Prin imprejurimile comunei Chiojdu

Intr-o zi, pe canicula, aproape am inconjurat vreo 3/4 din aceasta comuna superba 🙂 Un traseu de multe ore, am plecat dimineata si am fost preluati de o masina seara 🙂 … tocmai de pe la Bâsca Chiojdului.

Imaginile descriu povestea:

Prin livezi si poieni

Prunele din belsug la tot pasul, ne-au salvat de la deshidratare.

Si merele…

Ce poezie traieste omul acela acolo 🙂

Drumul ce se vede in imagine, vine de la Starchiojd la Chiojdu, localitatea din dreapta. Acolo, in muchia dealului este granita intre judetele Prahova si Buzau.

Tot Chiojdu, continuare spre dreapta

Printre stanci si o padure de mesteceni

O ciuperca gigantica

Vedere spre comuna

Alta lume, plantata

Pe aici locurile se numesc generic: Roma.

Loc de jertfa

De unde trageau… ai nostri!

De pe acolo am coborat.

Oameni la fân

Zici ca e pisica din filmul „Demoni printre noi”.

Casa cu blazoane in centru

De data aceasta, privim Chiojdu de langa granita dintre judete.

Ce minunatie… ce frumoase locuri mai sunt in tara asta.

Cand te afli prin astfel de zone, intelegi de ce mureau unii pentru astfel de locuri. Aici le erau casele, visele, stramosii si nu ai cum sa renunti la asa ceva. Si daca mureau, isi pierdeau doar viata, ei tot in acest pamant ramaneau…

Placerea urcusului prin peisaj

Intre Chiojdu si Starchiojd, un tinut nemuritor

Cum de nu am observat-o? M-am intors la ea… fiindca este un martor al istoriei acestor locuri. As vrea sa spun ca dupa 19 ani mi-am indeplinit un vis… nu am renuntat nicicand la el; dar, acesta si altele in urmatoarea perioada…

Biserica din Chiojdu

La trovanti

In coborare

Final de excursie, spatiu de depozitat amintiri…

Multumesc! 🙂

Traseul turistic: Azuga – Clabucetul Taurului – Cabana Garbova – Predeal

Plecare din Busteni pe la sfarsit de aprilie, dupa ora 10. Ca sa ajung la ora 17 in Predeal.

Cum aveam o idee mai veche, sa pozez o confluenta a unui parau cu Prahova, langa care tineam minte ca este o cruce, sa fac si niste poze prin zona aceea, am plecat in acest traseu… din Busteni. Adica sa intru in zona Prahovei de pe undeva din zona stadionului si sa ies pe la intrare in Azuga sau mai departe…

Surpriza insa, busteanul cazut peste rau de cativa ani si care era un punte sigura… fusese luat de ape. Cel mai probabil primavara aceasta. Asa ca am ocolit ceva, noroc ca alocasem mai mult timp excursiei.

In fine, trec apa 🙂

Confluenta cu Valea Fetei. Pe cruce scrie: „Preda Laurentiu Ioan Matei, n.01.11.1946, m.04.01.2009”.  Curios cum a murit acolo. Mi-aduc aminte si ca la liceu aveam un profesor de Turism care il chema tot Preda Laurentiu si care isi luase viata undeva dupa anul 2000. Dar parca profesorul nostru era mult mai tanar.

Am facut niste poze, la padure, cruce, rau, confluenta si pietre:

O bucata de sticla de pe cand Azuga avea o astfel de fabrica. Era cam la 3-4 kg. Acasa il intreb pe d-l Razvan Neagoe despre „istoricul” ei si aflu ca provine de la cuptoarele de sticla ale fabricii, ca acestea se curatau la 10 ani…

Un fel de geoda, cine stie de unde mai venea si asta… plus niste ciment amestecat cu cioburi de caramida. Nu am mai vazut pana acum asa ceva. In loc de balastru s-au folosit cioburi de caramida.

Inca o bucata din cioburi de caramida si ciment plus o scoica. Nu ne-am lamurit daca scoica e de pe aici sau o fi aruncat-o cineva care a adus-o de la mare…

O iau pe o poteca de mistreti sa ies intr-un drum forestier ca sa mai ajung si la iesirea din Azuga spre Predeal, ca de acolo incepe traseul spre Predeal peste Clabucetul Taurului.

Poteca mistretilor

Si merg pana ajung aici:

Urmele unei constructii mai vechi. De nu are zidul asta 100 de ani minim… O sa vin la toamna sa vad mai bine terenul.

Din drumul forestier ies pe la niste case, apoi la sosea, trec de gara, o iau printre blocuri, traversez DN1 si intru in traseul marcat cu triunghi albatru:

Am pozat indicatorul ca urma sa scriu articolul de fata altfel… timpii sunt la latitudinea fiecaruia.

Pe aici m-am intalnit cu niste bunici si un nepotel, cred ca veneau de la cabana Garbova.

Dincolo de jumatatea traseului spre Clabucetul Taurului, care e „un fel de deal care are in varf o poiana impadurita pe laturi de padure” :)) vine si urcusul serios. Vreo 30 minute urci.

Iesirea din padure, varful in fata

Folositor si zoom-ul, ca de la distanta pareau bureti negri 🙂

Mod de rupere 🙂

Am parasit poteca marcata pentru a urca pe varf.

Munti din bazinul Azugii

Tot ai Azugii… ma interesa culmea asta pentru un viitor traseu prin august-septembrie. O trecere din Busteni-Azuga-linia muntilor din bazinul Azugii-Pasul Predelus-Pasul Bratocea-Ciucas-Tabla Butii-Lacul Vulturilor-Vama Buzaului, vreo 3 zile cu mai multe persoane.

Traseul Sacele-Pasul Predelus-Predeal de care mai scriam, l-am parcurs intre timp cu Iulian Coserea, o sa revin cu descrierea. Frumos si salbatic traseul, o adevarata aventura.

Aici e varful acestui Clabucet.

De pe varf se coboara spre cabana Garbova, care nu se vede fiind ascunsa de deal. Nici nu mai stiu de cate ori am facut acest traseu… E poezie, in loc sa mergi pe strada o iei pe aici 🙂

Stana de pe Clabucetul Azugii

Vedere spre muntele Piatra Mare, prin poiana aceea verde e si traseul spre Tamina.

Cabana Garbova si cativa turisti

Fosta cabana Clabucet Plecare distrusa de un incendiu. Multi turisti intre Garbova-partiile de schi ale Predealului si Predeal. In principal, acestia se plimbau. Cand am ajuns la telescaun pe la ora 15 si ceva, acesta era inchis… oamenii coborau deci pe jos. Mai era cate o terasa deschisa pe la baza partiei.

O parte din Predeal

Hotelul Carmen

Se mai vad Primaria, Biserica, gara, hotelul Orizont

La coborare poti alege ce partie vrei 🙂 Traseul turistic continua insa pe la marginea partiei Clabucet, dar mi s-a parut mai direct, si din cauza timpului, sa cobor pe partia Subteleferic. Cred ca in 15-20 minute eram in oras.

Traseul poate fi parcurs din Azuga la Predeal intr-un interval de 5 ore, fara graba, cu popas de masa pe Clabucetul Taurului sau la cabana Garbova. Mergi lejer in 2 1/2 ore pana la varf sau Garbova, mai stai pe acolo o ora si mai pui 1 1/2 ore pana in Predeal. Altfel, daca mergi mai repede esti de la Garbova in Predeal intr-o ora 🙂

Traseul turistic: Moroieni – catun Muscel – Talea – drum forestier Valea Beliei – Ghiosesti – Comarnic (gara)

Revin cu continuarea articolului din 11.04.2018, acesta: https://buceginatura2000.wordpress.com/2018/04/11/din-comuna-moroieni-spre-catunul-muscel-pe-un-drum-al-troitelor/

Intr-o zi, am sa zic ca am facut cam tot ce mi-am propus. Cat timp vrei, astepti, se poate intampla. Voiam sa ajung in catunul Muscel si de acolo pana la Talea in jud. Prahova. Traseul acesta poate fi considerat o drumetie de incepatori. Ma refer la traseul ce pleaca din Moroieni, ajunge la Muscel si apoi urca putin si coboara la Talea. Ca traseul descris de mine mai jos… este asa, un pic mai complicat.

Desi poate fi parcurs pe bicicleta, nu am de gand sa-l parcurg vreodata. Nu mi se pare fain de pedalat. Talea si Muscel sunt la o aruncatura de bat una de alta. Cea mai pitoreasca portiune este aceea cuprinsa intre cele doua localitati, sa fie cativa kilometri, 3-4…

Din Muscel poti iesi spre Talea pe un drum de pamant si ajungi intr-o culme sau pe o poteca mai lata facuta de animale, tot acolo ajungi. Noi am urcat de-a dreptul prin padure ca sa nu ne murdarim de noroi. De regula, nu fac lucruri inutile, sa ma aflu in treaba. Trebuie sa existe o logica, o ratiune in orice facem. Am iesit intr-un peisaj de poveste, intr-o liniste totala, aproape de niste transee din WW1. Mai jos de noi trecea un calaret-cioban ce se incadra perfect in peisaj. Nu va imaginati ce frumoasa poate fi o astfel de scena 🙂 Intr-un decor de vis ceva il tranzita si nici copitele calului nu se auzeau… Savuram un cozonac exceptional si priveam fara sa zicem nimic. Poezie, tata! :))

Deci, si cozonacul era de poveste. Acum inteleg de ce unii barbatii le mananca zilele unor femei. Nu ca invers nu ar fi la fel, numai ca universurile si abordarile difera. Pai.. cand te obisnuieste cu anumite treburi, nu o mai lasi sa scape 🙂 Barbatii, in general, sunt niste profitori de ocazie. Daca femeia le spala, ii hraneste etc, e sclava perfecta. Prea putine femei se prind de faza asta si isi traiesc „visele” de familie, se amagesc… pe cand specia cealalta gandeste cu stomacul etc, ii mai aduce cate o floare ca el crede ca ea e cu capul si daca alti barbati duc flori, face si el la fel 🙂 Nici in cel mai negru cosmar nu exista o doza de romantism, interesul e cu totul altul, sa tina de rutina. De exemplu, cozonacul de mai sus. Cine iti mai face tie un astfel de cozonac? Poti sa cauti oriunde pe piata, nu poate fi egalat. Si atunci… o tine la pressing permanent 🙂

Pe culme, prin poieni

Cred ca acel calaret avea vreo stana pe aici.

Asta e pentru cine e atent. Absolut superba, Mantuitorul sculptat pe ea… nu stiu povestea crucii, vechimea e de minim 100 de ani.

Pe spate, este Maica Domnului sau vreun sfant.

Se vad Leoata, cariera de la Lespezi, Podul cu Flori, Dichiu…

Pe acolo trece drumul spre Talea, Talea fiind dupa deal. Noi, ca sa vedem peisajul de ansamblu si sa coboram in Valea Beliei, am tinut linia culmei.

Pe acolo, pe la acele ruine trebuia sa coboram in Ghiosesti, cartier al orasului Comarnic. Cartierul acesta apare de-a lungul secolelor pe unele harti ba Turda, ba Bratieni. Nu s-au facut cercetari pentru a se afla mai multe. Cred ca este cel mai mare cartier al Comarnicului.

Langa Talea, am facut stanga si am coborat prin taierile acestea, in care traieste foarte bine cerbul. De exemplu, in Bucegi-Abruptul Prahovean, nu prea se dezvolta bine aceasta specie, pentru ca nu sunt taieri la ras. Nici mai mari si nici mai mici. Cerbul o mai duce bine pe Muchia Lunga, unde are poieni. Dar cum acestea au fost impadurite si toata lumea zice ca e perfect, peste niste ani, nu vor mai fi poieni pe Muchia Lunga. Se aude ca mai scot din puietii plantati cei care trec pe acolo dar cum s-au plantat cu miile, nu cred ca se cunoaste.

Coboram o vreme prin poieni si padure pana la drumul forestier din bazinul Vaii Belia.

Releul Costila si Crucea de pe Caraiman

Popas la un loc amenajat in principal pentru cei de la padure. Cand noi am mers, nu lucra nimeni si a fost perfect. Nici zgomot, nici santuri pe drum…

Apă de bârâu… cum zicea un rrom odata :))

Leurda… spatii intregi 🙂

Leurda din nou, cam departe de casele oamenilor.

Nu e drumul nostru, urmatoarea culme…

O sacosa de urzici de padure… pe acestea nu le-am ratat, erau prea atractive. Stranse cu mainile goale, cum ne invatau altii mai demult. Atunci culegeam pentru ei, ca doar asa ne luau in excursii. Nu prea ne convenea dar macar ne disciplinau un pic. Adica pe moment. Inainte de toate, e bine sa faci ce crezi tu ca e bine. Si daca esti convins ca stapanesti datele problemei e perfect! 🙂

Am trecut pe langa un fel de canton. Pe aici nu era nimeni, un caine macar. Anterior, aparusera de nicaieri niste javre puse pe scandal. I-am alergat cu bolovani de era sa uitam unde ne-am lasat rucsacii 🙂 Vazusem acum peste 10 ani, o ciudatenie la un cunoscut, o bricheta legata la un fel de spray si expulza un jet de flacari. Cred ca ar fi interesanta o jucarie din asta, sa parlesti un caine ciobanesc sau hoinar cand se apropie. Il lasi sa vina si apoi te uiti cum fuge parlit 🙂 Bine, de petarda nu am vazut pana acum niciun caine care sa nu fuga.

In sfarsit la ruine dupa vreo 2 ore. De acolo, de sus, veneam.

Investitia a fost abandonata de ani buni. Proprietarul o fi si el in Costa Rica. Ba’, nu-i rau, dai o lovitura din asta si apoi stai la soare si razi de prosti. Eficienta sistemului este pana la cei care traiesc din salarii. Mai departe, nu ai treaba, un pic de atentie, prietenii potriviti… Te „refugiezi politic” si construiesti povesti despre state paralele.

Parca… dupa anii 1990, pleca unul pe afara, apoi isi chema contaranii… se spunea ca le facea o „chemare” :)) ceva de genul. Acum se cheama hot pe hot. Intai s-a dus Bica, i-a transmis ca e ok, totul e sa ai bani: „Fata draga, nu fii proasta, fiindca e pacat, de ce sa te bage astia la puscarie cu adevarat…”. Cica, asta, Coldea generalul, i-a amenintat pe tradatori mai voalat si lumea s-a cam atacat. Ce tupeu pe asta!!! 🙂 Ia-le ma’ capul daca te tine! :)) Nu cred ca ar plange prea multi dupa ei. Clar, ca mai devreme sau mai tarziu, serviciile le vor intoarce „serviciile” si vom auzi ca a dat cancerul peste ei, vreo masina, vreun infarct, ceva nefericit li s-a intamplat. Tipul asta nu vorbeste prostii. Orice serviciu isi executa sau isi tine in puscarie tradatorii. Iar daca generalul i-a amenintat inseamna ca erau oamenii serviciului. Logic! Asa ca, noi degeaba ne dam dupa democratie si reguli, ca nu stim ce intelegeri au avut toti acestia.

Talea…

Deci, excursia asta poate fi foarte simpla si placuta. Noi nu am vrut sa se termine chiar asa repede si ne-am bagat prin paduri si forestiere. Dar, din Moroieni poti ajunge in Muscel, apoi la Talea si daca stii mersul microbuzelor de aici spre Sinaia. Simplu si rapid.

O luam asa, prin poienile din fata, islazuri comunale.

Mesteacanul singuratic

Pe Vf. Plesuva, cel mai inalt din imagine parca nu am vazut steagul.

Asta tot zbura de colo-colo agitat, era si ciufulit, striga intruna cucu-cucu. Ne-am dus dupa el, poate reusim sa-l pozam.

Saracul de el, cine stie ce poveste trista avea 🙂

Am ajuns la niste pante dar nu mai conta ca urcam sau coboram, nu prea trebuie sa te gandesti la astfel de aspecte, ci sa te duci pe unde vrei si crezi:

Pe acolo am si urcat sa iesim la strazile din Ghiosesti.

Pe langa apa, pe aluviuni umede… erau sute si sute de albine. Era sa calcam pe ele. Mie imi era sa nu ma intepe in mana ca nu mai pot sa scriu atat de mult sau in limba :)) E clar ca am scapat… noroc sa ai.

Intr-o curte o magnolie mare-mare

Biserica din Ghiosesti. Este o constructie noua. Ma intreb mereu unde a fost vechea biserica. Se pare ca nu a fost. Nu stiu de ce nu cred niciodata cand mi se spune ca nu a fost.

Peste Prahova se vedeau biserica principala a orasului, vechea scoala…

Casa cu arhitectura traditionala. Cum sa demolezi asa ceva si sa ridici ceva nou?!

La ora 8 eram prin Moroieni, pe la ora 16 eram la gara din Comarnic, peste vreo 30 minute venea trenul. Cum mai era timp, am zis sa mergem la o prajitura si un Pepsi. Surpriza insa, cofetaria unde fac astia checuri si prajituri, era inchisa pentru o perioada mai lunga. Scria „concediu de odihna”. Cred ca i-a gasit Fiscul cu miez de nuca nedeclarat 🙂 La ce vanzari aveau, nu inchideau ei sa plece la odihna. Bun, si zic „hai ca mai e o cofetarie!”. Se aude: „Sa dea naiba daca nu stii tot ce misca de la Brasov la Ploiesti, fiecare coltisor!”. Eu: „Cum ma’ nu as putea dormi daca nu as stii tot ce misca 🙂 Stiu de unde sa iei branza din Magureni, pe tanti cu lapte din Poiana, gogosi bune in Campina, un gratar in Ploiesti, magazinul unde au stat prizonierii americani, cofetaria de la Brebu…. ” 🙂

Lucica adica Micutzul morocanos, Dumnezeu sa-l odihneasca, spunea mereu: „Ba’, bagabontul de Adison intotdeauna are cel putin un scop cand pleaca undeva!”. A fost un baiat deosebit, plin de ironii fine si glume bune. Am fost si eu de sarbatorile acestea cu o lumanare si niste narcise la mormantul lui. Ca si altii…

Nu merg de nebun ci pentru a strange material pentru niste lucrari viitoare. Nu sunt pasionat de bicicleta, e doar un mijloc adecvat de a ajunge la niste obiective. Masina e cutie si nu simti viata, locurile. E buna doar din punctul A in punctul B. Pentru ce este intre ele nu e buna.

De la prajituri, ne-am dus la gara, a venit trenul, s-a terminat excursia. Mie mi s-a parut tot trenul si la cofetarie ca mirosim a urzici si padure. Traseul aproximativ, in sensul ca am dorit sa se vada si detaliile de pe harta, a fost:

Vreo 5 km pana in Muscel

Pe harti mai insemnez repere cu verde

Traseul turistic: In zig-zag de la Timisul de Jos la Sacele si la Darste

Sa mergem intr-un traseu, astia mai pacatosi. Unde? La 7 Scari, in Piatra Mare, adica acel canion accesibilizat fain de tot, scari durabile, siguranta…

Ne suim cam fara chef, asa ca berbecii, in tren. Ar fi mers un traseu de bicicleta prin pasul Predelus, venit dinspre Sacele pe Valea Doftanei pana la Campina… dar vremea asta, na!. Ne gandeam ca sunt noroaie, ca nu e soare. Adica eu ma gandeam ca nu e fain azi.

Traseul de azi nu inseamna doar ca traseul propriu-zis a fost de colo-colo. In general, nu am avut nicio directie, mergand fara un scop sau o destinatie.

Intai, deoarece mi se paruse chiar aiurea rau sa mai urmez traseul clasic gara Timisul de Jos-Dambul Morii pe langa sosea, zic sa facem dreapta pe un pod, sa intram pe firul unui paraias si, dupa ideea mea, sa iesim in 20 minute in traseul spre 7 Scari, chiar in padure. Am fi scurtat vreo 2 km cel putin de ocolire.

Paraiasul pastra inca urmele unei vechi amenajari

Ma uit la ceas si in 12 minute de la sosea am iesit intr-o poiana, pe unde trece linia de inalta tensiune, nu departe de niste adaposturi:

Nu sunt de ciobani, in niciun caz. Ori sunt pentru vanatoare, reculegere in natura… se poate dormi in interior. Dar nu am vazut usi 🙂

Si fiind in zig-zag cu totul, parca nu mai aveam niciunul chef sa mergem la Canion. Drumul forestier se vedea undeva sub noi, la vreo 150 m. Nu am mai mers 🙂 Am luat-o prin poiana spre bariera de la Dambu Morii, de unde incep principalele trasee spre masivul Piatra Mare.

Partea buna a fost ca pe viitor nu vom mai ocoli pe sosea, ci pe paraias in sus, apoi pe o muchie… Ma gandesc sa propun Consiliului Judetean Brasov sa marcheze portiunea aceasta, sa nu mai ocoleasca turistii…

L-a linistit pe urs cu containerul asta 🙂

Langa bariera vad si programul de vizitare a canionului pentru aceste zile:

Dar noi deja mergeam in alta parte 🙂 In zig-zag… spre cabana Bunloc.

Trecem pe langa un sir de case mai amarate si ajungem la o intersectie:

O luam pe unul din drumuri

Da ma’, stim!

Noroiul la ordinea zilei 🙂 Asta e!

Surprind un tap undeva departe, ne privea peste umar.

Marcajul este triunghi albastru

O cerboaica tanara iubirea… Statea cam asa, mai calma. Nu o zbughise cum ne auzise. Oare de ce?

Doar ce mai inaintam pe drum si o puzderie de cervide mai mari sau mai mici pornesc in galop, alaturi de cerboaica noastra. Reusim sa numaram 9 animale alergatoare. Nu cred ca erau mai mult de 12 exemplare. Nu prea pareau nici prea multi „ciuţi” mici 🙂 In special, animale mari.

Iesim si noi in sfarsit la ruinele fostei cabane Bolnoc. Initial o luam la vale spre Darste. Dar ne razgandim repede. Ne intoarcem parca prea repede acasa…

Hai inapoi, adica la deal, la noua cabana:

Vechea cabana si noua cabana

Vedere spre Sacele, Brasov. Nici vremea nu ne ajuta.

Cabana avea un paznic care ne-a spus ca astepta nu stiu ce clienti pentru zilele acestea…

Mai vorbim cate ceva, il intrebam numai prostii, drumul ala unde duce, poteca aia unde iese, el ne zice ceva de cartierul Baciu al Sacelelor de unde el vine sau coboara in 20 minute. Noi retinem ca fapt divers, nu ne ajuta cu nimic pentru ca nu procesam nimic. Stam la o masa, mancam ceva si ne ia frigul… Hai in Sacele si de acolo luam autobuz pana in Brasov. De acolo, acasa cu trenul.

Chiar daca nu parea cine stie ce distanta pana in Sacele, noi fiind in zig-zag, ma si gandeam… cine stie cand si unde mai iesim.

Lasam cabana in spate si o luam pe drumul cu iarba.

Foarte repede pierdem bietul drum, ca nu parea fain si ne trezim prin niste desisuri-alunisuri. Vad in multe locuri gramezi de pietre cam mari acoperite de muschi. Ma opresc eu de cateva ori pentru ca erau destul de dese si ma intrebam cine le-o fi adunat si de ce. Pana la urma dezleg un pic „misterul” dar o sa revin poimaine cu amanunte.

Tot cu gandul la pietrele acelea vad ceva frumos:

Cum noi nu eram in poteca unui traseu turistic ci mult mai jos am nimerit in el, culoarea rasinii era naturala.

Mi-am amintit cum in copilarie, niste oameni batrani adunau in disperare rasina de culoarea aceasta.

Evident, opera unui Martin care s-a intins pana la 2,10 m. Sa jupoaie el bietul arbore. Si parul prins de molid arata cine „s-a luptat” pe aici:

Deci, ursul asa isi mai insemneaza teritoriul; se freaca de copac sa-si schimbe mirosul; mai linge si rasina; parerea mea.

Am facut multe poze la aceasta demonstratie albastra. Fascinat, abia mult mai jos am realizat ca nu am marcat cu GPS-ul molidul in cauza.

Cumva nimerim si in traseul turistic. Nu era prea important oricum.

Taie lemne unii pe acolo intr-o veselie. Drumul acela iese la intrare in Garcin, cum se vine dinspre Valea Azugii. Pe un gard, ce avea doua scanduri scria: „Inapoi Romi”. Adica ori sa se lase astia pagubasi, ori traiau prin zona, dupa gard :)) Nu am prea inteles.

Ajungem si pe la casele oamenilor

Il sun pe Iulica dar el era pe alte coclauri. Imi zice ca de ce nu l-am sunat de la Bolnoc. Pai noi nu stiam pe unde vom merge, mergeam asa, fara nicio noima. Ce sa-i zic, ca si noi pe aici, nu stim unde mergem, de fapt 🙂 Cand i-am zis ca suntem pe la o cruce monument albastra si-asta, si-a dat seama ca eram mult prea departe… ca sa ne vedem!

Am luat-o la vale pe langa case vechi, pe strazi… si pe acolo ne-am dus aiurea…

Anul 1844

Anul 1895 sau 1897

Ok… si ajungem in statia de autobuz. Instantaneu, imi aduc aminte ca pleaca din Brasov un tren particular care opreste in Darste. Mai aveam 40 de minute sa-l prindem. Pornesc GPS-ul sa vedem cam pe unde suntem totusi 🙂 Mai aveam 2 km pana la gara din Darste. Era clar, ne incadram 🙂 Cand am mai zis eu ca pe astfel de tampiti ii iubeste Dumnezeu, nu m-a crezut nimeni :))

Da-l incolo de autobuz, hai la gara:

Mersul trenurilor in gara Darste

Nu am trecut chiar departe de acea biserica. Poate ar fi trebuit sa trecem si pe acolo…

Vine trenul, hopa sus si gata „excursia”!

Cam acesta a fost un traseu atipic, ciudat… Sa vedem ce se mai anunta si zilele urmatoare! Eu am zis din Moroieni la Talea prin Muscel… dar sa vedem, ca se cam uita unul-altul ca la urs 🙂

Pe urmele cartii „Cuviosii pustnici din Bucegi”… la Moieciu de Jos, la parintele Coltea

Pana la urma am ajuns. Cartea viitoare forta aflarea resorturilor din spatele cartii parintelui Gheorghe Coltea, parohul din Moieciu de Jos.

„Cuviosii pustnici din Bucegi” este o carte peste care privirea si intelesul pot trece fara a patrunde esenta. In aceasta, autorul pune totul pe seama Divinitatii de o asemenea maniera incat devine fie de necrezut, fie enervant. Oricum ar fi, explicatia nu sta doar in formarea ci si in simtirea acestuia. Totul pare prea exagerat pentru cititorul de azi. Motiv pentru care de vreun an si ceva, de cand am citit cartea, in cercul de prieteni s-a folosit si se foloseste in gluma exprimarea: „Hai, ca esti Coltea 2!”

Cu toate acestea, toti ne-am dat seama ca personajul a avut niste trairi unice, iar eroarea sa de apreciere este insignifianta. Tot ce pare exagerat, este doar forma indirecta de a-I multumi lui Dumnezeu pentru ce traia. Sunt sigur ca a avut contestatari chiar si in Biserica, pe tema acestei carti.

Este o carte despre pustnicii din Bucegi, descoperiti, dezgropati, reingropati… in care parintele Coltea traieste 2 bucurii: a intalnirii cu Divinitatea si a realizarii unui vis mai vechi.

In week-end, l-am prins pe parinte exact cand le vorbea enoriasilor. A vorbit mult cum a recunoscut si dansul. Aproape a ragusit. Dar era o placere sa-l asculti…

Biserica din Moieciu de Jos este locul unde se gasesc circa 200 de moaste de la tot felul de sfinti. Cutiile, tablourile, obiectele in care sunt tinute, sunt comandate special fiind niste chestii exceptionale.

Am vorbit cu parintele, am aflat foarte multe, dupa care am fost la o ruda a sa, tot preot. Toata ziua m-am gandit apoi la ce am auzit, pentru ca stiind mai mult decat ei despre Bucegi, faceam tot felul de legaturi. Acestia au in spate vreo 7 generatii de preoti… fiind improprietariti pe Bucegi de un cunoscut domnitor etc.

O poza cu parintele Coltea

Si alte poze de prin Moeciu:

Monument funerar

Peisaj cu muntii Piatra Craiului insa..,

Langa acea casuta din deal se vedea ceva langa ea:

In perioada aceasta, astfel de constructii nu sunt locuite. Parea un caine mare in vecinatate… sau un urs m-am gandit eu.

Mai ales ca apropiind cu aparatul am vazut un sir de urme prin zapada. Nu erau de om si semana cu pasii facuti de un urs. Nu vreau sa exagerez, imi dau doar cu parerea, nici acum nu stiu ce era: caine sau urs. Inclin sa cred ca urs.

Sirul de urme

Monumentul eroilor

O vizita la Biserica si la Muzeul de la Cotroceni – atitudini si mentalitati esuate

Motto: „Din grup mai faceau si altii poze la biserica si prin curte. Am facut si eu, patruns de veridicitatea observatiei ca maimutele copiaza. Na, oleaca de giboneala nu strica niciodata. Mai ales prin astfel de locuri.”

Despre propriile defecte as putea scrie tot felul de articole. Insa, nimeni nu ar fi curios 🙂 iar acestea se stiu demult. Am trecut insa la o faza superioara, ca mereu evoluam, poate pe nestiute dar mergem ori la stanga, ori la dreapta sau inainte. Ca e bine sau nu, constatam fiecare. Pentru ca fiecare vedem lumea asa cum am fost educati ori cum ne-am educat, sau dupa cum copiem de la altii.

Simt ca ma recomanda pe acest blog… multitudinea ideilor. De tot felul :)))

De exemplu, eu as strange toate filmarile cu protestele de pe 20.01., pentru ca, in viitor, toti jandarmii care au impiedicat oamenii sa manifesteze pasnic, sa fie dati afara din sistem. Una este sa pui garduri in piata, sa delimitezi niste zone, sa fii atent ca lucrurile sa nu degenereze si cu totul altceva sa ocupi gurile de metrou de la Universitate, ca sa nu iasa lumea. Cine a ordonat treaba aceasta si toti acestia care au blocat accesul oamenilor ar trebui trasi la raspundere. Am vazut filmarile si nu era vorba de niciun control, pur si simplu o linie de jandarmi impiedicau oamenii sa urce scarile. Asa ceva nu poarta alt nume decat Golanie in hainele statului.

Iti dai seama ce scenarii au in minti, cei care au comandat un astfel de mod de actiune. Intr-o tara civilizata, intr-o democratie chiar daca subreda, tu dai ordin sa nu iasa oamenii de la metrou la suprafata.

E foarte important sa ai idei, ca le dai si la altii. Poate din atatia politicieni si lideri contactati, se gaseste cineva care sa ceara scoaterea din sistem a celor in uniforma, care au blocat oamenii in subteran. Acestia trebuie dati pe mana Parchetului fiindca nimic nu justifica blocarea oamenilor in subteran.

Mai jos se pot vedea „cei aflati in slujba cetateanului”, cum tin oamenii in subteran:

Subiectul meu este, dupa cum se intelege din titlu, referitor la Muzeul National Cotroceni. Care ati fost, stiti ce frumusete este acolo…

Mai stiti ca biserica, vestita biserica a Cotrocenilor, ridicata de domnitorul Serban Cantacuzino si pictata de Parvu Mutu Zugravul, a fost demolata in perioada comunista. Insa, dupa anul 2000 a fost ridicata o alta.

Ceea ce putini stiu este ca noi asociem cam degeaba Presedintele cu Cotroceniul. Ceausescu a venit de vreo 3 ori in viata lui la Cotroceni. Niciun presedinte nu doarme acolo, vine doar intre 8 sau 10-16 sa lucreze. Si atat. Muzeul care se viziteaza este fostul Palat Regal. Nu are nicio treaba cu presedintele Iohannis care sta in alt corp de cladire si la care nu ai cum ajunge fiind paza serioasa.

Ei bine, tantalaii astia care se ocupa de acest muzeu, ma refer la conducere, la manager, sunt speriati de bombe si au preluat din comunism tot felul de metehne, prezentul regasindu-i complet detonati intelectual. Intri la muzeu doar cu programare prealabila, ti se copiaza cartea de identitate si ti se retine ca un santaj pana te intorci, esti controlat cu doua detectoare si trebuie sa scoti orice e metalic, ti se scaneaza rucsacul, sacosa, geanta. Ulterior afli ca nu ai nicio treaba cu presedintele si ca el nu sta la Cotroceni, ca una e Muzeul si alta unde sta el. Si te gandesti asa: ” … ba’ astia sunt prosti sau asa sunt ei?”.

Concluzia mea este ca doar asa se pot justifica niste posturi; inutile, de altfel. Mai agiti un pic chestia cu siguranta presedintelui, inamicul, terorismul si ai rezolvat problema. Intr-o incapere de vreo 15 mp stau si casiere, si turisti, si oameni ca sa controleze 🙂

Intelegeti ca pe la inceput de luna, am vizitat muzeul. Ca ghid national de turism nu recomand nimanui sa mearga in grup acolo. Vei pune turistii in posturi stanjenitoare, ei vor afla ca de fapt nu planeaza niciun pericol, ca acesta este doar in mintea celor care au imaginat acest sistem, si te vei face si tu de rusine.

Dupa asteptat si dupa controale ti se atrage atentia ca nu cumva sa faci poze prin parc, adica imediat dupa ce iesi din incaperea de la poarta unde s-a desfasurat controlul. Initial, mi-am zis ca oricare: „…frate, esti la Cotroceni, respecti regulile, presedintele, masuri de siguranta…” si alte tampenii ce ti le imaginezi ca un cetatean cat de cat responsabil.

Cand ajungi in parc, te uiti si tu sa vezi care e treaba. Aleile si copacii iti trag primul semn de alarma: „WTF??? Nu e nimic! Care secret?” Care este justificarea sa nu faci poze cand sunt doar alei si copaci? La final iti dai seama ca Prostia e la putere prin partile acestea. Care ati facut armata stiti ca si acolo erau tot felul de imbecili, care traiau cu impresia ca dupa fiecare piatra, colt, este Inamicul. Desi scena cu venirea inamicului sau pericolul reprezentat de acesta am vazut-o de sute de ori, niciodata nu am considerat decat ca promotorii acestui mesaj sunt niste persoane bolnave mintal. „Ba’ ce faci daca vine inamicul?”… „Iti trag tie una in cap, da-te naibii, sa te scutesc de chinul medicatiei!” :))

Aceasta atmosfera de imbecilitate am gasit-o si in gradina Cotroceniului. Ok, intram in curtea interioara unde este si intrarea in muzeu dar si biserica. Din grup mai faceau si altii poze la biserica si prin curte. Am facut si eu, patruns de veridicitatea observatiei ca maimutele copiaza 🙂 Na, oleaca de giboneala nu strica niciodata :)) Mai ales prin astfel de locuri.

Pe langa biletul de vizitare, plateai si o taxa foto, daca voiai, valabila pentru interior. Probabil toata lumea a considerat ca si curtea interioara tot la categoria interior intra.

Intrarea in fostul Palat Regal

In loc sa revendice fostul Palat Regal de la Cotroceni care le-a apartinut, Casa Regala actioneaza ca ultimii speculanti cerand in instanta unitatea si cladirile vanatorilor de munte din Predeal, bunuri care niciodata nu le-au apartinut sub vreo forma. Macar aici, cererea ar fi intemeiata si i-ar mai scoate din film pe astia care fac regiile prin aceste locuri.

Biserica reconstruita

Biserica a fost reconstruita dupa planurile vechi si mai pastreaza ici-colo si elemente dinainte de demolarea comunista.

Nu este deschisa decat atunci cand sunt sarbatori/duminici. Daca vrei sa te duci ca si enorias credincios, intai treci pe la controale. Bineinteles ca personajele mai in varsta cam lipsesc, nefiind prea multi dispusi sa stea pe la poarta, la control.

Deci, Muzeul este absolut superb si voi reveni cu imagini, insa astia de pe acolo au tot felul de filme in cap, paranoia cu inamicul, securitatea locului. Evident, nu iti ia mult sa constati ca daca ar veni cineva cu intentii necurate, ar putea sa sara foarte bine gardul. Iar daca un profesionist ar vrea totusi sa intre pe la punctul de control, doar cu o mana ii bate pe toti 🙂 Masurile acestea de securitate observate sunt doar pentru impresionarea cetatenilor obisnuiti, pasnici, ele nu au nicio eficienta in alt sens al cuvantului. De aici si ideea mea ca astia au tot promovat din comunism prostia cu pericolul imaginar ca sa asigure niste posturi confortabile pentru unii. Mai scanezi un buletin, mai te uiti la un meci…

Daca lumea ar gasi portile deschise si s-ar sti mai multe despre acest muzeu, ar fi ca la Peles. Insa mai multa lume inseamna mai multa munca si munca in asemenea locuri este pura intamplare. Daca muncim, nu mai putem observa cand vine inamicul 🙂 Muzeul este al statului, de ce sa se agite cineva pentru a aduce mai multi bani? Oricum vin de la buget pentru salarii…

Sa va mai spun ceva despre biserica. Fiind noua, arata bine pe toate partile. In interior, in afara de un candelabru, cateva placi ce acopera morminte, scaune… nu e altceva. Cam 80% din peretii bisericii sunt albi. In cateva locuri, risipite, au fost lipite cateva decupaje din vechea pictura. Cand s-a demolat biserica, s-au decupat parti din pictura si s-au pastrat pana cand au fost lipite pe peretii noii biserici. Credeti ca ai cum sa scoti telefonul in biserica sa faci o poza, dupa slujba? Nici vorba. E interzis total fotografiatul in biserica si sunt si niste doamne care stau pe acolo sa nu faci cumva vreo poza. Intreb si eu: „Bine, dar nu sunt decat cateva fresce, in rest sunt doar pereti albi, de ce nu e voie?”. Pai nu e voie, ca nu e voie 🙂 Nici cu taxa, nici fara, nu e voie. Na, daca poti sa-ti explici acest regres intelectual intr-un loc cultural…

De regula, prin astfel de locuri confortabile oamenii sunt cam obisnuit cu nemunca. Probabil daca ninge mult, nu face nimeni partie, asteapta schimbul sau dau drumul la vreun caine sa circule de colo-colo, sa faca un pic de poteca… 🙂 Nu zic ca asa ceva e posibil la Cotroceni dar nu se stie niciodata.

Iar magazinul de unde sa cumperi o carte, un suvenir ceva, nu este semnalizat. Asa ca nu ai de unde sa stii ca macar exista. Este printr-o camera si umbli pe acolo, deschizi usi, iar fara noroc nu ai cum sa-l nimeresti.Ti-e rusine pe banii tai sa deschizi usi ca sa intrebi unde poti cheltui alti bani, pentru ca nu au fost in stare sa monteze o sageata cu „Spre magazin”. Altminteri, ghizii, d-na de la magazin, sunt super ok. Sistemul e de vina, este imbecilizant, rupt de realitate.

Se subintelege ca am trimis cel putin 20 de adrese ca sa semnalez mascarada asta, inclusiv la Presedintie. Adica, ce naiba este asta… Ai un muzeu ce concureaza bine de tot Pelesul insa accesul este ingreunat de mentalitati stupide, absolut nejustificate.

Raman consecvent ideii ca pe unde mergi, trebuie sa iei atitudine; cand se impune! Poate le vine pe cap vreun inamic sub forma de control si-i mai dezmorteste un pic…

Despre Rege si funeralii la… corul de la Sinaia, haiducul de la schitul Sf. Nicolae si varianta ocolitoare a Comarnicului

Regele Mihai I… s-a nascut la Sinaia pe 25 octombrie 1921 si „se va intoarce” la Sinaia, dupa decesul sau de ieri… tocmai pe 13 decembrie, la ora 14. Trupul sau va fi depus in Holul de Onoare al Castelului Peles pana la ora 18 cand va fi luat si dus la Bucuresti, la Palatul Regal. Publicul nu are acces la Peles ca asa s-a hotarat. Dar in zilele de 14 si 15 va avea acces la Palatul Regal. Sambata, pe 16 decembrie 2017 va fi inmormantat la Curtea de Arges dar dupa o slujba de inmormantare tinuta la Catedrala Patriarhala din Capitala. Publicul nu are acces in Catedrala dar… oamenii pot sta pe afara. Guvernul a stabilit si 3 zile de doliu national: 14-16 decembrie.

Timp de 40 de zile, incepand de azi, vor fi puse la dispozitie carti de condoleante la Castelul Peles, Palatul Regal si Palatul Elisabeta.

Nu pot sa nu constat decaderea morala din societatea noastra. Brusc, toata lumea vorbeste de onoare, de marele rege, de cate a facut. Brusc, soarta ni l-a rapit pe cel mai mare roman si tot asa. Pana acum, mai toti erau preocupati de ce scandal se mai isca pe la curtea regala. Brusc, nimeni nu mai protesteaza 🙂 Nicio tabara! Cica asa isi arata respectul 😉 Ideea este ca in marea lor majoritate, plangaciosii de azi se folosesc de acest eveniment sa arate ca sunt intr-un anumit fel. In felul in care si-l imagineaza.

Nu sunt monarhist si nici nu stau sa judec in acest moment deciziile regelui ci zic doar: Dumnezeu sa-l odihneasca!

De ce nu cred in acestia de azi, care conduc Casa Regala, am mai zis:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2016/01/28/casa-regala-vrea-unitatea-vanatorilor-de-munte-din-predeal-din-predeal/

Sunt cu siguranta de parerea altora care spun ca… regele a murit demult si ca s-a tinut ascuns momentul. Nu cred in coincidenta cu legea dedicata… Asa cum il pot tine de pe 5 decembrie pana pe 13 decembrie, la fel se poate presupune ca este decedat cine stie de cand.

Cand am constatat rapacitatea exponentilor actuali ai Casei Regale, mi s-a luat de monarhie. Au dat o gramada de institutii ale statului in judecata, chiar si Armata revendicand pana si unitatea vanatorilor de munte din Predeal. Este limpede ca nu regele Mihai era autorul acestor actiuni ci aceia care de azi, vor conduce legitim Casa Regala. Niciodata, regele nu ar fi avut un astfel de comportament. In acest sens, vin cu o postare tot din 5.12. de pe Facebook. Cand regele Mihai a fost la Azuga, acum circa 10 ani, nu s-a atins de proiectele localitatii chiar daca erau pe terenul revendicat. Deci, niciodata omul acesta nu ar fi actionat in instanta Ministerul Apararii Nationale.

Regele Mihai si primarul de atunci al Azugii, d-l Adi Purcaru

Comentariul d-lui primar este unul istoric.

Exista si o chestie ridicola cu acest eveniment. D-na Firea a depasit orice masura cand a afirmat ca vrea redenumirea Pietei Victoriei in Piata Regelui. Cred ca oricine isi da seama ca madame are niste probleme serioase. Exista o piata sau o piateta a regelui undeva la vreun kilometru distanta de Piata Victoriei, am trecut si eu pe acolo, deci nu ar avea niciun rost. Apoi denumirea de Piata Victoriei se refera la un alt moment istoric. E clar ca dumneaei nu cunoaste orasul pe care-l conduce, de nu stie ca este o piata cu numele regelui, unde se afla chiar si un bust al acestuia. Probabil ca isi imagineaza ca le-o plateste acelora care i-au demontat targul.

Cu aceasta ocazie, in urma unei discutii cu o persoana care nu crede decat ce vede la televizor, la diferiti idioti pe care-i crede repere ale societatii, trebuie sa postez mai jos o imagine relevanta. In viziunea ei, cine apare la televizor e Cineva, deci trebuie crezut 🙂 Ca altfel nu ar fi fost chemat acolo sau nu ar fi tinut o emisiune :)) Intr-o vara, am fost la Curtea de Arges sa vedem mormintele regilor si reginelor Romaniei, sa le punem trandafiri. Tot atunci m-am convins ca prenumele corect al sotiei regelui Carol I, era Elisaveta, cum scrie pe piatra de mormant. Unii chiar nu au priceput nici dupa niste ani de zile ca nu vorbesc niciodata sa ma aflu in treaba. Deci iata poza, pe care nu am considerat necesar sa o caut, sa o prezint persoanei, intelegand inutilitatea actiunii mele. Chiar si in fata evidentei, unele persoane continua sa-si locuiasca crezurile mincinoase si tot felul de prostii.

Articolul caruia i-am postat link-ul mai sus, a fost citit de aproape 20.000 de ori deci… daca timpul mi-ar permite as face nu stiu cate articole de impact, documentate, nu cu titluri de 2 bani si continut zero.

Tot pe 5 decembrie 2017 a luat fiinta la Manastirea Sinaia, corul SinArmonia. In postarea d-nei profesoare Octavia Floricica aflam de aceasta frumoasa realizare culturala. Cu cat mai multi oameni vorbesc si raspandesc cultura, cu atat mai mult cresc sansele sa ducem mai departe niste lucruri esentiale:

Parintele protosinghel Mihail Harbuzaru, o personalitate religioasa a Vaii Prahovei conduce acest cor. Si ma duce gandul la ce oameni minunati are Biserica Ortodoxa in Valea Prahovei…

Apropo de parintele Mihail, dansul mi-a spus ca va fi indreptata eroarea istorica semnalata de mine, in viitoarea monografie a manastirii. E vorba de documentul din anul 1581 dat de Mihnea Turcitu manastirii Malamoc. Aceasta era cu totul alta manastire si nu schitul nostru de pe Molomat-Sinaia.

De la schitul din Sinaia distrus in anul 1788 sar la o poveste. Tot a schitului 🙂 Se zice ca a fost refacut de un sef de talhari pe nume Nicolae Grozea care s-a si calugarit la schit. Chestia cu haiducul pocait a fost transmisa oral si prinsa in carti de primii scritori ai zonei noastre, pe la inceput de 1900. Deci nu scrie chestia aceasta in vreun document. Cred ca si aici este o eroare. Pare mai credibila ideea, daca intamplarea ar fi adevarata, ca era un fost vataf de plai.

Azi ar fi avut hramul acest schit. Pe locul sau este insa actualmente o cazarma militara. Fosta cazarma a  Batalionului I vanatori de munte, batalion care a carat cu spatele si cu magarii, materialele necesare ridicarii cabanei Marele Voievod Mihai, actuala Piatra Arsa de pe Platoul Bucegilor. Batalion care asigura adesea si paza la Peles si… unde ghiciti cine a devenit sublocotenent la 16 ani? Chiar viitorul rege Mihai I al Romaniei, ultimul maresal al Armatei Romane. Doar oamenii care nu cunosc istoria si felul de a fi al regelui, pot crede ca acesta ar fi fost de acord cu actionarea in judecata a Armatei, pentru a cere o unitate de vanatori de munte!!!

Reintorcandu-ne la haiducul Nicolae Grozea da, a existat un astfel de om. Treaba e ca tocmai dupa revolutia lui Tudor, deci dupa 1800. Iar schitul era ars demult, inca de pe timpul domniei lui Mavrogheni. Haiducul a fost inchis, „peste deal”, la ocnele de la Telega si a fugit de acolo. El a avut in plan sa faca si un locas religios cu banii dobanditi din actiuni specifice, numai ca a fost omorat si nu a mai apucat. Poate cine stie, cand a fugit, a luat-o spre Sinaia si le-a promis calugarilor ca se reintoarce si reface schitul distrus. Sau cine stie cum s-au amestecat informatiile si a reiesit ca e ctitor. Existau cantece, folclor cu el, deci cine stie ce a dainuit peste timp… ce talmes-balmes…

Am gasit si un articol despre acel haiduc dar se vorbeste si in diferite carti despre acesta:

https://giurgiu-net.ro/archives/26463

Tot pe 5 decembrie, Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere a dat un comunicat anuntand cine va realiza varianta ocolitoare a orasului Comarnic:

Astăzi, 05.12.2017, a fost semnat Contractul de proiectare și execuție pentru obiectivul „Varianta de Ocolire Comarnic, km 0+000 – km 2+850”.

Contractul a fost încheiat între C.N.A.I.R. S.A. și ASOCIEREA NEXT LEVEL EUROPE S.R.L. – EUROSTRADE S.R.L. – GROMA SOCIETA DI INGEGNERIA – SOCIETA A RESPONSABILITA LIMITATA SEMPLIFICATA.

Valoarea contractului este de 17.043.587,58 lei fără TVA și are o durată de 31 luni (3 luni perioada de proiectare, 4 luni durata de execuție și 24 luni perioada de notificare a defecțiunilor).

Avînd în vedere faptul că pe DN 1, sectorul ce leagă Bucureștiul de Brașov, intensitatea traficului este în continuă creștere, CNAIR SA a demarat realizarea variantei de ocolire a orașului Comarnic necesară pentru creșterea capacității de trafic pe tronsonul aflat pe Valea Prahovei.”

Prima societate are 18 angajati si sediul intr-un apartament. A doua isi are sediul… in Sicilia. Iar a treia face proiectare. Deci nu stim cine va fi in teren, la munca de jos. Sa vedem insa daca se apuca de treaba cineva…