Traseu cu bicicleta: Breaza – Adunati – Bezdead – Pucioasa – Doicesti – Manastirea Viforata – Manastirea Dealu – Razvad – Moreni – Filipestii de Padure – Floresti Prahova (Partea I)

Mi-a luat vreo trei zile pana am gandit traseul acesta :)) Cum sa ajung la Manastirea Dealu intr-o zi si sa ma si intorc in aceeasi zi? Nu cu masina, ci ceva frumos.

Si m-am gandit asa: iau trenul de 6 dimineata in Busteni si cobor la Breaza. Ora 7 a.m. ma va prinde in centrul Brezei. De acolo pe drum judetean spre Ocina-Adunati-Costisata si coborare in Bezdead. Am mai fost pe acest drum cu masina si nu prea mi-a placut, ca fiind drum judetean nu era chiar ok. Am fost si cu bicicleta pana in Adunati si imi aduceam aminte de un urcus serios. Mai este unul de vreo 1,5 km spre Costisata.

Din Bezdead spre Pucioasa, unde trebuia sa intersectez DN 71, care leaga Sinaia de Targoviste. Continuare spre Doicesti, intrare prin Aninoasa ca sa nu stau in zgomotul de pe DN 71. Viforata si apoi Dealu. Mie imi iesea ca am fi pe la orele 12-13 la Manastirea Dealu.

De la ultima manastire urma sa o luam spre Ploiesti o vreme pe DN 72, adica pana la Razvad. Dupa care pe drumuri judetene spre Moreni si Floresti la gara. Din Floresti sa luam trenul de ora 19 spre casa. Obligatoriu si la dus si la intorsc cu operatorul feroviar Regio Calatori pentru ca e vorba de atitudine si educatie. Evit pe cat posibil sa folosesc CFR-ul. Unele trenuri CFR nu au vagon de bicicleta, stai sa negociezi cu nasul. Plus ca bunul simt lipseste. Cu Regio Calatori nu am avut niciodata o problema. La CFR pun trei vagoane dupa locomotiva si sunt 2 controlori. Daca te sui dintr-o gara unde nu exista casa de bilete… si imediat ce te-ai urcat in tren, nu te-ai dus la controlori, iti vor taia bilet la pret dublu sau o dai la mica intelegere. La Regio Calatori te urci in tren, stai unde vrei, vine controlorul care e doar unul, si-ti taie bilet. Daca ai bicicleta, iti arata el vagonul special, iti mai deschide si usile. Vara, cand dau drumul la aer conditionat prin vagoanele CFR, sunt dese cazurile in care in sistem intra si aerul din toalete care, evident, se risipeste prin tot trenul. Daca vrei sa iei un tren CFR din Gara de Nord garantat ca stai 20-30 minute la coada. Cand te duci la orice alt operator, stai 5 minute cel mult.

Deci, fixez traseul si incep sa vorbesc despre el. Nu am auzit decat ca nu sunt sanatos 🙂 🙂 E mult pana se constientizeaza ca da, traseul poate fi parcurs intr-o zi, cu bicicleta, ca apoi… Nici nu merg cu oricine, pentru ca eu ma opresc cand vreau si unde vreau, deci nu as vrea sa supar pe cineva cu toanele mele. Stabilim ziua plecarii si, seara, nu stiu, parca imi venea mie sa renunt 🙂

Dar lucrurile se intampla cum stabilisem, ne urcam in tren, nu nimerim vagonul de biciclete si, la Sinaia, ne dam jos ca sa lasam bicicletele unde le este locul, in vagonul potrivit. Evident, cum ziceam mai sus, controlorul era deja la acel vagon si ne deschisese usile.  Coboram in Breaza, urcam in centru pe langa biciclete ca sa povestim mai bine traseul. Cand sa o luam spre Ocina, intalnim un grup de tineri cu berile in mana. Schimbam cateva vorbe cu ei, iar acestia se hotarasc sa plece acasa, spre Adunati pe jos. Ne oprim si ne uitam daca vorbesc serios. Cum vorbeau serios, ii credem mai nebuni ca noi. Pe la jumatatea drumului ne-a depasit un microbuz si cred ca i-a cules si pe ei 🙂

Iesim din Breaza

Aici realizam/contemplam cat de fain este cu bicicleta. Sa simti natura de dimineata, libertatea de a te opri oriunde, de a face ce vrei 🙂 Sa te suiere vantul, sa surprinzi live aspecte din viata de zi cu zi a unor oameni, sa treci prin comunitati, sa te arda soarele, sa tragi cand vrei pe dreapta sa culegi un fruct, sa iei o floare, sa cumperi ceva. Sa te poti aseza pe marginea drumului sa asculti sau sa te sui pe inaltimea din apropiere…

Peste pod

Cum arata…

Biserica din Adunati

Monumentul eroilor

Cruce de piatra… putini realizeaza ce inseamna aceste monumente pentru istoria si cultura noastra. Toate crucile de acest fel, seculare, ar trebui sa aiba un chiosc din lemn protector. Altfel, le distruge timpul. Partea buna este ca sunt in practica la un muzeu… loc in care invat sa fac o sumedenie de chestii faine.

In imagine, crucea nu pare chiar mare insa…

Iesim din Adunati si din judetul Prahova.

La Costisata

Am recunoscut din poze zona aceea. Se numea Malul de Rasuna 🙂

Ce-o rasuna, nu stiu, dar na…

Primaria comunei Bezdead

Biserica, una din ele.

Turele pe bicicleta sunt in fapt, excursii tematice, de atingere a unor obiective turistice-istorice-culturale-religioase. Nu merg nicaieri doar sa misc bicicleta ca la un concurs 🙂  Nici nu pot detalia foarte multe. Urmaresc diferite piste. Ca exemplu: la Adunati mai trebuia sa ajung pentru a vedea unde se gasesc o parte din eroii Regimentului 47 Infanterie. Asa cum in urma cu o duminica, am fost pe Bucegi sa gasesc o parte din „urmele” Grupului de acoperire „Moroeni”, grup care facea legatura intre fortele romanesti din zona Bran cu cele din zona Vaii Prahovei. Acest grup avea vreo 2000 de oameni.

O casuta din povesti

Obiective in Bezdead, o comuna mare-mare 🙂

Pana la Pucioasa am trecut si pe langa Putul lui Stefan:

Scrie clar data…

Pe panou scria str. Florin Popescu 🙂 Astia or fi pus denumirea strazii dupa numele fostului presedinte al CJ Dambovita? Ar fi prea de tot :))

La 9:50 eram langa barajul de la Pucioasa.

La gara din Pucioasa

Asadar, 3 ore din Breaza pana la gara Pucioasa.

Mai departe, pe DN 71 spre Doicesti:

Nu stiam ce miroase asa…

In Aninoasa, o comuna ingrijita…

Intai la stanga, sa mergem la manastirea Viforata.

Cruce de piatra marcata ca monument istoric. Aceasta sta prin acele locuri din anul 1717. Pacat ca nu este acoperita, pentru a se pastra si mai mult in timp.

La manastire

Istoric

Asa ceva, de minim 200 de ani, il tii in muzeu… Cu siguranta, nu este inventariat ca obiect de patrimoniu :)))

Biserica manastirii

Se vede ca este manastire de maici.

Mormantul ieromonahului Macarie (1780-1836), „dascal de muzichie si portarie”.

Protopsaltul Macarie

Pe la 11:25 eram la manastirea Viforata. Aici am stat ceva timp…

Urmarea in articolul viitor.

Restaurarea bisericii fostului schit Lespezi

Eu o mai numesc si biserica spatarului Draghici Cantacuzino. Piatra de temelie a fost pusa in anul 1661.

Dupa vreo 14 ani de incercari, cei de la parohia schitului Lespezi, au reusit sa acceseze fonduri si sa porneasca acum, in primavara anului 2019, restaurarea monumentului istoric.

Trebuia sa trec si eu pe acolo ca sa vad zidurile originale si orice altceva…

Urcand spre fostul schit

Tencuiala celei mai vechi biserici din Valea Superioara a Prahovei a fost indepartata.

Trecem peste „valuare”

Prima impresie conteaza… dar nu mereu 🙂 Pe panou nu sunt trecute anumite date despre cine realizeaza restaurarea insa, in apropiere, gasim si ceva ce tine de o anumita „privire”. Crucea veche de la intrarea in curte a fost acoperita… ceea ce este foarte bine.

Biserica

Sus, pictura lui Parvu Mutu

Pot sta mult si bine sa privesc aceste ziduri 🙂

O poveste pe care nu am cum sa o ratez.

Voi mai reveni.

Se vedea o linie prin iarba… Ma uit putin surprins cat de mult a mers o cartita sau un soarece pe sub pamant.

Insa, era altceva…

Era de fapt o autostrada de furnici…

Prin Constanta… lacul Tabacariei

Pe la Constanta… intr-o dimineata am zis sa fac un tur de lac. De la hotel se vedea un lac 🙂 Era lacul Tabacariei…

Cu o zi inainte, desi ajunsesem pe la 17, am zis sa mergem si pe plaja, sa vedem marea. Nu va zic ce vant era…

A doua zi, am plecat pe la 8:20 si la 10:00 inconjurasem lacul… ca am stat la multe poze, la peisaje, la vorbe cu oamenii de pe acolo, biserica, pesti si pescari, multe altele…

lacul tabacariei 1 Plecare de la hotelul Ramada

lacul tabacariei 1b Spre desosebire de Valea Prahovei, aici e primavara.

lacul tabacariei 2a Si o biserica se vedea la orizont…

lacul tabacariei 2 De fapt, biserica are hramul Sf. Mc. Mina.

lacul tabacariei 3

lacul tabacariei 4

lacul tabacariei 6 Pavilionul expozitional

lacul tabacariei 7

A prins un pestisor.

lacul tabacariei 8

lacul tabacariei 9

lacul tabacariei 10

lacul tabacariei 11

lacul tabacariei 12

lacul tabacariei 12b

lacul tabacariei 14.JPG

lacul tabacariei 15

lacul tabacariei 16

lacul tabacariei 17

lacul tabacariei 18 Monument realizat de niste japonezi prin anii ’70, pe cand orasul lor s-a infratit cu Constanta.

lacul tabacariei 19 Inapoi la hotel. Pana acum cel mai frumos, mai calitativ, mai cum vrea fiecare… hotel de 4 stele din „gama Ramada”… mi se pare Ramada Nord din Bucuresti. Si nu doar… Ramada Nord isi merita fiecare stea. Nici Ramada Constanta nu sta rau, e cu mult mai bun decat cel din Brasov…

Traseu cu bicicleta: Schitul Balteni – Manastirea Tiganesti – Manastirea Snagov – Manastirea Caldarusani

Am facut-o si pe asta! 🙂

Intr-o duminica am fost la schitul Balteni iar peste inca o duminica deja „navigam” pe bicicleta prin zona fostilor codri ai Vlasiei.

Fac planul de excursie noaptea, ca atunci e timp, masor si tai de cateva ori. Oricum, perfect nu voi fi niciodata asa ca acolo unde tai stramb, sper sa mai completeze Cineva :))

Cu o zi inainte, adica sambata pe 16.02. imi suna telefonul intruna vizavi de excursia asta. In acea zi, am reusit performanta sa circul cu trenul ca niciodata. La 8 am luat un regio din Busteni spre Sinaia, de acolo m-am intors cu un IR la Predeal. Din Predeal alt tren de 14:30 la Brasov. Din Brasov  la Poiana Tapului pe la 17 si ceva. Apoi iar cu trenul de 19 la Busteni. Pe sosea nu se putea circula. Costuri la tren: 2 lei+5,5 lei+5,5 lei. La unele trenuri nu au venit controlorii.

La telefon, un prieten imi spunea ceva de o halba care e grea cand e goala si cand e plina trebuie ridicata cu ambele maini 🙂 Mi-am dat seama ca era in alt film. A doua zi, in tren, cand ne-am intalnit era cu bocancii, bicicleta cu roti groase si o haina de iarna. Zic si eu: „Ba’ tu ai crezut ca Snagovul este colea, dupa munte, in Valea Ialomitei?” ….Pentru ca o fi iarna aici dar dincolo de Comarnic vine primavara… In fine… plecam si ne intalnim toti in halta Scrovistea de unde o luam spre schitul Balteni:

Schitul Balteni, frumos loc

De aici, 4 km spre localitatea Peris, din care vreo 2km numai prin padure. Urmeaza inca vreo 4 km pana la Tancabesti unde lasam drumul judetean pentru DN 1. Aici poza la celebra troita:

Continuam si intram in Ciolpani si facem stanga pe drumul spre Manastirea Tiganesti:

Monumentul Eroilor din Ciolpani

Complexul manastiresc

Cateva pedale si am ajuns…

Ceasul nu mai functiona.

Heruvima Timaru

Mormantul acesteia

Monument funerar in spatele bisericii

Prin cimitir unde este si o biserica veche

Monument superb fara nume dar cu poza…

Cel ingropat

Picturi la biserica din cimitir

Monumentul care mi-a placut 🙂

Plecam spre DN1 directia localitatea Luparia… pe drum ne oprim la o biserica ridicata in jurul anului 1800:

Urmatoarea manastire era Snagov… din Luparia mai erau vreo 5 km:

Manastirea cum bine se stie, este pe o insula iar un pod leaga un mal de celalalt.

Palatul de la Snagov

Tot podul 🙂

In interior:

Cum arata biserica in urma cu 100 de ani.

Unde trebuia sa fie inmormantat Vlad Tepes.

Prin curte din nou

Parea taiat cu un instrument 🙂 Un os, pe acolo printre trandafiri.

Am plecat dupa o vreme si de la Snagov…

Prin Silistea:

Apoi comunele Gruiu-Lipia si la Manastirea Caldarusani:

La Manastirea Caldarusani

Aici sunt inmormantati 2 mitropoliti

Manastirea are si un muzeu impresionant:

Manastirea vazuta de departe 🙂

La intoarcere am ales ruta: Moara Vlasiei – Balotesti – Corbeanca – Buftea.

Am mai facut si cate o poza-doua pe traseu…

La pescuit

Asteptand trenul… dupa ce ne-am odihnit vreo ora la un restaurant in Buftea.

Traseul pe bicicleta a durat 8 ore. Probabil au fost circa 60-70 km.

Prin imprejurimile comunei Chiojdu

Intr-o zi, pe canicula, aproape am inconjurat vreo 3/4 din aceasta comuna superba 🙂 Un traseu de multe ore, am plecat dimineata si am fost preluati de o masina seara 🙂 … tocmai de pe la Bâsca Chiojdului.

Imaginile descriu povestea:

Prin livezi si poieni

Prunele din belsug la tot pasul, ne-au salvat de la deshidratare.

Si merele…

Ce poezie traieste omul acela acolo 🙂

Drumul ce se vede in imagine, vine de la Starchiojd la Chiojdu, localitatea din dreapta. Acolo, in muchia dealului este granita intre judetele Prahova si Buzau.

Tot Chiojdu, continuare spre dreapta

Printre stanci si o padure de mesteceni

O ciuperca gigantica

Vedere spre comuna

Alta lume, plantata

Pe aici locurile se numesc generic: Roma.

Loc de jertfa

De unde trageau… ai nostri!

De pe acolo am coborat.

Oameni la fân

Zici ca e pisica din filmul „Demoni printre noi”.

Casa cu blazoane in centru

De data aceasta, privim Chiojdu de langa granita dintre judete.

Ce minunatie… ce frumoase locuri mai sunt in tara asta.

Cand te afli prin astfel de zone, intelegi de ce mureau unii pentru astfel de locuri. Aici le erau casele, visele, stramosii si nu ai cum sa renunti la asa ceva. Si daca mureau, isi pierdeau doar viata, ei tot in acest pamant ramaneau…

Placerea urcusului prin peisaj

Intre Chiojdu si Starchiojd, un tinut nemuritor

Cum de nu am observat-o? M-am intors la ea… fiindca este un martor al istoriei acestor locuri. As vrea sa spun ca dupa 19 ani mi-am indeplinit un vis… nu am renuntat nicicand la el; dar, acesta si altele in urmatoarea perioada…

Biserica din Chiojdu

La trovanti

In coborare

Final de excursie, spatiu de depozitat amintiri…

Multumesc! 🙂

Traseul turistic: Azuga – Clabucetul Taurului – Cabana Garbova – Predeal

Plecare din Busteni pe la sfarsit de aprilie, dupa ora 10. Ca sa ajung la ora 17 in Predeal.

Cum aveam o idee mai veche, sa pozez o confluenta a unui parau cu Prahova, langa care tineam minte ca este o cruce, sa fac si niste poze prin zona aceea, am plecat in acest traseu… din Busteni. Adica sa intru in zona Prahovei de pe undeva din zona stadionului si sa ies pe la intrare in Azuga sau mai departe…

Surpriza insa, busteanul cazut peste rau de cativa ani si care era un punte sigura… fusese luat de ape. Cel mai probabil primavara aceasta. Asa ca am ocolit ceva, noroc ca alocasem mai mult timp excursiei.

In fine, trec apa 🙂

Confluenta cu Valea Fetei. Pe cruce scrie: „Preda Laurentiu Ioan Matei, n.01.11.1946, m.04.01.2009”.  Curios cum a murit acolo. Mi-aduc aminte si ca la liceu aveam un profesor de Turism care il chema tot Preda Laurentiu si care isi luase viata undeva dupa anul 2000. Dar parca profesorul nostru era mult mai tanar.

Am facut niste poze, la padure, cruce, rau, confluenta si pietre:

O bucata de sticla de pe cand Azuga avea o astfel de fabrica. Era cam la 3-4 kg. Acasa il intreb pe d-l Razvan Neagoe despre „istoricul” ei si aflu ca provine de la cuptoarele de sticla ale fabricii, ca acestea se curatau la 10 ani…

Un fel de geoda, cine stie de unde mai venea si asta… plus niste ciment amestecat cu cioburi de caramida. Nu am mai vazut pana acum asa ceva. In loc de balastru s-au folosit cioburi de caramida.

Inca o bucata din cioburi de caramida si ciment plus o scoica. Nu ne-am lamurit daca scoica e de pe aici sau o fi aruncat-o cineva care a adus-o de la mare…

O iau pe o poteca de mistreti sa ies intr-un drum forestier ca sa mai ajung si la iesirea din Azuga spre Predeal, ca de acolo incepe traseul spre Predeal peste Clabucetul Taurului.

Poteca mistretilor

Si merg pana ajung aici:

Urmele unei constructii mai vechi. De nu are zidul asta 100 de ani minim… O sa vin la toamna sa vad mai bine terenul.

Din drumul forestier ies pe la niste case, apoi la sosea, trec de gara, o iau printre blocuri, traversez DN1 si intru in traseul marcat cu triunghi albatru:

Am pozat indicatorul ca urma sa scriu articolul de fata altfel… timpii sunt la latitudinea fiecaruia.

Pe aici m-am intalnit cu niste bunici si un nepotel, cred ca veneau de la cabana Garbova.

Dincolo de jumatatea traseului spre Clabucetul Taurului, care e „un fel de deal care are in varf o poiana impadurita pe laturi de padure” :)) vine si urcusul serios. Vreo 30 minute urci.

Iesirea din padure, varful in fata

Folositor si zoom-ul, ca de la distanta pareau bureti negri 🙂

Mod de rupere 🙂

Am parasit poteca marcata pentru a urca pe varf.

Munti din bazinul Azugii

Tot ai Azugii… ma interesa culmea asta pentru un viitor traseu prin august-septembrie. O trecere din Busteni-Azuga-linia muntilor din bazinul Azugii-Pasul Predelus-Pasul Bratocea-Ciucas-Tabla Butii-Lacul Vulturilor-Vama Buzaului, vreo 3 zile cu mai multe persoane.

Traseul Sacele-Pasul Predelus-Predeal de care mai scriam, l-am parcurs intre timp cu Iulian Coserea, o sa revin cu descrierea. Frumos si salbatic traseul, o adevarata aventura.

Aici e varful acestui Clabucet.

De pe varf se coboara spre cabana Garbova, care nu se vede fiind ascunsa de deal. Nici nu mai stiu de cate ori am facut acest traseu… E poezie, in loc sa mergi pe strada o iei pe aici 🙂

Stana de pe Clabucetul Azugii

Vedere spre muntele Piatra Mare, prin poiana aceea verde e si traseul spre Tamina.

Cabana Garbova si cativa turisti

Fosta cabana Clabucet Plecare distrusa de un incendiu. Multi turisti intre Garbova-partiile de schi ale Predealului si Predeal. In principal, acestia se plimbau. Cand am ajuns la telescaun pe la ora 15 si ceva, acesta era inchis… oamenii coborau deci pe jos. Mai era cate o terasa deschisa pe la baza partiei.

O parte din Predeal

Hotelul Carmen

Se mai vad Primaria, Biserica, gara, hotelul Orizont

La coborare poti alege ce partie vrei 🙂 Traseul turistic continua insa pe la marginea partiei Clabucet, dar mi s-a parut mai direct, si din cauza timpului, sa cobor pe partia Subteleferic. Cred ca in 15-20 minute eram in oras.

Traseul poate fi parcurs din Azuga la Predeal intr-un interval de 5 ore, fara graba, cu popas de masa pe Clabucetul Taurului sau la cabana Garbova. Mergi lejer in 2 1/2 ore pana la varf sau Garbova, mai stai pe acolo o ora si mai pui 1 1/2 ore pana in Predeal. Altfel, daca mergi mai repede esti de la Garbova in Predeal intr-o ora 🙂

Traseul turistic: Moroieni – catun Muscel – Talea – drum forestier Valea Beliei – Ghiosesti – Comarnic (gara)

Revin cu continuarea articolului din 11.04.2018, acesta: https://buceginatura2000.wordpress.com/2018/04/11/din-comuna-moroieni-spre-catunul-muscel-pe-un-drum-al-troitelor/

Intr-o zi, am sa zic ca am facut cam tot ce mi-am propus. Cat timp vrei, astepti, se poate intampla. Voiam sa ajung in catunul Muscel si de acolo pana la Talea in jud. Prahova. Traseul acesta poate fi considerat o drumetie de incepatori. Ma refer la traseul ce pleaca din Moroieni, ajunge la Muscel si apoi urca putin si coboara la Talea. Ca traseul descris de mine mai jos… este asa, un pic mai complicat.

Desi poate fi parcurs pe bicicleta, nu am de gand sa-l parcurg vreodata. Nu mi se pare fain de pedalat. Talea si Muscel sunt la o aruncatura de bat una de alta. Cea mai pitoreasca portiune este aceea cuprinsa intre cele doua localitati, sa fie cativa kilometri, 3-4…

Din Muscel poti iesi spre Talea pe un drum de pamant si ajungi intr-o culme sau pe o poteca mai lata facuta de animale, tot acolo ajungi. Noi am urcat de-a dreptul prin padure ca sa nu ne murdarim de noroi. De regula, nu fac lucruri inutile, sa ma aflu in treaba. Trebuie sa existe o logica, o ratiune in orice facem. Am iesit intr-un peisaj de poveste, intr-o liniste totala, aproape de niste transee din WW1. Mai jos de noi trecea un calaret-cioban ce se incadra perfect in peisaj. Nu va imaginati ce frumoasa poate fi o astfel de scena 🙂 Intr-un decor de vis ceva il tranzita si nici copitele calului nu se auzeau… Savuram un cozonac exceptional si priveam fara sa zicem nimic. Poezie, tata! :))

Deci, si cozonacul era de poveste. Acum inteleg de ce unii barbatii le mananca zilele unor femei. Nu ca invers nu ar fi la fel, numai ca universurile si abordarile difera. Pai.. cand te obisnuieste cu anumite treburi, nu o mai lasi sa scape 🙂 Barbatii, in general, sunt niste profitori de ocazie. Daca femeia le spala, ii hraneste etc, e sclava perfecta. Prea putine femei se prind de faza asta si isi traiesc „visele” de familie, se amagesc… pe cand specia cealalta gandeste cu stomacul etc, ii mai aduce cate o floare ca el crede ca ea e cu capul si daca alti barbati duc flori, face si el la fel 🙂 Nici in cel mai negru cosmar nu exista o doza de romantism, interesul e cu totul altul, sa tina de rutina. De exemplu, cozonacul de mai sus. Cine iti mai face tie un astfel de cozonac? Poti sa cauti oriunde pe piata, nu poate fi egalat. Si atunci… o tine la pressing permanent 🙂

Pe culme, prin poieni

Cred ca acel calaret avea vreo stana pe aici.

Asta e pentru cine e atent. Absolut superba, Mantuitorul sculptat pe ea… nu stiu povestea crucii, vechimea e de minim 100 de ani.

Pe spate, este Maica Domnului sau vreun sfant.

Se vad Leoata, cariera de la Lespezi, Podul cu Flori, Dichiu…

Pe acolo trece drumul spre Talea, Talea fiind dupa deal. Noi, ca sa vedem peisajul de ansamblu si sa coboram in Valea Beliei, am tinut linia culmei.

Pe acolo, pe la acele ruine trebuia sa coboram in Ghiosesti, cartier al orasului Comarnic. Cartierul acesta apare de-a lungul secolelor pe unele harti ba Turda, ba Bratieni. Nu s-au facut cercetari pentru a se afla mai multe. Cred ca este cel mai mare cartier al Comarnicului.

Langa Talea, am facut stanga si am coborat prin taierile acestea, in care traieste foarte bine cerbul. De exemplu, in Bucegi-Abruptul Prahovean, nu prea se dezvolta bine aceasta specie, pentru ca nu sunt taieri la ras. Nici mai mari si nici mai mici. Cerbul o mai duce bine pe Muchia Lunga, unde are poieni. Dar cum acestea au fost impadurite si toata lumea zice ca e perfect, peste niste ani, nu vor mai fi poieni pe Muchia Lunga. Se aude ca mai scot din puietii plantati cei care trec pe acolo dar cum s-au plantat cu miile, nu cred ca se cunoaste.

Coboram o vreme prin poieni si padure pana la drumul forestier din bazinul Vaii Belia.

Releul Costila si Crucea de pe Caraiman

Popas la un loc amenajat in principal pentru cei de la padure. Cand noi am mers, nu lucra nimeni si a fost perfect. Nici zgomot, nici santuri pe drum…

Apă de bârâu… cum zicea un rrom odata :))

Leurda… spatii intregi 🙂

Leurda din nou, cam departe de casele oamenilor.

Nu e drumul nostru, urmatoarea culme…

O sacosa de urzici de padure… pe acestea nu le-am ratat, erau prea atractive. Stranse cu mainile goale, cum ne invatau altii mai demult. Atunci culegeam pentru ei, ca doar asa ne luau in excursii. Nu prea ne convenea dar macar ne disciplinau un pic. Adica pe moment. Inainte de toate, e bine sa faci ce crezi tu ca e bine. Si daca esti convins ca stapanesti datele problemei e perfect! 🙂

Am trecut pe langa un fel de canton. Pe aici nu era nimeni, un caine macar. Anterior, aparusera de nicaieri niste javre puse pe scandal. I-am alergat cu bolovani de era sa uitam unde ne-am lasat rucsacii 🙂 Vazusem acum peste 10 ani, o ciudatenie la un cunoscut, o bricheta legata la un fel de spray si expulza un jet de flacari. Cred ca ar fi interesanta o jucarie din asta, sa parlesti un caine ciobanesc sau hoinar cand se apropie. Il lasi sa vina si apoi te uiti cum fuge parlit 🙂 Bine, de petarda nu am vazut pana acum niciun caine care sa nu fuga.

In sfarsit la ruine dupa vreo 2 ore. De acolo, de sus, veneam.

Investitia a fost abandonata de ani buni. Proprietarul o fi si el in Costa Rica. Ba’, nu-i rau, dai o lovitura din asta si apoi stai la soare si razi de prosti. Eficienta sistemului este pana la cei care traiesc din salarii. Mai departe, nu ai treaba, un pic de atentie, prietenii potriviti… Te „refugiezi politic” si construiesti povesti despre state paralele.

Parca… dupa anii 1990, pleca unul pe afara, apoi isi chema contaranii… se spunea ca le facea o „chemare” :)) ceva de genul. Acum se cheama hot pe hot. Intai s-a dus Bica, i-a transmis ca e ok, totul e sa ai bani: „Fata draga, nu fii proasta, fiindca e pacat, de ce sa te bage astia la puscarie cu adevarat…”. Cica, asta, Coldea generalul, i-a amenintat pe tradatori mai voalat si lumea s-a cam atacat. Ce tupeu pe asta!!! 🙂 Ia-le ma’ capul daca te tine! :)) Nu cred ca ar plange prea multi dupa ei. Clar, ca mai devreme sau mai tarziu, serviciile le vor intoarce „serviciile” si vom auzi ca a dat cancerul peste ei, vreo masina, vreun infarct, ceva nefericit li s-a intamplat. Tipul asta nu vorbeste prostii. Orice serviciu isi executa sau isi tine in puscarie tradatorii. Iar daca generalul i-a amenintat inseamna ca erau oamenii serviciului. Logic! Asa ca, noi degeaba ne dam dupa democratie si reguli, ca nu stim ce intelegeri au avut toti acestia.

Talea…

Deci, excursia asta poate fi foarte simpla si placuta. Noi nu am vrut sa se termine chiar asa repede si ne-am bagat prin paduri si forestiere. Dar, din Moroieni poti ajunge in Muscel, apoi la Talea si daca stii mersul microbuzelor de aici spre Sinaia. Simplu si rapid.

O luam asa, prin poienile din fata, islazuri comunale.

Mesteacanul singuratic

Pe Vf. Plesuva, cel mai inalt din imagine parca nu am vazut steagul.

Asta tot zbura de colo-colo agitat, era si ciufulit, striga intruna cucu-cucu. Ne-am dus dupa el, poate reusim sa-l pozam.

Saracul de el, cine stie ce poveste trista avea 🙂

Am ajuns la niste pante dar nu mai conta ca urcam sau coboram, nu prea trebuie sa te gandesti la astfel de aspecte, ci sa te duci pe unde vrei si crezi:

Pe acolo am si urcat sa iesim la strazile din Ghiosesti.

Pe langa apa, pe aluviuni umede… erau sute si sute de albine. Era sa calcam pe ele. Mie imi era sa nu ma intepe in mana ca nu mai pot sa scriu atat de mult sau in limba :)) E clar ca am scapat… noroc sa ai.

Intr-o curte o magnolie mare-mare

Biserica din Ghiosesti. Este o constructie noua. Ma intreb mereu unde a fost vechea biserica. Se pare ca nu a fost. Nu stiu de ce nu cred niciodata cand mi se spune ca nu a fost.

Peste Prahova se vedeau biserica principala a orasului, vechea scoala…

Casa cu arhitectura traditionala. Cum sa demolezi asa ceva si sa ridici ceva nou?!

La ora 8 eram prin Moroieni, pe la ora 16 eram la gara din Comarnic, peste vreo 30 minute venea trenul. Cum mai era timp, am zis sa mergem la o prajitura si un Pepsi. Surpriza insa, cofetaria unde fac astia checuri si prajituri, era inchisa pentru o perioada mai lunga. Scria „concediu de odihna”. Cred ca i-a gasit Fiscul cu miez de nuca nedeclarat 🙂 La ce vanzari aveau, nu inchideau ei sa plece la odihna. Bun, si zic „hai ca mai e o cofetarie!”. Se aude: „Sa dea naiba daca nu stii tot ce misca de la Brasov la Ploiesti, fiecare coltisor!”. Eu: „Cum ma’ nu as putea dormi daca nu as stii tot ce misca 🙂 Stiu de unde sa iei branza din Magureni, pe tanti cu lapte din Poiana, gogosi bune in Campina, un gratar in Ploiesti, magazinul unde au stat prizonierii americani, cofetaria de la Brebu…. ” 🙂

Lucica adica Micutzul morocanos, Dumnezeu sa-l odihneasca, spunea mereu: „Ba’, bagabontul de Adison intotdeauna are cel putin un scop cand pleaca undeva!”. A fost un baiat deosebit, plin de ironii fine si glume bune. Am fost si eu de sarbatorile acestea cu o lumanare si niste narcise la mormantul lui. Ca si altii…

Nu merg de nebun ci pentru a strange material pentru niste lucrari viitoare. Nu sunt pasionat de bicicleta, e doar un mijloc adecvat de a ajunge la niste obiective. Masina e cutie si nu simti viata, locurile. E buna doar din punctul A in punctul B. Pentru ce este intre ele nu e buna.

De la prajituri, ne-am dus la gara, a venit trenul, s-a terminat excursia. Mie mi s-a parut tot trenul si la cofetarie ca mirosim a urzici si padure. Traseul aproximativ, in sensul ca am dorit sa se vada si detaliile de pe harta, a fost:

Vreo 5 km pana in Muscel

Pe harti mai insemnez repere cu verde