Traseu cu bicicleta: Busteni – Chitila – Bucuresti – Manastirea Comana – Giurgiu – Ruse – Giurgiu – Calugareni – Singureni – Biserica de la Draganescu – Bragadiru – Bucuresti Nord

Ca in orice astfel de deplasare, trebuie sa existe un plan si niste reguli. Nu mergem nici prea repede dar nici prea incet, nici pentru performanta, nici sa nu te mai misti cateva zile din cauza febrei musculare. Ideea e alta. Luni e zi lucratoare deci, fiecare merge la serviciu. Daca te duci obosit…

Am avut castig de cauza cand am zis ca este evident ca ajungem cu bicicleta intr-o zi pana la Dunare, respectiv Giurgiu. Si ca nu are rost sa plecam cu dimineata in cap pe DN 1 pana la Ploiesti si de acolo prin niste sate si comune spre Bucuresti. Mai bine mergem cu trenul pana la Bucuresti. Pana la urma, stabilim sa coboram in Chitila si cine vrea sa o ia prin Bucuresti iar cine nu vrea, sa o ia pe langa Bucuresti 🙂 Erau nu stiu ce forturi pe acolo.  Oricum, de pe timpul lui Carol I.

Eu aleg traversarea Capitalei, ca sa vad cam cat dureaza cu bicicleta. La 9:30 coboram in Chitila. Bucurestiul destul de liber, cum era de asteptat.

Prin soseaua Giurgiului am iesit din Bucuresti, urmand sa ne intalnim prin localitatea Jilava. Cam o ora a durat traversarea Bucurestiului, mers destul de lejer.

Asteptarea poate fi placuta.

Pornim spre Giurgiu in sfarsit. Dar nu direct, ci cu ocolire pe la Comana. Altfel, am fi ajuns prea repede.

Oameni la scaldat in raul Arges.

De manastirea aceasta nu am auzit.

Trecem si Neajlovul. Pana la urma, in timpul excursiei, l-am trecut de 3 ori prin puncte diferite.

Neajlov

Manastirea Comana este foarte aproape de intrarea in localitatea cu acelasi nume.

Cred ca am stat o ora cel putin la aceasta manastire. Sunt multe chestii de vazut… am mai si cumparat diverse. Fata de alte manastiri, aici mi s-a parut cel mai scump loc 😉

Un obiectiv ce trebuie vizitat este Mausoleul Eroilor, realizat din initiativa Reginei Maria si a istoricului Nicolae Iorga, In acesta se gasesc osemintele unor ostasi cazuti in 1916, in lupta de la Neajlov. Societatea „Cultul Eroilor” a inceput constructia mausoleului in anul 1926 si a finalizat-o in anul 1932.

Pana la mausoleu sunt niste tunulete expuse:

In mausoleu. In fata, se observa fixat in podea, un suport din lemn. Pe acolo te uiti in cripta cu oseminte si vezi asa:

Sunt 516 eroi romani neidentificati plus 4 identificati, 13 germani, 51 de bulgari, 31 de turci; dintre straini nu e niciunul identificat. Alte surse spun de 416 eroi romani iar o statistica din 1943 arata ca, de fapt, aici sunt osemintele a 762 de soldati de diferite nationalitati.

In spatele bisericii este si un mic spatiu muzeal:

Cronologie

In biserica

Aici au fost aduse osemintele domnitorilor Radu Serban si Nicolae Patrascu , in 1640 sau 1641, in vremea domniei lui Matei Basarab, de catre Anca, sotia lui Nicolae Patrascu si de catre Elina, sotia lui Radu Serban. Interesant este faptul ca Radu Serban, continuator al politicii lui Mihai Viteazul nu prea il agrea pe Nicolae Patrascu, fiul lui Mihai Viteazul. In anul 1609, Radu Serban chiar il insemneaza la nas, practica obisnuita in acele timpuri, prin care se anula dreptul la domnie. In anul urmator insa, cei doi se impaca si fiica lui Radu Serban, Anca, se casatoreste cu Nicolae Patrascu. Destinul a facut ca amandoi domnitorii sa se regaseasca la Comana.

Elina Cantacuzino, fiica lui Radu Serban si nu sotia, casatorita cu marele postelnic Constantin Cantacuzino, il va inmormanta in anul 1667, la Comana pe fiul ei mai mare, spatarul Draghici Cantacuzino, primul ctitor al schitului Lespezi de la Posada.

Piatra tombala care se spune ca acopera trei morminte.

In perioada 1970-1971, arheologii Lia si Adrian Batrana, au descoperit in apropierea pronaosului bisericii ridicate in vremea lui Vlad Tepes, osemintele unui barbat care prezenta semnele decapitarii. In jurul sau erau monede din vremea lui Tepes. De atunci, se crede ca Vlad Tepes a fost inmormantat la Comana, ca acelea sunt chiar osemintele sale.

La aceasta manastire au fost de-a lungul timpului mai multe persoane ingropate insa, nu se mai stie exact unde a fost fiecare. In muzeu, mai sunt resturi de placi ce acopereau in trecut diferite locuri de veci. Biserica a fost refacuta din temelii in anul 1854 astfel ca… nu cred ca e sigur ce mai acopera piatra de mormant din imagine. Poate este doar piatra de mormant si atat.

Unele surse dau ca pierdut mormantul lui Nicoale Patrascu de la momentul 1854, acreditandu-se ideea ca totul a fost distrus de calugarii greci.

Totusi, in mormantul comun al lui Radu Serban si al nepotului sau Draghici, a mai ajuns si fiul lui Draghici, pe nume Constantin. Piatra de pe mormantul comun, existenta si azi, a fost pusa de catre un alt fiu al lui Draghici, vornicul Serban Cantacuzino (nu voievodul). Nici mormantul acestuia din urma (d.1709), nu se mai stie unde a fost.

Manastirea mai are si o alee amenajata spre Neajlov, amenajata cu banci si cruci de piatra pe margine.

Intre manastire si apa

De aici am plecat prin padurea Comana spre comuna Mihai Bravu:

Multe lanuri de grau, floarea soarelui, porumb pe tot parcursul acestei excursii. In multe locuri  incepusera treaba la grau…

Apropo de familia Cantacuzinilor, in timpul domniei lui Serban Cantacuzino (1678-1688), frate cu Draghici Cantacuzino dar si cu Mihail Cantacuzino (ctitorul manastirii Sinaia), a fost introdus in Tara Romaneasca, porumbul. Deci „mamaligarii” apar pe la 1700 :))

Mergem conform planului  pana la gara Mihai Bravu dorind sa continuam si mai departe, sa intersectam drumul dintre Giurgiu si Oltenita. Dupa gara, vreo 7 km mergem pe un drum plin de gropi, un cosmar pentru masini. Abia eviti cat de cat cu bicicleta nenumarate cratere. De altfel, nu am intalnit decat un apicultor, cu o rabla de Dacie, ce tot ducea apa la sutele de stupi risipite prin intinderile nesfarsite 🙂

Tot pe acolo am si facut poze si filmari la sute de fluturi albastri (Pollyommatus icarus, fam. Lycaenidae), cunoscuti sub diverse denumiri populare, din care cea mai frumoasa pare a fi… fluturasul cerului.

Pe circa 100 de metri din acel drum, zburau o multime de fluturi. Si pe aici am stat 20 minute.

Drumul si raza calauzitoare 🙂

In cele din urma, am iesit in drumul national, la 25 km distanta de Giurgiu, langa un panou pe care scria ca drumul pe care venisem este in reparatii 🙂 Nu era miscat pe acolo nimic 🙂

Cum ramasesem in urma, avand un mers prin care ma puteam opri oriunde, vad o terasa si ma opresc la un Pepsi. Din vorba in vorba, aud de la un localnic de o cruce frumoasa, din piatra, langa o biserica… asa ca, hai pana acolo:

Este scrisa pe toate partile. Nu am gasit undeva ca ar fi monument istoric, fiind evident ca se impune acest lucru.

Departe, se vedea Giurgiu. Timpul final, dupa plan, ar fi trebuit sa fie ora 19 dar era clar ca ajungeam cu o ora mai devreme.

Am ajuns in oras la 17:40.

Statuia lui Mihai Viteazul

Ne-am grabit sa ne cazam, la o locatie aleasa prin Booking si care ne oferea si spatiu pentru biciclete. Pe noi asta ne interesa si sa aiba paturi si dus 🙂 Nu sa fie cine stie ce.

Nici nu am deschis fereastra ca sa nu intre tantarii. In cursul noptii, mi-am dat seama ca acestia zumzaiau teleghidati prin camera :))

Dupa instalare, baie, am plecat in port, sa mancam…

Turnul Ceasornicului

Prin Giurgiu nu am mers pe la obiective ca le stiam si am mai fost pe la ele, inclusiv la ruinele cetatii. Nu are rost sa mai spun cate insecte innaripate erau la tot pasul din Comana si pana in Giurgiu: gaze, muste, nu stiu cate feluri de tantari, „tigrii de platan” etc. Oricum, Giurgiu e foarte frumos ca oras si animat in perioada vacantelor.

Vine noaptea, zic eu ca e mai bine sa stau in camera cu Matrix, crezandu-l mai sanatos 🙂 Ce este drept, in timpul traseului spre Giurgiu, il mai vedeam disparand destul de repede din peisaj, adica il mai revedeam dupa niste kilometri, de regula asteptand la mica distanta sau in apropiere de cate o terasa. Cand ii era sete, o lua inainte la o bere rece :)))

Pe intuneric, ii spun ca am impresia ca sunt tantari prin camera. El: „Ce ai ma’, ca nu am deschis geamul”. Eu: „Poate au intrat si ei pe usa, o data cu noi”. El: „Ti se pare”. Undeva, la 1 noaptea, il aud bubuind prin camera dupa tantari, bombanind ca eu dorm bustean, ca nu am treaba cu tantarii. De regula, eram primul atacat de tantari dar de data asta nu se intampla nimic. Dimineata mi-am mirosit pielea si mi-a picat fisa. Cand am facut dus, imi luasem doar samponul meu, gelul fiind printre haine, nu l-am gasit atunci cand imi trebuia, folosind astfel sapunul hotelului. Deci, sapunul era secretul, in mod sigur.

Dispare Matrix la baie la 1 noaptea si se lasa linistea. Somn! Urmatoarea serie de zgomote a fost pe la 4 dimineata. Iesea Matrix de la baie :))) Dormise in apa, in cada, din cauza tantarilor :)) Ii dau cu „fir-ai al naibii de nebun” :)) si adorm la loc, mi-era prea somn ca sa rad. Am recuperat mai tarziu, cand l-am gasit instalat la o terasa :))

Pe la 6 dimineata, trezirea e data din nou. Dar de data aceasta de unul care se plimba cu avionul pe deasupra orasului. Imprastia nu stiu ce substante impotriva insectelor. Omul cu acel avion trezea pe oricine. Nu se mai auzeau cainii in Giurgiu, se auzea motorul aluia… trezind cetatenii duminica, la 6 dimineata :))

Cum seara vorbisem ca de dimineata mergem la o cafea in Ruse, am strans si am plecat spre vama. Apuc sa-i zic lui Matrix, ca pe acolo nu tine figura cu terasele, ca nu am roaming-ul activat, ca daca o ia aiurea, e pe cont propriu.

Cum ne astepta pe noi Ruse :))

La podul metalic recomand ceva: pe una din partile acestui pod este loc sa mergi cu bicicleta in voie. Pe cealalta este o tubulatura si e greu. Dar nu conteaza sensul, cand nu sunt masini sau e coloana, te poti duce pe partea mai lata. In acest fel, este mult mai safe decat pe langa masini. Tirurile trec foarte aproape de tine. Si, in principal, cine sta mult pe la vama nu prea are rabdare, tu cu bicicleta ii mai si incomodezi. Am avut noroc ca am prins doar 2 tiruri la intoarcere pe pod.

Luam primul bulevard la dreapta ca sa nu traversam tot orasul. Acesta te duce direct in centru, ruland pe un drum cunoscut de alta data. Cred ca sunt 5 km din vama pana in centru.

Primaria

Monumentul Libertatii

Leul rupand lantul robiei

Primii clienti ai terasei de langa cladirea teatrului „Sava Ogneanov”. Aici parca era si mai rau ca la noi, aerul era plin de mici zburatoare.

Dupa 2 ore de stat pe teritoriu bulgaresc, o luam inapoi spre Giurgiu.

Stop pentru poze. Am trecut prin punctele de control repede si mergem la locul planificat de intalnire… Kaufland din Giurgiu. Planul pe mai departe cuprindea si trecerea pe la biserica din Draganescu, pictata de parintele Arsenie Boca si, poate, depasirea capitalei ca sa ajungem la gara Buftea.

Luam masa de dimineata la o terasa tot in Giurgiu apoi usor spre Uzunu-Crucea de Piatra-Calugareni.

Izvorul de la Daia, pe langa care trecusem venind dinspre Oltenita, acum urma sa mergem direct spre Bucuresti. Cel putin pana la Calugareni.

Tot inainte

Cu o zi inainte, am surprins in traseul nostru peste 10 nunti, mirese, nuntasi, miri, lautari, masini, limuzine etc… Cea mai interesanta intalnire a fost intr-un sat, unde am vazut in fruntea unui alai compus din oameni care mergeau pe jos si masini in spatele lor, o fata.  Initial, eu am crezut ca merg in urma vreunui decedat. Costumatiile insa, pe masura ce ne apropiam de oameni, nu erau potrivite unui moment funerar. Cum ziceam, acest alai era condus de o fata imbracata intr-o rochie superba, de culoare mov, care… tinea o oglinda mare in brate. Pe fundal, cineva tot din grup, batea tobele ca la razboi :))

Una din crucile de piatra ale localitatii Crucea de Piatra

In fata primariei din Calugareni

Si aici am stat la un popas.

Din localitate, am parasit drumul national pentru a trece prin niste comune, urmand sa iesim in alt drum national. Mai exact pe acest traseu: Singureni-Iepuresti-Stalpu-Mihailesti-Draganescu. Un traseu foarte pitoresc…

Lantul rupt, libertatea adusa peste Carpati

Monumentele si mesajele de acum 100 de ani sunt inegalabile. Nu mai avem artisti care sa faca asa ceva. Sau, poate ca mai avem, dar nu castiga lucrarile…

4 berze si multe vrabii care isi facusera cuiburile… sub cuibul mare al berzelor.

Padurea dinspre Iepuresti iar a fost o traversare frumoasa, zona aceasta dintre drumuri nationale fiind foarte faina pentru biciclete.

In Mihailesti, popasul de pranz si pana la biserica din Draganescu am mai facut 15 minute.

Si pe aici am stat vreo 40 de minute.

Biserica

Argesul oprit in barajul de la Mihailesti

Ne-am intors in Mihailesti si ne-am oprit pe baraj. Unele persoane erau la plaja, altele inotau… eu am vazut un peste mare mort 🙂

Fiind foarte cald, in Bragadiru am stabilit sa mergem direct spre Bucuresti, la gara, sa nu mai ocolim capitala.

Catedrala

Gara de Nord. Mai aveam 45 de minute pana la trenul de 18:05 care ajunge in Busteni la 20:40.

Luam bilete de la casa RegioCalatori. A durat 1 minut de persoana+bicicleta.

Cand am plecat din Busteni, am zis sa alegem tot un tren al operatorului privat care era la 6 dimineata in Busteni, dar nefiind unanimitate pentru o ora asa de matinala, s-a convenit sa luam trenul de 7, al C.F.R. ca si acesta are vagon de biciclete. Plus ca oprea in Chitila, iar cel particular in Buftea. In fine, zic.

Vineri dupa-amiaza, ma gandesc sa-mi iau biletele pentru a doua zi. La casa de bilete, o doamna imi spune ca ea da numai bilete pentru Regio si Interegio. Ii spun ca trenul are in compunere vagon de biciclete dar ea imi spune ca din tren trebuie sa iau bilet pentru bicicleta 🙂 Eu ii spun ca biletele pentru biciclete se iau de la casele de bilete, ea ca nu e adevarat.

Iau nr. C.F.R-ului pentru relatii cu publicul si sun acolo. Mi se spune ca de la casa de bilete trebuie sa cumpar bilet si pentru bicicleta. Ii spun ca stiu foarte bine acest lucru, numai ca angajatii lor nu cunosc aceste reguli deci, cum au fost angajati asemenea incompetenti? Intre timp, ajunsesem in Poiana Tapului, la casa de bilete de acolo. Aceeasi poveste, ca biletele se dau in tren pentru biciclete. Sun inapoi la Bucuresti, d-na de acolo incerca sa le ia apararea, ca poate nu mai erau locuri. Eu ii zic ca nici macar nu au verificat in sistem, mi-au spus direct, asa ca ele sunt angajate degeaba la CFR, ca avand un astfel de comportament te determina ca si calator cinstit sa dai spaga la controlor. Ma declar convins ca totul este o smecherie doar ca sa dam spaga, care cine stie unde ajunge.

Mi se ia nr. de telefon si astept sa fiu sunat de un director ceva. Aud cum suna telefonul la casa de bilete din Poiana Tapului, cum doamna care imi spusese ca pentru ea nu conteaza cine suna, ca… „e cuvantul ei impotriva cuvantului unei voci” (??) o lasa moale, ca nu stia, ca ma iertati. Iese afara si imi spune, „nu am inteles, se poate, bineinteles!” Peste cateva minute aflu de la ea ca de la Bucuresti sunase cineva si pe la Busteni, sa-i ia la rost. Dupa ce seful din birourile CFR i-a certat pe angajatii din Busteni si Poiana Tapului, ma suna si pe mine si imi spune sa merg la orice casa de bilete. I-am multumit si asta a fost. A, am dat 15 lei la CFR si 5 lei la RegioCalatori pentru bicicleta.

Biletele la CFR le-am luat dupa 45 de minute, la RegioCalatori dupa circa 1 minut, adica nu a durat 1 minut!!!

Undeva pe la Brazi, surprind o conversatie intre controlorii din trenul nostru CFR cu altii din alt tren CFR. „Tot cu 2 vagoane si voi?”, „Tot. Au trimis tren cu 10 vagoane la mare si s-a umplut si ala de oameni”. Nu au vagoane suficiente, e clar.

In concluzie, traseul a fost simplu… nu cine stie ce. Mai am cateva ture cu bicicleta de facut si gata, am incheiat capitolul. Trecem la river rafting, am si comandat vestele 🙂

Azi la Predeal: 55 de ani de la inaugurarea primei sectii de electrificare a Cailor Ferate Romane

Tot sunau locomotivele in gara din Predeal… Ce sa fie, ce sa fie?!

Langa vechea locomotiva cu aburi expusa la circa 150 m distanta de gara, se aflau multi reprezentanti ai C.F.R. si nu numai.

Se sarbatoreau 55 de ani de la inaugurarea primei sectii de electrificare a C.F.R. Tronsonul Brasov-Predeal este prima cale ferata normala electrificata din Romania.

La costum, primarul Predealului, d-l Flesieru

In dreapta, cu ochelari, d-l Campan, un renumit profesor si unul dintre cei mai buni cunoscatori ai istoriei Predealului, omul care a scolit generatii de elevi. Mi-a confirmat si legenda auzita despre dansul, care nu e mai e legenda 🙂

Dialog:

Eu: „D-le Profesor, este adevarat ca-i intrebati uneori la liceu pe elevi, care este nr. locomotivei din gara Predeal?”

D-l Prof: „Sigur, cine stie are 10!”

Nr. 50.497 🙂

Langa cele doua personalitati locale, se vede un domn in camasa galbena. Este nimeni altul decat celebrul domn Radu Bellu, cel cu locomotivele de aburi salvate. Un articol mai detaliat aici:

http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/radu-bellu-in-tren-mi-am-petrecut-o-treime-din-viata-interviu

Gara de la Brazi si C.F.R-ul vs. Garda de Mediu Prahova si I.S.U. Prahova

Poate va era dor de o sesizare in domeniul protectiei mediului…

Intr-un timp, tot a trebuit sa fac manevre cu trenul, cand la Bucuresti, cand inapoi. Cum distanta Busteni-Bucuresti nu o parcurgi prea repede ci cam tot la fel ca acum 100 de ani, omul mai casca gura, ochii pe geam.

Imi place sa calatoresc cu trenul pentru ca nu ai nicio grija, este un mijloc sigur de transport. Despre lucrurile bune si mai putin bune observate in acest domeniu nu are rost sa vorbesc pentru ca toti le stim. Cel mai penibil este cand pleaca din Bucuresti ditamai trenul… compus din locomotiva si 2 vagoane. Prin multe gari mecanicul nici nu-si mai da seama ca aproape trece de gara cand opreste iar calatorii raman, hat, in urma.

Cum ma holbam eu pe geam ca oricare, m-a surprins mizeria incredibila din gara Brazi, acolo unde sunt sute de vagoane cu tot felul de produse petroliere. Pe sute de metri de-a lungul unei singure linii erau deseuri langa deseuri: hartii, plastic, aluminiu… chiar si animale moarte. O groapa de gunoi in toata regula.

Mai trec o data, de doua ori, incercand sa-mi explic cum naiba de sunt atatea gunoaie… De fiecare data, ma uitam daca sunt calatori care arunca din tren tot felul. Dar nu, pe liniile acelea nu circula trenuri de calatori. Intr-o dimineata surprind adevarul. Cei care lucreaza la aceasta gara de langa Ploiesti, incepand cu seful de gara si terminand cu ultimul muncitor, sunt niste nesimtiti de prima clasa. Bai, orice arunca pe jos. Vagoanele cu produse petroliere au fiecare cate o hartie sau un plastic pe care sunt trecute diferite chestii. Ei smulg acele hartii si le arunca pe jos. Si tot asa, manevra repetata de sute de ori zilnic. Si daca mananca, desfac un ambalaj, tot pe jos arunca. E ceva incredibil cu acesti needucati. Ei, sobolanii si ciorile ce circula pe acolo, pe jos.

Treaba care este… din unele vagoane se mai scurge pe pietre, pe langa linie, picaturi de combustibil, petrol… Azi aici, maine mai incolo, pana terenul devine impregnat. Si arunca vreunul din tren pe jos un rest de tigara si sar prostii in aer. Ca material care sa intretina arderea e cat vezi cu ochii si ca sa calci nu exista teren gol.

De fiecare data cand treceam faceam poze:

In imagini este doar un mizilic…

Dupa ce am strans cateva zeci de imagini din zile diferite, care prezentau corect realitatea, zic sa anunt pe cei de la I.S.U. Prahova, Garda Nationala de Mediu – Comisariatul Judetean Prahova. Pentru ca trebuiau luate niste masuri…

Cu C.F.R.-ul nu aveam ce discuta intrucat ma convinsesem de atitudinea lor. Le semnalasem ca exista toaleta nou-nouta la gara Comarnic dar este inchisa, la ea se duce seful garii. In timp ce calatorii merg la vechiul WC, care nu are usi si care arata exact ca acelea naziste din lagarele de concentrare. Ei nu au vazut nicio problema si mi-au zis ca oricine poate cere cheia de la toaleta si ca vechile toalete sunt perfecte, igienizate chiar de seful garii. Deci ei vorbeau de o realitate pe care si-o imaginau… Pai daca tu stii ca asa e si eu iti arat imagini ca nu e asa, atunci fiecare sa ramana cu realitatea si drumul lui!

I.S.U. Prahova niciodata nu a stralucit la capitolul interes asa ca raspunsul lor a fost ceva de genul: „cand ajungem pe acolo, o sa tinem cont de ce ai zis”. Pe pariu ca a doua zi, nu mai tinea nimeni minte ceva 🙂 Cred ca oricine isi da seama imediat cat se minte in anumite institutii ale statului…

Deci I.S.U. are treaba doar cand incepe incendiul. In loc sa ia masuri, sa recomande ceva, ei s-au uitat in lege si au vazut ca nu au atributii. Pai ba’… trebuie sa arda ca sa te misti un pic? Lenesi si dezinteresati.

Evident ca Garda de Mediu are alta experienta in domeniu, s-au dus sa se convinga si apoi… i-a pus pe nesimtitii de la gara sa curete. Si daca nu ar fi fost vreun pericol, ca angajat al C.F.R. iti puneai problema ca mii de calatori trec zilnic cu trenurile prin acea gara si vad acel peisaj inestetic, dezolant.

Dar nu, s-au obisnuit cu mizeria, ca asta e viata, nu ne intereseaza.

Comisarii de la G.N.M. Prahova le-au dat si un mic stimulent sub forma de amenda… deci, lucrurile pentru un timp vor lua o turnura pozitiva.  Felicitari Garzii de Mediu Prahova; mai face cineva ce trebuie si prin judetul acesta…

Transportul in comun pe Valea Prahovei; alternative, firme si ce sa alegi

Suntem in toiul verii. Coloane de masini parcurg Valea Prahovei. Totusi, cum sa te deplasezi pe aici?

Prima alternativa, cand se circula bara la bara, este sa folosesti trenul. Daca e week-end, e cu atat mai bine, pentru ca intre statiunile de aici, pretul la bilete chiar si la Interregio, este ca la Regio. Partea proasta este ca CFR-ul trimite adesea cate un tren care are… maximum 2 vagoane 🙂 Bine, cele Regio au 2 vagoane. Am vazut si duminica, trenuri spre Bucuresti cu 2 vagoane. Cei de la Regiotrans sunt mai isteti si-i culeg pe toti din gari.

Insa, pe aici sunt si transportatori rutieri, ca o a doua alternativa:

1. Cei care asigura legatura intre Sinaia-Poiana Tapului-Busteni-Azuga, sunt cei cu microbuzele inscriptionate Ave Diana. In general, soferii sunt amabili, respecta programul. La gara Sinaia stau mai mult pana pleaca, vreo 10 minute, cica asa au programul.

Microbuz in Busteni. Pe o scara de la 1 la 10, ei sunt cam de 8 🙂

Totul este sa nu faci abonamente la firma lor. Cu atat mai mult daca esti elev. Sunt soferi care nu iau elevii pentru ca au abonamente si ei vor bani 🙂 Bine, ca e vara.

2. Pe relatia Sinaia-Comarnic-Breaza opereaza firma Georgiana Trans. Microbuzele sunt noi, soferii amabili, tarife accesibile, se respecta programul. Nota 10 pentru firma aceasta care opereaza de niste ani buni pe aici.

3. In interiorul Sinaiei, gasim transportatorul local Transport Urban, preturi bune si confort. Si acestia ajung la 10.

4. Tot in Sinaia, mai este o firma S.C. Cord Impex care asigura legatura cu Predealul. Cursele se fac insa dupa ureche si de regula microbuzul se opreste la Azuga, nu mai merge pana la Predeal, ca nu vrea soferul. Deci nu sunt seriosi absolut deloc. Nici nu le poti da nota, ca sunt ca si cum nu ar fi.

5. Prin Valea Prahovei, mai trec si cei de la CDI, pe rutele Brasov-Bucuresti, Tg. Mures-Bucuresti. Asa cum bine spunea un prieten, astia au cei mai nesimtiti soferi. Circula cu viteza excesiva, sunt agresivi in trafic, nu dau prioritate la treceri de pietoni, daca este ploaie trec prin balti si vai de cei de pe trotuar. Deci astia au microbuze noi, respecta orarul, dar resursa umana este sub orice critica. Plus ca se abat de la DN1 cand e un pic de coloana si baga microbuzele pe stradute, chipurile scurtaturi, prin toate gropile posibile, desi ei ca transportatori rutieri trebuie sa respecte traseul. Mai bine te duci cu trenul la Bucuresti decat cu ei. Nota 2 pentru magarii astia 🙂 Seara nici nu mai intra la gara Predeal, o sterg in viteza spre Bucuresti.

La gara Predeal

6. Pe traseul Azuga-Predeal-Brasov este un alt transportator: S.C. Codreanu. Astia sunt vai de ei, neseriosi, nu le merge nimic la masina, soferii sunt necivilizati, au glume proaste la care doar ei rad. Locul de unde pleaca, adica in autogara Brasov, este mai insalubru decat toaletele garii. La ghiseul pe care ei il denumesc „Informatii” nu e nimeni niciodata. Permanent unde este un fel de birou, ce arata ca o bodega, sunt vreo 3-4 persoane care vorbesc intre ele si adesea nici nu vad sirul de calatori care vor sa intrebe despre curse. Ce curse? Unele se fac, altele nu.

Cursa spre Predeal din Brasov

Semianalfabetismul este in floare, asa se si explica atitudinile unor soferi ai acestei firme.

Depinde de soferi, uneori se fac cursele spre Predeal, alteori nu. Poate se duc si spre Azuga, poate nu. Cum are chef soferul 🙂 Mai jos un astfel de exemplu, surprins spre finele iernii:

Lumea credea ca face cursa, dar soferul nu avea chef.

De regula, soferii scornesc tot felul de povesti si pleaca la ale lor. Nu am vazut un sofer serios pe ruta asta, sau parca e doar unul, dar nu as fi prea sigur.

Oamenii au ramas in statie, „vine colegul in spate” 🙂 Bine, nu e niciun coleg care sa vina de undeva 🙂 Poate vreo alta firma.

Na, se duse 🙂 Asa ca, la Predeal, e cel mai rau dintre toate statiunile de pe Valea Prahovei, din punct de vedere al transportului rutier.

Deci aceasta firma, mai mult de nota 2 nu ai cum sa-i dai. Oricum sunt degeaba si cu cat dispar mai repede cu atat nu mai incurca oamenii.

Program autobuze langa gara Predeal. Nu trebuie sa te bazezi ca acele curse din dreptul S.C. Cord sau S.C. Codreanu ca se fac toate. Unele se fac, altele nu, depinde cine este sofer si ce chef are.

7. Microbuzele Craiova-Brasov trec in functie de traficul de pe DN1, dar soferii sunt amabili si opresc in statii, vorbesc civilizat. Strabat Valea Prahovei cam de doua ori pe zi spre Brasov, si de doua ori spre Craiova. Nota 10.

La gara Sinaia

La urma, am lasat cel mai serios transportator rutier de cursa lunga:

8. UPDATE. IN 2018, ACEST OPERATOR A DISPARUT DE PE PIATA. Autobuzele Mondotrans care circula pe ruta Targoviste-Brasov. Soferii acestei firme, circula prudent, au vreo 10 ani de cand trec pe aici. Respecta programul, au aer conditionat, preturi bune. Daca omul are locul de munca la vreun asezamant social din zona Timisurilor, il lasa exact acolo ca sunt oameni, pe cand golanii de la CDI, il lasa la kilometri buni distanta. Merg cu astia de la Mondotrans de ani multi, nu am ce sa le reprosez, isi fac treaba cum trebuie. Zece plus 🙂

Foto: Tram Club Romania

Au trei curse pe zi cu plecare din Brasov, si alte trei cu plecare din Targoviste. Fie seara, fie dimineata, nu evita zona garii Predeal.

Mai sunt cursele Sinaia-Talea si Sinaia-Secaria, curse care se mai si fac, cu soferii normali. Si acestia au calificativ maxim.

Cursele dinspre Sinaia si dinspre Secaria

O sa completez acest post, cu program si imagini 🙂

De la Floresti spre Campina, pe langa raul Prahova si prin niste sate

Cum nu reuseam sa ma lamuresc cu un subiect istoric asupra caruia voi reveni curand, am zis ca la fata locului intelegi cel mai bine.

Repede in trenul de 7:50 in Busteni si am coborat cu Matrix la Floresti. Omul era deja cu o mie de intrebari la el, cine stie in ce il mai bagam 🙂

Lasam gara in spate, ne oprim la un magazin, trecem de Micul Trianon si ajungem pe podul de peste Prahova. De acolo era startul. Ideea era sa tinem malul stang, adica dreapta geografic… pentru a abandona la un moment dat albia raului pentru sate. Era ora 9:00 aproximativ, cand am coborat din tren.

dscf8992Micul Trianon

dscf8993Aspect din zidul proprietatii

dscf8995Vedere de pe pod. Cu sageti sunt niste pasari, egrete. Le-am vazut mai tarziu cand am reusit sa le speriem, fara a reusi sa le pozam cum trebuie.

dscf8999Undeva departe, pe langa rau, daduse careva foc la cine stie ce.

Ideea de a merge pe langa apa a fost neinspirata. Pentru ca de cand se exploateaza albia, s-au tot creat canale, gropi de apa si trebuie sa sari, sa te strecori. Pana la urma am revenit la un drum pe care merg utilajele de exploatare, putin mai departe de apa.

dscf9002Cam toate gospodariile dinspre Prahova au diverse gropi de gunoi in apropiere.

dscf9005Ne lamurim ca ardeau cauciucuri. De ce… nu stiu 🙂

dscf9011O dubita, carute, un cantar langa duba… cine stie ce tranzactionau pe acolo. Cauciucuri…

dscf9008Si cate un peisaj

dscf9015Casele sunt sus „pe deal”… de fapt, un platou intins.

dscf9014

dscf9017Nu este nicidecum prin Delta Dunarii 🙂

dscf9018Dar ne-a convins sa parasim zona albiei.

dscf9019Urcam panta si ne mai uitam de unde veneam.

dscf9020In departare Campina

dscf9023

dscf9024Acolo era intrarea in satul Cocorastii Capli

dscf9030La intrare in sat sunt doua cruci de piatra. Mai sus este una si mai jos o vedeti pe a doua:

dscf9034

dscf9040Turnul acestei biserici in constructie poate fi vazut atat din tren cat si din DN 1.

dscf9043Fosta primarie, azi gradinita

dscf9042

dscf9044A treia cruce de piatra

Si iesim din acest sat pentru a porni spre altul: Bobolia.

dscf9047Bobolia in stanga, in centru departe Campina, in dreapta putin din Banesti.

dscf9053Seamana cu podul lui Apolodor din Damasc 🙂

dscf9056Nu am prins niciun tren pe el 🙂

dscf9058Spre Bobolia

dscf9059

dscf9060O doamna dadea bice la un cal

dscf9064Biserica din cartierul Slobozia-Campina. Salutari lui Madalin 🙂

dscf9065Si ce se vede??? O banca chiar la intrarea in Bobolia. Locul perfect pentru popas.

dscf9066Locul de popas

dscf9067Intrarea in satul Bobolia care face parte din comuna Poiana Campina.

dscf9068In rarele ocazii cand ma iau de o bere, neaparat Tuborg. Si una, ca mai multe nu are cine sa le duca. Bere si dulciuri, cred ca merg 🙂 Oricum la bautura nu-ti mai dai seama 🙂 Cand ma gandesc ca sunt antialcoolic convins si m-am apropiat de doza aceea… 🙂 Dar nu e bine nici sa fii prea strict, prins in reguli…

dscf9071Si omul asta facea treaba si noi pe banca…

dscf9072Fosta scoala din Bobolia

dscf9073

Am iesit si din satul acesta si iar am renuntat la drum pentru imprejurimile raului Prahova.

dscf9078

dscf9080

dscf9081Pe stanga calea ferata, pe dreapta DN 1

dscf9087Natura este minunata, uitati-va ce culori produce 🙂

dscf9088Poza perfecta, fara un dram de prelucrare. Trebuie sa fii in locul potrivit la timpul potrivit.

Acestea au fost ultimele poze, ca ne-am amintit ca aveam un tren de prins. La 100 m distanta de gara, trenul trecea pe langa noi si l-am prins si gata… ca nu aveam prea mult timp la dispozitie.

Despre turism, intamplari si descoperiri pe munte

Stim toti ca se schiaza excelent la Predeal. Nu e rau deloc nici la Busteni si nici la Azuga. Cred ca si la Sinaia se va schia dupa zilele acestea de ninsoare. Acum, dimineata, muntele este in ceata, deci ninge viscolit.

Ani de zile, Sinaia a fost cea mai cautata statiune de pe Valea Prahovei, urmata de Busteni, Predeal si Azuga. Din a doua jumatate a lunii decembrie, cei din Predeal au preluat stafeta, fiind mobilizati exemplar, au evenimente diverse, partii excelente… circa 10-12.000 de oameni au petrecut Revelionul pe partie. De Craciun si Revelion, in Predeal au fost cazate circa 24.000 de persoane. Fara a socoti particularii, vilele neclasificate etc. De la Craciun, trenurile sunt pline de oameni care merg la Predeal sa schieze. Mai coboara si la Busteni si Azuga, dar la Predeal se da jos jumatate din calatori.

Jandarmii sunt prin zona, abia fac fata si, uneori, ii vedem luand parte si la actiuni neinspirate:

dscf7974Pentru ca erau foarte multi, turistii cu sanii au navalit pe o partie de schi si se dadeau la baza acesteia. Schiorii s-au concentrat astfel pe alte partii. Deci toata lumea multumita, fiecare venind la Predeal sa se bucure de zapada alaturi de cei dragi…

In acest context, apare un echipaj de jandarmi total neinspirat. Turau motorul incercand sa disloce o masa de oameni pasnici. Le spuneau sa se dea mai incolo, evident ca nimeni nu-i baga in seama decat pentru cateva secunde. Apoi faceau acelasi lucru. Oricum actiunea era inutila la sutele de oameni prezente deci, decat sa te dai in spectacol turand motoare si stricand bucuria oamenilor, mai bine stai jos la baza si te uiti, sa te vada pe acolo, ca existi, nu ca-i iei la goana.

dscf7978Au uitat mersul pe jos de cand statul le-a pus la dispozitie tot felul de mijloace. Si ei uitand ca statul e compus din cetateni nici nu-si mai dau seama ce fac.

dscf7983„Spectacol”, anumite actiuni spun totul despre educatia unui om.

dscf7996Care e faza de te plimbi motorizat pe o partie cu oameni pasnici??

Ma gandeam ca le multumesc ca au venit la Predeal si ca ii asigura ca ei sunt acolo pentru siguranta lor. Da’ de unde…

dscf8001Adica, nu-l vede nimeni si pe el sau ce… bine, ca nu si-a pus mintea cu turistii, sa-i incercuiasca si sa-i bata pe toti dintr-o lovitura :)))

dscf8005Sa se duca acolo 🙂 Peste cateva minute, lucrurile erau cum au fost initial.

dscf8006„Misiunea” a fost indeplinita 🙂 🙂 A fost o actiune preventiva. Daca ii intrebi preventiv la ce sau la cine… nu inteleg ce vrei sa spui. Li s-a parut lor ca oamenii aceia cu saniile faceau ei ceva pe acolo, parca nu se dadeau bine cu sania, ocupasera abuziv domeniul schiabil 🙂 In conditiile in care, ca sa ajungi la partiile Predealului parchezi la nu stiu cate strazi distanta, cand marea majoritate a turistilor inchiriaza material sportiv de la predeleni, cand iti dai seama ca nu ai cum sa controlezi atata populatie, stai in banca ta si te axezi pe prioritati. Te dai jos dupa masinarie si te plimbi printre ei, sa te vada, sa dai o mana de ajutor sau un sfat, dupa caz. Cand te sui  pe o masinarie zgomotoasa si te bagi printre ei si le spui sa se duca mai incolo, (poate in padure, cine stie!) actiunea seamana cu a unor tarani luati de la depanusarea porumbului si pusi in hainele statului sa depanuseze pe aici, ce li se pare lor… 🙂 Ceva era in neregula, erau turisti multi pe partie! 😉 Problema serioasa! Cred ca astia au intervenit zi de zi in acelasi mod. Ba’, putini da’ buni!!! 🙂

O metoda buna de prevenire a accidentelor era sa stea cineva jos, la baza partiei, si sa le spune celor cu sanii, sa nu vina cu viteza de sus si sa se arunce in plasa de protectie, ca nu e din puf. Am vazut ca se mai aruncau unii cu sanii cu tot in ea, si nu cred ca este o placere sa te prinzi cu o mana sau cu un picior in ochiurile acelei plase. Am aflat ca au fost vreo 30 de accidente din acestea, adica astia prinsi in plasa, au trebuit scosi 🙂 Daca jandarmii ar fi stat jos si le-ar fi interzis sa se mai arunce in plasa, nu se intamplau atatea. Dar asta presupune a merge pe jos si, din ce vad, jandarmilor predeleni le lipseste acest exercitiu. Folosesc mijlocul motorizat in orice situatie… adica abuziv si fara discernamant, e clar.

Vazusem o statistica prin care Predealul are peste 6000 de locuri de cazare, Sinaia vreo 4000, Poiana Brasov vreo 3000…

Peste toate, a sta in coloana pe DN1, a devenit un mod de viata. Oare ce fac oamenii astia in masini, in afara de a-si face nervi? Cred ca si peste 5 ani va fi tot la fel. Multi au lasat masinile si calatoresc cu trenul. CFR-ul este atat de neinspirat incat pierde o groaza de bani in vremuri in care pot face bani multi. Sunt atat de neputinciosi si de incompetenti incat a da vina pe prostie e prea putin. Ca exemplu: un tren Regio pleaca din Brasov spre Bucuresti, pe la 4 dimineata. Acesta are 6 vagoane si pana la Bucuresti abia se umple jumatate. Trenul nu opreste in gara din Poiana Tapului, cel mai mare cartier al Busteniului, dar opreste in gara Valea Larga de unde nu se urca nimeni niciodata, pentru ca nu locuieste nimeni pe acolo :)) Solicitari sa opreasca trenul in aceasta gara au fost facute cu zecile si de calatori si de personalul C.F.R. Dar e inutil! 🙂

In orice zi daca esti in Predeal si te uiti la trenul de ora 13:40 si ceva, care vine din Brasov si merge la Bucuresti, o sa vezi o chestie interesanta. Pe peron o masa de oameni asteapta trenul si nu poti sa-i numeri cat de multi sunt. Si vine trenul CFR-ului pe jumatate plin si cu trei vagoane. Se inghesuie lumea ca sardelele. Ca atare nimeni nu poate controla biletele. Controlorii oricum nu mai pleaca in control cand vad trenul plin, ca le sare lumea in cap. Prin urmare, in aceasta situatie, foarte multi nu-si mai cumpara bilet. Oricum de la Predeal la Ploiesti nu are cum sa vina nimeni. Sa nu mai zic ca de la Sinaia la Predeal si invers este chiar inutil sa-ti cumperi bilet. E imposibil sa se strecoare controlorul printre atatia oameni.

Cealalta firma, Regiotrans, macar vine cu doua garnituri, sunt mai inspirati. Problema este ca atunci cand e frig afara, deschizi mai greu usile fiindca ingheata. Dar depinde de controlor, cand ii trage un sut in maner, imediat se deschide 🙂

dscf8034„Feriti linia, trece un tren” 🙂

Sper sa ma vad zilele urmatoare cu un domn primar si sa postez aici, un anunt care va bucura pe multi.

Dupa cum se vede, mi-au trebuit niste zile sa-mi gasesc cuvintele. Cred ca nimic nu ma marcheaza ca dezinteresul, lipsa de bun simt, fuga de responsabilitate, falsitatea. Am vazut oameni de un anumit nivel intelectual, care au ani multi de scoala, si sunt dezumanizati, au tot felul de masti si adesea nu ma regasesc langa ei, chiar daca viata te duce in preajma lor. Si cand observi ca acea forma cea mai grava de nesimtire se manifesta la o femeie, ramai socat. Adica o femeie este o femeie, totusi. Este altfel croita. Da’ de unde? :))

De bunavoie si nesilit de nimeni si fara nicio obligatie sau vreun cost, plata, m-am oferit sa ajut pe cineva la un proiect. Ca mai sunt si prosti din astia pe lume si… mai activez sporadic in aceasta breasla 🙂 Imi ofer eu pozele facute in urma unor drumuri, zile pierdute pe coclauri, asteptari in diferite momente ale zilei. Implic niste specialisti in proiect, se da forma proiectului si se expune doamnei, beneficiara proiectului, noi lucrand asa, ca sa iasa un lucru bun 🙂 Fara asteptari, fara nimic, cinstiti asa, adica fraieri 🙂

Madame, incapabila sa noteze modificarile de final, nu mai face nimic, desi era absolut interesul ei. Nu avea pix sau hartie 🙂

Sun totusi eu, sa le notez pentru forma finala dandu-mi seama ca lenea e prea mare. Ok, si vorbeam si notam! Ea vorbea, eu scriam. Practic, nu a miscat un deget… nu pozele ei, nu munca ei, nu alcatuirea proiectului, nu un cuvant scris, nu bani cheltuiti. Ca e frumos sa fii politicos si sa iti oferi ajutorul cand e nevoie… Numa’ ce aud zbierete in telefon ca ce fac, o tin o ora la telefon? I-auzi, frate! 🙂 Pai timpul meu era dat ei, nu invers. Timpul tuturor, pentru a face ea o chestie faina. Si cica nu e nesi, eu sunt 🙂 Sar peste episodul cu injuraturi, ca in anumite momente ca acestea, uit de orice si tiganul e mic copil. Adica, ‘om fi noi pe aici, pe la munte, mai poetici, ca o fi de vina atmosfera, padurea sau genele ciudate, nu stiu, dar sunt niste limite… si dincolo de limitele acestea, mie imi da mereu cu cratima la matii 🙂 La mine nu se aplica niciodata ca ala mai destept cedeaza, mai ales ca in poveste nu eram ala destept, ca daca eram, nu ma bagam. Logic! :))

Cum s-a rezolvat? Nu s-a rezolvat, e in aer totul. Dar am reusit sa notez totul :))) M-am uitat in oglinda si m-am intrebat: „bai asta, tu mai ai curajul sa mai iesi din casa, asa, idiot???” :))) Unde si cum le gasesc ramane o enigma 🙂 EL e de vina… 🙂

Acum sa va spun ce au descoperit unii prin Bucegi. Va spun asa, in linii mari, ca revin cu un articol detaliat.

Un preot discuta cu niste enoriasi. Din aproape in aproape, calauzit clar de Dumnezeu, nu radeti ca asa este in unele cazuri, ajunge el prin Bucegi la mormintele unor pustnici si calugari. Depasind orice obstacol, sapa omul acesta si gaseste resturile neputrezite ale unor oameni care si-au dedicat viata celor sfinte. Sa vedeti imagini cum capetele celor ingropati au podoaba capilara pe ele dupa zeci de ani. Am aflat de aceste descoperiri prin octombrie sau noiembrie. Lucrurile s-au intamplat acum vreo doi ani si, desi, vorbisem cu staretul acelui asezamant monahal despre diverse lucruri care-l interesau si pe el, nu mi-a zis de ce se intampla in acele momente pe la el prin batatura. Povestea se concentreaza si pe un pustnic a carui grota nu se mai stie. Intamplarea face ca eu sa fi gasit acea grota si nu am stiut cine a aranjat-o in asemenea fel. Evident nu este grota Pustnicului cum se poate crede. Am prezentat-o eu pe aici, de cateva ori. Deci, daca mi-ar fi spus ce se intampla, omul acela, preotul scutea luni bune de cercetare si de munca. I-au scos pe aceia din pamant, grota nu au gasit-o, i-au mutat in chestii speciale, sunt niste demersuri… avem de a face cu o poveste frumoasa dar nu are cine sa vi-o spuna pe indelete. Trebuie sa-mi fac timp sa vi-o prezint!

De incheiere, am gasit si alti „prosti”. Tot pe acolo si astia, ca sunt „prosti” si „prosti” pe lumea asta, tot felul de categorii, fiecare in breasla lui 😉

De la Predeal la Busteni peste muntele Diham

Pe 31.12.2016 plecand norii de pe cerul Vaii Prahovei si Bucegilor, am vazut ca Zapada isi facuse imparatie pe muntele Diham. Acest munte este un fel de bariera naturala intre Transilvania si Muntenia. In el se opresc cele mai puternice vanturi, motiv pentru care, atunci cand ninge, viscoleste si noaptea este ger, padurile de pe acolo devin tablouri pictate in albul cel mai pur. Este ceva ce trebuie trait… o splendoare! 🙂

Dimineata, pe 01.01.2017, ma uit din nou si ma gandesc ca pentru a surprinde cat mai bine albul imparatesc si sa nu ne intoarcem tot pe acelasi drum, ar fi bine sa mergem in Predeal cu trenul si sa ne intoarcem pe jos, peste respectivul munte. Pana cadem de acord, si din cauza unor neconcordante, eu mai mereu am dreptate 😉 dar altii vor sa fie ca ei… si cand se conving ca e mai bine cum zic, e deja prea tarziu… prin urmare am pierdut trenul. Mai aveam unul peste vreo ora. Cu masina cine stie cand am fi ajuns, vazusem si ca o ambulanta si o masina de descarcerare se duceau spre Azuga asa ca… hai sa stam la slujba la biserica. La Biserica Domneasca din Busteni am stat pana la urmatorul tren.

Vine trenul plin de oameni, o parte au o coborat la Busteni, apoi mai multi la Azuga… si la Predeal nu mai reuseam sa coboram de atata lume 🙂 Predealul, a fost in perioada acestor sarbatori cea mai cautata statiune de pe Valea Prahovei… peste 10.000 de oameni sarbatorind Revelionul la partia Clabucet. Statiunea are zapada din plin pe partii, copacii sunt incarcati de zapada, cine a ales Predealul pentru a petrece sfarsitul de an, a facut alegerea perfecta.

Tin pe aceasta cale sa felicit un prieten, un tanar devotat orasului, care si-a sacrificat timpul si a pus mereu pe altii mai presus de sine si de ai lui, pentru implicarea sa in dezvoltarea turismului predelean. Un om modest, serios, responsabil, care permanent cauta solutii pentru a face ceva pentru orasul sau. Bravo, Catalin!  Catalin, este directorul Centrului National de Informare si Promovare Turistica din Predeal. Pe 31.12, pe la orele 18, el inca era la acel centru pentru a fi de folos turistilor ce cautau vreo informatie turistica. In acelasi timp, pregatea niste taloane pentru o tombola ce se desfasura prin unitatile turistice, urmand ca seara sa mearga la partia Clabucet pentru alte activitati. Pentru mine, acest tanar este un exemplu de cum trebuie facut turismul in fiecare oras.

Predealul fiind plin de oameni si masini, initial am zis sa urmam un traseu turistic care pleaca de la piata si ajunge prin padure la Valea Rasnoavei, langa fosta cabana Fraga si de acolo sa urmam direct drumul spre muntele Diham. Dar noaptea trecuta, mancarea etc, nu se potrivea si am urmat „sanatos” soseaua 🙂 La 11:30 plecam din Busteni, coboram in Predeal peste vreo 12 minute, dupa care am iesit in centru.

Trecem pe langa noul hotel Carmen, amenajat la superlativ, una dintre unitatile turistice de renume ale Predealului, ce are un frumos istoric, regasit si in cartea „100 de pasi in timp…”. De fapt, si cartea „Predealul, prin ochii tai…” are un capitol referitor la acest hotel: „Intalnirea cu Carmen; cu hotelul Carmen”… pentru ca aceste carti scot din trecut ceea ce nu se mai stie.

Urmam DN 73A Predeal-Rasnov, trecem de cimitirul eroilor, unitatea militara, sanatoriul de nevroze, vile, paduri inghetate…

dscf7843Peste ei s-a ridicat Romania Mare.

dscf7847

dscf7848Pe Valea Rasnoavei

dscf7850

dscf7852Departe, releul de pe muntele Costila

dscf7854

dscf7855Pe la ora 13 paraseam soseaua si intram pe drumul ce urca prin padurile Dihamului.

dscf7857Drumul era curatat foarte bine.

dscf7859In prima poienita ni se infatiseaza Bucegii nordici in splendoarea lor. Ceva mai incolo se vedeau Piatra Craiului si un colt din Fagarasi.

dscf7865

dscf7867Coltul Fagarasilor mi-a amintit de excursia din 2016 la chilia parintelui Arsenie Boca, cu un alt tanar exemplu pentru societatea noastra, Madalin Focsa de la Centrul National de Informare si Promovare Turistica din Breaza (Prahova). In multe locuri din tara aceasta, avem oameni capabili, ramane o enigma genetica despre cum ajung opusurile acestora in tot felul de functii 🙂

dscf7863Stanca aflata nu departe de fosta cabana Belvedere, cabana demolata in totalitate.

dscf7868

dscf7869Pe acolo trebuia sa ajungem.

dscf7871In departare zona Zarnestiului… pe acolo este si rezervatia de ursi.

dscf7872Pe langa cabana Steaua (Forban). Ne-am intalnit pe acest traseu cu cateva sute de turisti.

dscf7874Sorcova

dscf7876

dscf7879„Fratele” Bucsoiu – cum ii zice Razvan, prietenul de alergari montane 🙂

dscf7881„Privind” cu aparatul peste Muchia Cheii-Posatavaru, vedem statii de telegondole, telescaune si sediul Salvamont.

dscf7884Piatra Craiului

dscf7886

dscf7887

dscf7893Cabana Steaua, Postavarul la stanga si Piatra Mare la dreapta

dscf7894Si acolo era de mers, in masivul Piatra Mare. Am fi surprins Predealul in haine albe… dar pentru asta trebuie plecat cu trenul de ora 6, ca sa faci poze bune si sa ai pozele in spate. Jumatate de an, am urmarit un astfel de moment, pentru poza de pe spatele cartii cu Predealul. Anul trecut pe 1.01.2016 eram pe acel munte…

dscf7898La urmatoarea excursie prin astfel de locuri, am sa plec de dimineata, cu doua termosuri, unul de ceai si altul de cafea, prajituri si un scaun pliant. Am vazut unul folosit la pescuit. Dar bine, nu singur, ca nu e fain singur, adica eu nu am cum sa ma bucur singur de peisaje. Altii pot, mie nu mi-a iesit niciodata. Un peisaj superb face nota discordanta cu un singur personaj. Adica nu poate fi o bucurie a unuia. Eu ma vad pe scaun alaturi de altii ca mine, sporovaind, facand poze, privind in toate directiile si cand ne saturam iar mai departe… iar pus scaunele 🙂 Trebuie sa cumpar 2-3 scaune…

dscf7899Muntele Bucsoiu

dscf7901Crampei de rai

dscf7904Hop si eu, sa iau putin din magia locului 😉

dscf7915

dscf7920Crucea de pe Caraiman

dscf7923Pereche in haine de iarna

dscf7924

dscf7925Ii inteleg pe astia cu snowmobile 🙂

dscf7927Un alt loc de asezat scaunul 🙂

dscf7933

dscf7935Cabana Diham Phoenix, pe un picior de plai

dscf7936

dscf7938

dscf7944Batrana stana pe care o pozez an de an, de mai multe ori, in diferite perioade. De aici, incepe coborarea spre Busteni, spre cabana Gura Diham.

dscf7952Rulotistii au venit sa petreaca Anul Nou in vechile locuri unde stau si primavara, pe Valea Cerbului. Imi place ca sunt consecventi.

dscf7954Pe la ora 15 eram prin Valea Cerbului admirand si saniile localnicilor trase de cai. Pe la ora 16 ajungeam acasa. Cu siguranta cine merge azi pe acolo, are parte de aceleasi peisaje… pentru ca ziua de ieri seamana perfect cu cea de azi 🙂