In ideea sa mai realizam un traseu prin judetul Prahova, -trebuie sa trec prin fiecare sat si comuna, nici nu sunt multe 🙂 cam 100 de comune si cateva sute de sate-, si in contextul unui octombrie superb, am plecat cu RegioCalatori spre Ploiesti. Bicicletele in tren si traseul fixat pe undeva dincolo de Ploiesti cu retur tot la Ploiesti… dupa circa 100 km.
Am observat eu ca pentru a face un traseu perfect adica, pentru a te bucura de peisaj, de obiective, pentru a sta la cate o terasa sau la un popas pe camp sau etc, fara graba, este perfect un traseu care are intre 80-100 km.
Alegem traseul si ajungem in Ploiesti. De pe la Buda, cu o statie inainte de Ploiesti, deja eram schimbati in atitudini si opinii 🙂
Aceasta pentru ca traseul nostru se prefigura a se derula prin ceata. Bun! Coboram din tren si dam de un frig de nedescris. Si ce frumos era la noi, la munte…
Scoatem caciuli, manusi, foite termice si din gara am si schimbat traseul. Nu o mai luam spre sud, ci spre nord, spre Campina pe la Bustenari dar nu imediat 🙂 … dupa ce ajungem la manastirea Ghighiu. Traversam un Ploiesti plin de ceata, lasam drumul spre Tatarani si ocolind hipodromul iesim la manastire. Aici, lume, lume. Ne risipim, fiecare cu ale lui…
Scurt istoric al manastirii
Cum arunca unii uite asa, cu caini si cu pisici 🙂
Bicicletele le lasam la intrare, legate cu niste cabluri inchise cu cheie, dupa o metoda brevetata de omul cu idei diverse 🙂 Roata din fata a unei biciclete se leaga de roata din spate a bicicletei nr. 2 apoi se da dupa un fier, stalp, ce gasesti. Cu un alt cablu legi a treia bicicleta de cadrele metalice… Bine, la manastire le-am legat doar cu un cablu 🙂 De regula, unde ne oprim, ori le supraveghem, ori le asezam sub o camera video, ori le legam… Nu lasam nimic, gps etc pe ghidon. In niciun oras sau loc, nu am avut probleme.
In biserica mare, inca inchisa, este pictura lui Tattarescu.
Au si un mic muzeu interesant.
Slujbele se tin intr-un paraclis, loc in care se afla si celebra icoana „Siriaca”. Evident sute de oameni asteptau sa intre la icoana, dupa slujba.
Pe aici…
Pentru ca mai trebuia eliminata si o ultima ipoteza. Crucea aceasta mica mi-a fost semnalata in legatura cu o cercetare mai veche dar… nu era ce ma interesa. Oricum, pentru ca am adus vorba si am lamurit si ce mai era de lamurit cu cimitirul de la Ghighiu, pe aceasta scrie… Aici repauzeaza roaba lui Dumnezeu Ana Radulescu din Bucuresti…” Nu are treaba cu numele cautat de mine.
Plecam destul de repede pentru a iesi din ceata. Asa era planul… Continuam spre Moara Noua-Ploiestiori-Blejoi. Ma opresc putin la micul monument ridicat in amintirea celor din bateria 86 AA comandata de capitanul Istrate Corneliu, morti in timpul operatiunii americane Tidal Wave.
Ma gandeam ca undeva pe la Blejoi-Paulesti o sa iesim din ceata, numai ca la Ploiestiori deja era vreme buna… Scapasem 🙂 Am renuntat la echipament suplimentar si am luat-o usor la pedalat. In fine, incepea traseul 🙂 Prin ceata si prin frig, nu e fain deloc. Si daca nu era frig tot schimbam traseul. Ceata e frumoasa cand te plimbi prin parc, nu pe drumuri.
Ajungem pe la Blejoi, neaparat sa vedem statuia Reginei Maria inaugurata anul trecut:
De cand am vazut „sculpturile” de Centenar afisate langa gara Campina, am ramas cu impresia gresita ca nimeni nu mai poate sa faca nimic serios in tara asta, in domeniul respectiv 🙂
Intru apoi si pe la biserica din Cocosesti, interesat de niste aspecte…
Cateva monumente pentru eroi nu aveau cum sa lipseasca:
Cateva notite specifice si mai departe…
Aici am facut popasul principal.
Prevazator, nu imi las bicicleta la sosea ci cat mai aproape :)) Recomand si altora dar… degeaba. Peste vreo 5 minute opreste unul cu o duba, interesat evident de o bicicleta abandonata pe marginea drumului 🙂 Eu am zis! :))
Uite asa ajungem si in comuna Cosminele:
Fosta scoala
Multe case parasite prin aceasta comuna. Desi, imi plac unele locuri mai izolate, nu as sta pe aici o clipa. In afara de peisaje, nu e altceva…
Apoi, vine partea mai grea a traseului: urcusul spre Bustenari. Nici acum nu-mi dau seama pe unde este mai usor, sa vii dinspre Campina sau dinspre Cosminele. Mie mi se pare cam la fel…
La Cosminele macar era scoala, chiar daca era inchisa :)) Am ras multe curbe de prostia asta scrisa. Iti dai seama ce e in mintea celui care a scris…
Am urcat mai bine de un kilometru pe langa biciclete ca nu avea rost sa ne obosim… Calculul meu era asa: daca urc pe bicicleta, castig 10 minute, apoi trebuie sa stau sa ma odihnesc. Dar cum nu ma alearga nimeni, nu ma grabesc, nu exista palmares… nu are rost sa ma obosesc. La ce bun, cand pot sa urc si sa ajung odihnit. Fiind la Bustenari am facut si noi o „jmecherie” :)))
Urcus spre Bustenari
Monumentul eroilor, evident oprire
Si celebrele sonde…
Urmaresc un domn pe Facebook care s-a documentat foarte mult despre Bustenari, sonde, petrol… multe poze cu regele Carol I la Bustenari, vederi cu sondele incendiate in WW1. In prezent, unele sonde au supraveghere video ceea ce explica faptul ca nu au fost furate si duse la fier vechi…
Pana la urma a iesit un traseu interesant. Nu spectaculos dar cu niste detalii care ma ajuta in proiectul meu. Poate va fi vreme buna si in noiembrie ca sa pot incheia cu tot judetul.
Filed under: Obiective si locuri de interes | Tagged: bustenari, casa, ceata, cosminele bicicleta, ghighiu, monument eroi, prahova, regina maria blejoi, sonde | 3 Comments »
