Construieste coltul tau de Romanie

Articolul nu are treaba cu alegerile de poimaine 🙂

Este despre noi, despre fiecare. Pentru ca e de ajuns sa vrei, sa-ti doresti si sa te straduiesti, ca lucrurile sa se intample.

Cum spune si titlul… oricine isi poate construi un colt de Romanie. Sa faci tu lumea pe care o vrei! Poate ca nu iese totul cum ai dori dar in mod sigur, esti mult mai departe de locul de start decat daca nu ai fi facut nimic.

Apoi, azi faci un pic, mai faci si maine si cand se mai poate. E important sa te gandesti ca asa mic cum esti in raport cu milioane de concetateni… si tu ai rolul tau. Nu trebuie sa faci cine stie ce, ci din intamplarile/lucrurile care-ti ies in cale, macar sa-l faci pe cel mai simplu.

Fiecare putem face ceva bun pentru altcineva sau poate pentru intreaga societate. Nu ai cum sa speri la o lume mai buna daca tu iti vezi strict de ale tale, considerand ca nu e treaba ta. Acum doua zile citeam ca in Romania sunt circa 150.000 de copiii care merg la somn fara sa fi luat masa de seara. O cifra incredibila… si cei mai multi asteptam ca statul sa se ocupe, ca de aceea ne ia banii. Numai ca statul nu inseamna doar institutii, mai suntem si noi…

….

Am sansa de a preda o materie absolut fabuloasa: Istoria.  Prin aceasta materie intelegi de ce esti roman, cum trebuie intelese timpurile actuale, in ce context s-au desfasurat unele evenimente sau se desfasoara. Pana la urma e vorba de tara ta… nu trebuie sa fie greu.

Acum m-am apucat sa creez un spatiu adecvat, o atmosfera care sa-i captiveze pe copii si prin intermediul careia pot retine mai usor informatii. Este despre ei, nu despre mine. Bucuria profesorului este atunci cand elevii din proprie initiativa fac ei cercetari/descoperiri: cand auzi ca la 14 ani nu stiau de monumentul poetului erou Mihail Saulescu si ca si-au luat bicicletele si au plecat sa studieze monumentul. Sau cand vin cu carti vechi la scoala, cu decoratiile bunicului… Ori cand ramai pe ganduri in fata testelor rezolvate de copii si constientizezi ca in doua luni de zile, multi care nu aveau vreo tangenta cu materia mananca Istorie pe paine, cum se zice. Cand incepi sa-ti pui problema de olimpiade si concursuri…

Ca sa obtii performanta, trebuie sa te implici, sa faci mereu, sa creezi orice, sa folosesti tot ce ai la indemana…

Multumesc pe aceasta cale Consiliului Judetean Prahova si Directiei Judetene pentru Cultura Prahova pentru o multime de carti care vor imbogati catedra de istorie a liceului din Predeal.

Toate numai pentru elevi, la indemana lor;

„Petre Turlea – Romani si Unguri, 1918-1940” in trei volume

Plus alte carti bune si cele 3 albume istorice „Intregitorii”.

Si mai sunt…

30 septembrie 1916: Poetul-erou Mihail Saulescu moare in luptele pentru apararea Predealului

30.09.1916 – in timpul primelor lupte pentru Predeal, isi pierde viata poetul Mihail Saulescu.

Predau Istoria la Predeal. Predealul nu este oriunde… ci este la „vechea frontiera”. La 1916, aceasta localitate era impartita intre 2 state: Regatul Romaniei si Austro-Ungaria. Am ore de la clasa a V-a si pana la clasa a XII-a; si nu doar la Predeal.

Pot sa spun ca aveam o idee oarecum preconceputa despre Invatamant. Asta si pentru ca nu e deloc usor sa intri in sistem. Daca ai terminat o facultate, un master, un doctorat… si nu ai fost prezent la modulele psihopedagogice, poti sa ai note foarte bune ca nu poti preda. Mai departe, si daca ai modulele si nu iei nota de trecere, e degeaba. Si daca iei nota de trecere e posibil sa nu poti preda pentru ca sunt altii cu note mai mari 🙂

Inainte, ma gandeam ce profesor e acela care ia 5? Apoi, cand am vazut subiectele de examen intinse pe 3 pagini, am inteles 🙂 Pai, se pleaca de la nota 1 dupa care 6 puncte sunt din materie si 3 puncte ghici din ce? Din didactica, psihopedagogie, e vorba de competente, unitati de invatare, itemi, metode de predare/invatare/evaluare etc. Deci, daca nu ai mai predat/studiat, sa fi obisnuit cu niste definitii, cu metodica, e cam nasol 🙂 Ma miram eu ca profesori despre care stiam ca stapanesc materia, iau 5,6,7. Asta pentru ca ei stiau materia dar mai nimic din aplicarea acesteia.

Oricum ar fi, cine se face profesor, nu cred ca se face pentru bani. Sau marea majoritate…

Mihail Saulescu, cu cateva luni inainte sa moara. Imagine scoasa din arhive, in anul 2018, de catre cercetatorul Madalin Focsa din Campina.

Pentru ca azi este o zi de 30 septembrie, in contextul acestui eveniment, anumite clase au avut de realizat un eseu; care suna cam asa:

„30 septembrie 1916. Moare in luptele pentru apararea Predealului poetul-erou Mihail Saulescu. Monumentul acestuia se afla langa hotelul Rozmarin, inainte de serpentinele pe Timis.

Imaginati-va intr-o sala in care va trebui sa sustineti un discurs despre acest moment. Publicul din fata voastra este compus din:

  • eroi de acum circa 100 de ani, din Primul Razboi Mondial;
  • elevi din timpurile noastre, sositi in vizita la Predeal – 2019;
  • persoane care traiesc in anul 2119.

Ce le-ati spune? Folositi in discursul vostru termenii: „erou, Romania, generatii viitoare, valoare, educatie”. Incadrare eseu: 20-25 randuri de pagina caiet.”

Separat de acestea, ramane inca o necunoscuta locatia mormantului poetului!? Sunt niste indicii ca trupul sau a fost urcat intr-o caruta… s.a.m.d. Ramane de verificat…

Deschidere de an scolar: Cu manualul de Istorie la „vechea frontiera”…

Daca Nestor Urechia a iubit aceste locuri, a scris despre ele in”Vraja Bucegilor”, in „Drumul Brasovului” etc…

Daca Iordan Tacu venea ca elev la Sanatoriul din Predeal; sanatoriu ce va fi distrus in anul 1916 de bombardamente chiar sub ochii soldatului Iordan Tacu, angajat in lupta de aparare a Vaii Prahovei. Acelasi Iordan Tacu, revenea dupa razboi la vechea frontiera ca director la Orfelinatul C.F.R… El avea sa scrie in 1927, cea mai complexa carte despre localitatea aflata la fosta frontiera cu Austro-Ungaria.

Daca am fost primul -dintre cei de azi- care a insistat sa vada si sa pozeze topoarele de bronz de la Sinaia, descoperite la 1890 si vechi de peste 3000 de ani… daca tot merg pe atatea urme istorice, culturale si religioase…

Daca sunt convins, si nu dintr-un patriotism local, ci pentru ca toate indiciile arata acest lucru, ca lupta de la Posada a avut loc in Valea Prahovei (defileul Posada-Valea Larga)…

Daca am tot scris carti si articole despre istorie si daca tot am un blog al zonei care va implini 10 ani luna viitoare; eroi, WW1…

Daca sunt atatea pagini de istorie scrise de-a lungul secolelor in Valea Prahovei…

Nu-i asa?.. cum oare m-ar fi putut lasa Dumnezeu in afara acestor lucruri?? 🙂

Fiindca nu se intampla mereu cum ai vrea tu… ci cum trebuie sa fie 🙂 Iata ca… repartizarea Inspectoratului Scolar ma trimite sa predau Istoria exact la „vechea frontiera”, la Predeal, in Liceul ‘Mihail Saulescu”!!! Ce face si soarta asta…

Sala de festivitati a liceului

Anul trecut, urmand un vis din vremea liceului pe care nu l-am putut realiza pana atunci fiindca viata m-a trimis de colo-colo, am reusit sa ajung unde voiam. Am intrat cu 10, la buget, la un master la Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti, fiind intampinat de d-na Decan cu celebra: „Bine ai venit in Istorie!”

La 100 de ani de la disparitia granitei de la Predeal, calcand peste timp pe drumul asternut de alti inaintasi, viata ma trimite sa predau Istoria nu oriunde ci… la „vechea frontiera”. Aici, oriunde intorci privirea, e istorie…

Da, cand nu te gandesti la tine prea mult si pui totul in slujba a ceea ce crezi, nu ai cum sa nu obtii mai devreme sau mai tarziu ceea ce vrei! Ideea este sa nu renunti niciodata si sa crezi zi de zi… Deci, in mod sigur pentru un an de zile, ca dupa aceea e posibil sa am alt plan… sunt la Predeal, sa predau Istoria si, totodata, sa trezesc in tanara generatie constiinte dar si mentalitati de invingatori!

Adrian Ciorba – profesor de istorie la „vechea frontiera” 😉

Traseu cu bicicleta: Busteni – Predeal – Sacele – Manastirea Bradet – Pasul Predelus – Traisteni – Tesila – Barajul Paltinu – Campina

Toate lucrurile se fac la timpul lor…

Am anuntat seara cativa prieteni de acest traseu dar fiind seara… unii au raspuns dupa ce am adormit eu si dimineata nu m-am mai uitat ce au spus. Asa ca am plecat cum ne-am nimerit, eu ultimul, cam ca de obicei.

Pe la 8:30 plecam din Busteni dar la Azuga ne oprim la o cafea. Dupa chestia asta, la care am stat vreo 15 minute, o pornim spre Predeal. Pana la intrare in judetul Brasov, drumul a fost foarte rau, s-a decopertat asfaltul si pe margine sunt o multime de denivelari. Daca mergeai prea tare si trageai de ghidon sa eviti o groapa sau un morman de asfalt riscai sa te acroseze vreo masina. Plus ca decopertarea nu a fost efectuata perfect si sunt colturi ascutite ramase, era aiurea sa facem vreo pana pe acolo.

Ne-am oprit putin la fosta Vama romaneasca din Predeal:

Cladirea fostei vami… in paragina, ca de altfel, mare parte din Predeal. Ultimele reportaje tv arata ce se intampla in aceasta statiune…

Apoi inca o oprire la monumentul poetului-erou Mihail Saulescu:

Postavaru… si am stabilit sa ne mai oprim la Dambul Morii. Oricum, traseul acesta Busteni-Brasov este ceva ce nici nu merita adus in discutie. E foarte usor sa ajungi cu bicicleta in 2 ore din Busteni la Brasov. Pe la 16 ani il facusem cu un Pegas si mi se paruse atunci o mare performanta.

La 10:30 eram prin Sacele, pozand o biserica:

Era si o sarbatoare a municipiului, se chema Santilia…

Traversam in cele din urma acest lung municipiu si ajungem langa barajul de Tarlung:

Cam intr-o ora eram pe aici… pentru ca mai pierdusem timpul printr-un supermarket.

Intram in localitatea Bradet si facem dreapta spre manastire.

Trei kilometri pana la manastire

De aici, de la Fortul Doftanei, se termina asfaltul. Mai departe, trebuie sa nu-ti pese de masina, daca e mica. De altfel, pana in Pasul Predelus si dincolo de acesta, nu prea ai ce cauta cu o masina mica. Nici cu jeep nu sunt sigur ca ajungi in Valea Doftanei.

Pana aici vedem o singura masina mica. Aceasta cu greu ocolea gropile si, totusi, pana la manastire mai e cum mai e. Mai departe sunt in multe zone drumuri paralele pe care localnicii merg cu caruta…

Biserica a fost sfintita in anul 2002.

Pe aici, am stat putin la povesti cu un parinte, cam uimit de traseul nostru, am vizitat ce erau pe acolo de vazut, ne-a binecuvantat… si plecam prin poieni de vis, cu animale la pascut, liniste totala…

Sunt vreo 3 locuri in care se gasesc diferite asezari.

Pe aici, drumul e foarte bun

Doftana transilvaneana

Penultima asezare… pe aici a trebuit sa alergam cativa caini de stana.

Foarte multi caini vagabonzi pe portiunea de drum dintre Tesila si Lunca Mare, deci dincolo de comuna Valea Doftanei. A trebuit sa mai cotonogim din ei ca sa nu fim noi muscati. Regula este asa, cand un caine se repede la o bicicleta, oprim toti si pornim in urmarirea cainelui/cainilor. Ca sa-i/le dam fault 🙂 Unii scapa cu fuga, altii pana fug incaseaza cate un sut, piatra, lemn, petarda, ce e la indemana.

Treaba se schimba pe munte, daca dai cu petarde iti asumi niste consecinte… cu ciobanii. Insa, daca umbli doar cu pacea la tine, stii cum e, nu esti capabil de razboi 🙂 Mai am un aparat cu ultrasunete dar unii caini cred ca sunt surzi :)), un prieten ceva neprobat cu electrosocuri. Intr-o seara, coboram cu masina, undeva pe la ora 19 pe DJ 713 si la o curba doua, mai jos de cabana Dichiu stateau in drum 5-6 caini de la stana din apropiere. Pai, treci tu asa cu pacea si cu iubirea de animale pe bicicleta, pe langa ei, sa vezi ce se intampla… Fara petarde sau fara plata tributului, adica mancarea din rucsaci data lor, stai pe acolo… astepti sa plece ei, sa-i cheme la stana… Din masina par a fi niste „bieti catelusi” care poate nu au ce sa manance :)) Vai, sa luam unul acasa…

Drumul pe portiunea finala, pana in Pas, are mai multe serpetine.

Bun, si ajungem noi unde drumul acceptabil se cam termina si vine o panta abrupta, de urcat pe langa bicicleta. Exact acolo, la curba, intr-un tarc erau puzderie de oi. Printre ele si pe langa tarc vreo 8-10 persoane, cam toti ciobani. Astia ar fi facut si vioara lui Strauss sa planga de ciuda la asemenea strigate. Ma si gandeam, pe vremuri, cand se alcatuia o armie din vreo cateva mii de astfel de oameni si plecau ei la razboi, pai astia cand incepeau sa zbiere, si dracii isi pierdeau incaltarile in timpul fugii. Ce mai, exista cate un Tarzan in fiecare cioban 🙂 Dar este si explicatia prin care 10.000 de romani invingeau 50.000 de turci. Pai cand apareau astia, primele randuri de soldati turci cu tot cu cai se speriau, se crea o invalmaseala, toti cu groaza in oase… si cand apareau mioriticii bateau la ei ca la fasole.

Pana la ciobani ne ia in primire un caine mare, seful haitei, care totusi mirosise el ca nu prea e bine sa se apropie. De sub masinile parcate ies altii, de pe la umbra unor molizi mai latrau cativa, in total cam vreo 10 caini. Un baiat mai tanar a strigat insa la caini si acestia si-au reluat locurile, ba chiar ne-a condus pana mai sus, povestindu-ne ca ei sunt de la stana din Paltinu si sunt acolo cu oile pentru un tratament. I-a speriat si pe ei pesta si alte boli cel mai probabil sadite artificial pe la noi. Ca in tara asta si straini si romani, fura cot la cot si tot bogata ramane 🙂

Cum strigatele ciobanilor in timpul muncii erau chiar hilare, urcam pe langa biciclete si radeam. Nu dupa mult timp, pe neasteptate, ne-a prins si pe noi virusul si ne-am apucat de zbierat ca ei prin padure, pana aproape de Pas, cand am intalnit un grup de turisti. Probabil acestia ne-au considerat avariati serios :))

In sfarsit, in Pasul Predelus, la ora 13:45. Aici a fost pichet de graniceri si punct vamal. In mod sigur, in vremurile acelea, drumul dintre Valea Doftanei prin acest pas si pana la Sacele, era in stare mai buna ca azi.

Pe unde este stalpul cu marcaj se merge spre Cheia. Se vede si drumul care coboara spre Valea Doftanei. Traseul spre Cheia vine dinspre Predeal, trece Valea Azugii, Vf. Paltinu… si dureaza cam 8-9 ore, pe jos evident.

Inca se resimteau influentele mioritice 🙂

Dupa popas, incepem coborarea fara sa ne gandim vreo clipa la drum. Dupa o curba, hop si surpriza:

Jumatate de kilometru numai asa era. Doar daca puneai putin piciorul, scapai in noroi dincolo de glezne. Evident se trasesera busteni…

Undeva mai jos, m-am oprit sa spal bicicleta, am un fix cu treaba asta. Ce daca sunt mai jos alte noroaie, o spal de cate ori cred, iar se murdareste, iar o spal. Cu ocazia asta, am vazut cum din cauza noroiului cuiva i-a sarit lantul. Am scapat insa de noroaie si am dat mai jos de tot felul de gropi. A mai venit si ploaia la un moment dat. Nu ne-a udat ca ne-am adapostit.

Drumul continua pe langa case, vile, pensiuni, risipite ici-colo. Multi turisti si sute de corturi pana la intrare in Traisteni. Ziceai ca e Valea Cerbului. Nu exista nici cea mai elementara amenajare a drumului catre aceste proprietati.

Izvor amenajat langa un loc de popas

Aici am spalat ultima oara bicicleta. Eu sunt si singurul care are aripi la bicicleta si singurul caruia nu i se pare fain sa vii murdar de noroi 🙂 Nu trebuie sa dovedesc nimic nimanui… trebuie sa fac traseul cum mi-am propus.

Mai erau doua ore de mers pe jos pana in Valea Doftanei, deci, atentie, drumul e destul de lung.

Intalnim si traseul care traverseaza muntii Baiului, iesind in centrul Busteniului, pe langa Castelul Cantacuzino. Mereu mi s-a parut un traseu nefericit, aiurea gandit. Dupa ce ai trecut muntii, si ai ajuns la drum, in Valea Doftanei, mai ai kilometri buni pana in localitate. Oricum, decenii la randul s-a trecut din Traisteni in Busteni dar nu pe aici. Stiu sigur pentru ca in Traisteni am o gramada de rude, evident toti ciobani :)) Un unchi cum cobora de pe munte, cum o punea de un copil si primavara ieseau acestia ca miei 🙂 Vreo 7 copii avea numai el. Plus copiii care acum sunt mari si au si ei copii…

Multe poieni pline de masini si de corturi

Si drumul pana in Traisteni se tot lungeste.

Am facut 2 ore pe coborare, din Pasul Predelus pana in Traisteni 🙂

La ruinele vechii biserici din Traisteni

Se spune ca biserica a fost construita prin anii 1830, ceea ce pare destul de evident. In sfarsit, dupa ani buni, acest monument istoric sau mai bine zis ce a ramas din el, a fost imprejmuit.

Langa biserica, probabil o fosta casa de preot.

Cruce de pomenire

Biserica noua, inceputa in 1926. Aici a inceput ploaia, din nou, dar statia de autobuz era in apropiere si am depasit lejer momentul.

Nicolae Milu, localnic si comandant al bricului Mircea

Primaria si bustul lui Ferdinand I

Am continuat spre Tesila, care impreuna cu Traisteni formeaza comuna Valea Doftanei.

Biserica din Tesila

Spre Campina

Cam de pe aici incepe lacul de la Paltinu

Loc de popas pe malul lacului, oameni, gratare, vaci…

La barajul Paltinu

Inghesuiala mare pe baraj, toata lumea sa faca poze. Cred ca 5% din cei care fac poze si citesc caracteristicile 🙂

Continuam spre Campina. Initial am vrut sa intram prin Brebu dar nu am gasit aderenti 🙂

Moara din Campina, cum se vine dinspre Valea Doftanei.

Ratacind pe la piata dupa shaorme…

Ideea este ca pe la 18:30 eram la gara Campina, asteptand trenul. Asadar, Busteni 8:30, Sacele 10:30, Pasul Predelus 13:45, Traisteni 15:45, Campina 18:30. Gara Campina

8 ore pe biciclete, 2 ore pentru poze si popasuri, cam 110 km.

Predealul de Ziua Eroilor si filmul de la Valea Uzului

Printre multe treburi si deplasari in doua municipii, am reusit sa ajung si la Predeal la momentul specific dedicat eroilor. Moment ce avea loc in Piata Garii, la Monumentul „Grupul Statuar Aparatorii Predealului”.

Ati vazut ce s-a intamplat si in Valea Uzului… Invrajbire, manipulare, haos, de altfel, cam ce se intampla in tara aceasta de cand Revolutia din 1989 a fost insusita de esaloanele secundare ale Partidului Comunist.

Partidele politice PNL si PSD. Fiecare lider a venit cu cate 20-30 de sustinatori.

Preotii si d-l profesor Ioan Campan… dar si elevii care depun flori la monument.

Defilare pe o ploaie care nu se mai oprea.

Iata si filmul realizat ieri de Hotnews la Valea Uzului:

„Nu e nimic pierdut in tara aceasta”!

Incheierea sezonului de schi la Predeal si concursul Piatra Mare Trail Running

La Predeal, saptamana aceasta au fost oprite instalatiile de tip teleschi. Va ramane insa functional telescaunul.

Stiti cum este, pentru unii este nefericire… pentru altii bucurie. A fost asa de lunga iarna aceasta… bine ca s-a dus. Amintirea ei ramane insa prinsa in realitatea cotidiana pentru ca muntii inca pastreaza mantia alba. Zapada mai este si pe partii, deci cu sania inca merge bine 🙂

Predeal

Pe 27 aprilie avem aproape de Predeal, la Dambul Morii, startul in concursul de alergare montana Piatra Mare Trail Running. Chiar daca ai facut miscare iarna aceasta, o alergare pe muntele Piatra Mare, pe un traseu spectaculos, reprezinta cea mai buna forma de dezmortire si de intampinare a primaverii.

Traseul: Start de la bariera de la Dambul Morii – Prapastia Ursilor – Sirul Stancilor – Cabana Piatra Mare – Varful Piatra Mare – Stana – Piatra Scrisa – Sosire Cabana Piatra Mare.

Inscrierile se fac pe pagina de Facebook: Piatra Mare Trail Running.

Evenimente la Busteni si Predeal

La Busteni:

La Predeal: