Tabara elevilor prahoveni de la Manastirea Caraiman

Un articol care a pornit de la o observatie simpla: mai multi copii cu saci verzi in maini ecologizau o padure. De aici, intrebarile: cine sunt, de ce, cum etc.

La Manastirea Caraiman, cel mai impunator asezamant bisericesc al Vaii Superioare a Prahovei, se desfasoara periodic, de ani de zile, tot felul de manifestari educative, socio-culturale… Ocazional, unele dintre acestea mai trec pragul manastirii si mai ajung si la urechile unora ca mine, ca altii. Altele se pot observa direct si afli ulterior despre ce era vorba.

La intrebarea mea continua, nu de ieri sau de azi, pusa nu o data ci de cate ori am avut ocazia, ca de ce nu se vorbeste despre atatea lucruri frumoase care au loc la Manastire, parintele arhimandrit David, staretul Manastirii, imi raspundea cam acelasi lucru 🙂 Adica: „lucrurile bune se fac si atat”, „nu trebuie sa ne laudam”…

Raman la parerea ca daca s-ar cunoaste in cate activitati este implicata aceasta manastire sau ce activitati bogate exista in multe alte centre/locuri bisericesti, ar exista o contrabalansare serioasa a stirilor de denigrare a Bisericii Ortodoxe Romane. Evident, ca peste tot, aspectele negative sunt cele mai usor de observat insa, ar trebui vazute si incercarile de a aduce bucurii altor oameni. Poate ca acest articol nu este la fel de „bombastic” ca unul in care as scrie despre masina unui preot, o taxa nu stiu de care dar, raportat la Valea Superioara a Prahovei consider ca este un articol necesar.

Manastirea Caraiman a gazduit in luna august diverse tabere, dintre care poate cea mai remarcabila, din punctul meu de vedere, este aceea a elevilor proveniti din diferite zone ale judetului Prahova. Acestia au fost condusi de doua cadre didactice dedicate, d-nele Daniela Breazu si Madalina Radu, si aveau varste cuprinse intre 14 si 18 ani.

Timp de o saptamana, au fost la obiective turistice din zona, au stat la slujbe, au avut diferite activitati sportive, au ecologizat padurile din zona Manastirii-Telecabina Busteni, au sarbatorit prin aprinderea unui foc de tabara… Ma gandesc ca fericirea pe care personalul monahal al Manastirii Caraiman a adus-o acestor tineri cat si altora de-a lungul anilor, justifica lipsa cuvintelor. Este suficient ce vezi ca sa-ti dai seama ca nu are rost sa vorbesti intruna pe acest subiect. Este un fel de facem ce trebuie, aici, acum, exact cand este necesar; iar tu nu ai nevoie de nimic pentru ca iti este suficienta bucuria pe care o produci altora! Cand Dumnezeu pune in mana ta puterea de a face bine, cum a pus-o cred eu in mana oricui, si lucrurile iti mai si ies asa cum trebuie, parca nu-ti mai trebuie nimic, intelesurile fiind evidente.

Mai jos, doua poze luate din arhiva ziarului Lumina si altele pe care le aveam…

La Castelul Peles

Pentru mine, aceasta este cea mai frumoasa imagine 🙂

Actiunile de ecologizare au fost sustinute de catre Comprest Busteni.

Focul de tabara

Cam asa a aratat una din povestile scrise in aceasta vara la Manastirea Caraiman din Busteni.

Impresiile profesorilor si ale elevilor pot fi citite in articolul de mai jos:

https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/lumina-educatiei/cea-mai-frumoasa-experienta-a-acestei-veri-147404.html

Busteni, cea mai potrivita destinatie montana din judetul Prahova

De vreo saptamana, tot ajung in localitatile Vaii Superioare a Prahovei, de la Comarnic la Predeal.  E putin important ca Predealul este azi in jud. Brasov, pentru ca el va apartine intotdeauna Prahovei. As putea spune ca sunt unul dintre cei care cunosc destul de bine realitatile acestei zone, fiecare localitate cu specificul ei.

Deci, cand in Comarnic, cand in Sinaia, Azuga sau Predeal, tot asteptam sa ajung in Busteni. Ok, stau in Busteni dar parca nu acesta era motivul 🙂

Si realizez ceva… in urma unei calatorii cu trenul. Un domn venea din campiile Olteniei si mi-a vorbit intruna cat de frumos e la munte, ca asta e bogatia adevarata sa stai la munte, ca aici ai de toate, ca asa si pe dincolo… Cobor in Busteni, ma uit la lume, la oras, la domeniul schiabil, merg pe strazi…

DA! Busteniul este cea mai faina si mai potrivita statiune a Vaii Superioare a Prahovei. E adevarat si ca Sinaia este mai organizata, mai dezvoltata, mai eleganta… insa Busteniul este pentru oamenii carora le place langa alti oameni. E locul unde iti gasesti locul ca localnic si ca turist.

Unde intorci capul vezi culmi muntoase, telecabina e la doi pasi sa te duca pe Platoul Bucegilor, langa Babe si Sfinx. In 2 ore poti sa te uiti din oras la Crucea de pe Caraiman… pentru ca apoi, sa te uiti de la Cruce spre oras. Poti face asta in 2 ore.

Domeniul Kalinderu

Pana la telecabina, sunt zeci de localnici care te duc pe drumuri de munte cu masini de teren, te mai baga la o stana, ajung batrani, copii si mame la stane, la ciobani care framanta bulzul cu maini muncite.

Langa gara orasului poti manca un mic si bea o bere. In Sinaia nu o sa vezi fum prin oras.

Busteniul este un oras uman, nu elitist. Sinaia are traditie in asa ceva, Busteniul nu are si nici nu trebuie sa aiba.

La Busteni ai cea mai mare piata din zona. In aceasta este si punct de desfacere Borsec, sunt si branzeturi si carnuri, fructe si legume…

Intr-o zi mergi la Cascada Urlatoarea, in alta pe Bucegi, a treia zi pe Valea Cerbului-Gura Diham cu minicarul, mai ai Biserica Domneasca, Monumentul de la Gara,  Casa lui Cezar Petrescu, Manastirea Caraiman, Castelul Cantacuzino…

Castelul Cantacuzino

Prin centru gasesti magazine de tot felul, sunt comercianti la drum care vand de la vata de zahar la clatite de poveste. Mai vine unul cu o luneta, ii dai 1-2 lei si te uiti la Cruce sau seara la Luna.

Ai alei si locuri pe unde sa te plimbi, la umbra, prin oras.

Exista un Centru Cultural la care mai mereu se intampla evenimente:

Zilele Culturii… se intind pe aproape toata luna august:

Maine

Poimaine

Sambata

Duminica

In Busteni, ai tot felul de terase si restaurante. Vrei sa vezi Bucegii in splendoarea lor, mergi la Vila Leonida, monument istoric. Stai pe terasa la cafea, la ce vrei…

Mai este si acel minunat Centru de Vizitare al Parcului Natural Bucegi din zona telecabinei din Busteni.

Sunt si nu stiu cate supermarketuri: Mega Image, Lidl, Penny, Profi…

Ai magazine de artizanat, service la drum, pastravarie…

Poate in vreo 100 de poze sa cuprinzi o parte mai serioasa din Busteni… Chiar ar trebui incercat.

Parcul din centrul statiunii

De ce are nevoie Busteniul…

De proiecte, de un centru de informare si promovare turistica, o strategie, niste profesionisti in cateva domenii… Sunt niste treburi de facut, totul este sa nu copiezi sau sa nu te raportezi la Sinaia. Fiindca Sinaia e Sinaia si Busteniul altceva. Imi place Sinaia ca e de level 1, dar imi place mult si pe ulitele Comarnicului, cu case traditionale si animale prin curti.

Sau.. in Predeal ai multe trasee turistice, ai 4 munti, dar statiunea sta pe loc ca dezvoltare din cauza administratiei. Cand nu s-au mai inteles la furluat, au blocat orasul… Prefectul ii ruga sa constientizeze ca sunt in slujba cetateanului, ca acestia i-au trimis acolo insa, alesii propriilor interese se inregistrau unii pe altii si faceau doar ce voiau :))

O vreme, ce curge si in prezent, conducerea primariei a fost luata de un administrator si un secretar, alte doua persoane fara nicio legatura cu interesul cetatenilor… Ar trebui ca la alegerile urmatoare, predelenii sa nu mai voteze nicio persoana care azi este in Consiliul Local sau a fost la conducere in ultimii doi ani. Toti sunt compromisi total adica, oricine stie ca in afara de demagogie, certuri si blocaje nu au facut altceva. Daca apare la alegeri o persoana credibila, care nu s-a mai bagat in politica, ia Primaria lejer. Mergi la pas prin centrul Predealului si aproape toti localnicii intalniti iti vor spune cand ii intrebi de Primarie ca: „toti sunt numai pentru ei” 🙂

Singura institutie ca sa-i zic asa, care misca lucrurile in Predeal este Centrul National de Informare si Promovare Turistica. In rest, fiecare e pentru sine. Centrul acesta este cel mai puternic de pe Valea Prahovei.

Revenind la Busteni, de dimineata si pana seara, statiunea e plina pentru ca… ai ce face la Busteni!

Ocupand „banca lui Cristi” 🙂

Biserica ridicata in Prahova de catre un participant la Rascoala lui Horea, Closca si Crisan

Anul 1784 este anul in care romanii transilvaneni s-au rasculat impotriva nobilimii maghiare. Deznodamantul il cunoastem insa, mai sunt si detalii mai putin cunoscute. Un preot, prieten cu Horea, trece muntii ca sa scape de represalii. Nu trece singur ci cu familia.

La cativa ani de la stabilirea in Tara Romaneasca, tatal asistat de fiu, ridica o biserica in Prahova. Mai tarziu si fiul ridica o biserica in alta parte a judetului Prahova. Aceasta ultima biserica se distruge intr-un incendiu dar, va fi refacuta doar intru-un an, de catre… fiul celui care o ridicase, nepot al preotului refugiat dupa 1784 🙂 Si povestea continua oarecum pana in zilele noastre.

Iata ruinele bisericii construite de catre preotul fugit in Tara Romaneasca, pentru a scapa de spanzuratoare, data fiind implicarea sa in celebra rascoala.

Biserica, la ruinele sale ma refer, nu este monument istoric. Pentru ca ea nu exista in acte… ideea este ca au vrut sa o reconstruiasca numai ca a fost un da pe hartie si un nu pe teren. In sensul ca la o distanta ceva mai mare s-a ridicat o alta biserica, de 4 ori mai mare. Asa ca, nu mai stiu multi ca aceasta e vechea biserica sau cine a construit-o. Oficial, biserica noua s-a construit pe ruinele celei vechi.

Bineinteles ca am sa o aduc in atentia institutiilor specializate pentru a fi declarata monument istoric.

Traseu pe biciclete: Floresti Prahova – Nedelea – Aricestii Rahtivani – Darmanesti – Vladeni – Coada Izvorului – Manesti – Baltita – Postarnacu – Stancesti – Targsoru Vechi – Manastirea Turnu – Strejnic – Ploiesti – Paulesti – Gageni – Baicoi – Urleta – Banesti – Campina

Un traseu de pomina 🙂 Am incercat sa-l desenez pe o harta dar e prea sucit si rasucit…

Sablonul clasic, adica plecat cu RegioCalatori la 8:00 a.m. si intors tot cu RegioCalatori la 8:40 p.m. Biletul de bicicleta e vreo 4 lei…

Pana in ora 9 sau ceva de genul, eram in Floresti. Ocolim niste zeci de metri un tren de marfa parcat aiurea de mecanic, acesta depasise cu mult zona de trecere printre linii destinata celor aflati pe jos. Nu e prima oara, de multe ori am vazut chestia aceasta. Si oamenii, tineri si batrani, mame cu copii, ocolesc trenul pe alte linii…

Cumparam ce ne mai trebuia in Floresti si plecam spre Nedelea, sat din comuna Aricestii Rahtivani.

Pe la iesire din Floresti

Biserica din Nedelea

Biserica din Aricestii Rahtivani

Biserica veche

Traversam comuna aceasta frumoasa si interesanta in care voi mai reveni… si facem dreapta pe drumul national spre Darmanesti. Parca erau vreo 4 km.

Trecem raul Prahova

In orasul Darmanesti urmand indicatorul spre Vladeni.

Monumentul eroilor de la Vladeni. In aceasta zi, am pozat circa 10 astfel de obiective.

Intre Vladeni-jud. Dambovita si Coada Izvorului-jud. Prahova este drum neasfaltat, cu sute de gropi.

Biserica din Coada Izvorului, era hramul bisericii, noi am fost pe 15 august. Credinciosii erau dupa biserica, la niste mese.

Viitorul pod peste Cricovul Dulce de la Coada Izvorului

De aici, ne-am indreptat spre Manesti:

Biserica din Manesti

Pisanie

Cladiri langa biserica

Si cum stateam noi pe aici la poze, apare preotul paroh. Venea de undeva de pe o strada. Ne vede, intram in conversatie si nu apucam sa spunem prea multe ca dumnealui ne roaga insistent sa mergem la o cladire aflata la vreo 100 m distanta. Fiind hramul manastirii se facea acolo un praznic/pomana. Incercam sa scapam, ca ne grabim, ca nu stiu ce, dar nu aveam nicio portita. Parintele, ne spunea ceva ca asa se face, calatorii pe la manastiri care nu stiu ce… O luam pe langa biciclete spre directia indicata, noi stiam cladirea ca doar trecusem anterior pe langa ea si o vazusem ticsita de lume. Observam ca parintele se urca in masina, anterior ne promisese ca dupa masa, ne deschide biserica sa pozam. Pleaca parintele la treaba lui, plecam si noi dupa el 🙂 Foarte frumos gestul parintelui dar nu suntem genul… Cred ca daca era vreo strada prin apropiere adica sa fi fost nevoit sa ocolim cu 100 km, pe acolo as fi luat-o :))) Noroc ca nu ne-am mai intersectat cu parintele… Dansul, om fain, dar nu ai cu cine… 🙂 Post nu tinusem si ochii ne mai fugeau dupa localnice, asa ca…

Doi kilometri pana la Baltita, biserica de aici mi-o semnalase candva Madalin Focsa.

Trecand din nou Cricovul Dulce.

Biserica din Baltita

Traversam micul sat Baltita si ne deplasam spre Postarnacu pentru a intersecta DN 1. Iesim in acesta, vazand ca spre Bucuresti sunt 48 km si pana la Ploiesti 22 km.

Acelasi Cricov

Aceeasi Prahova

„Vechituri”

O troita inchinata eroilor din WW2

Sergentul Herea a murit la Kerci, Rotaru Dumitru la Cotul Donului…

Ne indreptam spre Targsoru Vechi, la Manastirea Turnu:

Biserica in Targsorul Vechi

Ajungem si la Manastirea Turnu.

Cetatea Targsor este semnalata pentru prima oara in vremea lui Mircea cel Batran. Aceasta nu inseamna ca de atunci exista locuire umana in zona ci, pur si simplu, atunci se scrie intr-un act de existenta acesteia. Biserica din cetate a fost ridicata de catre Vlad Tepes in anul 1461. Ulterior, si alti domnitori si-au adus contributia la dezvoltarea zonei.

La portile Manastirii

Biserica

De aici se poate cumpara renumita miere „Turnu”.

Piatra de mormant a postelnicului Neagu, tatal sotiei lui Constantin Brancoveanu.

Io Antonie Voievod Domn al Tarii Romanesti Tarsor

Racla cu moaste

Plecam, mai departe, spre Strejnic. Oprire in locul in care a fost asasinat Nicolae Iorga:

Langa troita a aparut si un mic tablou cu o fata, dupa trasaturile chipului, e posibil sa fie vreo stranepoata a istoricului.

Mai este un tablou in care apare un preot intr-o biserica.

De la troita, pornim pe ruta Ploiesti (Soseaua Vestului) pe directia Paulesti – Baicoi.

Ploiesti

Paulesti

Mai pozam ba o biserica, ba un monument, traversam lungul oras Baicoi, intram in Urleta-Banesti si urcam in Campina, pentru shaorme…

In Campina, privind spre Centrul National de Informare Turistica 🙂

Pe langa Primarie, apoi dreapta si coborare la gara. Peste 20 minute venea trenul. In tren, intalnim un baiat cu fractura de clavicula, cazuse pe DN 1, pe langa Ploiesti. Ne-a povestit intamplarea un timp… apoi l-am lasat in pace sa se odihneasca. Pentru biciclete a fost zi perfecta…daca era cald nu faceam traseul decat pana la Ploiesti. Pe la Breaza se vedea ca incepuse ploua…

Vreo 100 de kilometri si in aceasta zi…

Peisaje din zona Bobolia

De cand am fost acum niste zile, prin zona respectiva…

Pentru ca am aflat de niste colectii particulare unele vechi si de 150 de ani, pentru ca trebuie largit contextul. Inainte, invatai dintr-un manual, ce info se asezau in acel manual. Acum, pe masura ce cauti, descoperi multe alte info necuprinse in manuale, nici de profesori stiute, punctate cu noroc ici-colo, ca simple note de subsol, in carti mai vechi. Asa, afli de descoperiri in Valea Prahovei despre care nu s-a mai vorbit de aproape un secol… Mai ziceam eu, ca dupa mai bine de jumatate de secol, am fost primul dintre cei de pe Valea Prahovei, care a vazut si pus mana pe topoarele de bronz de la Sinaia, vechi de mai bine de 3000 de ani. Bine, mai exista si un al doilea, si cam atat…

Ei bine, sunt pe urmele a ceva mai vechi de atunci.

Asadar, caut locuri si oameni, culeg noutati despre monumente si biserici, utile in niste lucrari si proiecte, descopar zone noi, invat vechile drumuri, trec liber pe oriunde pe bicicleta unde simti totul altfel, fac poze diverse, mai adun si fructe de padure, cumpar amintiri si trimit amintiri, e si plimbare dar sunt si momente hilare… nu simti oboseala printre atatea lucruri, vii si cu tot felul de idei/initiative. Mai iese si un articol interesant…

Prahova la Bobolia

Bucegii

Biserica din Slobozia-Campina

Ispite… si concretizate

O egreta mica

„Se privea” in oglinda apei

Undeva, pe un deal, sunt niste case, fost catun in care acum mult timp, locuia o femeie care stia descantece etc.

Daca mi-as fi propus sau daca mi-ar fi zis cineva de unde sa adun mure, nu m-as fi dus, considerand ca nu are rost sa pierd ziua in asemenea mod. Dar cand sunt in drumul tau… De cumparat, nu as fi cumparat :)) Asa ca, le luam cum se intampla… Cu coarnele dam o proba de sirop, ca sa stim pe viitor 🙂 Corcodusele si prunele se transforma intr-un suc hidratant pentru alte ture cu bicicleta, adica maine. Mure pentru spuma, pentru gem, mure pur si simplu de mancat…

(Continuare) Traseu cu bicicleta: Breaza – Adunati – Bezdead – Pucioasa – Doicesti – Manastirea Viforata – Manastirea Dealu – Razvad – Moreni – Filipestii de Padure – Floresti Prahova (Partea a II-a)

De la Manastirea Viforata am plecat pe la ora 12 spre Manastirea Dealu unde am ajuns cam in 30 minute.

Inainte spre Manastirea Dealu, principalul obiectiv al zilei. Dreapta, spre Ploiesti.

Urcusul spre locasul de cult are o lungime de 1,5 km 🙂 Dar nu este cine stie ce inclinatie…

Monumentul ofiterilor, profesorilor si elevilor din cadrul fostului colegiu militar „Nicolae Filipescu”, colegiu ce a fost stramutat dupa cutremurul din 1940, la Predeal.

Se spune ca traditia colegiului ar fi continuata de actualul colegiu militar din Breaza.

Biserica manastirii

Mici detalii

Aici se gaseste capul lui Mihai Viteazul.

In partea opusa se afla un sarcofag similar cu osemintele lui Radu cel Mare:

Mitropolitul Macarie, o figura legendara a Bisericii Ortodoxe Romane

Ne-am tot plimbat pe acolo, am vizitat si intrebat tot ce ni se parea interesant. Am intalnit si aici niste maici politicoase.

Acesta era un mare patriot, visa la tot felul, la inscaunare chiar s-a imbracat intr-un costum ca al lui Mihai Viteazul. Apoi s-a preocupat de refacerea Manastirii Dealu.

A donat chiar o icoana din marmura. La o privire mai atenta am observat ca s-a pus si pe el in icoana:

Din istoric…

Cruce daruita de Matei Basarab

Brusc, dupa atata pedalat prin istorie, orase si manastiri, o intoarcem ca la Ploiesti. Mergem sa mancam ceva. Si pe traseu ne mai oprisem noi dar nu cine stie ce. In timp ce urcam spre Manastirea Dealu, vazusem o unitate turistica interesanta. Stateai undeva la etaj si admirai Targovistea in zare. „Casa Noastra” parca se numea 🙂 Cat am umblam prin manastire, gandul deja prinsese radacini…

Unii parcheaza masinile, altii bicicletele 🙂 Urcam la etaj si dupa ora 14 ne-am gandit sa mai si plecam…

Partea cea mai demna de retinut este un enorm papanas:

Smantana si dulceata de calitate. Ca te mai duci pe ici, pe colo, parca la Buftea, si parca e mult diferit…

In sfarsit, o apucam spre casa, numai ca pana acasa, mai era…

Intai, oprire in Razvad, unde vad o cruce imensa:

Mai departe spre Gura Ocnitei:

Scurta oprire la intrare in Moreni:

Este municipiu…

Aduce putin cu „Soldatul” din Campina.

Prin dreptul Primariei, tragem la o terasa pentru racoritoare… Stam si pe acolo vreo 30 de minute.

Intram in judetul Prahova, pe care-l parasisem cu niste ore bune inainte. Acum era aproape ora 16.

Prahova la Floresti

Ora 17 ne gaseste la niste magazine situate pana in gara Floresti. Venisem mai devreme cu 2 ore 🙂 De la un supermarket facem cumparaturi pentru acasa, ca sa nu le mai facem la Busteni. Tot mai ramasese timp. Asa ca, sa mai mancam ceva :))) Am trecut de gara si ne-am dus la complexul acela din DN1, Paralela 45.

Vad ca au si pe Valea Doftanei, in zona Traisteni, o pensiune… Este in plan si ceva pe acolo.

Pana a venit trenul Regio Calatori ne-am odihnit si am ajuns acasa chiar bine. Cu amintiri, informatii noi, poze dar si arsi de soare 🙂

Ma mai gandisem la un traseu pentru candva, in viitor: sa atingem linia Dunarii intr-o zi, cu bicicletele, plecand din Busteni, fara tren evident. Si cu obiectivele de rigoare pe traseu, ca sa nu o dam in competitie, viteza sau sa fie drumul cu participanti la trafic…

Pe Prahova… in jos

Tot o sa merg pana la urma pe cursul raului Prahova, de la izvoare si pana la varsare 🙂 Chiar si pe bucati. Deja sunt trecut de jumatate. Mai merg la anul de 2-3 ori si gata si ideea aceasta…

Deci azi a fost pe Prahova in jos… dupa niste luni in care parca nu-i mai venea randul acestui traseu. Abia sambata la 11 noaptea am zis: „gata, plec maine, sigur!”. Din cauza aceasta, m-am trezit pe la ora 3 si nu am avut stare pana la 5 dimineata cand am inceput sa-mi pregatesc rucsacul deja facut 🙂 Cum ora s-a dat inapoi, am mai stat, nu stiu, am mancat ceva…

Traseul nu era chiar lung dar trebuia sa plec de dimineata ca sa prind la intors niste curse de microbuz. Am plecat din Busteni cu trenul, am ajuns in localitatea propusa, nu singur, cu un prieten si cu un copil dupa noi 🙂 Nu avea rost sa-l intreb daca e nebun, pentru ca instantaneu mi-am adus aminte ca nu l-am cunoscut niciodata sanatos.

In fine… o luam pe langa apa. Evident cu mai multe scopuri, sa intram prin localitati etc… o sa povestesc eu intr-o zi, mai detaliat.

Nu mergea chiar peste tot pe langa apa, am mai si ocolit.

Intr-un loc se amenaja albia raului.

Am mai trecut si prin sate…

Fructe de paducel

Fructe de porumbar

Grinzi aduse acum sute de ani de la o biserica de pe langa Campina.

Poveste…

Nu e nici bine, nici rau… e doar asa.

Cam asa, cand crezi ca sedinta foto s-a incheiat.