Traseul turistic: Busteni – Jepii Mici – Brana Mare a Caraimanului – Monumentul Eroilor – Varful Omu – Hornul Mare – Cabana Malaiesti – Poiana Izvoarelor – Gura Diham – Busteni

Traseu de week-end pe Bucegi, cu niste prieteni.

Anterior excursiei, la gara din Busteni ma salut cu un prieten si ma reintalnesc intamplator in Brasov cu el, ceva mai tarziu. Atunci mi-a spus ca va urca pe Jepii Mici in week-end. In tren, stau langa alt prieten care, la fel, voia sa urce a doua zi pe Jepii Mici.

La telefon stabilisem o urcare pe munte cu o a treia persoana, Jepii Mici fiind parte din traseu 🙂

Evident, a doua zi, am urcat Jepii Mici toti, si ne-am intalnit fie pe la jumatatea traseului, fie pe la Cruce. De la Cruce am continuat impreuna. Fiind Ziua Crucii, nu avea cum sa lipseasca de pe munte si persoana care si-a fixat un scop in viata cu reabilitarea Crucii, d-l Marian Ilie, fostul administrator public al Busteniului.

Pe munte, oameni oriunde intorceai privirea. Ai zice ca nu a plecat nimeni din tara si ca populatia a sporit considerabil…

Pe la 8:30 intram pe str. Telecabinei si la 10:15 eram la cabana Caraiman care era deschisa.

Pe Jepii Mici:

„Cascada” Caraiman, evident fara apa

Iesirea din vale si continuare pe punct albastru spre Cruce-Monumentul Eroilor

Fosta cabana Caraiman deschisa

La odihna

Recunoasteti locul unde vor rasari niste constructii… acesta fiind si utilitatea reala a DJ 713, de accesibilizare a terenurilor aflate pe stanga si pe dreapta drumului. Drumul acesta nu a avut niciodata un scop normal, util. A fost un plan inteligent, intins pe o durata mai lunga de timp, doar cu timpul faci ce-ti propui, o mare afacere imobiliara.

Monumentul in proces de restaurare

Mai departe spre Cerdac-Omu:

Zona Baba Mare

Unii considerau cu mare spaima ca s-a ridicat o biserica in acel loc. De fapt, in jurul datei de 14.09. un schelet metalic este acoperit cu o copertina. Impotriva ridicarii unei biserici in zona aceea s-a facut acum niste ani o mare petitie, au fost tot felul de articole… Oare va fi la fel si cu proiectul imobiliar de langa Dj 713?!

Zona cabanei Babele

Era mort, lovit in cap…

Loc de servire a mesei 🙂 Frumos, nu-i asa…

Cabana Omu, Stanca, Statia meteo…

De la Omu coborare spre Malaiesti prin Horn, ca sa-l vada toata lumea :))

Indicatoare montate de Asociatia Carpati

Valea Gaura…

Intrare in horn

Un traseu care nu poate inlocui niciodata poteca de vara, ca peisaj 🙂 Este de evitat din cauza pietrelor ce stau sa cada peste cei aflati mai jos de tine, a cablurilor ruginite de care daca incerci sa te sprijini, risti sa ramai cu niste gauri in maini, de la sutele de sarmulite iesite din acestea…

Deci, nu va agatati de vreun cablu prin acest horn.

De unde coborasem.

Frumoasa este aceasta vale Malaiesti.

Pe acolo este Brana Caprelor, un alt traseu pitoresc.

Probabil, de la jumatatea lunii iunie si pana la 15 septembrie, nu a fost nicio zi fara minimum 100 de persoane pe zi la aceasta cabana… singura din Bucegi la care nu poti ajunge cu masina.

Cabana Malaiesti si refugiul

Pe la 17 eram la Gura Diham…

Tabara elevilor prahoveni de la Manastirea Caraiman

Un articol care a pornit de la o observatie simpla: mai multi copii cu saci verzi in maini ecologizau o padure. De aici, intrebarile: cine sunt, de ce, cum etc.

La Manastirea Caraiman, cel mai impunator asezamant bisericesc al Vaii Superioare a Prahovei, se desfasoara periodic, de ani de zile, tot felul de manifestari educative, socio-culturale… Ocazional, unele dintre acestea mai trec pragul manastirii si mai ajung si la urechile unora ca mine, ca altii. Altele se pot observa direct si afli ulterior despre ce era vorba.

La intrebarea mea continua, nu de ieri sau de azi, pusa nu o data ci de cate ori am avut ocazia, ca de ce nu se vorbeste despre atatea lucruri frumoase care au loc la Manastire, parintele arhimandrit David, staretul Manastirii, imi raspundea cam acelasi lucru 🙂 Adica: „lucrurile bune se fac si atat”, „nu trebuie sa ne laudam”…

Raman la parerea ca daca s-ar cunoaste in cate activitati este implicata aceasta manastire sau ce activitati bogate exista in multe alte centre/locuri bisericesti, ar exista o contrabalansare serioasa a stirilor de denigrare a Bisericii Ortodoxe Romane. Evident, ca peste tot, aspectele negative sunt cele mai usor de observat insa, ar trebui vazute si incercarile de a aduce bucurii altor oameni. Poate ca acest articol nu este la fel de „bombastic” ca unul in care as scrie despre masina unui preot, o taxa nu stiu de care dar, raportat la Valea Superioara a Prahovei consider ca este un articol necesar.

Manastirea Caraiman a gazduit in luna august diverse tabere, dintre care poate cea mai remarcabila, din punctul meu de vedere, este aceea a elevilor proveniti din diferite zone ale judetului Prahova. Acestia au fost condusi de doua cadre didactice dedicate, d-nele Daniela Breazu si Madalina Radu, si aveau varste cuprinse intre 14 si 18 ani.

Timp de o saptamana, au fost la obiective turistice din zona, au stat la slujbe, au avut diferite activitati sportive, au ecologizat padurile din zona Manastirii-Telecabina Busteni, au sarbatorit prin aprinderea unui foc de tabara… Ma gandesc ca fericirea pe care personalul monahal al Manastirii Caraiman a adus-o acestor tineri cat si altora de-a lungul anilor, justifica lipsa cuvintelor. Este suficient ce vezi ca sa-ti dai seama ca nu are rost sa vorbesti intruna pe acest subiect. Este un fel de facem ce trebuie, aici, acum, exact cand este necesar; iar tu nu ai nevoie de nimic pentru ca iti este suficienta bucuria pe care o produci altora! Cand Dumnezeu pune in mana ta puterea de a face bine, cum a pus-o cred eu in mana oricui, si lucrurile iti mai si ies asa cum trebuie, parca nu-ti mai trebuie nimic, intelesurile fiind evidente.

Mai jos, doua poze luate din arhiva ziarului Lumina si altele pe care le aveam…

La Castelul Peles

Pentru mine, aceasta este cea mai frumoasa imagine 🙂

Actiunile de ecologizare au fost sustinute de catre Comprest Busteni.

Focul de tabara

Cam asa a aratat una din povestile scrise in aceasta vara la Manastirea Caraiman din Busteni.

Impresiile profesorilor si ale elevilor pot fi citite in articolul de mai jos:

https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/lumina-educatiei/cea-mai-frumoasa-experienta-a-acestei-veri-147404.html

Pe la Manastirea Pissiota si la Monumentul funerar al familiei Angelescu

Imi spunea un mare istoric al judetului Prahova care mai vine prin tara din cand in cand, asa:

„Am fost in orice colt al lumii si pot sa spun ca Romania este imensa, are o multime de locuri de vazut. Nu ai cum sa te saturi!”

Discutam periodic, schimbam carti, vederi, mesaje, impresii…

Imi cunoaste preocuparile si considera ca: „orice monument, crucile de piatra, orice ruina, biserica spun despre noi, cine suntem. Altii nu au ce sa arate iar noi avem atatea si pretuim foarte putine.”

Si, apropo de cat interes dovedim fata de trecut… am trecut de curand pe langa un monument din comuna Poienarii Burchii, aflat nu departe de cunoscuta Manastire Pissiota.

Dovada de o inalta tinuta morala si de mult bun simt. Foarte frumos!

Biserica Manastirii. Aici este o icoana deosebita.

Mai departe, am ajuns si la cel mai renumit monument al comunei. Un monument care este acoperit de vegetatie, cu statuete prabusite, multe altele ce arata nepasarea, in primul rand.

Nici gardul nu se mai vede.

Orice monument cade in paragina exclusiv din vina autoritatilor; iar acest lucru reflecta nivelul educational al acestora. Daca ai trecut pe la scoala si in alte scopuri, nu doar pentru recreatia mare, alocatie si chiul, nu are cum sa existe „in curtea ta” asa ceva…

M-am adresat Consiliului Judetean si Primariei comunei cu rugamintea de a nu ne lasa coplesiti de indiferenta vremurilor pe care le traim. Si, daca ma vor chema la curatenie, bine, daca nu, eu oricum mai trec pe acolo.

Traseu pe biciclete: Campina – Brebu – Pietriceaua – Alunis – Varbilau – Cotofenesti – Cocorastii Mislii – Bordenii Mici – Banesti – Campina

Neasteptat, pentru ca atunci cand volumul de munca este mare, parca nu ai timp de altele. Insa, fara planificari ies uneori cele mai faine excursii. Mai ales cand gasesti angajatori, oameni educati, care inteleg ca omul mai are si viata personala 🙂 Parca si tu faci altfel treaba in acest context :))

De data aceasta, ideea principala a fost aceea de a descoperi noi monumente si de a ne plimba prin zone de deal.

La semnalul convenit ne-am urcat in trenul RegioCalatori de ora 8 a.m. si am coborat in Campina.

Spre centrul acestui oras superb, primitor. Am plecat greu din oras, pentru ca ne-am dus pe la o gogoserie, ne-am mai oprit la cate un market…

Pe langa Steaua Romana, prilej de bombardament in WW2

Trecem Doftana si o luam spre Brebu:

Ne intampina un mic monument.

Matei Basarab, marele domnitor ortodox, ctitor si etc…

Casa traditionala conservata

Vizita la Manastirea Brebu e scurta pentru mine… eu sunt cu alte amintiri pe aici 🙂 asa ca imi place sa le pastrez pe acelea :)))

Nici nu ma uit la cruci, picturi, le stiu dintr-un alt context.

Muzeul „Casa Domneasca”, acolo este d-l Razvan Radu, un excelent muzeograf. Am vizitat odata si subsolul…

Din 5 poze ma regasesc la poarta si astept plecarea…

O alta cruce

Lacul Manastirii

Si pornim spre Pietriceaua, un drum frumos pitoresc, ba urci, ba cobori, mai trec drumul oile…

In Pietriceaua intalnim un indicator, stanga Pietriceaua centru, dreapta Alunis, Varbilau. Traseul nostru era: urcat in Pietriceaua si intors iar la intersectie.

Biserica din Pietriceaua

Ne intoarcem si coboram mult si bine spre comuna Alunis, cu o oprire la Cruce:

Pe aici, langa un bolovan, am vazut o viespe mare, cred ca era cat 3 viespi la un loc 🙂

Monumentul eroilor din Alunis.

Comuna are si 2 biserici. La una ne-am oprit mai mult. Si monumentul de mai sus este fix in fata curtii bisericii.

De la 1883

Cazut la Stalingrad

La iesire din comuna…

Spre comuna Varbilau, cu diferite opriri prestabilite:

Biserica din satul Livadea

Tot in Varbilau

Aspect monumentul eroilor in Cotofenesti

Biserica din satul Cotofenesti… si aici vorbim tot de comuna Varbilau 🙂

Biserica si cimitirul au un frumos gard din piatra.

Vin apoi Malaiestii de Jos:

Trecere pe la Manastirea Sf. Antonie cel Mare

La Manastire

Biserica Manastirii

Mai cate un popas, mai un suc si ne trezim la intrare in com. Valcanesti, pornind spre Cocorastii Mislii. Deja eram aproape…

Spre acei Cocorasti; mai aveam 2 opriri semnificative.

Una la monumentul eroilor din Cocorastii Mislii, ascuns bine de padure.

Banca pe la monument.

Apoi, fiind aproape, neaparat sa ajungem la biserica din Bordenii Mici, cu o poveste interesanta. Translatata cu 12 perechi de boi, in anul 1870, timp de 14 zile.

Bine, biserica din lemn de altadata, este integrata in cea din imagine. Am inteles ca naosul si altarul ar reprezenta biserica adusa din padurea Mislei.

La exterior sunt 12 medalioane, reprezentari cu Sfintii Apostoli.

Un astfel de traseu dureaza o zi, mai dureaza inca niste ore bune notarea intr-un document a observatiilor, asezarea pozelor etc. Asa ca, pentru blog nu-mi ramane timp de povesti detaliate ci, doar pentru repere, observatii, cateva poze, etape de traseu. Pe parcursul unui astfel de traseu, masor cruci, pozez clopote, icoane, iau coordonate GPS, mai multe…

Din Bordenii Mici se merge lejer spre Banesti-Campina. Clasica oprire in Campina, la o shaormerie, apoi popas de o ora si ceva in parcul de la gara… Vine trenul si acasa, constatand ca plouase la munte 🙂

Traseul nu a fost deloc dificil, probabil au fost vreo 70 km.

Biserica de lemn a Azugii

Azuga are doua biserici ortodoxe si una catolica.

Cea mai noua, este aceea din parcul „Ecaterina Teodoroiu”, de langa monumentul eroilor din Primul Razboi Mondial. Aceasta este din lemn, are hramul „Adormirea Maicii Domnului si apartine parohiei ortodoxe II Azuga (infiintata in anul 2011). Biserica se afla in cartierul Satul Nou al statiunii Azuga.

Piatra de temelie a fost pusa in anul 2004, demisolul a fost sfintit in anul 2010 si acolo s-au tinut de atunci slujbele. Incet-incet, biserica prinde contur:

Mai e de munca…

Biserica a aparut ca o necesitate, multi oameni mergeau vreo 2-3 kilometri pana in centrul statiunii, la vechea si impunatoarea biserica „Sf. Treime”. Asa, au biserica aproape.

Biserica vazuta de pe muntele Sorica

Biserica ridicata in Prahova de catre un participant la Rascoala lui Horea, Closca si Crisan

Anul 1784 este anul in care romanii transilvaneni s-au rasculat impotriva nobilimii maghiare. Deznodamantul il cunoastem insa, mai sunt si detalii mai putin cunoscute. Un preot, prieten cu Horea, trece muntii ca sa scape de represalii. Nu trece singur ci cu familia.

La cativa ani de la stabilirea in Tara Romaneasca, tatal asistat de fiu, ridica o biserica in Prahova. Mai tarziu si fiul ridica o biserica in alta parte a judetului Prahova. Aceasta ultima biserica se distruge intr-un incendiu dar, va fi refacuta doar intru-un an, de catre… fiul celui care o ridicase, nepot al preotului refugiat dupa 1784 🙂 Si povestea continua oarecum pana in zilele noastre.

Iata ruinele bisericii construite de catre preotul fugit in Tara Romaneasca, pentru a scapa de spanzuratoare, data fiind implicarea sa in celebra rascoala.

Biserica, la ruinele sale ma refer, nu este monument istoric. Pentru ca ea nu exista in acte… ideea este ca au vrut sa o reconstruiasca numai ca a fost un da pe hartie si un nu pe teren. In sensul ca la o distanta ceva mai mare s-a ridicat o alta biserica, de 4 ori mai mare. Asa ca, nu mai stiu multi ca aceasta e vechea biserica sau cine a construit-o. Oficial, biserica noua s-a construit pe ruinele celei vechi.

Bineinteles ca am sa o aduc in atentia institutiilor specializate pentru a fi declarata monument istoric.

Traseu pe biciclete: Floresti Prahova – Nedelea – Aricestii Rahtivani – Darmanesti – Vladeni – Coada Izvorului – Manesti – Baltita – Postarnacu – Stancesti – Targsoru Vechi – Manastirea Turnu – Strejnic – Ploiesti – Paulesti – Gageni – Baicoi – Urleta – Banesti – Campina

Un traseu de pomina 🙂 Am incercat sa-l desenez pe o harta dar e prea sucit si rasucit…

Sablonul clasic, adica plecat cu RegioCalatori la 8:00 a.m. si intors tot cu RegioCalatori la 8:40 p.m. Biletul de bicicleta e vreo 4 lei…

Pana in ora 9 sau ceva de genul, eram in Floresti. Ocolim niste zeci de metri un tren de marfa parcat aiurea de mecanic, acesta depasise cu mult zona de trecere printre linii destinata celor aflati pe jos. Nu e prima oara, de multe ori am vazut chestia aceasta. Si oamenii, tineri si batrani, mame cu copii, ocolesc trenul pe alte linii…

Cumparam ce ne mai trebuia in Floresti si plecam spre Nedelea, sat din comuna Aricestii Rahtivani.

Pe la iesire din Floresti

Biserica din Nedelea

Biserica din Aricestii Rahtivani

Biserica veche

Traversam comuna aceasta frumoasa si interesanta in care voi mai reveni… si facem dreapta pe drumul national spre Darmanesti. Parca erau vreo 4 km.

Trecem raul Prahova

In orasul Darmanesti urmand indicatorul spre Vladeni.

Monumentul eroilor de la Vladeni. In aceasta zi, am pozat circa 10 astfel de obiective.

Intre Vladeni-jud. Dambovita si Coada Izvorului-jud. Prahova este drum neasfaltat, cu sute de gropi.

Biserica din Coada Izvorului, era hramul bisericii, noi am fost pe 15 august. Credinciosii erau dupa biserica, la niste mese.

Viitorul pod peste Cricovul Dulce de la Coada Izvorului

De aici, ne-am indreptat spre Manesti:

Biserica din Manesti

Pisanie

Cladiri langa biserica

Si cum stateam noi pe aici la poze, apare preotul paroh. Venea de undeva de pe o strada. Ne vede, intram in conversatie si nu apucam sa spunem prea multe ca dumnealui ne roaga insistent sa mergem la o cladire aflata la vreo 100 m distanta. Fiind hramul manastirii se facea acolo un praznic/pomana. Incercam sa scapam, ca ne grabim, ca nu stiu ce, dar nu aveam nicio portita. Parintele, ne spunea ceva ca asa se face, calatorii pe la manastiri care nu stiu ce… O luam pe langa biciclete spre directia indicata, noi stiam cladirea ca doar trecusem anterior pe langa ea si o vazusem ticsita de lume. Observam ca parintele se urca in masina, anterior ne promisese ca dupa masa, ne deschide biserica sa pozam. Pleaca parintele la treaba lui, plecam si noi dupa el 🙂 Foarte frumos gestul parintelui dar nu suntem genul… Cred ca daca era vreo strada prin apropiere adica sa fi fost nevoit sa ocolim cu 100 km, pe acolo as fi luat-o :))) Noroc ca nu ne-am mai intersectat cu parintele… Dansul, om fain, dar nu ai cu cine… 🙂 Post nu tinusem si ochii ne mai fugeau dupa localnice, asa ca…

Doi kilometri pana la Baltita, biserica de aici mi-o semnalase candva Madalin Focsa.

Trecand din nou Cricovul Dulce.

Biserica din Baltita

Traversam micul sat Baltita si ne deplasam spre Postarnacu pentru a intersecta DN 1. Iesim in acesta, vazand ca spre Bucuresti sunt 48 km si pana la Ploiesti 22 km.

Acelasi Cricov

Aceeasi Prahova

„Vechituri”

O troita inchinata eroilor din WW2

Sergentul Herea a murit la Kerci, Rotaru Dumitru la Cotul Donului…

Ne indreptam spre Targsoru Vechi, la Manastirea Turnu:

Biserica in Targsorul Vechi

Ajungem si la Manastirea Turnu.

Cetatea Targsor este semnalata pentru prima oara in vremea lui Mircea cel Batran. Aceasta nu inseamna ca de atunci exista locuire umana in zona ci, pur si simplu, atunci se scrie intr-un act de existenta acesteia. Biserica din cetate a fost ridicata de catre Vlad Tepes in anul 1461. Ulterior, si alti domnitori si-au adus contributia la dezvoltarea zonei.

La portile Manastirii

Biserica

De aici se poate cumpara renumita miere „Turnu”.

Piatra de mormant a postelnicului Neagu, tatal sotiei lui Constantin Brancoveanu.

Io Antonie Voievod Domn al Tarii Romanesti Tarsor

Racla cu moaste

Plecam, mai departe, spre Strejnic. Oprire in locul in care a fost asasinat Nicolae Iorga:

Langa troita a aparut si un mic tablou cu o fata, dupa trasaturile chipului, e posibil sa fie vreo stranepoata a istoricului.

Mai este un tablou in care apare un preot intr-o biserica.

De la troita, pornim pe ruta Ploiesti (Soseaua Vestului) pe directia Paulesti – Baicoi.

Ploiesti

Paulesti

Mai pozam ba o biserica, ba un monument, traversam lungul oras Baicoi, intram in Urleta-Banesti si urcam in Campina, pentru shaorme…

In Campina, privind spre Centrul National de Informare Turistica 🙂

Pe langa Primarie, apoi dreapta si coborare la gara. Peste 20 minute venea trenul. In tren, intalnim un baiat cu fractura de clavicula, cazuse pe DN 1, pe langa Ploiesti. Ne-a povestit intamplarea un timp… apoi l-am lasat in pace sa se odihneasca. Pentru biciclete a fost zi perfecta…daca era cald nu faceam traseul decat pana la Ploiesti. Pe la Breaza se vedea ca incepuse ploua…

Vreo 100 de kilometri si in aceasta zi…