Traseul turistic: Sinaia – Cota 2000 – Complex Piatra Arsa – Babele din Plaiul lui Pacala – Babele – Cascada Doamnei – Manastirea si Pestera Ialomitei – Hotel Pestera – Padurea Cocora – Complex Piatra Arsa – Piciorul Pietrei Arse – Stana Regala – Castelul Peles – Sinaia

Posted on mai 22, 2019 by buceginatura2000

Duminica pe Bucegi. O zi de munte fara ploaie. O zi in care multi au facut insolatie iar noi ne-am intors cu fetele rosii… dar si multumiti de un traseu atat de frumos.

Am plecat ca niste turisti obisnuiti dar cu solutii pentru diferite situatii, de la pelerine de ploaie la variante de traseu, de intoarcere. Ca de obicei, adica. Cum cred ca se merge pe munte.

Am plecat in adidasi si blugi ca la o plimbare prin oras, traseul nefiind problematic ci doar lung.

Din Sinaia am luat prima telecabina spre Cota 1400 si de acolo la Cota 2000. O revedere cu angajatii de la Teleferic si… aproape de ora 9:00 ieseam din statie, pe Bucegi. Incepea ziua 🙂

Refugiul Salvamont de la Cota 2000

Ne-am indreptat spre Vf. Furnica pentru a vedea Platoul si nu numai…

In prim plan, Podul cu Florile, azi doar un peisaj selenar, florile disparand prin anii ’80. Cand s-au apucat de exploatare.

Mai e ceva zapada pe Platoul Bucegilor.

Zona Babele, departe Vf. Omu…

Coboram de la Vf. Furnica, ocolind portiunile mari de zapada.

Spre Piatra Arsa

Continuam spre intersectia DJ 713 cu drumul de pamant ce urca la Babele:

Cateva masini, era cam 09:40.

Primii spre Babele

Branduse la apa

Iesim din drum si urcam spre Babele din Plaiul lui Pacala:

Iar de aici niste imagini spre Valea Ialomitei:

Mergem mai departe spre telecabina Babele, care nu functioneaza in aceasta perioada.

Podet

Inscriptii „turistice”

Cladirea de la intrarea in Pestera Ialomitei. Imagine din Piciorul Babelor.

Zona telecabinei Pestera. Nici pe aceasta nu am vazut-o miscandu-se…

Si gata, in Valea Ialomitei…

Cascada Doamnei

Aruncam o privire si spre Obarsia Ialomitei:

Cascada Obarsiei

Langa raul Ialomita

Spre Cascada Doamnei:

O brandusa alba

Covoras de viorele

Peisaj in muntele Doamnele

La Cascada Doamnei:

In spatele cascadei

O privire spre Grota Cameliei. Apropo de aceasta denumire, parca nu-mi vine sa cred ca a murit acea mare maestra a cuvintelor… Intr-o zi de iarna, acum vreo 4-5 ani, ne-am intalnit mai multi, ea, Radu-Un Bolovan si celalalt autor de carti „Pasi in Timp” la cofetaria de la Silva-Busteni. Am stiu de atunci, pentru ca unele lucruri cat de neverosimil pare, se simt… si le-am si zis atunci, ca noi intr-o astfel de formula nu ne vom mai intalni niciodata.

Un podet realizat foarte bine peste raul Ialomita, de catre Salvamontul dambovitean. Exista si un avertisment, sa nu fie pe pod 5 persoane in acelasi timp.

Brebenei

Statia de telecabina de la Pestera

Mergand spre Pestera Ialomitei am surprins actiunea de ecologizare a celor de la Hotelul Pestera:

Mai departe pe langa cladirile Manastirii:

Cea mai veche constructie a zonei.

Din nou langa raul Ialomita, admirand aceasta forta a naturii.

Dupa circa 5 ore de mers, am ajuns in fata Pesterii Ialomitei.

Nu am intrat in pestera deoarece o mai vizitasem de mai multe ori. Am luat niste biscuiti de casa, mici suveniruri, am mai stat de vorba pe acolo, am intrat in biserica, apoi pe marginea raului…

Da, aici eram, o statiune turistica la inceputuri.

Despre ursi

Statie de incarcare masini electrice in parcarea hotelului Pestera

Hotelul Pestera

Coboram pe niste scari, trecem apa Cocorei si intram in padure pe traseul turistic marcat cu banda albastra. Acesta ne va duce peste Platoul Bucegi in Sinaia.

Din padurea Cocora poza spre Cascada Doamnei.

Pe un stalp altii au „inaltat” numele.

Caldura era atenuata de padurea de molid.

Adaptare la conditiile montane

Aproape de DJ 713, drumul asfaltat de pe Platoul Bucegilor.

Inca putin pana la Piatra Arsa

La bariera de la capatul DJ 713

Avertisment sa nu mergi mai departe cu masina.

Vreo 80 de masini parcate iar oamenii mergeau pe jos spre Babele si Sfinx. Evident doar sa vada aceste formatiuni, ca nu e nimic deschis pe acolo.

La Piatra Arsa facem stanga pe unde venisem, pentru circa 200-300 m.

Si urmam traseul cu banda albastra, stabilind ca durata traseului arata cam ciudat. Trei ore pana la Sinaia este un timp real. Daca de la Piatra Arsa la Sinaia, unde traseul inseamna in proportie de 90% coborare, faci 5 ore, cat faci din Sinaia la Piatra Arsa? 🙂 Eu cred ca timpii de pe panou sunt de fapt timpii de urcare… chiar si la urcare mi se pare mult de tot sa faci 5 ore si jumatate.

Pentru mine 5 ore inseamna sa ajungi din Valea Prahovei in Valea Ialomitei peste Platoul Bucegilor. Adica Sinaia-Padina, Sinaia-Pestera, Busteni-Piatra Arsa-Pestera, Busteni-Babele-Pestera. Traseele acestea sunt de parere ca pot fi parcurse de oricine merge pe munte de ceva timp, in circa 5 ore.

Sfinxul din Piatra Arsa

Sinaia vazuta din Piciorul Pietrei Arse… unde am facut penultimul popas.

Softrans-ul intre Casa Memoriala „George Enescu” si bisericuta de pe Cumpatu – Sinaia.

Oameni la Stana Regala

Loc de popas pe Piciorul Pietrei Arse la intrarea in padure, cum cobori.

In Poiana Stanei era prea frumos ca sa nu ramanem o jumatate de ora. Dupa care, pe vechile alei regale am iesit la Castelul Peles. Deci Sinaia… dupa un traseu de circa 8-9 ore.

Filed under: Obiective si locuri de interes | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 Comments »

Kosonul si Consiliul Judetean Hunedoara

Posted on mai 2, 2019 by buceginatura2000

Cum credeti ca au gasit de cuviinta sa-si promoveze judetul cei din Consiliul Judetean Hunedoara??

Ideea de fata este doar una dintr-un sir mai lung. Am avut ocazia sa stau de vorba cu cei de acolo… si am zis sa postez si pe aici chestia lor cu Kosonul.

Astfel, au elaborat un pliant, au pus in el povestea si au fabricat o replica dupa clasicul koson:

Coperta

Interior

In interior era si o moneda, o replica a unui koson, prinsa cu un adeziv.

Fara moneda

Final 🙂

Turism inseamna si sa stii sa-ti vinzi povestea.

Filed under: Obiective si locuri de interes | Tagged: , , , | 2 Comments »

Bisericutele rupestre de la Basarabi – Murfatlar

Posted on martie 28, 2019 by buceginatura2000

Sapate in creta acestea ar fi printre primele sau chiar primele… marturii crestine de pe la noi. Sunt tot asa, vreo cativa ani de cand mi-am propus ca atunci cand mai ajung in Constanta, sa merg si pana la ele.

Evident ca stiam ca locul e inchis, ca pe acolo nu se intampla nimic, ca multi altii se intreaba de ce nu se face ceva astfel incat aceste bisericute (ar fi vreo 6 din diferite perioade) sa fie accesibile publicului interesat.

In tarile civilizate, pe primul plan sta accesul publicului la bunul cultural. La noi, autoritatile tin prin atitudine si mostenire comunista, diferite bunuri departe de ochiul, interesul, stiinta oamenilor. Ca nu e voie, ca nu e bine, ca e monument sau sit si stim noi mai bine… adica atitudini care nu au legatura cu progresul societatii.

Cum ajunsesem la Constanta, am zis sa repet figura anterioara cu Techirghiolul si sa merg si in locul acesta.

Iau un autobuz de pe linia 100 si ajung la gara Constanta. Cu fata spre gara, nu mai fac stanga spre microbuzele ce merg spre Eforie, Mangalia etc ci dreapta. Merg asa vreo 200-300 m pana in spatele unui bloc, unde este o autogara. Ma uit pe acolo si vad cum pleaca un autobuz pe care scria Medgidia-Cernavoda. Soferul opreste, ii dau 5 lei si ma lasa la 20 km de Constanta, in Murfatlar. Pana la bisericute si o manastire la care inca se construieste, sunt cam 1,5 km, o nimica toata de mers pe jos.

murfatlar 1 Ma opresc pentru niste poze pe podul de peste canalul Dunare-Marea Neagra, moment in care trece si un grup de 5 biciclisti.

murfatlar 2Acela este podul din imaginea de mai sus. Mai departe se vad manastirea noua si in dreapta o parte din constructia ce acopera dealul cu bisericutele.

murfatlar 3

murfatlar 4 Asa ceva :)) …un tren cu un singur vagon

murfatlar 5 Biserica manastirii Sf. Teotim

murfatlar 6

murfatlar 7 Pe o alee ajung intai la manastire.

murfatlar 8

murfatlar 9

murfatlar 10

murfatlar 11

murfatlar 12

murfatlar 12b Umblu pe aici o perioada, apoi ma intorc la aleea pe care urcasem si pe o poteca sosesc la locul bisericutelor…

murfatlar 14 Dupa gard, clasicele panouri cu clasicele povesti care nu pot schimba realitatea care se vede. Nu poti translata nimic din ce citesti in realitatea din fata ochilor.

murfatlar 15 Deci este si un mister. Unul, doar?! Pe aici timpul s-a oprit la 2012.

murfatlar 16

murfatlar 17

murfatlar 18 Aceste betoane, constructii acopera bisericutele sapate, sa nu se degradeze. De la distanta si daca nu ai stii despre ce e vorba, ai crede ca este vreo fosta ferma de porci sau vreo chestie unde se spargea creta…

murfatlar 19 De sus aceiasi imagine dezolanta.

Dar se poate merge pana mai aproape…

murfatlar 20

murfatlar 21 Se lucreaza 🙂

murfatlar 22

murfatlar 23

murfatlar 24

murfatlar 25 Suntem total neputinciosi in a ne pastra istoria si in a pune in valoare niste locuri de referinta pentru… sa zicem doar pentru crestinism. Un astfel de loc ar fi neincapator in sezonul estival. Sa bagi fonduri europene, cateva milioane de euro in imprejurimi, stabilizare deal, amenajare drum si locuri panoramice, parcari, demolata toata constructia din beton si construita alta transparenta… un alt tip de turism in care nu mai calci si nu mai atingi creta…

murfatlar 26 Constructia aceasta nu are nicio treaba cu punerea in valoare a unui bun de patrimoniu de asemenea anvergura.

murfatlar 27 Cariera si un mic lac

murfatlar 28Inapoi spre Murfatlar

murfatlar 29 Cand au sapat la canal, au trecut prin dealul de creta.

murfatlar 30 O geamie si un steag national la poarta… unii nu au o problema cu asta. De altfel, Dobrogea este un amalgam de comunitati care traiesc in armonie.

murfatlar 31 Dupa felul constructiei, imediat o plasezi in perioada lui Carol I

murfatlar 33

murfatlar 34 Ridicata in 1906. Dintr-o curte de vizavi ies doi preoti, unul dintre ei fiind parohul cel mai probabil, imi striga „nu e voie sa faci poze” :)) Bietii oameni, cum sa te certi cu ei si ce sa le mai zici? Daca ei asta gandesc si dupa 30 de ani de la caderea comunismului, e timp pierdut orice cuvant. Eu totusi am facut pozele.

Merg in statie, in 15 minute vine un autobuz si ma lasa la gara Constanta. Intru putin pe la un supermarket, iau bilet si ma intorc la hotel…

murfatlar 35 Pe langa lacul Tabacariei

murfatlar 36 Imagini de miercuri

murfatlar 37

Azi este si mai frumos afara, nu e niciun nor, numai ca serviciul e pe primul plan 🙂

Filed under: Obiective si locuri de interes | Tagged: , , , , , , | 19 Comments »

Traseu cu bicicleta: Comarnic – Posada – drumul forestier Floreiu – Secaria – Vistieru – Sotrile – Muscel (Campina) – Cornu – Crucea din Cornu – drumul de pamant Frasinet – Nistoresti – Comarnic

Posted on martie 10, 2019 by buceginatura2000

…fericirea de a te bucura de orice lucru. De un copac, de adierea vantului, mirosul de conifere, de iarba verde, de casele risipite, de gura de cola… De a trece dintr-un peisaj in altul. Orice chestie motorizata este prea rapida pentru a te introduce intr-un peisaj unde trebuie o privire mai de detaliu.

Stabilim patru acest traseu, pana la urma plecam doi. Traseul destul de dificil…pana la urma chiar l-am parcurs aproape integral 🙂

Sosim la Comarnic pe la 8:20 cu un regio particular, ne apucam sa cumparam ce ne mai trebuia… si pana la urma plecam doi cum spuneam. Traseul avea de toate si ne-am trezit in si mai multe. Cum acest regio nu oprea in Posada, ne-am intors pe sosea pana la drumul forestier Floreiu. Acest drum trebuia sa lege Secaria de DN1, s-a lucrat mult la el, s-au investit multi bani insa… lucrarea nu s-a finalizat. Azi circula pe acest drum doar masini cu lemne pe primii 3-4 km. Drumul iese in poienile Secariei dupa vreo 5,5 km. La ora actuala, nu mai poti trece nici macar cu atv sau caruta, pentru ca s-au produs in toamna niste alunecari de teren masive.

De aici drumul trece pe celalalt versant.

Poezia se termina si circa 1 km mergem pe gheata pe langa biciclete.

Dar nu peste mult timp, iesim la liman.

Drumul ce coboara spre Secaria.

Parleazul clasic

Desi am pozat drumul de coborare, optam pentru un altul, pe niste ulite. La scurt timp apar si noroaiele… asa ca, ba sus pe biciclete, ba jos sa ocolim… O alegere neinspirata 🙂

Iesim la asfalt.

Pe acolo am coborat.

Asfaltul

Traversam soseaua ce duce in dreapta la Comarnic, la stanga spre Valea Doftanei… mergem drept inainte. Vazusem de departe ca o sa intram iar prin noroaie dar na, traseu sa fie…

Ne bucuram insa de punctele panoramice:

Secaria si muntii Baiului

Barajul Paltinu, o parte infima…

Vreo 45 de minute ocolim noroaie sau intram prin ele. Cand gaseam zapada bicicletele se curatau… dupa 5-10 minute iar se murdareau si tot asa :))

Mici popasuri prin astfel de locuri pentru cornuri, ciocolata, poze, discutii…

Continuam spre Sotrile, pe un drum de pamant pe care nu cred ca mai revenim 🙂 Desi, cea a doua jumatate a acestuia a fost chiar faina, cu coborari prin padure, poieni…

Pozele urmatoare sunt din a doua jumatate evident 🙂

Acolo era comuna Sotrile.

Prin frunze. Aici m-am murdarit mai rau decat prin noroaie. Frunzele erau pline de praf…

Hai ca nu-i rau.

Numai ca… aici o comitem si jalonand printre arbori ne tot ducem. Aproape convinsi ca „aia e”, mai continuam. Cand ne uitam pe gps, mai aveam putin si ne trezeam printr-un cartier al Comarnicului: Podul Lung 🙂

Ne orientam pe alte drumuri de pamant, iar urcam, trecem printr-o poiana cu o stana… si in sfarsit Sotrile. Asta ca sa ne tinem de traseul propus.

Numai ca nu era Sotrile unde trebuia sa ajungem fiindca pierdusem drumul ci, satul Vistieru al comunei Sotrile… adica am ocolit vreo 45 de minute.

Si ne tot ducem prin satul asta si prin toata comuna…

Urcand spre un punct panoramic. Anul trecut nu era nimic pe el, acum este un releu.

Sotrile si barajul Paltinu

Paltinu

De pe acolo de undeva am venit dinspre Secaria. Cred ca din Secaria si pana aici la punctul panoramic cel vestit… am facut 2 ore sigur 🙂

Releul Costila si Crucea de pe Caraiman, ultima se observa un pic mai greu.

Bucegii

Talea in stanga departe, Leaota si Gurguiatu in dreapta

Niste coborari pe sosea spre Campina ne pozitioneaza in spatele unor masini. Fiind ridicol sa te ajunga niste biciclete fie si la vale, astia au apasat pedalele si dusi au fost…

Dincolo de lacuri este Brebu…

1839

Vin apoi Plaiul Campinei, spitalul Voila… pe langa care trecem razand 🙂 ca niste „glumeti” veritabili ce ne simteam :)) Tot hlizindu-ne asa, ne trezim cu o masina in spatele nostru care statea dupa noi. Cum noi mergeam pe mijlocul soselei, soferul, un tanar educat nu ne deranja. In mod sigur, apropierea de spitalul respectiv crease in mintea omului niste justificari 🙂 Ma si gandeam sa-i strig cand trece, ca „ne-au lasat astia de aici, un pic pe afara!” :)) dar sigur ieseam pe undeva in decor.

Undeva pe coborarea de la spital spre Muscel este un loc de recreere, cu banci si multe gratare. Cum era multa animatie, gratare fumegand, ma trezesc strigand spre colegul de bicicleala: „care zici ca e al nostru?” Imediat, aproape toti de la gratare s-au uitat spre noi :))

In fine, iata-ne pe Muscel, unde este alt loc fain de recreere:

Facem dreapta spre Cornu, coboram niste serpentine, trecem un pod metalic pe care incape doar o masina si gata, hop in Cornu. Fiind panta mare, cobor de pe bicicleta si ma apuc de mancat o rulada. Pana la loc drept am mancat o rulada intreaga 🙂

Urcam spre manastirea Cornu dar nu pentru a o vizita… desi este un urcus solicitant, din directia noastra era calea cea mai scurta spre Crucea din Cornu. Urcusul e rau-rau si a durat vreo 10-15 minute. Dincolo de manastire surpriza… au asfaltat pana la Cruce. Si ce noroaie, si ce salbaticie erau anul trecut pe acolo…

De acolo am venit, un pic mai jos este manastirea.

Crucea de la Cornu

Mai facem un popas si aici… dupa care urmam un drum de pamant ce trebuia sa ne scoata in cartierul Frasinet ce tine de Breaza.

Drumul urca un timp dar apoi numai coboara….

Exista si un marcaj punct rosu dar nu stiu de unde vine si unde duce… ca nu are relevanta pentru mine zona in cauza 🙂

La un moment dat, o muzica data la maximum ne anunta ca ne apropiem de cartier. Vine si o intersectie de drumuri de pamant, ne oprim sa consultam gps-ul… parca ocolea ceva dar tot in Frasinet ajungea. Ce zicem noi? Hai pe aici, la vale…

Se vedea o ditamai casa, cu aspect de ferma…un gard dat intr-o parte… Cum era vale, ne tot ducem din inertie. Primul caine observat stationa linistit pe stanga, cred ca surprins. Din dreapta vad niste ciobanesti, unii legati, vreo 2-3 liberi, niste oameni prin curte… Era clar, noi treceam binemersi prin curtea unor bastinasi :)) Acestia au potolit cainii insa nu pe toti si ne trezim cu patrupezi pe langa biciclete. La mintea mea… iau mana de pe frana in ideea de a intra cu viteza intr-unul. Si asa erau hopuri, denivelari… abia a scapat cainele. Treaba este ca daca il buseam zburam cu bicicleta cu tot peste colegul din fata. Cainele poate scapa el dar noi pe panta aceea sigur ne rupeam ceva. Noroc ca a fost cainele mai destept…

Am iesit la asfalt si tot coborare pana la DN 1, iesind langa halta Nistoresti. Consultand mersul trenurilor am vazut ca aveam un tren peste 2 ore. Prin urmare, am mai facut 3 kilometri pe sosea pana in Comarnic ca sa ne oprim la o terasa….

Doua cafele Julius Meinl, o limonada, o pizza mare…. partea mea :))

Ne suim in tren, la casa de bilete ne-au spus ca nu aveau vagon de biciclete, chestia asta apare si pe site deci… nu ne-au dat bilete de bicicleta. Vine trenul si vedem ca exista un astfel de vagon, pentru biciclete 🙂 Oricum nu a venit controlorul si nu i-am dat niciun ban.

Filed under: Obiective si locuri de interes | Tagged: , , , , , , , , , , , , | 8 Comments »

Traseu cu bicicleta: Campina – fostul penitenciar Doftana – Telega – Melicesti – Crucea Domnitorului – Bisericile din Telega – Urleta – Banesti – fosta Manastire Poiana – Breaza

Posted on martie 3, 2019 by buceginatura2000

O noua duminica, o alta excursie cu bicicleta.

Ca pe munti inca e zapada. E frumos si pe zapada dar cand sunt lucruri mai bune de facut, le facem pe acelea.

Urcam bicicletele in vagonul special al unui regio particular si ne dam jos in gara Campina, aproape de ora 9:00 a.m. Stiam, cum vom trece de Posada, este o alta „lume”, din punct de vedere climatic.

Urcam in Campina pe str. Pictor Grigorescu, trecem de Fibec, continuam pe langa „Moara”, coboram si trecem podul peste raul Doftana. Lasam Brebu in stanga si o luam drept inainte. Urcam putin si ma razgandesc…. uitasem de fostul penitenciar Doftana.

Oprire intai intr-un loc istoric:

Locul unde Nicolae Balcescu a adunat oameni incercand sa-i determine sa se rascoale.

Detinutii s-au incuiat pe dinauntru si au aruncat cheia 🙂 In timp ce schimbam glume proaste, a venit un domn si ne-a deschis ca sa pozam in curte. Nu ne-a lasat sa intram peste tot, doar pana la intrare…

Multumim si plecam.

In centrul comunei Telega ne oprim la o cafea si la niste mici cumparaturi. Aflam ca „drumetia nu are varsta, ca inchid magazinul si o sa plec si eu…”. Cafeaua… buna!

Anghel Saligny

Multe case vechi prin sate stau sa cada…

De asemenea, multi localnici au prin curti astfel de bolovani, trovanti, de diferite dimensiuni.

Continuam spre satul Melicesti, la Crucea Domnitorului, principalul obiectiv al excursiei de astazi…

De aici, incepe urcusul…

O vila cu farfurii superbe

Parleaz

Lasam asfaltul si urmam drumul de pamant… E ceva de urcat…

Unii au zis ca merge si cu masina de teren, parerea mea este ca nu are rost. Sunt noroaie, gropi, drumul e ingust…

Melicesti este un sat mic cu constructii situate in locuri in care este dificil de urcat cu piciorul… deci, cat au carat de materiale sa-si ridice casele, este alta poveste. Se mai remarca linistea totala…

Satul Pietriceaua

O batranica pleca dupa lemne in padure si se „agata” de noi de teama unor caini de la un fel de stana aflata langa drum. Imi povesteste tot felul… Aproape de monument, ea se duce la ale ei, noi la ale noastre.

Crucea Domnitorului…

Poate stiti ca aici s-a oprit domnitorul Carol in 1866. Unii spun ca aici calul lui nu stiu ce a patit, s-a interpretat ca e de rau augur si asa s-a luat decizia sa nu se construiasca viitorul castel (Peles) prin aceste locuri 🙂 Istoria aceasta este pe multe site-uri si din punctul meu de vedere… cred ca trebuie mai bine cercetata. Piatra de temelie la Peles s-a pus prin august 1875, deci lui Carol i-a luat cam un deceniu ca sa-si gaseasca loc de castel? 🙂 Povestea poate fi alta… o fi trecut omul pe acolo…

Crucea monument de la Melicesti

Monumentul a fost ridicat in anul 1866, sculptor fiind Paul Focseneanu.

Probabil a avut ceva metalic in centru

Monumentul are mai multe inscriptii, una dintre acestea fiind:

„Această sacră Cruce s–a ridicat spre menirea fericitei călătorii a Măriei sale Domnului Românilor Carol I, Principe de Hohenzollern, prin acestu județu Prahova și a trecerii înălțimei sale peste acestu piscu de la Milicești în anul 1866 mergând de la Telega”.

Si in soclu a avut ceva incastrat, vreo placa de marmura, vreun basorelief distruse de comunisti…

Adaugat dupa Revolutie, presupun.

Acolo este Crucea Domnitorului, pe dealul Macesu la circa 814 m altitudine, cu vedere spre muntii Bucegi, Baiului, Grohotis.

Pornim GPS-ul pentru ca alegem alt drum de coborare…. Il ratam sigur fara GPS, adica ocoleam vreo 2 km.

Drumul de coborare

Dupa cateva curbe dam de un noroi cumplit 🙂 In momentul in care ne oprisem sa vedem cum facem, dintr-o livada apare o zana de fata cu doi catelusi si ne arata o poteca printre niste livezi. Aceasta intersecta mai jos drumul, chiar aproape de asfalt.

A trebuit sa fiu foarte atent la „poteca”, in fapt o mica dara prin iarba 🙂 Daca nu traiesti prin astfel de locuri, nu vezi o astfel de poteca indiferent cat te straduiesti. Tot peisajul pare la fel. In mod sigur nu o nimeream dar, ca sa nu ne ia fata de tantalai de oras, m-am dus inainte. Asta pentru ca ne-a zis ea ca este o poteca pe acolo, ca de 100 de ori daca treceam, noi nu am fi vazut-o din drum. I-am multumit si am intrat prin livezi…

Am iesit la asfalt si am zis sa vad si biserica satului:

Biserica din Melicesti

Monumentul Eroilor aflat la o curba.

Apoi a urmat o coborare lunga si frumoasa pana in centrul comunei Telega. Aici, am luat bisericile la rand…

La prima biserica, hram – Sf. Voievozi.

Deci aceasta e prima biserica, in cele 3 poze. Mai departe, erau o biserica noua pe stanga si alta veche intr-un cimitir pe dreapta.

Am mers la cea veche…

De aici, cuprindeam toate cele 3 biserici

Biserica din cimitir, care este in paragina si, in mod sigur, e cea mai veche biserica a comunei. Hram – Buna Vestire.

Interiorul este degradat, cu tavan ce sta sa cada… Prima mentiune ar fi din anul 1858 cand o rezideste cineva, asa ca e mult mai veche de 1858.

Plecam spre satul Mislea ce apartine de comuna Scorteni… numai ca, mai intalnim tot in Telega o a patra biserica:

Hram Sf. Nicolae sau

Biserica Telega Vale

Se termina si comuna aceasta si intram in Scorteni:

Dreapta spre Urleta

Bisericuta de la Urleta. Langa ea este o alta mult mai impozanta.

Pisania la biserica mare

Istoric…

Biserica mare a fost sfintita in anul 1980, fiind prezent printre consilierii patriarhali si un preot pe nume Vasile Bria. In comuna Telega am vazut o strada cu acest nume. Iar intr-unul din cimitire era un monument in paragina, pe care  o vaduva scria despre sotul ei, sergentul Vasile Bria cazut in luptele din toamna lui 1916 in zona Campulung. Tot pe monument mai era trecut un anume Gheorghe Bria decedat in anul 1914. Ramane de verificat daca este vreo legatura sau doar o coincidenta de nume…

Am pozat si o reproducere de pe acel monument:

Reprezentarea sergentului Vasile Bria

Din Urleta pornim spre Banesti, trecem vechiul pod de legatura cu Campina…

Podul este construit pe vremea lui Cuza. Incet, apele Doftanei il vor prabusi…

Prin Campina, o luam pe stradute ce trec si pe langa capela Hernea:

Un alt monument aflat in ruina.

Urmatorul nostru obiectiv era fosta manastire Poiana din Poiana Campina:

Pisania a fost transcrisa si de Nicolae Iorga.

Fosta manastire pastreaza si astazi imprejmuirea din caramida si piatra.

Luam directia Breaza prin Podul Vadului… pentru a ne opri la o pizzerie ceva. Ma gandeam la o tochitura sau peste 🙂 La ora 15 eram in restaurantul Havana… fost Temperanta, al generalului Ion Manolescu cel care a ridicat cunoscuta cruce monumentala (Micul Caraiman) de pe dealul Gurga – Breaza.

Pentru ca aveam tren la ora 16, zicem sa luam ceva rapid, cafele, bere fara alcool, suc, ce a vrut fiecare, pizza etc. Restaurantul acesta ar fi foarte cunoscut… ce pot sa spun este ca pe o scara de la 1 la 5, ii dai un 3.

Ajungem la gara, luam biletele, vine trenul si gata povestea. La ora 17 coboram la Busteni…

Timpi: aprox. ora 9:00 – Campina, 10:45 – Crucea Domnitorului, 12:45 – biserica Urleta, 13:55 – fosta manastire Poiana.

Lungime: circa 45 km.

Ar trebui sa spun ca aceste trasee nu le fac doar pentru plimbare, sport etc…ci sunt niste excursii de documentare/cercetare. Informatiile din acestea imi trebuiesc pentru o lucrare de profil, nu are treaba cu cartile mele, e altceva. Aproape ca stiu pe de rost harta cu drumurile judetene si comunale din Prahova. Desi, excursiile sunt prezentate la modul simplist, in spate sta totusi o organizare si sunt solutii pentru cam toate scenariile. Nu e nimic de genul, ne suim in tren si vedem pe acolo ce si cum! Tocmai de aceea, nu organizez ture cu biciclete. Pentru ca nu merg sa vad asfaltul si masini, sa bifez mersul pe sosea. Merg cu persoane care stiu ca pot face un traseu sau altul. Absolut toate deciziile, de la popasuri la obiective, se iau numai de mine. Intrucat, eu merg cu diverse scopuri, ma opresc pentru poze, luat coordonate GPS etc… si ca altii sa nu stea dupa mine, ii trimit inainte la un punct stabilit si usor de recunoscut, unde ne vom intalni ulterior. Cand respecti reguli, oameni si proceduri, lucrurile ies cum trebuie. Deci, mergem mai multi, dar ei merg cu mine si asta nu e deloc o dovada de superioritate, vreo aroganta ca stiu eu mai bine. Cine merge, stie ca este in siguranta cu mine, ca vedem chestii, ca mai e si adrenalina… si e perfect pentru toata lumea.

Filed under: Obiective si locuri de interes | Tagged: , , , , , , , , , , , , , | Leave a comment »

Traseu cu bicicleta: Schitul Balteni – Manastirea Tiganesti – Manastirea Snagov – Manastirea Caldarusani

Posted on februarie 19, 2019 by buceginatura2000

Am facut-o si pe asta! 🙂

Intr-o duminica am fost la schitul Balteni iar peste inca o duminica deja „navigam” pe bicicleta prin zona fostilor codri ai Vlasiei.

Fac planul de excursie noaptea, ca atunci e timp, masor si tai de cateva ori. Oricum, perfect nu voi fi niciodata asa ca acolo unde tai stramb, sper sa mai completeze Cineva :))

Cu o zi inainte, adica sambata pe 16.02. imi suna telefonul intruna vizavi de excursia asta. In acea zi, am reusit performanta sa circul cu trenul ca niciodata. La 8 am luat un regio din Busteni spre Sinaia, de acolo m-am intors cu un IR la Predeal. Din Predeal alt tren de 14:30 la Brasov. Din Brasov  la Poiana Tapului pe la 17 si ceva. Apoi iar cu trenul de 19 la Busteni. Pe sosea nu se putea circula. Costuri la tren: 2 lei+5,5 lei+5,5 lei. La unele trenuri nu au venit controlorii.

La telefon, un prieten imi spunea ceva de o halba care e grea cand e goala si cand e plina trebuie ridicata cu ambele maini 🙂 Mi-am dat seama ca era in alt film. A doua zi, in tren, cand ne-am intalnit era cu bocancii, bicicleta cu roti groase si o haina de iarna. Zic si eu: „Ba’ tu ai crezut ca Snagovul este colea, dupa munte, in Valea Ialomitei?” ….Pentru ca o fi iarna aici dar dincolo de Comarnic vine primavara… In fine… plecam si ne intalnim toti in halta Scrovistea de unde o luam spre schitul Balteni:

Schitul Balteni, frumos loc

De aici, 4 km spre localitatea Peris, din care vreo 2km numai prin padure. Urmeaza inca vreo 4 km pana la Tancabesti unde lasam drumul judetean pentru DN 1. Aici poza la celebra troita:

Continuam si intram in Ciolpani si facem stanga pe drumul spre Manastirea Tiganesti:

Monumentul Eroilor din Ciolpani

Complexul manastiresc

Cateva pedale si am ajuns…

Ceasul nu mai functiona.

Heruvima Timaru

Mormantul acesteia

Monument funerar in spatele bisericii

Prin cimitir unde este si o biserica veche

Monument superb fara nume dar cu poza…

Cel ingropat

Picturi la biserica din cimitir

Monumentul care mi-a placut 🙂

Plecam spre DN1 directia localitatea Luparia… pe drum ne oprim la o biserica ridicata in jurul anului 1800:

Urmatoarea manastire era Snagov… din Luparia mai erau vreo 5 km:

Manastirea cum bine se stie, este pe o insula iar un pod leaga un mal de celalalt.

Palatul de la Snagov

Tot podul 🙂

In interior:

Cum arata biserica in urma cu 100 de ani.

Unde trebuia sa fie inmormantat Vlad Tepes.

Prin curte din nou

Parea taiat cu un instrument 🙂 Un os, pe acolo printre trandafiri.

Am plecat dupa o vreme si de la Snagov…

Prin Silistea:

Apoi comunele Gruiu-Lipia si la Manastirea Caldarusani:

La Manastirea Caldarusani

Aici sunt inmormantati 2 mitropoliti

Manastirea are si un muzeu impresionant:

Manastirea vazuta de departe 🙂

La intoarcere am ales ruta: Moara Vlasiei – Balotesti – Corbeanca – Buftea.

Am mai facut si cate o poza-doua pe traseu…

La pescuit

Asteptand trenul… dupa ce ne-am odihnit vreo ora la un restaurant in Buftea.

Traseul pe bicicleta a durat 8 ore. Probabil au fost circa 60-70 km.

Filed under: Obiective si locuri de interes | Tagged: , , , , , | Leave a comment »

Intr-o zi de duminica la schitul Balteni

Posted on februarie 10, 2019 by buceginatura2000

Circa 400 de ani de existenta in forma pe care o vedem si astazi. Are un istoric mai vechi, cu trimiteri la un Radu Negru… Biserica actuala a inceput a se ridica in anul 1626 „pe vremea preafericitului print Alexandru, fiul lui Radu…” de catre vornicul Hrizea. Dupa mine, e ceva gresit in traducere, chestie de nuanta. Acel Alexandru este de fapt voievodul Alexandru zis „Coconul” din cauza varstei sale fragede. Unele traduceri il dau pe Hrizea ca fiind Coconul, na!

Acest Alexandru era fiul lui Radu Mihnea, cel care a fost domn si in Tara Romaneasca dar si in Moldova. In vremea cand domnea in Moldova Radu Mihnea, in Tara Romaneasca domnea fiul sau Alexandru dar tot tatal lui controla „procesul decizional”. Alexandru Coconul este mai strans legat de zona Prahovei, un aspect ce ma intereseaza. Tot el a terminat lucrarile la manastirea Radu-Voda din Bucuresti, loc in care este inmormantat tatal sau Radu Mihnea. Daca va veti uita pe lespedea ce acopera mormantul, veti observa ambele steme ale celor tari romanesti.

Schitul Balteni se afla in satul Balteni, comuna Peris, judetul Ilfov.

Cam asa, o parte din poveste, acum imagini:

O linia arhitecturala care arata ca se mai poate construi frumos si in zilele noastre. Fie si in camp 🙂

Intrarea in curtea bisericii. Inital, mi s-a parut ca intram in curtea cuiva, apoi am observat crucile de pe poarta 🙂

Un lac frumos se afla aproape de biserica.

Biserica schitului Balteni:

Arta

Intrarea… Usa metalica se deschide cu o cheie mare, o veti vedea mai jos. Sa umbli cu o astfel de cheie in zilele noastre, sa inchizi si sa deschizi un astfel de monument, iti pare asa, ca timpul de la un moment dat, continua neschimbat prin oameni…

Pe acolo am venit

Pridvorul… inconjoara pronaosul pe trei parti

Pisania… mai exista un text si pe un perete, tot in pridvor.

Pictura

Pridvor, latura N

Pridvor, latura S

Biserica nu este pictata in interior dar are icoane vechi.

Cheia

Imagine 1933

Model de cruce

Filed under: Obiective si locuri de interes | Tagged: , , , , , , | Leave a comment »

Pagina următoare »