Ultima zi din anul 2019

Azi mai este… ca de la 12 noaptea intram in 2020.

Intai de toate, pentru ca nu imi plac chestiile banale, cum ar fi postari, desene, scrieri, articole cu La multi ani pe 1 ianuarie, tin sa multumesc de azi… tuturor acelora care si-au luat din timpul lor pentru a citi pe acest blog. Desi daca e .com cica nu ar mai fi blog 🙂 Sa va aduca 2020 implinirea planurilor/gandurilor bune; de asemenea sa fiti sanatosi si, in masura puterilor fiecaruia, sa facem fiecare in jurul nostru, o lume mai buna. LA MULTI ANI si ceva incredere… pentru ca deasupra tuturor, lucruri si oameni, exista Cineva de care depinde totul.

As vrea sa multumesc mai ales acelora care mi-au fost alaturi in diverse, ca eu fac tot felul…

2019 a fost un an foarte interesant. Au disparut de pe ecrane figurile unora care printr-o eroare de neam au ajuns in fruntea tarii, gen: Nicolae, Carmen Dan, Olguta, Mitraliera, Tudorel, multi altii care nu aveau treaba normala cu tara aceasta. Au fost si niste decese ale unor reprezentanti ai societatii civile pe care personal le pun sub semnul intrebarii: Zsolt Torok si Rares Demian.

Am mai auzit ca s-au dublat alocatiile copiilor, nu ca ar fi vrut cineva asta ci, pentru ca PSD a raspuns PNL cu aceeasi moneda 🙂 Cand partidele se cearta mai castiga si cei mici. Acum, chiar se vor face copii pentru alocatie :)) Eu nu am crezut si nici nu cred ca se intalneau un el si o ea si se apucau de un copil pentru alocatie. De-a lungul timpului multi prieteni mi-au spus ca asa este, eu refuz sa cred. Dar acum da, cred ca e posibil.

Dublarea alocatiilor este o masura ce influenteaza oarecum natalitatea. De ce spun oarecum? Pentru ca nu neaparat romanii se vor apuca de facut copii. Ar trebui introdusa o „prima de natalitate”, care sa se acorde in paralel cu alocatia… doar daca tatal si mama au un anumit nivel de studii, un zece clase fiecare. Adica nu nivel primar sau gimnaziu. Sa nu se aplice decat daca amandoi au acelasi nivel de studii. Asa nu o sa mai iasa „prost ca tac-su” sau „tuta ca ma-sa” :))) :))) Iese ambele :))))

Plus multe alte stiri care arata ca omenirea a progresat mult in explorarea Universului…

Cu berbecul pe Bucegi… romantismul din privire e inegalabil…

2019 a fost un an plin din multe puncte de vedere. Am facut o gramada de excursii de explorare a judetului Prahova si nu numai, am descoperit  diverse, multe publicabile la anul din diverse cauze care nu tin de mine. Am inteles ca atunci cand unii nu cunosc ce inseamna a trai in pace trebuie sa le oferi acel razboi de care au nevoie, chiar daca rezultatul este din primul moment limpede. Daca nu e limpede pentru toti, nu ai ce face.

Un an in care destinul sa-i zicem, m-a trimis profesor nu oriunde si nu de orice. Trebuie putina incredere in Dumnezeu si apoi intelegi niste lucruri, de ce asa si de ce nu altfel. Intelegi ca viata nu este doar despre mancare, masina etc. Ca in niciun caz povestea nu se incheie cu profesor la vechea frontiera desi este un lucru absolut minunat.

Sa fim sanatosi cu totii!

Multumesc tuturor si LA MULTI ANI!

Pauza in Paradis 🙂

In Florei… intre Posada, Comarnic si Secaria

Drumetie de Sf. Stefan, ziua in care zapada batea la usile Vaii Prahovei pentru ca sa vina de-a binelea a doua zi, pe 28.12.2019.

Aveam de facut niste observatii, chiar si poze pentru diferite proiecte, mai voiau si altii sa mearga… asa ca, sa le facem pe toate. Am trimis traseul cui dorea sa mearga dar cum nimeni nu-l cunostea, nici macar eu in totalitate, am plecat cu baietii :)) In principal ai mei…

Cea mai tare faza (recenta) am trait-o pe la scoala, cand stateam de vorba cu un elev si mama acestuia m-a crezut un coleg de la clasele mai mari 🙂 Cand am zis ca am un baiat mai mare ca fiul ei se uita la mine cu niste ochi… M-a intrebat cati ani am, eu ca 40 maine-poimaine. Bine, nu stia ca in viata asta, planificarea e totul :))

Si primisem un tricou cu cel mai nu stiu cum sot la 40 de ani. Bine, nu ca ar fi adevarat dar na… era de la varul meu :)) Si am instituit o regula, dam tricoul mai departe la urmatorul care face 40. El l-a purtat o ora, eu 5 minute, e de ajuns… asteptam urmatorul.

Plecam cu un maxi spre Comarnic. Initial, vazand ce urat era la noi, la Busteni, am luat bilete pana la Comarnic. Dupa ce am vazut ca „dinjos” de Sinaia e chiar bine, am coborat la Posada :)) Trebuie sa stai bine cu nervii, ca mie cand mi se pare ceva… fac altceva, schimb traseu, plan… Mi s-a parut ca e mult mai bine sa incepem traseul din Posada, in special pentru ca nu am fi mers cu vantul in fata etc…

Una-doua ne trezim cu copiii in fata a ceea ce odata constituia intrarea in una din lumile Marthei Bibescu:

Intrarea dinspre Florei

Pana in poienile dinspre Secaria intalnim de mai multe ori caini. Unii au fost chemati de stapani, altii, mai putin prevazatori s-au tinut dupa noi. Cum e perioada in care cainii nu trebuie sa umble liberi, acestia au sfarsit fugind zapaciti. Am mai intalnit si altii pentru ca zona este specifica, inclusiv pe la stane sau adaposturi pastorale dar pe astia mai agresivi ii lansam in atletism :))

Nu este casuta din povesti, este parte din proiectul baiatului cel mic 🙂 Povestea, soon!

Rareshul, asa-l strigam

Andrei, „multi au incercat dar nu au reusit, ca e greu”… cu expresia lui l-am necajit tot drumul 🙂

Ce vreme faina

Si Matrix…

Pierdut prin iarba

Adapost pastoral 1

Alt adapost

In acestea se locuieste vara si cred ca si iarna. De la un secarean am aflat ca „nici cel mai sarac de la noi, nu locuieste in ele”. Adica nu sta permanent, eu asa am inteles 🙂 Satele Secaria si Talea au fost unele dintre cele mai bogate sate de munte din zona aceasta a judetului Prahova. Cred ca mai sunt, ca acestia sunt toti muncitori…

Pana acolo era urgia care matura zona Predeal-Sinaia si muntii invecinati.  De acolo venea un vant rece fiind clar ca exact atunci si ningea 🙂

In varf de munte au fost depozitate deseuri inclusiv un televizor. Munca nu inseamna neaparat educatie, bun simt 😉

Dadea cu pudra dintr-un nor

Viscol in departare

Cum traseul trecea pe langa un astfel de adapost, cum copiii trebuiau sa vada…

„Ce urat miroase!” Uite asa am ajuns sa prezentam camerele unui astfel de adapost, mai ales pe unde iese fumul 🙂

Am iesit in Comarnic pe la… „Magarul tavalit” 🙂 Cat am ras cand am auzit prima oara denumirea…

Absolut superba arhitectura montana traditionala

Pe langa locul primei biserici din Comarnic

Talea si Ghiosesti spre stanga, muntele Plesuva cu Podul lui Neag si in dreapta defileul Prahovei.

Crezusem pana de curand ca serialul se termina cu aceasta lupta…

29 decembrie: I.G.Duca, timpul si povestea care continua…

Povestile sunt de tot felul, unele se spun, altele se traiesc. Sau se pierd, se abandoneaza, se uita…

Oamenii scriu povesti pentru alti oameni dar si pentru prezent, viitor, pentru a alcatui un trecut, pentru a cinsti memoria, pentru a face ceea ce trebuie s.a.m.d.

Sinaia, 29.12.1933. Este asasinat primul ministru al Romaniei, liberalul I.G.Duca, o mare personalitate a vremii.

Sinaia, 29.12.2019. Se depune o singura coroana in memoria celui care a fost I.G.Duca. O depun aceia pentru care „timpul nu conteaza”.

Altii, care an de an au depus coroane nu si-au mai facut aparitia. In 2018, erau 2 coroane. In 2017, erau mai multe! Cu trecerea timpului, unii nu au mai aparut, consecinta fireasca a gandirii, a constiintei, demagogiei…

Povestile pe termen lung nu le poate scrie chiar oricine 😉 Am mai zis, cand simti, faci, te intereseaza. Cand totul e de moment, oamenii devin momente. Lipsiti de perspective.

Coroana din trandafiri rosii si albi

Peronul garii din Sinaia a fost insufletit in aceste zile cu o frumoasa coroana din trandafiri care atrage privirile, te provoaca la un minim efort intelectual: „Cine a fost I.G.Duca?”

Felicitari si in acest an… acelora care nu raman indiferenti!

Ninge peste Valea Prahovei

Gata, a venit zapada 🙂

S-a tot invartit ea pe sus, pe munti, dar azi-noapte a coborat in statiuni.

Cateva poze pana in 8 dimineata si tot ninge:

Imagini din Poiana Tapului-Busteni

In astfel de conditii, cine a ales Valea Prahovei de Revelion va fi mult mai norocos decat aceia care au venit aici de Craciun.  Din cauza de zapada, evident 🙂

Asa ca ieri am facut ultima excursie din acest an… pe teren uscat 🙂

Craciun fericit!

Fiecare… cu pomul lui 🙂

De Ajun vreme rece in Valea Prahovei. Ici-colo cate o fulguiala slaba, nici pomeneala insa de zapada. Aceasta sta numai sus pe munte.

De Craciun cam la fel, se vede ca pe munte iar a nins.

Cel mai frumos Craciun este acela in care te vezi cu cei dragi, rude, prieteni… sau iti scrii si altceva decat chestii clasice si stupide 🙂

Ieri am avut o intalnire faina cu istoricul Gheorghe Niculescu, autorul cartii „Valea Prahovei”, aparuta inainte de 1989 si nu numai cu dansul. Ca asa este frumos, sa te intalnesti pe final de an cu prietenii etc 🙂

In aceste momente trebuie sa ne amintim si de Craciunul insangerat de acum 30 de ani, de oamenii care au murit pentru libertate. De asemenea, sa ne gandim ca si azi mai sunt printre noi personaje care au speculat aceste jertfe si care, si in prezent, au mentalitati comuniste de asuprire, de reprimare a libertatii de orice fel, manipuland si mintind.

Cele mai frumoase cadouri sunt acelea pe care le oferim, nu acelea pe care le primim. Desi, pot fi aceleasi, sub alta forma evident.

Tipuri de cadouri 🙂

Nu mai este steagul pe Peles.

Dar il gasim pe Casino. Este dupa cum ne intereseaza si simtim.

Anuarul Societatii de Stiinte Istorice

Din diferite „peisaje” deduci cate putem face fiecare in domeniul in care ne desfasuram activitatea:

Sau:

Ori niste vesti foarte bune din domeniul mediului 🙂

Dar,

fiecare zi este despre ceea ce fiecare construim pe termen lung. Multi vor doar o pensie mare sau doua chiar, altii aduna bani intruna, sa fie acolo. Nu e nimic rau in asta. Problema este daca astfel de depozite sunt numai pentru supravietuirea personala sau… si pentru a face si lucruri bune pentru alte persoane. Oricum, pe Dumnezeu nu ai cum sa-L inseli. Minti pe altii, pe tine, creezi felurite impresii dar acestea sunt valabile in ochii oamenilor. Chiar si asa, in aceasta lume, Dumnezeu face dreptate intr-un mod pe care nici nu-L banuim. Credem ca uite, cel care concediaza oameni in postul Craciunului sau vaduve in acelasi post, fara nicio vina a acestora, nu primeste nicio pedeapsa. Asta ca exemplu 🙂

Dar nu este asa! 🙂 Acela nu poate dormi, nu se poate odihni, sta in miez de noapte si tot cugeta cum sa faca bani. Si mai multi. Chiar daca are de nici nu mai stie pe unde i-a pus. Nu are prieteni, nu-l iubeste nimeni decat pentru bani, e singur si nu stie prea bine de ce. Dau bani pentru a tine aproape persoane care imediat dupa ce-i primesc ii cheltuie la jocuri de noroc. Astfel de oameni prinsi in propriul lor univers, (mint si sunt mintiti), nu au cum sa inteleaga de ce ei traiesc 🙂 Traiesc pentru ca Timpul a nascut deja actiunea prin care cineva le va risipi toti banii si le va anula munca si anii, cum se intampla intotdeauna cu astfel de persoane; traiesc pentru a constitui pentru cat mai multi exemple negative si ca toti acestia sa devina un fel de martori; au zile pentru ca din acele salarii date angajatilor cu strangere de inima depind niste familii.

Deci nu traiesc pentru ca banii le permit nu stiu ce chestii superioare de viata/trai. Ei se mint asa. Vedem bine ca sunt tot felul de amarati care dorm prin frig si mananca resturi si, la fel, si ei traiesc. Suntem toti in acelasi timp atat exemple cat si martori.

Traiesti pentru ca la raul pe care tu-l faci altora, Dumnezeu demult a gasit o solutie.

CRACIUN FERICIT!

Traseu prin muntii Baiului: Izvorul Rece – Fruntea lui Vasii – Piciorul Cainelui – Gara Sinaia

Ieri, un ultim traseu, probabil… Tot asa, unul specific, nici sa stam prea mult, sa si vedem ceva. Pentru ca ideea este, acum in sezonul rece, sa faci un traseu mai mic, in intervalul 8:30 – 14:30. Daca dureaza intre 9 si 14 e si mai bine. Iti mai ramane o parte din zi sa mai faci si altceva, poate prinzi si vreme buna…

Aveam un alt plan pentru sambata dar m-am gandit eu ca pot face si traseu si plan 🙂

La 8:30 asteptam un microbuz „de Ploiesti”, cica atunci trece sigur. O fi fost noroc sau programul respectat nu stiu dar chiar a venit. Coboram pe la Izvorul Rece… mai ca as fi inceput ziua cu o cafea dar nu m-am mai deranjat sa urc pana la restaurantul motelului sau ce este.

Dupa o curba doua, intram pe drumul forestier Valea lui Bogdan dar nu pe cel oficial ci pe acela de pe langa canton si apa. Nu aveam de gand sa mergem pe acolo ci sa traversam valea si sa intersectam drumul oficial. De pe acesta din urma, cand mi se parea ca e momentul, urma sa parasim drumul pentru o poteca „de muche” sau „de hotar”. La fel, mai multe curbe si parasim drumul pentru poteca.

Lasam drumul

Urcam frumos de tot… cu regretul oarecum ca va fi o zi in care nu vedem soarele. Peisajele montane fara soare sunt parca mai putin frumoase…

Cred ca era 9:30 cand auzim dinspre valea lui Bogdan un foc de arma urmat de un altul. Apoi de o galagie mare, goarne, strigate… Era clar semnalul inceperii unei partide de vanatoare.

Imi dau seama ca vanatoarea era in versantul drept (geografic) al vaii, ca vanatul e gonit in vale unde sunt vanatorii, ca zona e destul de mare si ca foarte sigur vor scapa animale din zona aceea. Speriate, acestea vor incerca sa fuga cat mai departe, sa iasa din bazinul hidrografic al vaii. Iar cum noi mergeam pe poteca de hotar ce animal scapa, intersecta poteca noastra pentru a se adaposti in bazinul vecin. Adica sanse foarte mari de a intalni vreo turma de mistreti speriati sau ursi la fel de speriati.

Iesim la pajistea montana

Undeva in fata, aproape de padure, pe o carare care cobora in valea impadurita din centrul imaginii… erau multe urme proaspete de mistreti. Atat pe pamant cat si pe zapada; fugisera din valea lui Bogdan.

Parea ca vrea sa iasa si soarele…

Acolo este punctul de belvedere de pe DJ 713, cel de la limita dintre judetele Dambovita si Prahova.

Cascada Mare a Vanturisului, inghetata.

De la Posada in jos

Refugiul Florei

Sanatoriul Moroieni

Releul de pe Costila

Versantii Pelesului si Piciorul Pietrei Arse

„Iese” soarele 🙂 moment marcat automat de telefon.

Popas

Ciobano-mobil

 

La circa 100 m distanta aveam sa gasim:

Bocanci de cioban. Cum naiba sa mai intre unii in ciobanie cu astfel de conditii…

Urs trecut recent, fugit si acesta din valea lui Bogdan. Ia uite fuga ce avea pe el… Am avut noroc ca nu ne-am vazut. In astfel de situatii ursul te ataca aproape sigur daca te vede. Nici noi nu am vrut sa schimbam traseul cum ar fi fost normal. Mai si radeam ca: „Sa mai ies la munte sus/ Sa pui cainii dupa urs” :)))

In spatele nostru am lasat mai multe persoane, cred ca dormisera la refugiul Florei.

Ciucasul

Grohotisul

Jumatate iarna, jumatate toamna. Pe versantii sudici e toamna, pe nordici iarna.

Pe Piciorul Cainelui la Sinaia.

Bazinul Vaii Rele

Vreo 30 minute am mers sicanati de un vant rece din directia SV.

Stana de la Piscul Cainelui. Vedem o masa afara si stabilim sa coboram pentru un popas mai lung.

Ajungem, inspectam imprejurimile ca sa stim ca totul e in regula, prilej cu care facem diverse observatii; folositoare, de altfel. Pentru ca de la ras ne-a venit pofta de mancare, apoi ce e mai bun decat o bere Tuborg si o Milka cu lapte? :)))

Deci, intai luam contact cu ganduri ciobanesti, neortodoxe:

Ma trezesc pe la masa dezvoltand ideea: „Iti dai seama ca dupa ce a scris, ciobanul a dat buzna in tarcul oilor si si-a ales de acolo o miţoasa mai galbejita, sa aduca a Udrea si… sub ochii stupefiati ai suratelor behaitoare, a dus-o colo jos la adapostul padurii…” :)))

Stam, mancam si radem de toate prostiile. Gasim chiar si o piesa ciobaneasca pe Youtube…

Facem un pic ca ala din cantec… si plecam 🙂

Lasam stana cu pricina in spate, tot cu glume proaste… „ca striga din valea Cainelui (cea din imagine) copiii dupa fanul lui Udrea” :)))

Intram in padure, nimeni pe aici, liniste totala.

Drumul ce ajunge la fosta cabana Piscul Cainelui, azi locatie privata.

Proprietate particulara

Ajungem la gara cu 15 minute inainte sa soseasca un tren IR spre Busteni. La 14:30 eram acasa…

Sinaia rememoreaza evenimentele din timpul Revolutiei din 1989

Ieri, la cimitirul eroilor din Primul Razboi Mondial situat intre Casino Sinaia si Manastirea Sinaia, cei din administratia locala pregateau terenul. Au amplasat diverse panouri care aratau ce s-a intamplat la Sinaia in urma cu 30 de ani si cum era viata in comunism.

Intreaga poveste poate fi vizitata si citita la fata locului:

Sinaia da iar dovada de originalitate, atentie…

Trebuie spus ca nu Sinaia a avut cei mai multi martiri la Revolutie ci… Predealul cu: 10 militari, 1 politist si 1 pilot, adica 12 oameni morti in 1989, eroi despre care nu se vorbeste mai deloc. Si Busteniul are cativa morti.

De asemenea, asasinii celor care au iesit in strada in decembrie 1989 se plimba liberi si unii au si pensii speciale. Exact cum se plimba liberi cei care au batut oamenii in 10 august 2018. Toti participantii la reprimarea din acea zi, de la conducere si pana la jandarmul din strada trebuia concediata. La fel cum toti cei care au dat ordine sa se traga in oameni in 1989, trebuiau sa fie dupa gratii sau pe lumea cealalta, nu sa umble liberi.