Obligatii matinale, ieri…pleaca, vino repede acasa…ma uit pe geam sa vad daca a mai aparut vreo schimbare a vremii. Pe la 7 era un frigu’ naibii afara, si astia cu meteorologia lor spuneau ceva de marti incolo. Masa de aer rece a ajuns mai repede…vant si frig, nori, cativa stropi de ploaie. Astia isi „bate” joc de noi! :)))
Ma uit spre munte si vad un curcubeu, o parte din el…ii fac o poza si apoi plec. Revin intr-o ora fiind sunat de niste prieteni, unii in concediu. „Mergem la ghebe?” spune unul. Pe mine nu ma incanta deloc ideea, pana la urma merg….ideea unei tocanite de ciuperci suna bine. Am si zis ca merg in padure dupa ciuperci doar cand ma apuca un astfel de talent…de a găti. Vin prietenii cu masina, urc si plecam pe drumul forestier Urlatoarea…adica prin padurea de sub curcubeu :))
Dupa ce am iesit din masina am constatat ca sufla vantul si in padure destul de tare. O luam undeva spre stanga, eu foarte linistit. Ma uit la ceas si imi propun sa ma intorc acasa intr-o ora, hai doua 🙂
Raman singur si ma holbez la copaci, frunze, mainile le tin in buzunare, ridic gluga pe cap, merg ce merg si iar ma opresc „Ce naiba caut pe aici?” Ma uit dupa ceilalti uneori se aplecau si culegeau ceva…eu nu vedeam o ciuperca macar 🙂
Hai sa mai urc…cum nu era ceva mai deosebit sa-mi apara in cale, in preajma, ma opresc sa-i strig. Parca vroiam sa le spun ca de la nu stiu ce drum ma intorc. Dar nu mai strig pentru ca vad cateva manunchiuri de ghebe…le tai, le curăţ si ajung intr-o sacosa. Umblam spre ceva ce in trecut il denumeam „locul nostru”…mama lui de loc, ca eu pe frigul acela eram cam zapacit.
La un moment dat ma ajunge Micutzul morocanos si el crede ca sunt asa de linistit pentru ca adun in tacere :)) Eu eram doar plictisit. Mai sus gasesc alte manunchiuri…privesc in sacosa, sunt cateva kilograme…ar trebui sa fiu multumit, acasa doar trebuie sa le spal. Prin padure cand gasesc ciuperci le migalesc o vreme, sa nu le iau cu „radacina”, pamant, ace de brad, ma uit sa nu aiba viermi, sa aiba aspect comestibil.
Pana la urma incepem sa coboram, eu ii spusesem de dinainte Bucatarului, ca de la drum merg acasa. El crede ca am treaba, dar ii spun ca plec ca nu mai am chef sa mai merg cateva ore prin padure. Imi spune ca mai mergem doar intr-un singur loc :)) Nu am mai mers la niciun loc, eu cel putin 🙂
Ghebe, ca si cele de mai sus
La coborare…
Mai aveam un kilometru pana la iesirea din padure. Vad un valcel, afluent al paraului Urlatoarea, si imi spun „hai si pana acolo, pentru ca este umezeala”. Nu urc de-a dreptul pe valcel ci ocolesc prin stanga o mlastina cam in panta…Privirea mi se opreste pe un brad rupt. In locul rupturii crescuse o ciuperca mare, avea 1kg cel putin. Norocul imi schimba starea de spirit 🙂 Fara chef de ciuperci, gasisem exact ciupercile preferate…si chiar ma uitam ieri cati citesc postul de acum un an sau doi cu ciupercile Bucegilor.
Creasta Cocosului…aceasta specie creste doar pe copac
In dreapta mai era inca una, mai mica
Pregatesc aparatul foto, trebuia imortalizat momentul. In vremuri secetoase, ciuperca aceasta alba pe nume popular Creasta Cocosului, nu se dezvolta bine, ramane mica. Cateva poze, arată superb…nu din punct de vedere culinar. Este o minunatie a naturii…pare un coral al Bucegilor.
Cu putin noroc culegi si cele mai curate ciuperci din padure
Pentru astfel de poze a meritat si frig si umblat creanga
In timp ce o admiram, fiind cu mult mai mare decat palma mea…am simtit un miros. Devin putin atent, deci mirosea a brad, a mlastina, a ciuperci si …a blana uda de animal. Caine nu avea cum sa fie, cine stie, poate era urs. Privesc in partea de sus a valcelului nu se vedea nimic…in jos vedeam pana la vreo 50-70 m. Apoi erau arbori cazuti si nu se vedea dupa ei. Cum priveam in jos, spre sensul de curgere al valcelului vad in dreapta dupa un brad gros niste plastic si cateva resturi de gunoaie. Ursul le-a tras acolo, altcineva nu avea cine. Dar de unde sa le fi luat ca prin apropiere nu era vreo casa sau cos de gunoi.
Asa ca nu mai cobor spre arborii cazuti ci ma intorc pe unde venisem. Ajung in albia paraului si cobor spre intersectia cu valcelul, dar eram aproape de drum nu de acel valcel. Ma lamuresc repede despre ce este vorba si continui linistit mai departe. Cei de la fabrica de sucuri Borsec reparau ceva la conducta de apa ce trecea prin apropiere…de vreo cateva zile, si aprinsesera si un foc. Probabil ursul statea cuminte in tufisuri si astepta sa plece oamenii ca sa vada ce resturi raman. Este deja un scenariu tipic: oamenii aprind focul, ursul miroase si vine. Fara sa atraga atentia sta prin tufisuri la o distanta rezonabila, de unde vede ce se intampla….cand pleaca oamenii, atunci se misca si el spre locul unde acestia au stat.
Tot coborand, vad si un fel de vizuina. Nu ma apropii ca poate fi un viespar…azi, cu tot frigul am vazut viespi zburand. Nici nu sunt curios ce poate fi, poate este chiar o vizuina…de bursuc probabil.
Apoi dupa cateva curbe si in 5 minute am iesit din padure. Acasa am lasat ciupercile pentru un timp, avand alte treburi, dupa care m-am luat de gatit…spalat bine ciupercile, separat pe cele mici de cele mari, ultimele pentru tocanita iar celelalte la otet…le pun separat la fiert. Ocup bucataria, incerc sa nu fac dezordine prea mare 🙂 In fine, sa trec peste tot, m-am descurcat doar nu eram un incepator. La fel si cu placintele, stiu sa le fac, dar apoi nu prea mai am pofta sa le mananc.
Cam asa a iesit tocanita…cateodata am niste pofte de parca as fi „gravid” 😉
Tocanita clocotind…pe final…Este de calendar, la anul se mai intampla asta. Sa vedem ce va iesi si cu celelalte ghebe…. 🙂
BUCEGI NATURA 2000 
chiar că a meritat să umbli creanga 🙂
ApreciazăApreciază
A meritat! Pana la urma doua ore nu sunt cine stie ce! :)) Acasa mi-a fost oarecum sa pregatesc acea ciuperca alba, doar jumatate am facut din ea plus ghebele mari. 🙂
ApreciazăApreciază
Bun supermarket este muntele si ce bine ca stai prin preajma.
ApreciazăApreciază
Foarte bun si are numai produse autentice, naturale 100%!
ApreciazăApreciază
Sa vezi ciulama ce mi-a iesit mie din ghebele de vineri !
ApreciazăApreciază
Am vazut cum te indemni cu Radu :)) Sa-ti spun ceva, eu ma am bine cu tocanita nu cu ciulamaua :)) Trebuie cumva sa-l atragem si pe Radu. Ar fi ceva sa vina la cules :)) S-ar putea insa sa faca la fel ca mine, se uita o vreme, se plictiseste si se intoarce. Asa ca pentru el mai fac o tocanita si tu o ciulama. Cumva il multumim :)) Se simtea batran la un moment dat ai vazut? :))
ApreciazăApreciază
Azi ma simt muuult mai tanar. Si las’ ca vin eu peste voi 🙂 🙂 🙂 Nu scapati asa usor de mine 🙂 😛 Nu trebuie sa ma atragi ca vin oricum 🙂 Curand 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Ma bucur! Ti-am zis cand te simti batran te uiti la oamenii aceia de 70 de ani ce fac turul Pietrei Craiului in vreo 7 ore :)) Bine, nici nu vrem sa scapam, incercam doar sa te pacalim prieteneste :)) Curand sa fie atunci :))
ApreciazăApreciază
A meritat sa infrunti frigul si vantul,pt. o recolta atat de bogata; si de poze! Splendid exemplar de „coral”! Pofta buna la tocanita; de reclama!
ApreciazăApreciază
A cam meritat, ce sa mai zic acum :)) Oricum,pana la gasirea ghebelor pozasem ciuperci lemnoase necomestibile, iasca :)) Macar scriam ca am fost la ghebe si am gasit iasca din belsug :)) Coralul a facut cat toata ziua. Ai vazut ce frumos este 🙂 La tocanita? Pai mai am? Nu mai am, s-a dus…a venit unul, altul si asta a fost! 🙂
ApreciazăApreciază
Am fost si eu duminica,ca sa reusim sa adunam a trebuit sa o luam efectiv pe valea unui parau afluent al ialomicioarei,alti anii le gaseam usor,anul asta am umblat ceva dupa ele.
ApreciazăApreciază
Nu s-au facut la fel ca in alti ani…am umblat si eu dar nu prea mult ca nu am motivatie in a le cauta. Poze am facut mereu…si la voi cred ca umbla lumea dupa ghebe la fel ca si aici.
ApreciazăApreciază
Da la noi e ceva obisnuit,e obicei sa facem zacusca si sa punem la otet ghebele,sunt cele mai indragite ciuperci aici.
ApreciazăApreciază
Cred ca eu m-am dezobisnuit pentru ca imi face altcineva zacusca, de cativa ani, si mi-o aduce gata pregatita. Bine, nu este din ghebe, dar daca ar fi sa aleg imi place mai mult aceea de legume 🙂 La otet da, le-am pus si eu, pentru ca atunci cand vine facem schimb 🙂
ApreciazăApreciază
Grija mare la varietatea de Creasta Cocosului de culoare galbena! Eu am facut salata din ea in urma cu cativa ani si asa buna era incat am facut exces… numai stomacul meu stie ce a fost pe urma! In tocanita si combinata cu alte ciuperci nu am avut niciodata probleme.
Cred ca ai ciupercarit exact la timp, la noi deja e bruma groasa dimineata. Nu mai am nici o sansa!
ApreciazăApreciază
Anul acesta nu am vazut Creasta Cocosului de culoare galbena…stiu ca de obicei orice tip de creasta cocosului nu face bine stomacului in cantitati mari, mai ales daca este mai trecuta. Si la noi a fost bruma, dar si azi am vazut ghebe frumoase prin padure… s-ar putea sa ai noroc 🙂
ApreciazăApreciază
Vai de capul meu! Am uitat ce am vrut să scriu când am văzut poza finală! 😆
ApreciazăApreciază
Agata, trebuie sa ma umflu in pene, ca a fost foarte buna! :))
ApreciazăApreciază
și mai și spui, ha? nț, nț, nț!
😆
ApreciazăApreciază
Sa mai si spun ca s-a dus foarte, foarte repede…au vazut si altii poza si au navalit pe la mine 🙂
ApreciazăApreciază
aaaa, deci favoritisme!!!!
(cum se face emoticonul ăla urlăcios???)
ApreciazăApreciază
Nuuu, :)) au venit asa :)) Nu stiu cum se face evident :)))
ApreciazăApreciază
nu poci pentru ca să vorbesc, deoareșce mă îneacă lacrimile! (încă!) 😆
ApreciazăApreciază
Ce sa mai zic, dupa vinetele acelea, acum si tocanita…trebuie sa-mi iau revansa cumva 🙂
ApreciazăApreciază
Parol! Ia, te rog, fă ceva, vreum demers în acest sens! (deja mă simt mai bine 😆 )
ApreciazăApreciază
Bine, am sa ma gandesc 🙂
ApreciazăApreciază
hm…
și acum dispari pe munte vreo două zile, nu???
😆
ApreciazăApreciază
Nu asa :)) Chiar nu am cum sa merg zilele acestea, maine este sarbatoare, merg pe la biserica, luni nu am cum, am multe de facut…dar nu la fugit pe munte ma gandeam 🙂
ApreciazăApreciază
🙂
Știu.
ApreciazăApreciază
Stiam ca stii :)) Bine, nu schimba situatia, trebuie cumva sa gasesc ceva :)))
ApreciazăApreciază
Îmi place că ești perseverent! Și insistent în a-ți îndeplini scopul! 😆
ApreciazăApreciază
Pai asa trebuie sa fim, mai luptatori, sa zicem :))
ApreciazăApreciază
corect! 😆
ApreciazăApreciază