Traseu cu bicicleta: Busteni – Predeal – Sacele – Manastirea Bradet – Pasul Predelus – Traisteni – Tesila – Barajul Paltinu – Campina

Toate lucrurile se fac la timpul lor…

Am anuntat seara cativa prieteni de acest traseu dar fiind seara… unii au raspuns dupa ce am adormit eu si dimineata nu m-am mai uitat ce au spus. Asa ca am plecat cum ne-am nimerit, eu ultimul, cam ca de obicei.

Pe la 8:30 plecam din Busteni dar la Azuga ne oprim la o cafea. Dupa chestia asta, la care am stat vreo 15 minute, o pornim spre Predeal. Pana la intrare in judetul Brasov, drumul a fost foarte rau, s-a decopertat asfaltul si pe margine sunt o multime de denivelari. Daca mergeai prea tare si trageai de ghidon sa eviti o groapa sau un morman de asfalt riscai sa te acroseze vreo masina. Plus ca decopertarea nu a fost efectuata perfect si sunt colturi ascutite ramase, era aiurea sa facem vreo pana pe acolo.

Ne-am oprit putin la fosta Vama romaneasca din Predeal:

Cladirea fostei vami… in paragina, ca de altfel, mare parte din Predeal. Ultimele reportaje tv arata ce se intampla in aceasta statiune…

Apoi inca o oprire la monumentul poetului-erou Mihail Saulescu:

Postavaru… si am stabilit sa ne mai oprim la Dambul Morii. Oricum, traseul acesta Busteni-Brasov este ceva ce nici nu merita adus in discutie. E foarte usor sa ajungi cu bicicleta in 2 ore din Busteni la Brasov. Pe la 16 ani il facusem cu un Pegas si mi se paruse atunci o mare performanta.

La 10:30 eram prin Sacele, pozand o biserica:

Era si o sarbatoare a municipiului, se chema Santilia…

Traversam in cele din urma acest lung municipiu si ajungem langa barajul de Tarlung:

Cam intr-o ora eram pe aici… pentru ca mai pierdusem timpul printr-un supermarket.

Intram in localitatea Bradet si facem dreapta spre manastire.

Trei kilometri pana la manastire

De aici, de la Fortul Doftanei, se termina asfaltul. Mai departe, trebuie sa nu-ti pese de masina, daca e mica. De altfel, pana in Pasul Predelus si dincolo de acesta, nu prea ai ce cauta cu o masina mica. Nici cu jeep nu sunt sigur ca ajungi in Valea Doftanei.

Pana aici vedem o singura masina mica. Aceasta cu greu ocolea gropile si, totusi, pana la manastire mai e cum mai e. Mai departe sunt in multe zone drumuri paralele pe care localnicii merg cu caruta…

Biserica a fost sfintita in anul 2002.

Pe aici, am stat putin la povesti cu un parinte, cam uimit de traseul nostru, am vizitat ce erau pe acolo de vazut, ne-a binecuvantat… si plecam prin poieni de vis, cu animale la pascut, liniste totala…

Sunt vreo 3 locuri in care se gasesc diferite asezari.

Pe aici, drumul e foarte bun

Doftana transilvaneana

Penultima asezare… pe aici a trebuit sa alergam cativa caini de stana.

Foarte multi caini vagabonzi pe portiunea de drum dintre Tesila si Lunca Mare, deci dincolo de comuna Valea Doftanei. A trebuit sa mai cotonogim din ei ca sa nu fim noi muscati. Regula este asa, cand un caine se repede la o bicicleta, oprim toti si pornim in urmarirea cainelui/cainilor. Ca sa-i/le dam fault 🙂 Unii scapa cu fuga, altii pana fug incaseaza cate un sut, piatra, lemn, petarda, ce e la indemana.

Treaba se schimba pe munte, daca dai cu petarde iti asumi niste consecinte… cu ciobanii. Insa, daca umbli doar cu pacea la tine, stii cum e, nu esti capabil de razboi 🙂 Mai am un aparat cu ultrasunete dar unii caini cred ca sunt surzi :)), un prieten ceva neprobat cu electrosocuri. Intr-o seara, coboram cu masina, undeva pe la ora 19 pe DJ 713 si la o curba doua, mai jos de cabana Dichiu stateau in drum 5-6 caini de la stana din apropiere. Pai, treci tu asa cu pacea si cu iubirea de animale pe bicicleta, pe langa ei, sa vezi ce se intampla… Fara petarde sau fara plata tributului, adica mancarea din rucsaci data lor, stai pe acolo… astepti sa plece ei, sa-i cheme la stana… Din masina par a fi niste „bieti catelusi” care poate nu au ce sa manance :)) Vai, sa luam unul acasa…

Drumul pe portiunea finala, pana in Pas, are mai multe serpetine.

Bun, si ajungem noi unde drumul acceptabil se cam termina si vine o panta abrupta, de urcat pe langa bicicleta. Exact acolo, la curba, intr-un tarc erau puzderie de oi. Printre ele si pe langa tarc vreo 8-10 persoane, cam toti ciobani. Astia ar fi facut si vioara lui Strauss sa planga de ciuda la asemenea strigate. Ma si gandeam, pe vremuri, cand se alcatuia o armie din vreo cateva mii de astfel de oameni si plecau ei la razboi, pai astia cand incepeau sa zbiere, si dracii isi pierdeau incaltarile in timpul fugii. Ce mai, exista cate un Tarzan in fiecare cioban 🙂 Dar este si explicatia prin care 10.000 de romani invingeau 50.000 de turci. Pai cand apareau astia, primele randuri de soldati turci cu tot cu cai se speriau, se crea o invalmaseala, toti cu groaza in oase… si cand apareau mioriticii bateau la ei ca la fasole.

Pana la ciobani ne ia in primire un caine mare, seful haitei, care totusi mirosise el ca nu prea e bine sa se apropie. De sub masinile parcate ies altii, de pe la umbra unor molizi mai latrau cativa, in total cam vreo 10 caini. Un baiat mai tanar a strigat insa la caini si acestia si-au reluat locurile, ba chiar ne-a condus pana mai sus, povestindu-ne ca ei sunt de la stana din Paltinu si sunt acolo cu oile pentru un tratament. I-a speriat si pe ei pesta si alte boli cel mai probabil sadite artificial pe la noi. Ca in tara asta si straini si romani, fura cot la cot si tot bogata ramane 🙂

Cum strigatele ciobanilor in timpul muncii erau chiar hilare, urcam pe langa biciclete si radeam. Nu dupa mult timp, pe neasteptate, ne-a prins si pe noi virusul si ne-am apucat de zbierat ca ei prin padure, pana aproape de Pas, cand am intalnit un grup de turisti. Probabil acestia ne-au considerat avariati serios :))

In sfarsit, in Pasul Predelus, la ora 13:45. Aici a fost pichet de graniceri si punct vamal. In mod sigur, in vremurile acelea, drumul dintre Valea Doftanei prin acest pas si pana la Sacele, era in stare mai buna ca azi.

Pe unde este stalpul cu marcaj se merge spre Cheia. Se vede si drumul care coboara spre Valea Doftanei. Traseul spre Cheia vine dinspre Predeal, trece Valea Azugii, Vf. Paltinu… si dureaza cam 8-9 ore, pe jos evident.

Inca se resimteau influentele mioritice 🙂

Dupa popas, incepem coborarea fara sa ne gandim vreo clipa la drum. Dupa o curba, hop si surpriza:

Jumatate de kilometru numai asa era. Doar daca puneai putin piciorul, scapai in noroi dincolo de glezne. Evident se trasesera busteni…

Undeva mai jos, m-am oprit sa spal bicicleta, am un fix cu treaba asta. Ce daca sunt mai jos alte noroaie, o spal de cate ori cred, iar se murdareste, iar o spal. Cu ocazia asta, am vazut cum din cauza noroiului cuiva i-a sarit lantul. Am scapat insa de noroaie si am dat mai jos de tot felul de gropi. A mai venit si ploaia la un moment dat. Nu ne-a udat ca ne-am adapostit.

Drumul continua pe langa case, vile, pensiuni, risipite ici-colo. Multi turisti si sute de corturi pana la intrare in Traisteni. Ziceai ca e Valea Cerbului. Nu exista nici cea mai elementara amenajare a drumului catre aceste proprietati.

Izvor amenajat langa un loc de popas

Aici am spalat ultima oara bicicleta. Eu sunt si singurul care are aripi la bicicleta si singurul caruia nu i se pare fain sa vii murdar de noroi 🙂 Nu trebuie sa dovedesc nimic nimanui… trebuie sa fac traseul cum mi-am propus.

Mai erau doua ore de mers pe jos pana in Valea Doftanei, deci, atentie, drumul e destul de lung.

Intalnim si traseul care traverseaza muntii Baiului, iesind in centrul Busteniului, pe langa Castelul Cantacuzino. Mereu mi s-a parut un traseu nefericit, aiurea gandit. Dupa ce ai trecut muntii, si ai ajuns la drum, in Valea Doftanei, mai ai kilometri buni pana in localitate. Oricum, decenii la randul s-a trecut din Traisteni in Busteni dar nu pe aici. Stiu sigur pentru ca in Traisteni am o gramada de rude, evident toti ciobani :)) Un unchi cum cobora de pe munte, cum o punea de un copil si primavara ieseau acestia ca miei 🙂 Vreo 7 copii avea numai el. Plus copiii care acum sunt mari si au si ei copii…

Multe poieni pline de masini si de corturi

Si drumul pana in Traisteni se tot lungeste.

Am facut 2 ore pe coborare, din Pasul Predelus pana in Traisteni 🙂

La ruinele vechii biserici din Traisteni

Se spune ca biserica a fost construita prin anii 1830, ceea ce pare destul de evident. In sfarsit, dupa ani buni, acest monument istoric sau mai bine zis ce a ramas din el, a fost imprejmuit.

Langa biserica, probabil o fosta casa de preot.

Cruce de pomenire

Biserica noua, inceputa in 1926. Aici a inceput ploaia, din nou, dar statia de autobuz era in apropiere si am depasit lejer momentul.

Nicolae Milu, localnic si comandant al bricului Mircea

Primaria si bustul lui Ferdinand I

Am continuat spre Tesila, care impreuna cu Traisteni formeaza comuna Valea Doftanei.

Biserica din Tesila

Spre Campina

Cam de pe aici incepe lacul de la Paltinu

Loc de popas pe malul lacului, oameni, gratare, vaci…

La barajul Paltinu

Inghesuiala mare pe baraj, toata lumea sa faca poze. Cred ca 5% din cei care fac poze si citesc caracteristicile 🙂

Continuam spre Campina. Initial am vrut sa intram prin Brebu dar nu am gasit aderenti 🙂

Moara din Campina, cum se vine dinspre Valea Doftanei.

Ratacind pe la piata dupa shaorme…

Ideea este ca pe la 18:30 eram la gara Campina, asteptand trenul. Asadar, Busteni 8:30, Sacele 10:30, Pasul Predelus 13:45, Traisteni 15:45, Campina 18:30. Gara Campina

8 ore pe biciclete, 2 ore pentru poze si popasuri, cam 110 km.

Prin vaile de la Posada

Tot de curand, mergand pe un traseu mai putin circulat… vazusem o vale ce trecea pe deasupra unui fost tunel de cale ferata. Valea Seciului 🙂

Si am urcat pe acolo, am umblat pe drumuri forestiere, am traversat alte vai si am iesit pe la Valea Larga.

Fostul tunel

Valea si amenajari

Toate aceste lucrari au fost necesare ca sa nu se infiltreze apa in tunel, tunel care are niste povesti reale si de care am mai vorbit.

Dintr-un punct panoramic privim mai bine.

Lasam valea pentru o poteca de culme.

Un drum mai vechi pe care continuam intr-o liniste desavarsita.

Valea Magarului sau Valea Dracului 🙂

Pe drum pana la Valea Larga…

Traseul turistic: Busteni – Gura Diham – Diham militar – cabana Steaua – muntele Fitifoi – Trei Brazi – Predeal

Zi de week-end, traseu simplu, din Busteni la Predeal pe trasee turistice.

Vreo 4 ore de mers lejer.

O ora din Busteni pana la Gura Diham. O ora pana la releele de la Dihamul militar. Alta ora pana in traseul spre Trei Brazi. Si inca una pana la Trei Brazi.

Iar de la Trei Brazi mai faci o ora pana in Predeal, asta daca o iei pe jos.

Prima ora 🙂

Vedere spre Costila

Vedere spre Bucsoiu

Vedere spre Caraiman

In padurea de pe Diham

Traseul spre Dihamul militar

Stana din Saua Baiului… ce a mai ramas din ea.

Tot stana

Pe langa drum

Cabana Diham Phoenix

Cabana Steaua si mai departe: Postavarul si Piatra Mare

Ici-colo cate un turist sau un grup…

Marcajele turistice refacute in vara…

In traseul spre Trei Brazi, dupa ce am traversat drumul national ce leaga Rasnovul de Predeal. Sau „Soseaua Reginei” cum i s-a spus initial.

De la DN 73A mergi vreo 10 minute dupa care vine un urcus sanatos pe pantele Fitifoiului… de vreo 15-20 minute.

Cand traseul devine si mai lejer.

GEST Predeal

Biserica Fratilor Conventuali

Cabana noua si cabana veche de la Trei Brazi….

O fi murit de frig.

Si cam atat 🙂

Traseul turistic: Zarnesti – Fantana lui Botorog – Satul Magura – Biserica din Magura – Manastirea „Sf. Treime” din Pestera – Satul Pestera – Moieciu de Jos – Simon

Primul traseu mai serios din acest an. Nu stiu cum, dupa ce anul acesta a debutat atat de furtunos si nu cred ca am avut doua zile libere, in afara de aceasta de ieri, am reusit sa parcurg un traseu. Oricum, e prima zi din 2018 in care am fost liber, fara niciun program sau obligatie, de dimineata si pana seara 🙂

Traseul nu era pe Bucegi, ca am fost ierni la randul pe aici… Astfel ca, am zis sa propun un traseu din Zarnesti si pana in Magura, dus-intors. Am mai intrebat pe Alex Itu cam cat dureaza, m-am mai uitat pe harta. Bine, pe mine ma prindea un traseu din Zarnesti prin Magura-Pestera si iesire in Moieciu de Jos. Invers, nu mi se parea in regula 🙂 Cand am fost ultima oara la Moieciu, am vazut pe ce deal era cocotat satul Pestera… si pana acolo erau 7 km. Ca sa fie ok pentru toata lumea era mai bine sa venim dinspre Zarnesti. Numai ca, traseul avea vreo 18-20 km dupa calculele mele si pana ajungeam din Busteni, pana ne intorceam cu un autobuz la Brasov, parea cam lung pentru anotimpul din prezent.

Dupa programari, in sfarsit a venit si ziua de azi. Pentru mine, traseu turistic inseamna mult mers pe jos. Cand esti pe jos, altfel se simte lumea, imprejurimile, natura, tot ce vrei 🙂 In masina esti in cutie, te enervezi ca trebuie sa opresti des, trebuie sa fii atent la drum, la ceilalti soferi. Masina este buna ca te duce din punctul A in punctul B, dar te si conditioneaza. In special, trebuie sa te intorci sa o iei de unde ai lasat-o…

Din Busteni, luam trenul IR care este  aici aproape de ora 8 a.m. si, ca de obicei, trenul face aproape o ora pana la Brasov. E ceva incredibil cum un astfel de tren parcurge 40 de km in asemenea interval de timp. Merge ca un Regio. Pret bilet: 6,8 lei pentru ca este o oferta „Trenurile Zapezii”.

In Brasov, coboram si luam bilete la trenul spre Zarnesti, 4,4 lei/biletul. Trenul pleaca aproape de ora 9:30 si peste o jumatate de ora a ajuns in gara Zarnesti. Deci, de la ora 10 a inceput traseul propriu-zis. Trecem prin centrul orasului si o luam pe traseul de Maraton Piatra Craiului, spre Fantana lui Botorog.

Mersul trenurilor gara Zarnesti

Chiosc realizat de Administratia Parcului National Piatra Craiului

Cred ca este un indicator mai vechi, in teren marcajul era banda rosie.

Fantana lui Botorog

Iesim din padure si urmam forestierul… nu prea era nimeni 🙂 Mai sus ne-am dat seama de ce, oamenii de munte plecasera de dimineata in drumetii. Mai multe masini erau parcate la fantana lui Botorog, de unde poti alege drumul spre Prapastiile Zarnestilor, spre Magura, urca la cabana Curmatura sau merge spre Bran peste dealul Magura.

Urmam drumul spre Magura, un drum de pamant si pietris. Nasol ca in zilele noastre accesul spre unele localitati se mai face in felul acesta. Ne-am mai intalnit cu cateva persoane care coborau. Stiam ca din Zarnesti si pana in satul acesta sunt vreo 6 km.

Vremea era destul de rece, pe arbori statea zapada… ajungem insa si la primele constructii din Magura si destul de repede la o intersectie: inainte ajungeam la Moieciu de Jos dupa 6 km, la dreapta ajungeam la Manastirea „Sf. Treime” Pestera. Ne uitam la ceas si de la gara din Zarnesti pana aici, am facut o ora si 43 de minute. Daca o luam spre Moieciu parca se termina prea repede traseul. Hotaram sa nu mergem spre Moieciu pe acel drum, de care oricum nu stiam 🙂 In cele din urma tot pe acolo o luam :)) Pentru ca acolo era si biserica satului. O vazusem intr-o fotografie a lui Adrian Petrisor, intr-un calendar. Adrian Petrisor este un tip care face niste poze superbe… http://www.adrianpetrisor.ro/

Intersectie: cu sageata rosie drumul spre Moieciu, cu sageata verde spre satul Pestera si Manastirea „Sf. Treime”, apoi tot la Moieciu.

In vreo 10 minute ajungem si la biserica ridicata putin dupa anul 1900, ce are hramul „Adormirea Maicii Domnului”. In curte se afla si un monument ridicat in cinstea eroilor din Primul Razboi Mondial si vedem pe acestea 4-5 nume de Coltea. Dintr-un panou aflasem ca satul Magura s-a constituit ca asezare de sine-statatoare prin 1820. Ma intrebam unde oare o fi fost prima biserica…

Biserica din Magura

Ne intoarcem la intersectie stabilind din mers sa ajungem la acel schit sau manastire Pestera si de acolo sa vedem, sa calculam daca ne incadram sa ajungem totusi pe ruta Pestera la Moieciu, asa cum imi propusem pentru o zi de vara. Banuiala mi se confirma pe drum si anume ca acest schit nu este chiar in satul Pestera, ca te abati de la drumul spre sat si mergi pe o vale incolo…

Un cal si un magar sau doi cai 🙂 Mie mi se pare ca era magar cel din vale. „Pasteau”…

Ne apropiam de manastire.

Pe drumul cu gheata, destul de ingust, ajungem si la acest locas religios. Aici ne astepta o poveste frumoasa. O doamna avea grija pe acolo, ne-a spus ca terenul a fost al dumneaei si l-a donat pentru ridicarea bisericii. Pe teren se afla si casa ei batraneasca pe care a demolat-o, numai ca sa se ridice biserica. Evident, a pus la dispozitie gratuit acel teren…

Facem niste poze, mai stam la povesti, mai vine un grup… La plecare, d-na de la biserica, ne arata un drumeag care urca un deal si ajungea in drumul spre Pestera. Toata lumea e de acord sa o ia pe acolo, eu insa las grupul in pace si aleg alt traseu. Dinainte de a intra in biserica observasem o linie de inalta tensiune sus pe un deal, mi-am dat seama ca pe acolo este drumul spre Pestera, dar am ales alt traseu nu cel recomandat. Ca de obicei, mie mi s-a parut mai bun traseul ales de mine. Noi ne-am dus pe un drum de pamant in stanga, ce urca in serpentine, ceilalti pe un drumeag si apoi au luat pieptis dealul. Cum eu voiam sa nu ne obosim fiindca mai avea de mers si obosit nu te mai poti bucura de peisaj, am insistat sa mergem la stanga. A fost o idee buna pentru ca nu ne-am obosit inutil si am ajuns la 100 de metri in spatele grupului. Efortul a fost insa diferit. Ma si gandeam la vorbele lui Razvan, ce ar fi zis daca ar fi fost cu noi… „clar, te-ai menajat” :)) E vorba doar de faptul ca nu trebuie sa faci lucruri inutile cand sunt solutii 🙂

Cu sageata rosie drumul spre manastire. Ne-am intors de la manastire tot pe drum pana la intersectia cu drumul de pamant ce urca in serpentine, marcat in imagine cu sageata verde.

Pe poteca aceea, merg oamenii la casele lor 🙂 Ca sa-ti dai seama pe unde stau unii oameni… Noi eram deja pe varianta aleasa, drumul de pamant.

Manastirea Sf. Treime de la Pestera-Moieciu

Iesind la drum, vad departe, peste dealuri o alta biserica. Nu mi-am dat seama ca era de fapt biserica satului Pestera, pe langa care aveam sa trecem peste o ora si ceva…

Drumul spre Pestera dinspre Magura, dupa ce l-am intersectat urcand dealul la baza caruia este manastirea.

Din Zarnesti spre Magura si pana la hotelul Nobilis din satul Pestera, drumul este destul de greu. Destule masini am vazut cum atingeau cu scutul de sol. Trebuie sa vii pe aici cu un jeep sau cu atv, sa aloci mare atentie la drum… Nu stiu cum de nu au reusit de la Revolutie si pana azi sa faca macar rigole la drum.

Mai verificam pe telefon, pe harti, cum stam, pe unde suntem… si ajungem in varful altitudinal maxim al traseului nostru, adica la hotelul Nobilis. De aici, am dat numai de coborare aproape, pe asfalt, pana in Moieciu de Jos. Poezie! 🙂

Hotel Nobilis

Opinia mea este ca orice zona o cunosti simtind-o la pas. Pot spune asadar, ca eu care folosesc bicicleta mergand la peisaj, nu o sa merg prin aceste locuri. Sunt evident multe trasee de mountain-bike in aceasta zona, te bagi prin tot felul de rape, sunt indicatoare care arata aceste trasee (din pacate nu au si panouri care sa explice traseul, unde ajungi!) dar, daca mergi la plimbare, impingi serios la bicicleta pe drumuri de pamant. In satul Magura nu este asfalt, sunt multe gropi, urci bine… Iar daca ai de gand sa urci cu bicicleta dinspre Moieciu spre Pestera atunci, o faci doar pentru antrenament 🙂 De la hotelul Nobilis, daca ai avea bicicleta, ai cobori vreo 7 km fara sa dai la pedale, pana in Moieciu. Deci, in prima parte, dinspre Magura, urci obosit, in a doua te tot duci la vale si peisajul curge in viteza. Nu e de mine 🙂 Bine ca am fost. Tot citisem tot felul de ture cu bicicletele pe acolo, pareau faine. Acum imi dau seama ca e mult mai fain daca strabati pe jos aceste distante.

Trecem de caminul cultural din Pestera, de scoala, mai pozam peisaje, cate un monument si ajungem la biserica satului…

Pe drumul din dreapta, cu rosu, este o varianta alternativa la sosea. Evident o scurtatura pentru cei care merg pe jos sau cu bicicleta. Intersecteaza soseaua mult mai jos. Noi nu am stiut atunci si oricum am urmam doar soseaua cum ne propusesem.

Prapastiile Zarnestilor, o sa ajungem neaparat si acolo 🙂

Singura cruce veche din piatra pe care am vazut-o in zona Magura-Pestera. este inainte sa ajungi la biserica din satul Pestera.

Mioare intr-o curte invecinata cu biserica.

Coborand de la biserica, observam un teren plin cu mesteceni. Aici, observam „casuta cu povesti” 🙂

Acolo este casa oamenilor

Mic monument…

Tot coborand, ajungem si la monumentul principal al satului Pestera:

Monumentul ciobanului Ghicuta din satul Pestera

Monument realizat de Ion Duicu in anul 1970

Ne facem o imagine si unde ar fi celebra Pestera a Liliecilor unde s-au gasit urme de locuire umana tocmai din Paleolitic, dar ne propunem pentru la vara sa incercam o mica vizita. Observam ca nu este niciun indicator deci Administratia Parcului National Piatra Craiului, nu prea ar dori sa fie vizitata de prea multi… cred ca este o idee buna deocamdata 🙂 Cine stie ce specii valoroase de lilieci sunt pe acolo…

Aici o descriere: https://sites.google.com/site/romanianatura35/carpatii-meridionali/culoarul-rucar–bran/pestera-liliecilor-din-satul-pestera

Vedem putin din Bucegi

Spre iesirea din satul Pestera

Bucegii par ingropati sub zapezi vesnice

Cu un ochi la iarna de pe Bucegi si cu altul la primavara de langa noi 🙂

Moarte in timp

Ajungem din ce in ce mai aproape de Moieciu de Jos si la ora 16 si cateva minute eram la drumul national. Verificam la un magazin la cat trece autobuzul spre Brasov, aflam ca la 16:30, cumparam niste banane, cornuri si halvita si hai mai departe, in statie la Simon, ca sunt doar vreo 2 km. In 15 minute eram in statie. Vine si autobuzul, ne instalam cat mai bine, era si cald… Problema era ca din ce stiam, urma sa ne lase la autogara Bartolomeu din Brasov… si mai era ceva pana la gara, trebuia sa luam alt autobuz. Numai ca soferul a mers pana la gara, am mai stat vreo 20 de minute dupa tren si la ora 19 eram in Busteni.

La vara, trebuie repetat iar acest traseu…

Moieciu de Jos

Valea cu Calea, interesanta denumire

Satul Magura ar fi fost atestat pe la 1657… asta inseamna doar mentiunea documentara, ca oamenii pe acolo cine stie de cand traiau…

Traseul l-am parcurs in circa 6 ore.

Stiri si imagini

Peste exact 2 luni de zile vom sti cine este Primarul Orasului Busteni. Pe 11 iunie vor fi alegeri deoarece… fostul primar este acum in Senatul Romaniei. Stim si primul candidat la functia de primar: consilierul local Mihai Totpal, presedintele P.E.R. Busteni.  In opinia mea, este optiunea secunda dupa cea a PSD-ului. Nu se stie deocamdata care este optiunea PSD, dar calculele arata ca nr. membrilor acestui partid a decis mereu alegerile. Cred ca d-l Mihai Totpal este o optiune buna pentru oras, in principal pentru ca este tanar si a aratat ca poate face niste lucruri.

Se voteaza doar primarul, nu si echipa de consilieri. Iar majoritatea in Consiliul Local, o are evident tot PSD-ul. Astfel ca, noul primar va fi… fie de la PSD, fie va trebui sa faca o alianta cu acest partid. Personal, as vrea ca actualul viceprimar, d-l Nae Savel, care are experienta in administratie, si totodata atributii de primar, sa duca toata treaba pana la capat. Ei au propria echipa, iar un razboi intre primar pe o parte si viceprimar plus consiliul local de cealalta parte, ar fi ultimul lucru de care are nevoie orasul. Peste 3 ani, oricine poate veni cu o echipa. Deoarece, ca sa faci ceva pentru oras ai nevoie de o echipa. Cred ca ar functiona si d-l Mihai Totpal primar si d-l Nae Savel viceprimar.

Ramane de vazut care va fi optiunea PSD.

Dupa cum multi au aflat, Salvamont Bran nu se va desfiinta:

Ieri au fost alegeri judetene la PNL si aflam ca primarul din Sinaia, d-l Vlad Oprea, a fost ales vicepresedinte.

Salvamontul din Dambovita a fost luat un pic la intrebari de d-l Vali Calcan proprietarul hotelului Pestera 🙂 Ei postasera ieri ceva cu vremea, aratau ca e frig si domnul respectiv admira peisajul cu soare la cativa metri de ei 🙂 Unii salvatori montani nu fac niste lucruri cu intentie rea, ci preiau din diferite surse starea vremii.

Cum toate echipele Salvamont din Bucegi au cont de Facebook, eu le-as face rugamintea ca la fiecare ora din zi sau macar la 2-3 ore, sa posteze cate o imagine cu cadrul natural din care sa reiasa starea vremii din acel moment. Plus viteza vantului, temperatura… Asemenea informatii ar fi deosebit de folositoare pentru turisti si s-ar incadra cu succes in activitatea de prevenire a accidentelor.

La articolul anterior, am niste comentarii nepublicate, pentru ca raspunsurile se gaseau in articol, ceea ce arata ca „specialistii” nu au citit tot, deci nu stau iar sa le scriu la fiecare in parte 🙂 Si, de asemenea, comentatori care ma lauda, zic si fac aprecieri. Desi vin de la niste nume in domeniu, nu le public, pentru ca nu doresc aprecieri. Multumesc tuturor pentru interes, dar aici comenteaza oameni simpli. Este super sa fii om simplu 🙂

Consider ca pe subiectul Posada, chiar sunt extrem de documentat si cand sunt atatea dovezi si lucrurile se leaga astfel, realitatea devine evidenta. Ca nu esti parte din ea si nu-ti convine, este pentru ca nu ai vrut si ai considerat ca doar tu ai prin lege nu stiu ce drepturi in a scrie istoria nationala. Deci daca nu e ca tine, altii nu conteaza 🙂

Statul nu a acordat dreptul de a sapa doar arheologilor. Si altii sapa dupa sare, petrol, pentru a ingropa conducte etc. Daca activitatea celor cu detectoare se considera ca distruge nu stiu ce, nu aparea o lege care sa o permita. Cata vreme nu se sapa in situri arheologice si se preda ce se gaseste conform legii, totul e cum trebuie. Descoperirile intamplatoare si valoarea celor descoperite sunt cu mult mai numeroase si mai mari decat cele realizate de cercetarea arheologica cunoscuta. Ceea ce in niciun caz nu inlocuieste acea cercetare si nici nu o va inlocui. Cumva, si detectoristi si arheologi ar trebui sa lucreze in comun. Nu vrajeala cu iti da nu stiu cine o recompensa si constati ca trebuie sa dai statul in judecata pentru ea, nu inscenari ca ai sapat si nu e voie si alte povesti. Ar trebui astia cu detectoarele sa infiinteze un sindicat, o asociatie ceva 🙂 Pentru ca daca te uiti in Repertoriul Arheologic National, sunt mii de situri arheologice care nici macar nu au fost cercetate cum trebuie. Iar in ritmul actual de lucru al specialistilor, ne vom scrie o istorie reala peste sute de ani 🙂

In noi sunt de fapt, cele mai mari comori 😉

Cireasa de pe tort este ca detectoristii fac descoperiri in cu totul alte locuri decat in situri arheologice. Va dati asadar seama cate se mai ascund in pamantul acestei tari. Imaginati-va ce s-ar intampla daca statul ar spune: de maine rugam detectoristii sa se organizeze in echipe de 5 persoane si sub indrumarea unui arheolog, sa ia siturile arheologice la rand. Fara sa se dea nicio recompensa, ci doar sa contribuie cu totii la aflarea adevarului istoric. Cred ca din atatea mii de locuri, ar iesi la iveala tot felul de tezaure si marturii cu o valoare inestimabila.

Ganditi-va ca plaja Marii Negre nu a fost cercetata niciodata cu detectorul pentru ca este interzis. Sa o iei de la granita cu Bulgaria pe langa fostele colonii grecesti, ce ar insemna? Sa iei toate cetatile de pe dealuri si munti. Datele principale despre un sit se cunosc, deci nu ai ce sa strici, dimpotriva, completezi. Pai numai la catalogare le va lua ani de zile specialistilor. Am auzit pe multi spunand ca mai bine sa ramana in pamant, sa aiba si generatiile viitoare 🙂 Nu pot sa cred ca nu reusim sa depasim barierele acestea stupide, comuniste, superstitiile si balcanismele.

Oare ar fi rau sa propun asta? Adica eu sa o prezint unor alesi si ei sa o duca mai departe?! Cine stie cum se aranjeaza lucrurile 🙂

Multi vad dar nu inteleg. Acolo este o padure ridicata peste aluviuni groase de cel putin un metru.

Drum candva pietruit, azi o simpla poteca folosita de animale. „Pavajul” se observa ca nu e din perioada regala.

Nu e drumul austriac cum am fost intrebat. Este un drum de acces realizat cel mai probabil intre 1950-1960.

Apropo de drumuri, sus, este un drum de exploatare care pare ca se opreste la acel peisaj superb. Dupa perdeaua de zade este golul alpin. Cred ca este o buna varianta de plimbare dupa prima zi de Paste.

Peisaj zic eu. Cand ma uit mai bine la pietrisul de prin jur vad un animal mort…

Ce naiba o fi, cu coada asa mica? 🙂 Labutele sunt asemanatoare cu jderul, nevastuica. O fi vreun pui de nevastuica, luat de ape. Si culoarea blanii e ciudata.

Cica… ce tot ma uit la toate prostiile si mortaciunile :)) De fel, sunt un om curios, imi place sa stiu cat mai multe.

De exemplu, un prieten bun… stie unde s-a prabusit un avion american in timpul celui De-Al Doilea Razboi Mondial. Bine, nu mai este nimic acolo dar as vrea sa pozez zona. E la noi, in judetul Prahova. Si ca sa nu-l stresez si mai mult, i-am zis ca-l ajut pe acolo la treaba, la ce vrea el, doar sa merg sa vad. La pas, am mai strabatut eu acea comuna :)) Dar el acolo a copilarit, e mult diferit asadar. Acum incerc sa fiu linistit, si sa nu-l intreb de prea multe ori cand mergem, adica sa nu-l stresez; ca sa nu-i para rau ca mi-a zis 🙂

Prin Dobrogea: La Plaja Corbu (III)

Mai aveam doua parti de prezentat, din expeditia cu copiii prin Dobrogea. Din Jurilovca am ajuns cu un microbuz in Constanta. De acolo, am ajuns relativ repede la Navodari, unde am facut aprovizionarea, era undeva in jurul orei 18. Stiam ca la ora 19 este un autobuz spre comuna Corbu, in zile de week-end si de sarbatori circula din ora in ora.

DSCF3335Ne-am plimbat un pic si prin Navodari

DSCF3338Apus la Plaja Corbu

Din comuna Corbu se face un drum de 4 km spre plaja. Cum este un du-te vino de masini, nu am asteptat mult si cineva ne-a dus pana pe plaja, unde avea si el cortul. Initial, am vrut sa instalam cortul tot acolo, dar cam sufla vantul si vedeam cum zgaltaia corturile. Si sa-ti faca in cap toata noaptea, parca nu e fain 🙂

Ma orientez un pic si gasesc un loc langa o salcie inalta de vreo 2,50 metri. Asa cortul nu mai era miscat de vant si aveam si umbra ziua. Dupa ce am instalat repede cortul, am mancat si ne-am culcat.

DSCF3352Dimineata pe plaja, de pe la ora 7

DSCF3359

Am vazut mai tarziu si intreaga zona cu corturi:

DSCF3348Eu nu stiu la ce plaja se refera astia la stiri, ca se intra cu masinile pe nisip, ca aici la Corbu este un sant lung, vedeti gramezile acelea de nisip… care impiedica acest lucru.

DSCF3370

DSCF3371

DSCF3377Soim

DSCF3384Drumul a fost facut de soldatii in termen

DSCF3385Spre unitatea militara

Tot vorbesc unii de plajele salbatice de la Corbu si Vadu. Nu prea e chiar asa. Adica Plaja Corbu este un fel de Valea Cerbului pentru Busteni. Doar ca e mai multa civilizatie pe Valea Cerbului.

Apoi, la sud de plaja Corbu este plaja Midia, cred ca acolo se ajunge cu masina pana la marginea apei. Mai la sud este Rafinaria Petromidia, deci nu cred ca poti ajunge pe Plaja Navodari. Uneori, noaptea, venea un miros puternic de produse petroliere. Nu stiu ce eliberau aia pe acolo. Ulterior, la cateva zile a si fost o explozie la rafinarie. Am vazut acasa, la stiri.

La nord de plaja Corbu este poligonul militar Capul Midia. Nu ai cum sa treci spre Vadu, pana la care ar fi vreo 7 km. Cei de la Armata au montat bariere si panouri pe care citesti: „Obiectiv Militar. Pericol de electrocutare si radiatii”. Chestiile acestea nu apar pe net, eu nu le-am vazut pe site-uri cu subiecte de genul „Corbu, Vadu”.

A doua zi am si fost sa vad cat de lung este poligonul. Mergi o ora intreaga pe langa gardul unitatii 🙂

DSCF3387Pe aici se trageau barcile spre apa

DSCF3391Celebra cazemata… cica le-ar fi facut nemtii in ultimul razboi. Bine, intre Corbu si Vadu, pe campuri, mai sunt destule.

DSCF3398

DSCF3402

DSCF3406

DSCF3411

DSCF3414

DSCF3415

DSCF3419

DSCF3425

DSCF3426

DSCF3430Drumul din comuna Corbu si plaja are o singura banda. Sunt facute tot felul de refugii ca sa-l lasi pe cel din fata sa treaca.

DSCF3438

DSCF3440La Corbu este superb, mult peste alte plaje romanesti. Insa parerea mea este ca aceasta plaja nici nu are ce cauta in Top 100. Unii au dat-o ca fiind in primele 10 din lume 🙂 Sunt sute de plaje cu mult mai frumoase decat aceasta, sa fim realisti. Probabil este o chestie de promovare, sa mintim un pic. Este tipic, asa intelegem sa facem turism!

DSCF3445

DSCF3447

DSCF3448

DSCF3450

DSCF3454

DSCF3464Spre rafinaria de la Capul Midia

DSCF3467Constanta in departare

DSCF3581Dimineata se vedea cel mai bine

DSCF3483

DSCF3505

DSCF3507

DSCF3526Cazemata in camp

DSCF3527Pe langa unitatea militara se mai impusca si pasari din ce se vede.

DSCF3546Intrare intr-o cazemata din zona Vadu

DSCF3539Dincolo de acest complex dezafectat este plaja Vadu

DSCF3559Privind la Luna

DSCF3560Tantarii stateau disperati pe la usa…

DSCF3563Rasarit

DSCF3579Ca in Triunghiul Bermudelor, filmul 🙂

DSCF3586

DSCF3596Cormorani

DSCF3605

DSCF3625

DSCF3632

DSCF3637Patria rapanelor sau rapanilor, cum se mai numesc melcii astia

DSCF3640Cormoranul mare… odihnindu-se pe plaja.

DSCF3652Nu stiu ce naiba era chestia asta ce plutea in larg… din care ieseau stalpi, si pe care stateau pasarile.

DSCF3661Un fel de… ne vedem la anul! 🙂

Traseu tematic: La „Athos-ul romanesc” – Asezarile rupestre de la Bozioru – Nucu – Alunis; Muzeul Chihlimbarului; Cascada Caşoca…

Prin luna mai, un prieten special dadea nastere unei idei de excursie in… „Ţara Luanei”. Cu timpul, s-a informat, a organizat totul, a stabilit data plecarii si am tinut legatura cei implicati, pana in ziua plecarii. Am stiut de la inceput ca voi merge, deci cu o luna inainte, i-am si zis! 🙂 Pentru ca stiam ca trebuie sa ajung acolo, sa nu pierd o ocazie unica. Ca unele lucruri ne sosesc in viata doar la un moment dat… le iei sau nu le iei, asa se pune problema. Este vorba de o constientizare a… timpului!

„La Curbura Buzaului se afla „Athos-ul romanesc”, un panteon natural si spiritual cu locuri mitice si mistice, in care, odata intrat simti fiorii primelor ceremonii arhaice” -din spusele celor care au cercetat. Ce mai spun cei care au scris despre aceasta zona?

DSCF9879

„Acest spatiu reprezinta vatra sihastriilor din muntii Buzaului, constituita se pare, pe un perimetru sacru geto-dac in care erau venerate soarele si apa – izvoare de viata si putere. Locul ascetilor geto-daci fiind luat mai tarziu de crestini, astfel ca manastirile ortodoxe aparute in sec. IV au preluat sihastriile geto-dacice, dobandind un rol important in procesul continuitatii vietii spirituale in acest spatiu.” – I. Mandricel, „Chemarea clopotelor scufundate”, pag. 40).

„Vestitul ansamblu sihastresc Alunis-Nucu-Ruginoasa reprezinta cel mai vechi centru calugaresc din Carpati” – Ioanichie Balan, „Vetre de sihastrie romaneasca”.

„Inchipuiti-va un stup de bisericute agatate de trupul muntelui, forfotind de rucodelii (corvoade), patruns de zumzetul cantarilor dar mai ales de sunetul toacelor si clopotelor, zdrobind marginile zilelor si noptile veacuri de-a randul” – Brosura „Vestigiile rupestre din muntii Buzaului” a Consiliului Judetean Buzau.

Oameni si oameni am pornit spre aceste locuri definitorii. Cum se face accesul? Venind dinspre Bucuresti, Valcea, Busteni am gasit numitor comun orasul Ploiesti apoi pe ruta: Valeni de Munte-Drajna de Sus-Posesti-Calvini-Cislau-Viperesti-Bozioru-Fisici-Nucu, intoarcere prin Alunis-Colti-Patarlagele…

Din comuna Bozioru, drumurile sunt vai si amar. Apar in cateva puncte de pe raza comunei, panouri de promovare a zonei cu asezari rupestre, unele asezari se spune ca dateaza inca din Paleolitic. Toate aceste asezari se mai numesc si Agatoane, termen generic care desemneaza biserici, chilii sau monumente de arta crestina sapate sau sculptate direct in piatra.

DSCF9873Harta agatoanelor din zona satului Nucu, o harta care circula si pe net… si care se afla si pe panouri, ultimul fiind in satul Nucu.

Pana in satul Nucu am mers de nu mai ajungeam, pe un drum ce greu poate fi numit cale de acces pentru masini. Ok, pana la urma si ajungem.

In Nucu si pe durata parcurgerii acestui traseu nu am vazut sa fie semnal la telefonia mobila.

Este foarte interesant ce a cuprins proiectul european care, chipurile, a pus in valoare acest loc, de la Nucu. Probabil s-au facut doar panouri, pentru ca in teren starea traseelor este una deosebit de proasta. Mai mult de atat pe o tablita metalica am citit ca un profesor si o mana de elevi au marcat aceasta zona, ici-colo. Sunt de parere ca vreo 4-6 persoane, pot marca intr-o singura zi, foarte bine, intreaga zona.

Deci traseele pe care le vedeti pe panou, au o valoare pur orientativa, nu va pot ajuta prea mult in teren. Traseul rosu este cel cu banda rosie si care inconjoara tot acest bazin al asezarilor rupestre… dar marcajul apare si acolo unde nu ar trebui sa fie. Traseul cu galben pe panou nici nu are echivalent in teren. Adica este o chestie asa, pur distinctiva, facuta doar pe panou. Probabil urma sa aiba banda galbena. Proiectul acesta s-a incheiat acum cativa ani. Dupa ce scriu articolul o sa fac o cerere sa vedem ce contine procesul verbal de incheiere a lucrarilor. Vad ca nimeni nu si-a pus problema pana acum.

Recomandarea este ca masinile, chiar si cele de teren, sa fie lasate, la ultima casa din Nucu:

DSCF9878Aici, la ultimul panou. Mai departe vine un drum de pamant, mocirlos, degradat total de explotarile forestiere si de animalele satenilor. Daca nu ai tractor, buldozer, nu e vorba ca nu ajungi, problema este ca nu prea mai poti nici sa te intorci… 🙂 Drumul este un dezastru.

Parcam, trecem un parau, inaintam prin noroaie, mai intram prin fanete, ne mai capteaza atentia cate un peisaj…

DSCF9886

DSCF9889Pini nascuti prin crapaturile stancilor masive

Trebuia sa ajungem in Poiana Cozanei si am ajuns in vreo 20 de minute:

DSCF9896

DSCF9893Poiana Cozanei

DSCF9894O mica bisericuta… cred este pusa asa, doar pentru decor.

Pana in poiana am auzit de un fel de cub de piatra, situat pe un varf in apropiere, care avea o poveste interesanta:

DSCF9897Cubul

DSCF9898Adica acolo situat

DSCF9904Bisericuta… pe aici umblam prin acea poiana incercand sa ajungem la obiective, conform unui plan… care nu se potrivea cu ce vazusem pe panou. Poiana are multe mlastini… dar ocolite este o placere sa te plimbi printre atatea plante.

Si incepem cautarile:

DSCF9912

DSCF9915Urcam putin de la panou si facem stanga, apoi un alt urcus de 2 minute si vedem scara de acces catre chilie.

DSCF9919

DSCF9924

DSCF9926Un buchet de garofite albe

DSCF9928

DSCF9932

DSCF9934

DSCF9937Fereastra

DSCF9940Din ce am observat noi, la intrare exista un fel de usa, peretii au fost „tapetati” cu lut, probabil sa retina caldura si a existat si o soba.

DSCF9942Fostul altar

DSCF9943

De la aceasta grota, langa care intalnim marcajele triunghi albastru si banda rosie, foarte probabil de la chilie incep, dupa cum reiese din teren… coboram pe unde am urcat in poiana.

Iesim langa o salcie ce seamana dupa mine, cu un porc spinos 🙂

DSCF9945

De retinut ca de la bisericuta din lemn, cum te uiti spre dreapta vezi 2 panouri: primul este despre Chilia lui Dionisie Torcatorul si al doilea, ceva mai in dreapta spune o poveste despre o grota denumita impropriu pestera:

DSCF9950Asa cum se vede mai jos, monumentul istoric este inchis datorita valorii mari a inscriptiilor.

Aici a existat schitul Fundul Pesterii sau Profiru, una dintre atestari fiind de pe la 1639. Inscriptiile insa sunt si din vremea geto-dacilor.

DSCF9951Un grilaj metalic protejeaza intrarea.

DSCF9953

DSCF9954

De la pestera inchisa te uiti la deal si vezi o panta destul de inclinata. Cu siguranta, multi nu mai urca pe acolo, pentru ca nu prea are logica, nu exista marcaj sau vreun indicator. Totusi, am urcat spre „Scaunele lui Negru Voda”, mai ales ca pe mine ma interesau foarte tare.

Dupa 5 minute de urcus sustinut ajungem la un panou:

DSCF9956

d1

DSCF9961

DSCF9962Scaunele la care nu se poate ajunge fara o coarda

Intre timp, profitand de un moment de ragaz, vazand si cubul de piatra printre frunze, undeva paralel cu mine, zic sa merg pana acolo. Trec muchia, intru pe valea de langa peretele stancos si incep sa urc. Dureaza ceva urcusul, ajung in creasta stancoasa…

DSCF9967

DSCF9969Pe creasta

DSCF9970Celebrul cub si o scara care nu suporta cel mai probabil mai mult de 100 kg.

Pe cub constat ca pot vorbi la telefon si ca este singurul loc de prin zona unde ai semnal.

DSCF9971Poiana Cozanei

DSCF9977

Nu am mai coborat pe unde am urcat, ci pe cealalta vale, de dincolo de creasta.

DSCF9980Intai vad o creasta cocosului

DSCF9981Apoi acestea si iar mai multe, incat am umplut o sacosa si o bucata uriasa, cea mai mare ciuperca creasta cocosului vazuta pana la acel moment, am tinut-o separat.

DSCF9982Vorba unui prieten: „e mult mai mare decat capul meu”. Si au mai ramas pe acel bustean circa 5kg.

DSCF9987Traseul spre cub

DSCF9988Prima sageata, cea de langa panou arata pe unde se urca la Chilia lui Dionisie, a doua, pe unde se urca la Fundul Pesterii si Scaunele lui Negru Voda. Revenim aproape de chilie, in traseul cu triunghi albastru.

Poteca urca prin poiana, trece de un crang de salcii batrane, urca un mic deal si ajungem tot in poiana dar pe un platou unde vedem doua stanci solitare. Facem dreapta inainte de ele, si vedem pe un copac triunghiul albastru. Cine nu este obisnuit cu muntele cat de cat, slabe sanse. Pe aici trebuiau niste stalpi metalici si o sageata metalica.

DSCF9995Urcam vreo 5 minute spre Bisericuta lui Iosif, un alt important vestigiu rupestru…

DSCF9998Am ajuns si aici, nu inainte de a scoate de sub pamant un ciob de oala de lut, destul de vechi.

In fata fostei biserici se afla un brad monumental, secular, cel mai probabil adus din alte parti si plantat. Aici a existat odinioara schitul Ioan Bogoslov, atestat la 1587. Evident vechimea acestui loc religios este mult mai mare.

DSCF9999Se spune ca acesta ar fi fost „ochiul care vede totul”.

Dupa cum observati sunt niste nise sapate in perete. Acelea sustineau un acoperis ce se prelungea mai multi metri catre exterior, unde astazi sunt copaci, fagi. Celelalte gauri, patrate, sustineau grinzile din lemn ale acoperisului.

DSCF0005

DSCF0006Chiar deasupra intrarii este acel peste de care se vorbeste in panou

DSCF0012Altarul

DSCF0018Peretele

DSCF0019Verticalitatea este impresionanta

DSCF0022Multiple inscriptii pe pereti, majoritatea pana in 1900

DSCF0029

DSCF0033Incepem sa urcam spre Agatonul Vechi si Agatonul Nou pe marcaj triunghi albastru. Conform panoului cu harta traseelor nu avea ce sa caute pe aici marcajul banda rosie. Acesta urca pe o alta varianta pana aproape de un lac, denumit Lacul Mistretilor. La acel lac trebuia pus un panou si sageti indicatoare.

Urcam o panta inclinata, se porneste o ploaie puternica, mergem prin ploaie cu pelerinele pe noi, poteca devine din ce in ce mai dificila, ca o silueta se vede undeva in stanga Agatonul Vechi, de fapt, urmele unui schi mai vechi… si ajungem la Agatonul Nou. Cum ploua torential nu mai scot aparatul foto ci pozez cu telefonul:

agaton

Din interior razbatea incredibil de frumos, glasul unui preot acompaniat de niste adolescenti. Aproape ca am uitat toti de ploaie. Probabil era un acatist al Sf. Agaton. Dar ne miscam si incepem coborarea putin ocolitor… ca panta cu traseul era plina de noroi. Trecem de Lacul Mistretilor, iesim din padure si ajungem la drumul de pamant care dupa ce ca era distrus si vai de el, acum era deja calamitat 🙂

drumDupa ce am framantat lut in picioare, cat pentru 10 sobe fiecare, coboram in tandem cu o cireada de vaci. Ele prin noroi, noi prin noroi. Acum, na, trebuie sa iei lucrurile cu calm si sa-ti vezi de treaba 🙂 La casele oamenilor ne-am curatat in paraul de acolo si am plecat spre Alunis.

Pe drumuri comunale am facut pana la pensiune… nu stiu, destul de mult 🙂 mai bine de o ora. Pana acolo am tot incercat sa-mi fixez toate informatiile si permanent m-am intrebat cum pot trai oamenii in zona asta. Este o splendida izolare, o liniste totala, o atmosfera coplesitoare. Nu sunt animale salbatice, nu vezi pasari, la Nucu sunt o mana de case ascunse de vegetatie interminabila, bagate toate intr-un fund de vale. Ori tragi lemne din padure, ori duci vacile la pascut. Alta activitate…

Ca incarcatura istorica, religioasa, zona este nemaipomenita. Accesul insa este jalnic. E bine sa stai prin astfel de locuri cateva zile, dar niciun animal salbatic sanatos nu cred ca vietuieste pe acolo 🙂 Am vazut o urma de la o caprioara… si mult mai departe niste urme de mistreti. Te uiti de acasa spre poieni situate pe versanti plini de vegetatie si mereu acelasi peisaj… Nimic! 🙂

Ma si gandeam: cine naiba sa marcheze trasee pe aici? 🙂 Sau daca te accidentezi cred ca o interventie se realizeaza de pe la 50 de km, din orasul Nehoiu. Nu are cine sa te ia de pe acolo… Salvamont, Jandarmerie Montana, deja vorbim de stiinta avansata 🙂

Bun, ajungem la pensiunea Nicoara din Alunis, comuna Colti. Luam camerele in primire, dusurile, masa… si filmul nu dureaza mai mult. Era o liniste atat de perfecta ca nu ai cum sa nu adormi. Mi-am dat seama ca nu am mai dormit de mult atat de bine. Ma trezesc pe la 6 dimineata, deschid geamul si vad ca rasare soarele:

DSCF0045

DSCF0049

De la geam se mai vedeau:

DSCF0041Peste drum o fosta sectie de votare

DSCF0042La dreapta, strada

DSCF0043La stanga, o parte din pensiune si intrarea in curtea bisericii din Alunis, functionala de pe la 1277.

Pensiunea Nicoara cred ca este si singura unitate de cazare din sat:

DSCF0046

DSCF0055

DSCF0057

DSCF0059Toate holurile au niste decoratiuni speciale… aici pare o vanatoare la care participa soldati austrieci. Tabloul este tesut de mana, nu este o pictura sau altceva.

DSCF0060

DSCF0078

DSCF0062

DSCF0065

DSCF0067Foarte scump 🙂

DSCF0070

Iesim un pic din pensiune in ideea de a merge la biserica din apropiere, pozez o cruce de piatra si se porneste iar ploaia.

DSCF0073In aceasta excursie am numarat 67 si de cruci din piatra, vazute de aproape sau din masina.

DSCF0081Pensiunea

DSCF0077Ploaia

In camera am stat mai mult in picioare… pentru ca de la atata liniste adormi imediat 🙂 Dupa ce am facut pozele la rasarit, am adormit iar. Si iar m-am trezit, si iar am adormit. Deci da-o incolo de treaba 🙂 Cred ca pe aici, o mare parte din timp il dormi. Pentru somn si odihna recomand zona! Masini nu prea sunt, tren nici atat, pasari nu canta, oamenii nu tipa ca nu sunt multi… e pace totala.

Cred ca daca as sta pe aici, dupa o luna vorbesc singur: „ce faci ba’ Adriane?”, „uite ma duc sa mai dorm!” 🙂 Aaa, si toate lumea merge in cizme. Recomand celor care merg prin zona sa aiba cizme. Cand voi mai merge imi iau cizme, nu ai ce face cu bocanci sau adidasi.

In sfarsit, se opreste ploaia dar luam totusi pelerinele…

DSCF0082Intrarea in curtea bisericii

DSCF0083

DSCF0088

DSCF0089

DSCF0090Biserica

DSCF0092Pana in biserica, o cruce si in spate ei o grota

Imagini din biserica:

DSCF0095Aici vedeti istoricul

DSCF0102

DSCF0103

DSCF0104Catapeteasma

DSCF0150

DSCF0152

DSCF0108Pisania

Icoanele importante sunt insa pe tabla pictata.

DSCF0109

DSCF0110Iosif cu Pruncul sau Sf. Anton cu Pruncul, nu stiu… nu am vazut pana acum o astfel de icoana in bisericile ortodoxe. Iosif cu Pruncul am vazut la catolici.

DSCF0154

DSCF0158Maica Domnului unde de obicei este Pantocratorul

DSCF0159

In dreapta bisericii este o alta chilie:

DSCF0112

DSCF0116In stanga se observa „patul” din piatra

DSCF0134

DSCF0136

Mai sus de grota aceasta mai vine inca una sapata in stanca:

DSCF0139

DSCF0140Aceste trei grote sunt in jurul bisericii si in ele locuiau vechii calugari

DSCF0142De mai sus, se vede satul Alunis, in dreapta cu acoperis verde… o parte din pensiune.

DSCF0143

DSCF0160

DSCF0166Crucea de pe biserica a fost smulsa sigur de un vant mai puternic. Nu o mai pune nimeni la loc.

DSCF0180

DSCF0119

DSCF0210

DSCF0127Prin nisa din dreapta se poate privi in altar

DSCF0130

DSCF0121

DSCF0126

DSCF0174

DSCF0192

DSCF0187

DSCF0200

DSCF0205

Si de aici ne-am intors la pensiune… nu inainte sa… Vad eu o stanca inalta cu steaguri pe ea si imi zic ca nu ar fi rau… pana acolo sa dau o fuga. Nu a mai fost insa ca la cubul de piatra. A fost mult mai dificil 🙂 Varful Zboiu parca se numeste… Nu mai postez ca lungesc mult articolul, mai revin eu cu completari. Dar daca ati vazut mocirle imense in care se balacesc mistretii ganditi-va ca e nimica toata. Practic a trebuit sa sar din curte in alta curte, pe drum nu se putea merge 🙂

DSCF0215

Pornim spre Muzeul Chihlimbarului unde o gasim pe celebra Diana Liana Gavrila… „mama” enigmelor si a asezarilor rupestre din Muntii Buzaului, cu carti scrise, tururi cu ghid, o enciclopedie. Stie tot! Eu am ascultat povestea chihlimbarului, cu pinul de acum 60 milioane de ani care azi este disparut si care secreta rasina, am intrebat ce ma interesa si discret am sters-o afara 🙂 Nu puteam asculta totul, desi era foarte interesant.

Pana la muzeu, vedeam mereu panouri cu acelasi continut:

DSCF0222Adica asa se numeste drumul, ca pe aici se duceau unii dupa chihlimbar. Nu este cine stie ce… este asa, ca sa stii pe unde esti 🙂

DSCF0219Muzeul se afla la etaj, este compus din 3 camere mici dar este mare prin piesele unicat pe care le are. A fost inaugurat la 14 iulie 1980 si este singurul de acest gen din tara.

DSCF0226

DSCF0227

Intrarea costa 6 lei/persoana. Camera din fata este cu chihlimbar, cea din stanga are unelte si fosile, cea din dreapta tot felul roci.

DSCF0237Coliere din chihlimbar

DSCF0236Am cerut detalii pentru ca am vazut undeva o descriere a unei descoperiri asemanatoare.

Ma strecor eu afara, nu inainte de a constata ca aveam pe casa o piatra usoara, neagra, gasita pe o vale din Bucegi… de fapt era un chihlimbar negru. Aveau una identica la muzeu… bine, un pic mai mica. Am vrut sa o postez dar nu mai stiu pe unde am pus-o. Trebuie neaparat o completare 🙂

DSCF0243Aici este o fosta mina… o doamna de pe acolo zicea de o exploatare a chihlimbarului, eu stiu… 🙂

DSCF0244Sunt si niste sine de trenulet… cine stie ce utilizare a fost. Mai trebuie citit.

Plecam si ne oprim in orasul Nehoiu. Centrul National de Informare si Promovare Turistica era deschis. Hop si noi sa vedem, daca ne-a scapat ceva… Ne scapase, dar era prin alta zona a judetului Buzau: chilia lui Ambrozie.

In interior o gasim pe Florina Fetic, foarte amabila, care ne-a trecut in revista tot judetul, toate imprejurimile. Ne-a pus la dispozitie harti, brosuri si ne-a raspuns la toate intrebarile. Cum aveau si un caiet de impresii, nu am ratat ocazia de a scrie primul. Mai ales ca acel viitor registru avea o imbracaminte dintr-o panza taraneasca, faina. Si era si ideea de a scrie primul, important este sa fii primul cand conteaza, filozofai eu 🙂

DSCF0253

Bineinteles ca am batut toba de drumurile comunale si de starea jalnica a traseelor de la Nucu…

DSCF0255O biserica in apropiere de centrul de informare…

Tot cu aceasta ocazie am gasit o harta detaliata a judetului Tulcea. Mai aveam eu ceva similar, dar asta era mult mai completa. Am programat de vreo 2 ani o excursie acolo de 2-3 zile. Pe bicicleta nu altfel, ca se simt altfel lucrurile, viata, de pe bicicleta. Pe distanta Tulcea-Constanta, 2 nopti pe la cate o pensiune, si stanga-dreapta catre diferite obiective.. Bine, distanta in linie dreapta o parcurgi intr-o zi lejer cu bicicleta, dar sunt multe abateri de la drum, tot felul de chestii de vazut. Treaba ar fi sa pun bicicleta intr-un Interregio pana la Tulcea…

Deci fain si profi la acel Centru. Ma uit mai bine si ce vad? O mapa cu Predealul 🙂 Imi zic: sa vezi ca a fost Catalin de la centrul din Predeal si aici 🙂 Intreb si gata, brusc a devenit lumea mica. Nu-l mai sunam pe Catalin, ramane sa vorbesc eu cu el… apoi plecam spre Siriu, la cascada Casoca. Nu auzisem de ea pana aici, dar organizatorul, facuse un plan superb.

Ajungem pe o ploaie torentiala ca in filme. Cascada fiind la 5 minute de masina, luam pelerinele si coboram sa o vedem.

casotaCascada… era urgie ce mai 🙂

Ma si gandeam sa vezi ce este pe drumul spre Brasov, pe la Intorsura Buzaului. Bine ca noi nu am luat-o pe acolo, ca acasa am vazut la tv o stire cu un utilaj ce intervenea sa curete drumul de aluviuni. Ne-am intors la Nehoiu, unde nu cazuse o picatura de ploaie, apoi Patarlagele-Valeni de Munte-Ploiesti… Pe drum, povesteam amuzati din intamplarile lui Alexandru Fosile, cu dormitul in biserica, de prin munti…

Mai este de povestit…