Duminica pe Bucegi. O zi de munte fara ploaie. O zi in care multi au facut insolatie iar noi ne-am intors cu fetele rosii… dar si multumiti de un traseu atat de frumos.
Am plecat ca niste turisti obisnuiti dar cu solutii pentru diferite situatii, de la pelerine de ploaie la variante de traseu, de intoarcere. Ca de obicei, adica. Cum cred ca se merge pe munte.
Am plecat in adidasi si blugi ca la o plimbare prin oras, traseul nefiind problematic ci doar lung.
Din Sinaia am luat prima telecabina spre Cota 1400 si de acolo la Cota 2000. O revedere cu angajatii de la Teleferic si… aproape de ora 9:00 ieseam din statie, pe Bucegi. Incepea ziua 🙂
Refugiul Salvamont de la Cota 2000
Ne-am indreptat spre Vf. Furnica pentru a vedea Platoul si nu numai…
In prim plan, Podul cu Florile, azi doar un peisaj selenar, florile disparand prin anii ’80. Cand s-au apucat de exploatare.
Mai e ceva zapada pe Platoul Bucegilor.
Zona Babele, departe Vf. Omu…
Coboram de la Vf. Furnica, ocolind portiunile mari de zapada.
Spre Piatra Arsa
Continuam spre intersectia DJ 713 cu drumul de pamant ce urca la Babele:
Cateva masini, era cam 09:40.
Primii spre Babele
Branduse la apa
Iesim din drum si urcam spre Babele din Plaiul lui Pacala:
Iar de aici niste imagini spre Valea Ialomitei:
Mergem mai departe spre telecabina Babele, care nu functioneaza in aceasta perioada.
Podet
Inscriptii „turistice”
Cladirea de la intrarea in Pestera Ialomitei. Imagine din Piciorul Babelor.
Zona telecabinei Pestera. Nici pe aceasta nu am vazut-o miscandu-se…
Si gata, in Valea Ialomitei…
Cascada Doamnei
Aruncam o privire si spre Obarsia Ialomitei:
Cascada Obarsiei
Langa raul Ialomita
Spre Cascada Doamnei:
O brandusa alba
Covoras de viorele
Peisaj in muntele Doamnele
La Cascada Doamnei:
In spatele cascadei
O privire spre Grota Cameliei. Apropo de aceasta denumire, parca nu-mi vine sa cred ca a murit acea mare maestra a cuvintelor… Intr-o zi de iarna, acum vreo 4-5 ani, ne-am intalnit mai multi, ea, Radu-Un Bolovan si celalalt autor de carti „Pasi in Timp” la cofetaria de la Silva-Busteni. Am stiu de atunci, pentru ca unele lucruri cat de neverosimil pare, se simt… si le-am si zis atunci, ca noi intr-o astfel de formula nu ne vom mai intalni niciodata.
Un podet realizat foarte bine peste raul Ialomita, de catre Salvamontul dambovitean. Exista si un avertisment, sa nu fie pe pod 5 persoane in acelasi timp.
Brebenei
Statia de telecabina de la Pestera
Mergand spre Pestera Ialomitei am surprins actiunea de ecologizare a celor de la Hotelul Pestera:
Mai departe pe langa cladirile Manastirii:
Cea mai veche constructie a zonei.
Din nou langa raul Ialomita, admirand aceasta forta a naturii.
Dupa circa 5 ore de mers, am ajuns in fata Pesterii Ialomitei.
Nu am intrat in pestera deoarece o mai vizitasem de mai multe ori. Am luat niste biscuiti de casa, mici suveniruri, am mai stat de vorba pe acolo, am intrat in biserica, apoi pe marginea raului…
Da, aici eram, o statiune turistica la inceputuri.
Despre ursi
Statie de incarcare masini electrice in parcarea hotelului Pestera
Hotelul Pestera
Coboram pe niste scari, trecem apa Cocorei si intram in padure pe traseul turistic marcat cu banda albastra. Acesta ne va duce peste Platoul Bucegi in Sinaia.
Din padurea Cocora poza spre Cascada Doamnei.
Pe un stalp altii au „inaltat” numele.
Caldura era atenuata de padurea de molid.
Adaptare la conditiile montane
Aproape de DJ 713, drumul asfaltat de pe Platoul Bucegilor.
Inca putin pana la Piatra Arsa
La bariera de la capatul DJ 713
Avertisment sa nu mergi mai departe cu masina.
Vreo 80 de masini parcate iar oamenii mergeau pe jos spre Babele si Sfinx. Evident doar sa vada aceste formatiuni, ca nu e nimic deschis pe acolo.
La Piatra Arsa facem stanga pe unde venisem, pentru circa 200-300 m.
Si urmam traseul cu banda albastra, stabilind ca durata traseului arata cam ciudat. Trei ore pana la Sinaia este un timp real. Daca de la Piatra Arsa la Sinaia, unde traseul inseamna in proportie de 90% coborare, faci 5 ore, cat faci din Sinaia la Piatra Arsa? 🙂 Eu cred ca timpii de pe panou sunt de fapt timpii de urcare… chiar si la urcare mi se pare mult de tot sa faci 5 ore si jumatate.
Pentru mine 5 ore inseamna sa ajungi din Valea Prahovei in Valea Ialomitei peste Platoul Bucegilor. Adica Sinaia-Padina, Sinaia-Pestera, Busteni-Piatra Arsa-Pestera, Busteni-Babele-Pestera. Traseele acestea sunt de parere ca pot fi parcurse de oricine merge pe munte de ceva timp, in circa 5 ore.
Sfinxul din Piatra Arsa
Sinaia vazuta din Piciorul Pietrei Arse… unde am facut penultimul popas.
Softrans-ul intre Casa Memoriala „George Enescu” si bisericuta de pe Cumpatu – Sinaia.
Oameni la Stana Regala
Loc de popas pe Piciorul Pietrei Arse la intrarea in padure, cum cobori.
In Poiana Stanei era prea frumos ca sa nu ramanem o jumatate de ora. Dupa care, pe vechile alei regale am iesit la Castelul Peles. Deci Sinaia… dupa un traseu de circa 8-9 ore.
Filed under: Obiective si locuri de interes | Tagged: alee regala, apa, brandusa, bucegi, cascada doamnei, cocora, dj 713, ecologizare, hotel pestera, ialomita, munte, padure, pestera ialomitei, piatra arsa, piciiorul pietrei arse, platou bucegi, podet, raul ialomita, sfinx, Stana Regala, statie electrica, valea prahovei | 10 Comments »
Un caprior statea nemiscat, astepta sa trecem.
