Restaurarea bisericii fostului schit Lespezi

Eu o mai numesc si biserica spatarului Draghici Cantacuzino. Piatra de temelie a fost pusa in anul 1661.

Dupa vreo 14 ani de incercari, cei de la parohia schitului Lespezi, au reusit sa acceseze fonduri si sa porneasca acum, in primavara anului 2019, restaurarea monumentului istoric.

Trebuia sa trec si eu pe acolo ca sa vad zidurile originale si orice altceva…

Urcand spre fostul schit

Tencuiala celei mai vechi biserici din Valea Superioara a Prahovei a fost indepartata.

Trecem peste „valuare”

Prima impresie conteaza… dar nu mereu 🙂 Pe panou nu sunt trecute anumite date despre cine realizeaza restaurarea insa, in apropiere, gasim si ceva ce tine de o anumita „privire”. Crucea veche de la intrarea in curte a fost acoperita… ceea ce este foarte bine.

Biserica

Sus, pictura lui Parvu Mutu

Pot sta mult si bine sa privesc aceste ziduri 🙂

O poveste pe care nu am cum sa o ratez.

Voi mai reveni.

Se vedea o linie prin iarba… Ma uit putin surprins cat de mult a mers o cartita sau un soarece pe sub pamant.

Insa, era altceva…

Era de fapt o autostrada de furnici…

Prin Constanta… lacul Tabacariei

Pe la Constanta… intr-o dimineata am zis sa fac un tur de lac. De la hotel se vedea un lac 🙂 Era lacul Tabacariei…

Cu o zi inainte, desi ajunsesem pe la 17, am zis sa mergem si pe plaja, sa vedem marea. Nu va zic ce vant era…

A doua zi, am plecat pe la 8:20 si la 10:00 inconjurasem lacul… ca am stat la multe poze, la peisaje, la vorbe cu oamenii de pe acolo, biserica, pesti si pescari, multe altele…

lacul tabacariei 1 Plecare de la hotelul Ramada

lacul tabacariei 1b Spre desosebire de Valea Prahovei, aici e primavara.

lacul tabacariei 2a Si o biserica se vedea la orizont…

lacul tabacariei 2 De fapt, biserica are hramul Sf. Mc. Mina.

lacul tabacariei 3

lacul tabacariei 4

lacul tabacariei 6 Pavilionul expozitional

lacul tabacariei 7

A prins un pestisor.

lacul tabacariei 8

lacul tabacariei 9

lacul tabacariei 10

lacul tabacariei 11

lacul tabacariei 12

lacul tabacariei 12b

lacul tabacariei 14.JPG

lacul tabacariei 15

lacul tabacariei 16

lacul tabacariei 17

lacul tabacariei 18 Monument realizat de niste japonezi prin anii ’70, pe cand orasul lor s-a infratit cu Constanta.

lacul tabacariei 19 Inapoi la hotel. Pana acum cel mai frumos, mai calitativ, mai cum vrea fiecare… hotel de 4 stele din „gama Ramada”… mi se pare Ramada Nord din Bucuresti. Si nu doar… Ramada Nord isi merita fiecare stea. Nici Ramada Constanta nu sta rau, e cu mult mai bun decat cel din Brasov…

Traseu cu bicicleta: Schitul Balteni – Manastirea Tiganesti – Manastirea Snagov – Manastirea Caldarusani

Am facut-o si pe asta! 🙂

Intr-o duminica am fost la schitul Balteni iar peste inca o duminica deja „navigam” pe bicicleta prin zona fostilor codri ai Vlasiei.

Fac planul de excursie noaptea, ca atunci e timp, masor si tai de cateva ori. Oricum, perfect nu voi fi niciodata asa ca acolo unde tai stramb, sper sa mai completeze Cineva :))

Cu o zi inainte, adica sambata pe 16.02. imi suna telefonul intruna vizavi de excursia asta. In acea zi, am reusit performanta sa circul cu trenul ca niciodata. La 8 am luat un regio din Busteni spre Sinaia, de acolo m-am intors cu un IR la Predeal. Din Predeal alt tren de 14:30 la Brasov. Din Brasov  la Poiana Tapului pe la 17 si ceva. Apoi iar cu trenul de 19 la Busteni. Pe sosea nu se putea circula. Costuri la tren: 2 lei+5,5 lei+5,5 lei. La unele trenuri nu au venit controlorii.

La telefon, un prieten imi spunea ceva de o halba care e grea cand e goala si cand e plina trebuie ridicata cu ambele maini 🙂 Mi-am dat seama ca era in alt film. A doua zi, in tren, cand ne-am intalnit era cu bocancii, bicicleta cu roti groase si o haina de iarna. Zic si eu: „Ba’ tu ai crezut ca Snagovul este colea, dupa munte, in Valea Ialomitei?” ….Pentru ca o fi iarna aici dar dincolo de Comarnic vine primavara… In fine… plecam si ne intalnim toti in halta Scrovistea de unde o luam spre schitul Balteni:

Schitul Balteni, frumos loc

De aici, 4 km spre localitatea Peris, din care vreo 2km numai prin padure. Urmeaza inca vreo 4 km pana la Tancabesti unde lasam drumul judetean pentru DN 1. Aici poza la celebra troita:

Continuam si intram in Ciolpani si facem stanga pe drumul spre Manastirea Tiganesti:

Monumentul Eroilor din Ciolpani

Complexul manastiresc

Cateva pedale si am ajuns…

Ceasul nu mai functiona.

Heruvima Timaru

Mormantul acesteia

Monument funerar in spatele bisericii

Prin cimitir unde este si o biserica veche

Monument superb fara nume dar cu poza…

Cel ingropat

Picturi la biserica din cimitir

Monumentul care mi-a placut 🙂

Plecam spre DN1 directia localitatea Luparia… pe drum ne oprim la o biserica ridicata in jurul anului 1800:

Urmatoarea manastire era Snagov… din Luparia mai erau vreo 5 km:

Manastirea cum bine se stie, este pe o insula iar un pod leaga un mal de celalalt.

Palatul de la Snagov

Tot podul 🙂

In interior:

Cum arata biserica in urma cu 100 de ani.

Unde trebuia sa fie inmormantat Vlad Tepes.

Prin curte din nou

Parea taiat cu un instrument 🙂 Un os, pe acolo printre trandafiri.

Am plecat dupa o vreme si de la Snagov…

Prin Silistea:

Apoi comunele Gruiu-Lipia si la Manastirea Caldarusani:

La Manastirea Caldarusani

Aici sunt inmormantati 2 mitropoliti

Manastirea are si un muzeu impresionant:

Manastirea vazuta de departe 🙂

La intoarcere am ales ruta: Moara Vlasiei – Balotesti – Corbeanca – Buftea.

Am mai facut si cate o poza-doua pe traseu…

La pescuit

Asteptand trenul… dupa ce ne-am odihnit vreo ora la un restaurant in Buftea.

Traseul pe bicicleta a durat 8 ore. Probabil au fost circa 60-70 km.

Prin imprejurimile comunei Chiojdu

Intr-o zi, pe canicula, aproape am inconjurat vreo 3/4 din aceasta comuna superba 🙂 Un traseu de multe ore, am plecat dimineata si am fost preluati de o masina seara 🙂 … tocmai de pe la Bâsca Chiojdului.

Imaginile descriu povestea:

Prin livezi si poieni

Prunele din belsug la tot pasul, ne-au salvat de la deshidratare.

Si merele…

Ce poezie traieste omul acela acolo 🙂

Drumul ce se vede in imagine, vine de la Starchiojd la Chiojdu, localitatea din dreapta. Acolo, in muchia dealului este granita intre judetele Prahova si Buzau.

Tot Chiojdu, continuare spre dreapta

Printre stanci si o padure de mesteceni

O ciuperca gigantica

Vedere spre comuna

Alta lume, plantata

Pe aici locurile se numesc generic: Roma.

Loc de jertfa

De unde trageau… ai nostri!

De pe acolo am coborat.

Oameni la fân

Zici ca e pisica din filmul „Demoni printre noi”.

Casa cu blazoane in centru

De data aceasta, privim Chiojdu de langa granita dintre judete.

Ce minunatie… ce frumoase locuri mai sunt in tara asta.

Cand te afli prin astfel de zone, intelegi de ce mureau unii pentru astfel de locuri. Aici le erau casele, visele, stramosii si nu ai cum sa renunti la asa ceva. Si daca mureau, isi pierdeau doar viata, ei tot in acest pamant ramaneau…

Placerea urcusului prin peisaj

Intre Chiojdu si Starchiojd, un tinut nemuritor

Cum de nu am observat-o? M-am intors la ea… fiindca este un martor al istoriei acestor locuri. As vrea sa spun ca dupa 19 ani mi-am indeplinit un vis… nu am renuntat nicicand la el; dar, acesta si altele in urmatoarea perioada…

Biserica din Chiojdu

La trovanti

In coborare

Final de excursie, spatiu de depozitat amintiri…

Multumesc! 🙂

Traseul turistic: Azuga – Clabucetul Taurului – Cabana Garbova – Predeal

Plecare din Busteni pe la sfarsit de aprilie, dupa ora 10. Ca sa ajung la ora 17 in Predeal.

Cum aveam o idee mai veche, sa pozez o confluenta a unui parau cu Prahova, langa care tineam minte ca este o cruce, sa fac si niste poze prin zona aceea, am plecat in acest traseu… din Busteni. Adica sa intru in zona Prahovei de pe undeva din zona stadionului si sa ies pe la intrare in Azuga sau mai departe…

Surpriza insa, busteanul cazut peste rau de cativa ani si care era un punte sigura… fusese luat de ape. Cel mai probabil primavara aceasta. Asa ca am ocolit ceva, noroc ca alocasem mai mult timp excursiei.

In fine, trec apa 🙂

Confluenta cu Valea Fetei. Pe cruce scrie: „Preda Laurentiu Ioan Matei, n.01.11.1946, m.04.01.2009”.  Curios cum a murit acolo. Mi-aduc aminte si ca la liceu aveam un profesor de Turism care il chema tot Preda Laurentiu si care isi luase viata undeva dupa anul 2000. Dar parca profesorul nostru era mult mai tanar.

Am facut niste poze, la padure, cruce, rau, confluenta si pietre:

O bucata de sticla de pe cand Azuga avea o astfel de fabrica. Era cam la 3-4 kg. Acasa il intreb pe d-l Razvan Neagoe despre „istoricul” ei si aflu ca provine de la cuptoarele de sticla ale fabricii, ca acestea se curatau la 10 ani…

Un fel de geoda, cine stie de unde mai venea si asta… plus niste ciment amestecat cu cioburi de caramida. Nu am mai vazut pana acum asa ceva. In loc de balastru s-au folosit cioburi de caramida.

Inca o bucata din cioburi de caramida si ciment plus o scoica. Nu ne-am lamurit daca scoica e de pe aici sau o fi aruncat-o cineva care a adus-o de la mare…

O iau pe o poteca de mistreti sa ies intr-un drum forestier ca sa mai ajung si la iesirea din Azuga spre Predeal, ca de acolo incepe traseul spre Predeal peste Clabucetul Taurului.

Poteca mistretilor

Si merg pana ajung aici:

Urmele unei constructii mai vechi. De nu are zidul asta 100 de ani minim… O sa vin la toamna sa vad mai bine terenul.

Din drumul forestier ies pe la niste case, apoi la sosea, trec de gara, o iau printre blocuri, traversez DN1 si intru in traseul marcat cu triunghi albatru:

Am pozat indicatorul ca urma sa scriu articolul de fata altfel… timpii sunt la latitudinea fiecaruia.

Pe aici m-am intalnit cu niste bunici si un nepotel, cred ca veneau de la cabana Garbova.

Dincolo de jumatatea traseului spre Clabucetul Taurului, care e „un fel de deal care are in varf o poiana impadurita pe laturi de padure” :)) vine si urcusul serios. Vreo 30 minute urci.

Iesirea din padure, varful in fata

Folositor si zoom-ul, ca de la distanta pareau bureti negri 🙂

Mod de rupere 🙂

Am parasit poteca marcata pentru a urca pe varf.

Munti din bazinul Azugii

Tot ai Azugii… ma interesa culmea asta pentru un viitor traseu prin august-septembrie. O trecere din Busteni-Azuga-linia muntilor din bazinul Azugii-Pasul Predelus-Pasul Bratocea-Ciucas-Tabla Butii-Lacul Vulturilor-Vama Buzaului, vreo 3 zile cu mai multe persoane.

Traseul Sacele-Pasul Predelus-Predeal de care mai scriam, l-am parcurs intre timp cu Iulian Coserea, o sa revin cu descrierea. Frumos si salbatic traseul, o adevarata aventura.

Aici e varful acestui Clabucet.

De pe varf se coboara spre cabana Garbova, care nu se vede fiind ascunsa de deal. Nici nu mai stiu de cate ori am facut acest traseu… E poezie, in loc sa mergi pe strada o iei pe aici 🙂

Stana de pe Clabucetul Azugii

Vedere spre muntele Piatra Mare, prin poiana aceea verde e si traseul spre Tamina.

Cabana Garbova si cativa turisti

Fosta cabana Clabucet Plecare distrusa de un incendiu. Multi turisti intre Garbova-partiile de schi ale Predealului si Predeal. In principal, acestia se plimbau. Cand am ajuns la telescaun pe la ora 15 si ceva, acesta era inchis… oamenii coborau deci pe jos. Mai era cate o terasa deschisa pe la baza partiei.

O parte din Predeal

Hotelul Carmen

Se mai vad Primaria, Biserica, gara, hotelul Orizont

La coborare poti alege ce partie vrei 🙂 Traseul turistic continua insa pe la marginea partiei Clabucet, dar mi s-a parut mai direct, si din cauza timpului, sa cobor pe partia Subteleferic. Cred ca in 15-20 minute eram in oras.

Traseul poate fi parcurs din Azuga la Predeal intr-un interval de 5 ore, fara graba, cu popas de masa pe Clabucetul Taurului sau la cabana Garbova. Mergi lejer in 2 1/2 ore pana la varf sau Garbova, mai stai pe acolo o ora si mai pui 1 1/2 ore pana in Predeal. Altfel, daca mergi mai repede esti de la Garbova in Predeal intr-o ora 🙂

Traseul turistic: Moroieni – catun Muscel – Talea – drum forestier Valea Beliei – Ghiosesti – Comarnic (gara)

Revin cu continuarea articolului din 11.04.2018, acesta: https://buceginatura2000.wordpress.com/2018/04/11/din-comuna-moroieni-spre-catunul-muscel-pe-un-drum-al-troitelor/

Intr-o zi, am sa zic ca am facut cam tot ce mi-am propus. Cat timp vrei, astepti, se poate intampla. Voiam sa ajung in catunul Muscel si de acolo pana la Talea in jud. Prahova. Traseul acesta poate fi considerat o drumetie de incepatori. Ma refer la traseul ce pleaca din Moroieni, ajunge la Muscel si apoi urca putin si coboara la Talea. Ca traseul descris de mine mai jos… este asa, un pic mai complicat.

Desi poate fi parcurs pe bicicleta, nu am de gand sa-l parcurg vreodata. Nu mi se pare fain de pedalat. Talea si Muscel sunt la o aruncatura de bat una de alta. Cea mai pitoreasca portiune este aceea cuprinsa intre cele doua localitati, sa fie cativa kilometri, 3-4…

Din Muscel poti iesi spre Talea pe un drum de pamant si ajungi intr-o culme sau pe o poteca mai lata facuta de animale, tot acolo ajungi. Noi am urcat de-a dreptul prin padure ca sa nu ne murdarim de noroi. De regula, nu fac lucruri inutile, sa ma aflu in treaba. Trebuie sa existe o logica, o ratiune in orice facem. Am iesit intr-un peisaj de poveste, intr-o liniste totala, aproape de niste transee din WW1. Mai jos de noi trecea un calaret-cioban ce se incadra perfect in peisaj. Nu va imaginati ce frumoasa poate fi o astfel de scena 🙂 Intr-un decor de vis ceva il tranzita si nici copitele calului nu se auzeau… Savuram un cozonac exceptional si priveam fara sa zicem nimic. Poezie, tata! :))

Deci, si cozonacul era de poveste. Acum inteleg de ce unii barbatii le mananca zilele unor femei. Nu ca invers nu ar fi la fel, numai ca universurile si abordarile difera. Pai.. cand te obisnuieste cu anumite treburi, nu o mai lasi sa scape 🙂 Barbatii, in general, sunt niste profitori de ocazie. Daca femeia le spala, ii hraneste etc, e sclava perfecta. Prea putine femei se prind de faza asta si isi traiesc „visele” de familie, se amagesc… pe cand specia cealalta gandeste cu stomacul etc, ii mai aduce cate o floare ca el crede ca ea e cu capul si daca alti barbati duc flori, face si el la fel 🙂 Nici in cel mai negru cosmar nu exista o doza de romantism, interesul e cu totul altul, sa tina de rutina. De exemplu, cozonacul de mai sus. Cine iti mai face tie un astfel de cozonac? Poti sa cauti oriunde pe piata, nu poate fi egalat. Si atunci… o tine la pressing permanent 🙂

Pe culme, prin poieni

Cred ca acel calaret avea vreo stana pe aici.

Asta e pentru cine e atent. Absolut superba, Mantuitorul sculptat pe ea… nu stiu povestea crucii, vechimea e de minim 100 de ani.

Pe spate, este Maica Domnului sau vreun sfant.

Se vad Leoata, cariera de la Lespezi, Podul cu Flori, Dichiu…

Pe acolo trece drumul spre Talea, Talea fiind dupa deal. Noi, ca sa vedem peisajul de ansamblu si sa coboram in Valea Beliei, am tinut linia culmei.

Pe acolo, pe la acele ruine trebuia sa coboram in Ghiosesti, cartier al orasului Comarnic. Cartierul acesta apare de-a lungul secolelor pe unele harti ba Turda, ba Bratieni. Nu s-au facut cercetari pentru a se afla mai multe. Cred ca este cel mai mare cartier al Comarnicului.

Langa Talea, am facut stanga si am coborat prin taierile acestea, in care traieste foarte bine cerbul. De exemplu, in Bucegi-Abruptul Prahovean, nu prea se dezvolta bine aceasta specie, pentru ca nu sunt taieri la ras. Nici mai mari si nici mai mici. Cerbul o mai duce bine pe Muchia Lunga, unde are poieni. Dar cum acestea au fost impadurite si toata lumea zice ca e perfect, peste niste ani, nu vor mai fi poieni pe Muchia Lunga. Se aude ca mai scot din puietii plantati cei care trec pe acolo dar cum s-au plantat cu miile, nu cred ca se cunoaste.

Coboram o vreme prin poieni si padure pana la drumul forestier din bazinul Vaii Belia.

Releul Costila si Crucea de pe Caraiman

Popas la un loc amenajat in principal pentru cei de la padure. Cand noi am mers, nu lucra nimeni si a fost perfect. Nici zgomot, nici santuri pe drum…

Apă de bârâu… cum zicea un rrom odata :))

Leurda… spatii intregi 🙂

Leurda din nou, cam departe de casele oamenilor.

Nu e drumul nostru, urmatoarea culme…

O sacosa de urzici de padure… pe acestea nu le-am ratat, erau prea atractive. Stranse cu mainile goale, cum ne invatau altii mai demult. Atunci culegeam pentru ei, ca doar asa ne luau in excursii. Nu prea ne convenea dar macar ne disciplinau un pic. Adica pe moment. Inainte de toate, e bine sa faci ce crezi tu ca e bine. Si daca esti convins ca stapanesti datele problemei e perfect! 🙂

Am trecut pe langa un fel de canton. Pe aici nu era nimeni, un caine macar. Anterior, aparusera de nicaieri niste javre puse pe scandal. I-am alergat cu bolovani de era sa uitam unde ne-am lasat rucsacii 🙂 Vazusem acum peste 10 ani, o ciudatenie la un cunoscut, o bricheta legata la un fel de spray si expulza un jet de flacari. Cred ca ar fi interesanta o jucarie din asta, sa parlesti un caine ciobanesc sau hoinar cand se apropie. Il lasi sa vina si apoi te uiti cum fuge parlit 🙂 Bine, de petarda nu am vazut pana acum niciun caine care sa nu fuga.

In sfarsit la ruine dupa vreo 2 ore. De acolo, de sus, veneam.

Investitia a fost abandonata de ani buni. Proprietarul o fi si el in Costa Rica. Ba’, nu-i rau, dai o lovitura din asta si apoi stai la soare si razi de prosti. Eficienta sistemului este pana la cei care traiesc din salarii. Mai departe, nu ai treaba, un pic de atentie, prietenii potriviti… Te „refugiezi politic” si construiesti povesti despre state paralele.

Parca… dupa anii 1990, pleca unul pe afara, apoi isi chema contaranii… se spunea ca le facea o „chemare” :)) ceva de genul. Acum se cheama hot pe hot. Intai s-a dus Bica, i-a transmis ca e ok, totul e sa ai bani: „Fata draga, nu fii proasta, fiindca e pacat, de ce sa te bage astia la puscarie cu adevarat…”. Cica, asta, Coldea generalul, i-a amenintat pe tradatori mai voalat si lumea s-a cam atacat. Ce tupeu pe asta!!! 🙂 Ia-le ma’ capul daca te tine! :)) Nu cred ca ar plange prea multi dupa ei. Clar, ca mai devreme sau mai tarziu, serviciile le vor intoarce „serviciile” si vom auzi ca a dat cancerul peste ei, vreo masina, vreun infarct, ceva nefericit li s-a intamplat. Tipul asta nu vorbeste prostii. Orice serviciu isi executa sau isi tine in puscarie tradatorii. Iar daca generalul i-a amenintat inseamna ca erau oamenii serviciului. Logic! Asa ca, noi degeaba ne dam dupa democratie si reguli, ca nu stim ce intelegeri au avut toti acestia.

Talea…

Deci, excursia asta poate fi foarte simpla si placuta. Noi nu am vrut sa se termine chiar asa repede si ne-am bagat prin paduri si forestiere. Dar, din Moroieni poti ajunge in Muscel, apoi la Talea si daca stii mersul microbuzelor de aici spre Sinaia. Simplu si rapid.

O luam asa, prin poienile din fata, islazuri comunale.

Mesteacanul singuratic

Pe Vf. Plesuva, cel mai inalt din imagine parca nu am vazut steagul.

Asta tot zbura de colo-colo agitat, era si ciufulit, striga intruna cucu-cucu. Ne-am dus dupa el, poate reusim sa-l pozam.

Saracul de el, cine stie ce poveste trista avea 🙂

Am ajuns la niste pante dar nu mai conta ca urcam sau coboram, nu prea trebuie sa te gandesti la astfel de aspecte, ci sa te duci pe unde vrei si crezi:

Pe acolo am si urcat sa iesim la strazile din Ghiosesti.

Pe langa apa, pe aluviuni umede… erau sute si sute de albine. Era sa calcam pe ele. Mie imi era sa nu ma intepe in mana ca nu mai pot sa scriu atat de mult sau in limba :)) E clar ca am scapat… noroc sa ai.

Intr-o curte o magnolie mare-mare

Biserica din Ghiosesti. Este o constructie noua. Ma intreb mereu unde a fost vechea biserica. Se pare ca nu a fost. Nu stiu de ce nu cred niciodata cand mi se spune ca nu a fost.

Peste Prahova se vedeau biserica principala a orasului, vechea scoala…

Casa cu arhitectura traditionala. Cum sa demolezi asa ceva si sa ridici ceva nou?!

La ora 8 eram prin Moroieni, pe la ora 16 eram la gara din Comarnic, peste vreo 30 minute venea trenul. Cum mai era timp, am zis sa mergem la o prajitura si un Pepsi. Surpriza insa, cofetaria unde fac astia checuri si prajituri, era inchisa pentru o perioada mai lunga. Scria „concediu de odihna”. Cred ca i-a gasit Fiscul cu miez de nuca nedeclarat 🙂 La ce vanzari aveau, nu inchideau ei sa plece la odihna. Bun, si zic „hai ca mai e o cofetarie!”. Se aude: „Sa dea naiba daca nu stii tot ce misca de la Brasov la Ploiesti, fiecare coltisor!”. Eu: „Cum ma’ nu as putea dormi daca nu as stii tot ce misca 🙂 Stiu de unde sa iei branza din Magureni, pe tanti cu lapte din Poiana, gogosi bune in Campina, un gratar in Ploiesti, magazinul unde au stat prizonierii americani, cofetaria de la Brebu…. ” 🙂

Lucica adica Micutzul morocanos, Dumnezeu sa-l odihneasca, spunea mereu: „Ba’, bagabontul de Adison intotdeauna are cel putin un scop cand pleaca undeva!”. A fost un baiat deosebit, plin de ironii fine si glume bune. Am fost si eu de sarbatorile acestea cu o lumanare si niste narcise la mormantul lui. Ca si altii…

Nu merg de nebun ci pentru a strange material pentru niste lucrari viitoare. Nu sunt pasionat de bicicleta, e doar un mijloc adecvat de a ajunge la niste obiective. Masina e cutie si nu simti viata, locurile. E buna doar din punctul A in punctul B. Pentru ce este intre ele nu e buna.

De la prajituri, ne-am dus la gara, a venit trenul, s-a terminat excursia. Mie mi s-a parut tot trenul si la cofetarie ca mirosim a urzici si padure. Traseul aproximativ, in sensul ca am dorit sa se vada si detaliile de pe harta, a fost:

Vreo 5 km pana in Muscel

Pe harti mai insemnez repere cu verde

Traseul turistic: In zig-zag de la Timisul de Jos la Sacele si la Darste

Sa mergem intr-un traseu, astia mai pacatosi. Unde? La 7 Scari, in Piatra Mare, adica acel canion accesibilizat fain de tot, scari durabile, siguranta…

Ne suim cam fara chef, asa ca berbecii, in tren. Ar fi mers un traseu de bicicleta prin pasul Predelus, venit dinspre Sacele pe Valea Doftanei pana la Campina… dar vremea asta, na!. Ne gandeam ca sunt noroaie, ca nu e soare. Adica eu ma gandeam ca nu e fain azi.

Traseul de azi nu inseamna doar ca traseul propriu-zis a fost de colo-colo. In general, nu am avut nicio directie, mergand fara un scop sau o destinatie.

Intai, deoarece mi se paruse chiar aiurea rau sa mai urmez traseul clasic gara Timisul de Jos-Dambul Morii pe langa sosea, zic sa facem dreapta pe un pod, sa intram pe firul unui paraias si, dupa ideea mea, sa iesim in 20 minute in traseul spre 7 Scari, chiar in padure. Am fi scurtat vreo 2 km cel putin de ocolire.

Paraiasul pastra inca urmele unei vechi amenajari

Ma uit la ceas si in 12 minute de la sosea am iesit intr-o poiana, pe unde trece linia de inalta tensiune, nu departe de niste adaposturi:

Nu sunt de ciobani, in niciun caz. Ori sunt pentru vanatoare, reculegere in natura… se poate dormi in interior. Dar nu am vazut usi 🙂

Si fiind in zig-zag cu totul, parca nu mai aveam niciunul chef sa mergem la Canion. Drumul forestier se vedea undeva sub noi, la vreo 150 m. Nu am mai mers 🙂 Am luat-o prin poiana spre bariera de la Dambu Morii, de unde incep principalele trasee spre masivul Piatra Mare.

Partea buna a fost ca pe viitor nu vom mai ocoli pe sosea, ci pe paraias in sus, apoi pe o muchie… Ma gandesc sa propun Consiliului Judetean Brasov sa marcheze portiunea aceasta, sa nu mai ocoleasca turistii…

L-a linistit pe urs cu containerul asta 🙂

Langa bariera vad si programul de vizitare a canionului pentru aceste zile:

Dar noi deja mergeam in alta parte 🙂 In zig-zag… spre cabana Bunloc.

Trecem pe langa un sir de case mai amarate si ajungem la o intersectie:

O luam pe unul din drumuri

Da ma’, stim!

Noroiul la ordinea zilei 🙂 Asta e!

Surprind un tap undeva departe, ne privea peste umar.

Marcajul este triunghi albastru

O cerboaica tanara iubirea… Statea cam asa, mai calma. Nu o zbughise cum ne auzise. Oare de ce?

Doar ce mai inaintam pe drum si o puzderie de cervide mai mari sau mai mici pornesc in galop, alaturi de cerboaica noastra. Reusim sa numaram 9 animale alergatoare. Nu cred ca erau mai mult de 12 exemplare. Nu prea pareau nici prea multi „ciuţi” mici 🙂 In special, animale mari.

Iesim si noi in sfarsit la ruinele fostei cabane Bolnoc. Initial o luam la vale spre Darste. Dar ne razgandim repede. Ne intoarcem parca prea repede acasa…

Hai inapoi, adica la deal, la noua cabana:

Vechea cabana si noua cabana

Vedere spre Sacele, Brasov. Nici vremea nu ne ajuta.

Cabana avea un paznic care ne-a spus ca astepta nu stiu ce clienti pentru zilele acestea…

Mai vorbim cate ceva, il intrebam numai prostii, drumul ala unde duce, poteca aia unde iese, el ne zice ceva de cartierul Baciu al Sacelelor de unde el vine sau coboara in 20 minute. Noi retinem ca fapt divers, nu ne ajuta cu nimic pentru ca nu procesam nimic. Stam la o masa, mancam ceva si ne ia frigul… Hai in Sacele si de acolo luam autobuz pana in Brasov. De acolo, acasa cu trenul.

Chiar daca nu parea cine stie ce distanta pana in Sacele, noi fiind in zig-zag, ma si gandeam… cine stie cand si unde mai iesim.

Lasam cabana in spate si o luam pe drumul cu iarba.

Foarte repede pierdem bietul drum, ca nu parea fain si ne trezim prin niste desisuri-alunisuri. Vad in multe locuri gramezi de pietre cam mari acoperite de muschi. Ma opresc eu de cateva ori pentru ca erau destul de dese si ma intrebam cine le-o fi adunat si de ce. Pana la urma dezleg un pic „misterul” dar o sa revin poimaine cu amanunte.

Tot cu gandul la pietrele acelea vad ceva frumos:

Cum noi nu eram in poteca unui traseu turistic ci mult mai jos am nimerit in el, culoarea rasinii era naturala.

Mi-am amintit cum in copilarie, niste oameni batrani adunau in disperare rasina de culoarea aceasta.

Evident, opera unui Martin care s-a intins pana la 2,10 m. Sa jupoaie el bietul arbore. Si parul prins de molid arata cine „s-a luptat” pe aici:

Deci, ursul asa isi mai insemneaza teritoriul; se freaca de copac sa-si schimbe mirosul; mai linge si rasina; parerea mea.

Am facut multe poze la aceasta demonstratie albastra. Fascinat, abia mult mai jos am realizat ca nu am marcat cu GPS-ul molidul in cauza.

Cumva nimerim si in traseul turistic. Nu era prea important oricum.

Taie lemne unii pe acolo intr-o veselie. Drumul acela iese la intrare in Garcin, cum se vine dinspre Valea Azugii. Pe un gard, ce avea doua scanduri scria: „Inapoi Romi”. Adica ori sa se lase astia pagubasi, ori traiau prin zona, dupa gard :)) Nu am prea inteles.

Ajungem si pe la casele oamenilor

Il sun pe Iulica dar el era pe alte coclauri. Imi zice ca de ce nu l-am sunat de la Bolnoc. Pai noi nu stiam pe unde vom merge, mergeam asa, fara nicio noima. Ce sa-i zic, ca si noi pe aici, nu stim unde mergem, de fapt 🙂 Cand i-am zis ca suntem pe la o cruce monument albastra si-asta, si-a dat seama ca eram mult prea departe… ca sa ne vedem!

Am luat-o la vale pe langa case vechi, pe strazi… si pe acolo ne-am dus aiurea…

Anul 1844

Anul 1895 sau 1897

Ok… si ajungem in statia de autobuz. Instantaneu, imi aduc aminte ca pleaca din Brasov un tren particular care opreste in Darste. Mai aveam 40 de minute sa-l prindem. Pornesc GPS-ul sa vedem cam pe unde suntem totusi 🙂 Mai aveam 2 km pana la gara din Darste. Era clar, ne incadram 🙂 Cand am mai zis eu ca pe astfel de tampiti ii iubeste Dumnezeu, nu m-a crezut nimeni :))

Da-l incolo de autobuz, hai la gara:

Mersul trenurilor in gara Darste

Nu am trecut chiar departe de acea biserica. Poate ar fi trebuit sa trecem si pe acolo…

Vine trenul, hopa sus si gata „excursia”!

Cam acesta a fost un traseu atipic, ciudat… Sa vedem ce se mai anunta si zilele urmatoare! Eu am zis din Moroieni la Talea prin Muscel… dar sa vedem, ca se cam uita unul-altul ca la urs 🙂