel drum, zburau o multime de fluturi. Si pe aici am stat 20 minute.
Drumul si raza calauzitoare 🙂
In cele din urma, am iesit in drumul national, la 25 km distanta de Giurgiu, langa un panou pe care scria ca drumul pe care venisem este in reparatii 🙂 Nu era miscat pe acolo nimic 🙂
Cum ramasesem in urma, avand un mers prin care ma puteam opri oriunde, vad o terasa si ma opresc la un Pepsi. Din vorba in vorba, aud de la un localnic de o cruce frumoasa, din piatra, langa o biserica… asa ca, hai pana acolo:
Este scrisa pe toate partile. Nu am gasit undeva ca ar fi monument istoric, fiind evident ca se impune acest lucru.
Departe, se vedea Giurgiu. Timpul final, dupa plan, ar fi trebuit sa fie ora 19 dar era clar ca ajungeam cu o ora mai devreme.
Am ajuns in oras la 17:40.
Statuia lui Mihai Viteazul
Ne-am grabit sa ne cazam, la o locatie aleasa prin Booking si care ne oferea si spatiu pentru biciclete. Pe noi asta ne interesa si sa aiba paturi si dus 🙂 Nu sa fie cine stie ce.
Nici nu am deschis fereastra ca sa nu intre tantarii. In cursul noptii, mi-am dat seama ca acestia zumzaiau teleghidati prin camera :))
Dupa instalare, baie, am plecat in port, sa mancam…
Turnul Ceasornicului
Prin Giurgiu nu am mers pe la obiective ca le stiam si am mai fost pe la ele, inclusiv la ruinele cetatii. Nu are rost sa mai spun cate insecte innaripate erau la tot pasul din Comana si pana in Giurgiu: gaze, muste, nu stiu cate feluri de tantari, „tigrii de platan” etc. Oricum, Giurgiu e foarte frumos ca oras si animat in perioada vacantelor.
Vine noaptea, zic eu ca e mai bine sa stau in camera cu Matrix, crezandu-l mai sanatos 🙂 Ce este drept, in timpul traseului spre Giurgiu, il mai vedeam disparand destul de repede din peisaj, adica il mai revedeam dupa niste kilometri, de regula asteptand la mica distanta sau in apropiere de cate o terasa. Cand ii era sete, o lua inainte la o bere rece :)))
Pe intuneric, ii spun ca am impresia ca sunt tantari prin camera. El: „Ce ai ma’, ca nu am deschis geamul”. Eu: „Poate au intrat si ei pe usa, o data cu noi”. El: „Ti se pare”. Undeva, la 1 noaptea, il aud bubuind prin camera dupa tantari, bombanind ca eu dorm bustean, ca nu am treaba cu tantarii. De regula, eram primul atacat de tantari dar de data asta nu se intampla nimic. Dimineata mi-am mirosit pielea si mi-a picat fisa. Cand am facut dus, imi luasem doar samponul meu, gelul fiind printre haine, nu l-am gasit atunci cand imi trebuia, folosind astfel sapunul hotelului. Deci, sapunul era secretul, in mod sigur.
Dispare Matrix la baie la 1 noaptea si se lasa linistea. Somn! Urmatoarea serie de zgomote a fost pe la 4 dimineata. Iesea Matrix de la baie :))) Dormise in apa, in cada, din cauza tantarilor :)) Ii dau cu „fir-ai al naibii de nebun” :)) si adorm la loc, mi-era prea somn ca sa rad. Am recuperat mai tarziu, cand l-am gasit instalat la o terasa :))
Pe la 6 dimineata, trezirea e data din nou. Dar de data aceasta de unul care se plimba cu avionul pe deasupra orasului. Imprastia nu stiu ce substante impotriva insectelor. Omul cu acel avion trezea pe oricine. Nu se mai auzeau cainii in Giurgiu, se auzea motorul aluia… trezind cetatenii duminica, la 6 dimineata :))
Cum seara vorbisem ca de dimineata mergem la o cafea in Ruse, am strans si am plecat spre vama. Apuc sa-i zic lui Matrix, ca pe acolo nu tine figura cu terasele, ca nu am roaming-ul activat, ca daca o ia aiurea, e pe cont propriu.
Cum ne astepta pe noi Ruse :))
La podul metalic recomand ceva: pe una din partile acestui pod este loc sa mergi cu bicicleta in voie. Pe cealalta este o tubulatura si e greu. Dar nu conteaza sensul, cand nu sunt masini sau e coloana, te poti duce pe partea mai lata. In acest fel, este mult mai safe decat pe langa masini. Tirurile trec foarte aproape de tine. Si, in principal, cine sta mult pe la vama nu prea are rabdare, tu cu bicicleta ii mai si incomodezi. Am avut noroc ca am prins doar 2 tiruri la intoarcere pe pod.
Luam primul bulevard la dreapta ca sa nu traversam tot orasul. Acesta te duce direct in centru, ruland pe un drum cunoscut de alta data. Cred ca sunt 5 km din vama pana in centru.
Primaria
Monumentul Libertatii
Leul rupand lantul robiei
Primii clienti ai terasei de langa cladirea teatrului „Sava Ogneanov”. Aici parca era si mai rau ca la noi, aerul era plin de mici zburatoare.
Dupa 2 ore de stat pe teritoriu bulgaresc, o luam inapoi spre Giurgiu.
Stop pentru poze. Am trecut prin punctele de control repede si mergem la locul planificat de intalnire… Kaufland din Giurgiu. Planul pe mai departe cuprindea si trecerea pe la biserica din Draganescu, pictata de parintele Arsenie Boca si, poate, depasirea capitalei ca sa ajungem la gara Buftea.
Luam masa de dimineata la o terasa tot in Giurgiu apoi usor spre Uzunu-Crucea de Piatra-Calugareni.
Izvorul de la Daia, pe langa care trecusem venind dinspre Oltenita, acum urma sa mergem direct spre Bucuresti. Cel putin pana la Calugareni.
Tot inainte
Cu o zi inainte, am surprins in traseul nostru peste 10 nunti, mirese, nuntasi, miri, lautari, masini, limuzine etc… Cea mai interesanta intalnire a fost intr-un sat, unde am vazut in fruntea unui alai compus din oameni care mergeau pe jos si masini in spatele lor, o fata. Initial, eu am crezut ca merg in urma vreunui decedat. Costumatiile insa, pe masura ce ne apropiam de oameni, nu erau potrivite unui moment funerar. Cum ziceam, acest alai era condus de o fata imbracata intr-o rochie superba, de culoare mov, care… tinea o oglinda mare in brate. Pe fundal, cineva tot din grup, batea tobele ca la razboi :))
Una din crucile de piatra ale localitatii Crucea de Piatra
In fata primariei din Calugareni
Si aici am stat la un popas.
Din localitate, am parasit drumul national pentru a trece prin niste comune, urmand sa iesim in alt drum national. Mai exact pe acest traseu: Singureni-Iepuresti-Stalpu-Mihailesti-Draganescu. Un traseu foarte pitoresc…
Lantul rupt, libertatea adusa peste Carpati
Monumentele si mesajele de acum 100 de ani sunt inegalabile. Nu mai avem artisti care sa faca asa ceva. Sau, poate ca mai avem, dar nu castiga lucrarile…
4 berze si multe vrabii care isi facusera cuiburile… sub cuibul mare al berzelor.
Padurea dinspre Iepuresti iar a fost o traversare frumoasa, zona aceasta dintre drumuri nationale fiind foarte faina pentru biciclete.
In Mihailesti, popasul de pranz si pana la biserica din Draganescu am mai facut 15 minute.
Si pe aici am stat vreo 40 de minute.
Biserica
Argesul oprit in barajul de la Mihailesti
Ne-am intors in Mihailesti si ne-am oprit pe baraj. Unele persoane erau la plaja, altele inotau… eu am vazut un peste mare mort 🙂
Fiind foarte cald, in Bragadiru am stabilit sa mergem direct spre Bucuresti, la gara, sa nu mai ocolim capitala.
Catedrala
Gara de Nord. Mai aveam 45 de minute pana la trenul de 18:05 care ajunge in Busteni la 20:40.
Luam bilete de la casa RegioCalatori. A durat 1 minut de persoana+bicicleta.
Cand am plecat din Busteni, am zis sa alegem tot un tren al operatorului privat care era la 6 dimineata in Busteni, dar nefiind unanimitate pentru o ora asa de matinala, s-a convenit sa luam trenul de 7, al C.F.R. ca si acesta are vagon de biciclete. Plus ca oprea in Chitila, iar cel particular in Buftea. In fine, zic.
Vineri dupa-amiaza, ma gandesc sa-mi iau biletele pentru a doua zi. La casa de bilete, o doamna imi spune ca ea da numai bilete pentru Regio si Interegio. Ii spun ca trenul are in compunere vagon de biciclete dar ea imi spune ca din tren trebuie sa iau bilet pentru bicicleta 🙂 Eu ii spun ca biletele pentru biciclete se iau de la casele de bilete, ea ca nu e adevarat.
Iau nr. C.F.R-ului pentru relatii cu publicul si sun acolo. Mi se spune ca de la casa de bilete trebuie sa cumpar bilet si pentru bicicleta. Ii spun ca stiu foarte bine acest lucru, numai ca angajatii lor nu cunosc aceste reguli deci, cum au fost angajati asemenea incompetenti? Intre timp, ajunsesem in Poiana Tapului, la casa de bilete de acolo. Aceeasi poveste, ca biletele se dau in tren pentru biciclete. Sun inapoi la Bucuresti, d-na de acolo incerca sa le ia apararea, ca poate nu mai erau locuri. Eu ii zic ca nici macar nu au verificat in sistem, mi-au spus direct, asa ca ele sunt angajate degeaba la CFR, ca avand un astfel de comportament te determina ca si calator cinstit sa dai spaga la controlor. Ma declar convins ca totul este o smecherie doar ca sa dam spaga, care cine stie unde ajunge.
Mi se ia nr. de telefon si astept sa fiu sunat de un director ceva. Aud cum suna telefonul la casa de bilete din Poiana Tapului, cum doamna care imi spusese ca pentru ea nu conteaza cine suna, ca… „e cuvantul ei impotriva cuvantului unei voci” (??) o lasa moale, ca nu stia, ca ma iertati. Iese afara si imi spune, „nu am inteles, se poate, bineinteles!” Peste cateva minute aflu de la ea ca de la Bucuresti sunase cineva si pe la Busteni, sa-i ia la rost. Dupa ce seful din birourile CFR i-a certat pe angajatii din Busteni si Poiana Tapului, ma suna si pe mine si imi spune sa merg la orice casa de bilete. I-am multumit si asta a fost. A, am dat 15 lei la CFR si 5 lei la RegioCalatori pentru bicicleta.
Biletele la CFR le-am luat dupa 45 de minute, la RegioCalatori dupa circa 1 minut, adica nu a durat 1 minut!!!
Undeva pe la Brazi, surprind o conversatie intre controlorii din trenul nostru CFR cu altii din alt tren CFR. „Tot cu 2 vagoane si voi?”, „Tot. Au trimis tren cu 10 vagoane la mare si s-a umplut si ala de oameni”. Nu au vagoane suficiente, e clar.
…
In concluzie, traseul a fost simplu… nu cine stie ce. Mai am cateva ture cu bicicleta de facut si gata, am incheiat capitolul. Trecem la river rafting, am si comandat vestele 🙂
Filed under: Obiective si locuri de interes | Tagged: baraj, bicicleta, biserica draganescu, calugareni, cruce de piatra, draghici cantacuzino, eroi, fluture, giurgiu, izvor daia, manastirea comana, mausoleu comana, mihai viteazul, monument, monumentul libertatii, pod, regiocalatori, ruse, tren | 7 Comments »
Printre multe treburi si deplasari in doua municipii, am reusit sa ajung si la Predeal la momentul specific dedicat eroilor. Moment ce avea loc in Piata Garii, la Monumentul „Grupul Statuar Aparatorii Predealului”.
Ati vazut ce s-a intamplat si in Valea Uzului… Invrajbire, manipulare, haos, de altfel, cam ce se intampla in tara aceasta de cand Revolutia din 1989 a fost insusita de esaloanele secundare ale Partidului Comunist.
Partidele politice PNL si PSD. Fiecare lider a venit cu cate 20-30 de sustinatori.
Preotii si d-l profesor Ioan Campan… dar si elevii care depun flori la monument.
Defilare pe o ploaie care nu se mai oprea.
…
Iata si filmul realizat ieri de Hotnews la Valea Uzului:
„Nu e nimic pierdut in tara aceasta”!
Filed under: Eveniment | Tagged: defilare, eroi, monument, predeal, valea uzului | 4 Comments »
O noua duminica, o alta excursie cu bicicleta.
Ca pe munti inca e zapada. E frumos si pe zapada dar cand sunt lucruri mai bune de facut, le facem pe acelea.
Urcam bicicletele in vagonul special al unui regio particular si ne dam jos in gara Campina, aproape de ora 9:00 a.m. Stiam, cum vom trece de Posada, este o alta „lume”, din punct de vedere climatic.
Urcam in Campina pe str. Pictor Grigorescu, trecem de Fibec, continuam pe langa „Moara”, coboram si trecem podul peste raul Doftana. Lasam Brebu in stanga si o luam drept inainte. Urcam putin si ma razgandesc…. uitasem de fostul penitenciar Doftana.
Oprire intai intr-un loc istoric:
Locul unde Nicolae Balcescu a adunat oameni incercand sa-i determine sa se rascoale. Sau poate este vreo „inventie” mai recenta, din comunism 🙂
Detinutii s-au incuiat pe dinauntru si au aruncat cheia 🙂 In timp ce schimbam glume proaste, a venit un domn si ne-a deschis ca sa pozam in curte. Nu ne-a lasat sa intram peste tot, doar pana la intrare…
Multumim si plecam.
In centrul comunei Telega ne oprim la o cafea si la niste mici cumparaturi. Aflam ca „drumetia nu are varsta, ca inchid magazinul si o sa plec si eu…”. Cafeaua… buna!
Anghel Saligny
Multe case vechi prin sate stau sa cada…
De asemenea, multi localnici au prin curti astfel de bolovani, trovanti, de diferite dimensiuni.
Continuam spre satul Melicesti, la Crucea Domnitorului, principalul obiectiv al excursiei de astazi…
De aici, incepe urcusul…
O vila cu farfurii superbe
Parleaz
Lasam asfaltul si urmam drumul de pamant… E ceva de urcat…
Unii au zis ca merge si cu masina de teren, parerea mea este ca nu are rost. Sunt noroaie, gropi, drumul e ingust…
Melicesti este un sat mic cu constructii situate in locuri in care este dificil de urcat cu piciorul… deci, cat au carat de materiale sa-si ridice casele, este alta poveste. Se mai remarca linistea totala…
Satul Pietriceaua
O batranica pleca dupa lemne in padure si se „agata” de noi de teama unor caini de la un fel de stana aflata langa drum. Imi povesteste tot felul… Aproape de monument, ea se duce la ale ei, noi la ale noastre.
Crucea Domnitorului…
Poate stiti ca aici s-a oprit domnitorul Carol in 1866. Unii spun ca aici calul lui nu stiu ce a patit, s-a interpretat ca e de rau augur si asa s-a luat decizia sa nu se construiasca viitorul castel (Peles) prin aceste locuri 🙂 Istoria aceasta este pe multe site-uri si din punctul meu de vedere… cred ca trebuie mai bine cercetata. Piatra de temelie la Peles s-a pus prin august 1875, deci lui Carol i-a luat cam un deceniu ca sa-si gaseasca loc de castel? 🙂 Povestea poate fi alta… o fi trecut omul pe acolo…
Crucea monument de la Melicesti
Monumentul a fost ridicat in anul 1866, sculptor fiind Paul Focseneanu.
Probabil a avut ceva metalic in centru
Monumentul are mai multe inscriptii, una dintre acestea fiind:
„Această sacră Cruce s–a ridicat spre menirea fericitei călătorii a Măriei sale Domnului Românilor Carol I, Principe de Hohenzollern, prin acestu județu Prahova și a trecerii înălțimei sale peste acestu piscu de la Milicești în anul 1866 mergând de la Telega”.
Si in soclu a avut ceva incastrat, vreo placa de marmura, vreun basorelief distruse de comunisti…
Adaugat dupa Revolutie, presupun.
Acolo este Crucea Domnitorului, pe dealul Macesu la circa 814 m altitudine, cu vedere spre muntii Bucegi, Baiului, Grohotis.
Pornim GPS-ul pentru ca alegem alt drum de coborare…. Il ratam sigur fara GPS, adica ocoleam vreo 2 km.
Drumul de coborare
Dupa cateva curbe dam de un noroi cumplit 🙂 In momentul in care ne oprisem sa vedem cum facem, dintr-o livada apare o zana de fata cu doi catelusi si ne arata o poteca printre niste livezi. Aceasta intersecta mai jos drumul, chiar aproape de asfalt.
A trebuit sa fiu foarte atent la „poteca”, in fapt o mica dara prin iarba 🙂 Daca nu traiesti prin astfel de locuri, nu vezi o astfel de poteca indiferent cat te straduiesti. Tot peisajul pare la fel. In mod sigur nu o nimeream dar, ca sa nu ne ia fata de tantalai de oras, m-am dus inainte. Asta pentru ca ne-a zis ea ca este o poteca pe acolo, ca de 100 de ori daca treceam, noi nu am fi vazut-o din drum. I-am multumit si am intrat prin livezi…
Am iesit la asfalt si am zis sa vad si biserica satului:
Biserica din Melicesti
Monumentul Eroilor aflat la o curba.
Apoi a urmat o coborare lunga si frumoasa pana in centrul comunei Telega. Aici, am luat bisericile la rand…
La prima biserica, hram – Sf. Voievozi.
Deci aceasta e prima biserica, in cele 3 poze. Mai departe, erau o biserica noua pe stanga si alta veche intr-un cimitir pe dreapta.
Am mers la cea veche…
De aici, cuprindeam toate cele 3 biserici
Biserica din cimitir, care este in paragina si, in mod sigur, e cea mai veche biserica a comunei. Hram – Buna Vestire.
Interiorul este degradat, cu tavan ce sta sa cada… Prima mentiune ar fi din anul 1858 cand o rezideste cineva, asa ca e mult mai veche de 1858.
Plecam spre satul Mislea ce apartine de comuna Scorteni… numai ca, mai intalnim tot in Telega o a patra biserica:
Hram Sf. Nicolae sau
Biserica Telega Vale
Se termina si comuna aceasta si intram in Scorteni:
Dreapta spre Urleta
Bisericuta de la Urleta. Langa ea este o alta mult mai impozanta.
Pisania la biserica mare
Istoric…
Biserica mare a fost sfintita in anul 1980, fiind prezent printre consilierii patriarhali si un preot pe nume Vasile Bria. In comuna Telega am vazut o strada cu acest nume. Iar intr-unul din cimitire era un monument in paragina, pe care o vaduva scria despre sotul ei, sergentul Vasile Bria cazut in luptele din toamna lui 1916 in zona Campulung. Tot pe monument mai era trecut un anume Gheorghe Bria decedat in anul 1914. Ramane de verificat daca este vreo legatura sau doar o coincidenta de nume…
Am pozat si o reproducere de pe acel monument:
Reprezentarea sergentului Vasile Bria
Din Urleta pornim spre Banesti, trecem vechiul pod de legatura cu Campina…
Podul este construit pe vremea lui Cuza. Incet, apele Doftanei il vor prabusi…
Prin Campina, o luam pe stradute ce trec si pe langa capela Hernea:
Un alt monument aflat in ruina.
Urmatorul nostru obiectiv era fosta manastire Poiana din Poiana Campina:
Pisania a fost transcrisa si de Nicolae Iorga.
Fosta manastire pastreaza si astazi imprejmuirea din caramida si piatra.
Luam directia Breaza prin Podul Vadului… pentru a ne opri la o pizzerie ceva. Ma gandeam la o tochitura sau peste 🙂 La ora 15 eram in restaurantul Havana… fost Temperanta, al generalului Ion Manolescu cel care a ridicat cunoscuta cruce monumentala (Micul Caraiman) de pe dealul Gurga – Breaza.
Pentru ca aveam tren la ora 16, zicem sa luam ceva rapid, cafele, bere fara alcool, suc, ce a vrut fiecare, pizza etc. Restaurantul acesta ar fi foarte cunoscut… ce pot sa spun este ca pe o scara de la 1 la 5, ii dai un 3.
Ajungem la gara, luam biletele, vine trenul si gata povestea. La ora 17 coboram la Busteni…
Timpi: aprox. ora 9:00 – Campina, 10:45 – Crucea Domnitorului, 12:45 – biserica Urleta, 13:55 – fosta manastire Poiana.
Lungime: circa 45 km.
Ar trebui sa spun ca aceste trasee nu le fac doar pentru plimbare, sport etc…ci sunt niste excursii de documentare/cercetare. Informatiile din acestea imi trebuiesc pentru o lucrare de profil, nu are treaba cu cartile mele, e altceva. Aproape ca stiu pe de rost harta cu drumurile judetene si comunale din Prahova. Desi, excursiile sunt prezentate la modul simplist, in spate sta totusi o organizare si sunt solutii pentru cam toate scenariile. Nu e nimic de genul, ne suim in tren si vedem pe acolo ce si cum! Tocmai de aceea, nu organizez ture cu biciclete. Pentru ca nu merg sa vad asfaltul si masini, sa bifez mersul pe sosea. Merg cu persoane care stiu ca pot face un traseu sau altul. Absolut toate deciziile, de la popasuri la obiective, se iau numai de mine. Intrucat, eu merg cu diverse scopuri, ma opresc pentru poze, luat coordonate GPS etc… si ca altii sa nu stea dupa mine, ii trimit inainte la un punct stabilit si usor de recunoscut, unde ne vom intalni ulterior. Cand respecti reguli, oameni si proceduri, lucrurile ies cum trebuie. Deci, mergem mai multi, dar ei merg cu mine si asta nu e deloc o dovada de superioritate, vreo aroganta ca stiu eu mai bine. Cine merge, stie ca este in siguranta cu mine, ca vedem chestii, ca mai e si adrenalina… si e perfect pentru toata lumea.
Filed under: Obiective si locuri de interes | Tagged: biserica telega, biserica urleta, bria, campina, crucea domnitorului, eroi, excursii, istoric, manastirea poiana, melicesti, monument, nicolae balcescu, penitenciar doftana, traseu bicicleta | Leave a comment »
Pana la urma am fost cu baietii la Comarnic. Pentru ca fiecare oras din Valea Prahovei isi are propria identitate, un specific… Mai mergeam si pentru istorie, oamenii de acolo dar si pentru prajituri la o cofetarie…
Monumentul Eroilor din Vatra Satului, biserica Sf. Nicolae
4 jandarmi la monument
Sosirea primarului, d-l Sorin Popa
Un cuvant frumos despre Unire, cum secole si milenii undeva in fiecare a pulsat gandul de a fi impreuna.
Aceasta ma duce cu gandul la o descriere medievala, post-Posada 1330, in care un strain spunea despre Tara Romaneasca ceva interesant. Ca este o tara care nu poate fi locuita decat de care s-au deprins cu ea 🙂
Depunere coroane
Primarul in dreapta si viceprimarul in stanga.
O interpretare de exceptie a imnului national
Romania ei o vor duce mai departe…
Lectia de istorie
Copiii au depasit gerul cu tot felul de poezii si cantece.
Drapelul de pe Plesuva
Comarnic – peste Prahova, cartierul Ghiosesti.
Filed under: Jurnal | Tagged: 1 decembrie, coamarnic, copii, drapel plesuva, eroi, istorie, sorin popa | 3 Comments »
Este stiut faptul ca in ideea de sarbatori 100 de ani de la Marea Unire, Azuga si Predealul s-au trezit infratiti, uniti in aceleasi intentii si simtiri. Aceasta este una dintre cele mai frumoase realizari de Centenar din Valea Prahovei. Administratiile locale din cele doua statiuni, institutii si localnici plus alti patrioti, si-au dat mana inca o data, de data aceasta data in Vf. Clabucetul Taurului.
Fauritorul acestei „mici uniri” a fost d-l Peticila, cabanierul de la Garbova. Dumnealui a avut ideea de a comemora eroii care au murit pe Clabucetul Taurului, idee nu de ieri de azi, ci de vreo 15-20 de ani. Imi plac oamenii care nu renunta la visele lor, care cred in ele si le duc pana la capat. Acestia sunt oameni adevarati 🙂 Cand ai asa o „nebunie” din aceasta. Uite ca a si implinit-o 🙂 Acesta isi poate trece la realizari inca un lucru frumos, iar cei din viitor isi vor aminti ca acela care a pus prima cruce pe varf a fost cabanierul de la Garbova. Eu ma refer la a fi visator cand vrei sa faci un lucru frumos, bun si pentru altii. Cand speri si faci tot ce poti sa-l realizezi.
Sambata, pe 13.10.2018, pe Vf. Clabucetul Taurului nu au venit doar cei mentionati mai sus, cabanier, institutii… ci si o multime de cercetasi si de turisti, de pasionati de istorie si de munte. Un total de peste 300 de persoane…
Un vagon CFR a fost ocupat in totalitate de Cercetasii Romaniei. Marea majoritate a participantilor s-a regrupat in parcul din Azuga si de acolo a pornit in traseu, spre varf.
Traseul tematic
Madalin de la CNIT Campina gasise prin arhive o alta frumoasa poveste.
Vanatorii de munte erau deja pe varf.
Sosirea Cercetasilor
Comandantul Batalionului 21 Vanatori de Munte „General Leonard Mociulschi”
Oficialitati locale
„Plantarea” bornei tricolore pe varf de catre un cercetas
Colonelul (r) Gheorghe Suman, autorul mai multor carti despre trecutul Predealului si vanatorilor de munte, desi bolnav, a reusit sa ajunga la aceasta ceremonie de cinstire a eroilor cazuti in urma cu 102 ani, aparand acel varf.
Peste toate, d-l Suman ramane un mare patriot.
Mai avea putin de vorbit dar… varsta, boala, anumite semne i-au pus in garda pe militari… Omul acesta ar fi murit acolo, pe loc, vorbind despre eroi si tara aceasta. Personal, am considerat mai multe aspecte din relatarile sale ca fiind exagerate, dar na, nimeni nu e perfect. Insa, am tot respectul pentru acest personaj militar din momentul in care am vazut cum abia se tinea pe picioare, cum abia soptea ce s-a intamplat in zona aceasta. Daca nu-l luau de brate d-l Oros, plutonierul adjutant si comandantul vanatorilor, d-l Cristescu si nu-l duceau la medicul SMURD, colonelul Suman ar fi cazut acolo. Incapatanarea cu care tot tinea microfonul si tot voia dumnealui sa spuna tot, se cuvine a fi admirata.
Noua, societatii, ne trebuie oameni incapatanati, care sa ramana pe loc cand altii fug la primul semn de pericol. Romania de azi se sprijina pe cei care nu au fugit in anumite vremuri. Existam pentru ca altii au ales sa moara, nu sa fuga. A sta in patratica ta, a-ti urmari propriul interes si atat, duce la ce vedem azi. O tara fara directie, fara lideri. Noi avem nevoie de oameni care nu renunta la ceea ce cred. La 85 de ani ai sai a fost mai curajos ca multi altii mai tineri, care daca se taie la un deget, fug repede la medic si nu mai ies din casa cate o saptamana.
Cine ar fi crezut vreodata… ca peste fix 102 de ani de la bombardarea pozitiilor romanesti aflate pe Clabucetul Taurului, intr-o palnie de obuz vor sta niste copii veniti sa-i comemoreze pe eroii acestor locuri? Nestiute sunt caile Domnului… Din acesti copii, unii vor purta mai departe stafeta zilei de sambata, 13 octombrie 2018.
In aceeasi palnie de obuz, cei de la CNIT Predeal si CNIT Campina
Nelipsitul profesor d-l Campan, un alt mare patriot. Ca lucrurile bune sa se intample, e nevoie de astfel de oameni. Apar astfel de evenimente pentru ca intr-un loc sunt mai multi pentru care istoria nu este doar o materie scolara oarecare.
Cabanierul de la Garbova
Un patruped 🙂
Citirea unor liste cu eroi
Oficierea slujbei religioase
Sfintirea crucii ce va sta pe acest varf.
Politia, Jandarmeria
Vesnica pomenire…
Depunerea coroanelor de flori: primarul din Azuga, d-l George Barbu
Primarul din Predeal, d-l Sebastian Flesieru
Comandantul vanatorilor de munte, d-l colonel Cristian Cristescu
Acestia si altii au inteles ca viitorul se sprijina mai ales pe trecut. Toti cei prezenti au scris o noua fila de istorie pentru cei din viitor. Tot ceea ce facem, trebuie sa raspunda la niste intrebari esentiale: pentru cine si pentru ce facem ceea ce facem?
Cercetasii condusi de Diana Joita, un alt om cu suflet mare, au depus si ei coroane. In varful acelui Clabucet s-a petrecut un episod istoric atat de frumos pe care sunt sigur ca nu-l va uita niciun participant…
Si alte poze…
In sfarsit, ne-am intalnit 🙂 Dupa ani de zile, la un traseu si turistic si istoric. Cu Alex din Ploiesti, unul dintre primii prieteni ai acestui blog.
Cu Ioana din Campina, Matrix, Alex, copiii si pentru mine… marele istoric Madalin Focsa. La fel, si el are „nebunia” lui dar e un om fain de tot. Si peste toate, patriot.
Catalin de la CNIT Predeal, d-l Campan un excelent observator al zilelor noastre, cu multe vorbe intelepte, Diana de la Cercetasi (ne-am intalnit tot dupa mult timp!) si Madalin.
Numai oameni superbi. Si cati mai stiu 🙂 Deci va dati seama cati oameni de calitate mai are tara aceasta… daca eu enumar lejer 100 🙂 A fi alaturi de astfel de persoane, este una dintre cele mai mari impliniri pentru mine. Mai lipseau George din Bucuresti si sotia, Razvan, George venit din America, Radu….multi altii, nu-i mai enumar ca sa nu uit pe vreunul si astfel sa jignesc fara intentie pe cineva.
Placa montata pe cruce
Crucea
Coborarea spre cabana Garbova
O privire spre Clabucetul Azugii, alt loc strategic pentru care s-au dat lupte acum 102 ani.
Cabana Garbova
Masa organizata de cabanier, tot felul de gustari, ciorbe…
Noi ne-am deplasat pe traseul turistic cu tinta… cofetaria hotelului Carmen din Predeal:
Undeva pe un mic panou scria „Potecuta Taurului” si… culmea! Langa potecuta pastea si un taur :))
O panorama cu Bucegii si nu numai:
Intr-o ora si ceva eram in Predeal:
Aproape de cel mai frumos si mai primitor hotel din Predeal.
Cofetaria de la Carmen… cea mai mare din Predeal, unde ne-am bagat la prajituri, fondante si sucuri. Pentru ca atmosfera si prietenii conteaza in astfel de momente. Un alt loc mai fain decat cofetaria de la Carmen unde sa servesti o prajitura, nu exista in Predeal. Parerea mea, care stiu toate cofetariile de la Comarnic la Predeal, este urmatoarea:
Cea mai tare cofetarie din aceasta zona este aceea din Comarnic. A doua e cea de la Carmen din Predeal. A treia cea de langa parcul din Sinaia. A patra cea din magazinul Costila din Busteni. Insa, ca spatiu confortabil, relaxant, atmosfera, cofetaria hotelului Carmen bate tot ce e in Valea Prahovei. Aici un articol mai detaliat despre aceasta cofetarie:
Cam asa a aratat filmul acestei zile de 13.10.2018. Mi-am luat copiii, prietenii si am plecat alaturi de alti oameni inimosi sa ne amintim si sa vorbim de faptele eroilor in si din Varful Clabucetul Taurului.
Filed under: Eveniment | Tagged: azuga, cabana garbova, cabanier peticila garbova, cea mai mare cofetarie din predeal, cel mai primitor hotel din Predeal, cercetasii romaniei, cnit campina, cnit predeal, cofetaria carmen, colonel gheorghe suman, comemorare eroi, cruce clabucetul taurului, eroi, hotel carmen, predeal, primar azuga, primar predeal, vanatori de munte | 5 Comments »
Al doilea episod din traducerea de exceptie, realizata de d-l Razvan Neagoe, referitoare la luptele din muntii Azugii.
Multumesc pentru acordul publicarii integrale!
Articolul se numeste: „Azuga în Primul Război Mondial – în viziunea inamicului (partea II)” si a fost publicat la data de 23 mai 2018, pe Facebook.
Introducere:
„Așa cum v-am promis săptămâna trecută, în această notă continuăm relatarea luptelor din preajma Azugii din toamna anului 1916, așa cum sunt ele redate de pana ofițerului german Wolf Jan Dose în cartea sa de memorii „Regimentul 187 Pe Câmpul De Bătălie – Din Povestirile Camarazilor De Regiment” (1922), netradusă până acum în limba română.
Soldați nemți pe crestele Munților Neamțului.
Trupe ale Regimentului 187 pe Vârful Șteviei, în Munții Neamțului.
Două dintre animalele de povară ale regimentului.
Cratere de obuz și urme de tranșee pe Clăbucetul Taurului, în zilele noastre. Imagine compozită, generată cu ajutorul Google Earth Pro.
Muntele Susai, lângă Predeal.
Trupele germane pe străzile din Satulung, Săcele.
Munții din jurul Azugii.
Ilustrată cu biserica dintr-o perioadă apropiată războiului.Filed under: Eveniment, Uncategorized | Tagged: azga centenar, clabucetul azugii, eroi, inamic, lupte, romani, trecatoare | 2 Comments »
