Inceput de decembrie: Traian Berbeceanu; Rares Demian; niste vaci; Romania-Ungaria… la handbal; Directia de Asistenta Sociala Brasov

Ca Traian Berbeceanu, comisarul iubit si respectat de acea Romanie care nu priveste cu ochi buni coruptia si minciuna comunista, ajunge mana dreapta a ministrului de Interne nu poate decat sa ne bucure 🙂 🙂 🙂 Ce alegere inspirata!! Sa-ti iei sef de cabinet pe unul dintre cei mai devotati oameni ai legii… Avem nevoie de o tara in care legea sa fie aceeasi pentru toti…

Traian Berbeceanu 🙂

Unii zic ca este doar o conspiratie, eu zic sa fim mai atenti la ce se intampla nu doar in preajma noastra, ci intr-un context mult mai larg. Bine, de aceea si suntem unde suntem pentru ca foarte multi isi vad de patratica lor si incearca sa le fie bine doar lor. Sunt ca vacile care alearga prin poieni sa manance cat mai mult, mai mult decat suratele, neintelegand ca daca trage unul un gard s-a terminat cu pascutul. Multi dintre acestia sunt persoane bolnave de comunism, care stiu doar sa minta si sa se foloseasca de oamenii din jurul lor.

In timp ce vacile se bat pe iarba, altii, ca un exemplu, ne-au luat o buna parte din tara si fac bani fara numar, bani care nu raman pe aici. Nu se rezuma totul doar la vaci si pasune si nepasare sau hotie si coruptie. Acestea sunt ingredientele necesare pentru a derula in spate lucruri mult prea sofisticate pentru a fi pricepute de vacile preocupate doar de propriile burti. Lucruri care ne vor afecta pe toti si vaci si oameni normali, simpli.

Cine se uita mai atent la stiri, observa si detaliile peisajului, nu doar stirea seaca. Da, de 1 Decembrie a murit un mare patriot: Rares Demian, presedintele Asociatiei „Valea Dacilor”. „S-a sinucis” e varianta oficiala care prinde mereu la un public specializat in vaicarit si compatimit, mai putin capabil de lupta; de orice lupta. Toti sustin lupta daca nu sunt si ei implicati.

Sursa: Facebook-Iulia Manda

Rares Demian a fost gasit spanzurat cu tricolorul!!! Evident ca a fost lichidat, nu e mare filozofie sa concluzionezi asta! Asasinat de Ziua Nationala a Romaniei cu propriul tricolor. Adica: „va dam noi 1 Decembrie de va saturati!”

Sunt doar 2 variante:

1. A fost executat de serviciile secrete maghiare care au ca scop, in special, reconstituirea unui stat care nu a existat: Ungaria Mare, o varianta perfect credibila;

2. A fost lichidat de unitatea secreta 29155 a GRU, a carei misiune este destabilizarea UE si NATO, in asa fel incat sa agite spiritele intre Romania si Ungaria, varianta de asemenea foarte posibila.

Doar ca le-au iesit calculele cam prost. Faza este ca noua nu prea ne pasa! Pot fi martiri ai neamului nu stiu cati, „cata vreme nu ma afecteaza, nu vad de ce sa ma agit”, spuse vaca cu gandul la iarba… Oricine poate muri maine, oricare poate da presei o stire mincinoasa ca explicatie. Numai ca daca e senzationala va fi crezuta si se termina episodul. Se descopera motivatii de genul: singuratate, depresie, probleme nu stiu de care si nu mai cerceteaza nimeni. Si daca s-ar descoperi adevarul nu-l spune nimeni. Are vaca iarba? Are! Atunci nu o doare burta!

Asa si cu Zsolt Torok, prea era roman cel care purta nume de ungur. Prin accidente ii scot din peisajul Transilvaniei pe marii patrioti romani.

Daca nu aveam parteneriatul strategic cu SUA, impartaseam cu totii o soarta mult mai nasoala decat a Ucrainei. Pentru ca in Ucraina merg aia cu capul sus sa-si apere tara… pe cand noi nu prea mai avem barbati prin tara asta…

Si vacile pasc!

Pentru ca e 6 decembrie, ar fi fost azi, pentru cei care sunt cititori mai vechi pe aici, ziua de nastere a Cameliei, cea cu blogul Perfectiune. Ar fi fost pentru ca in urma unor circumstante neclare, nici ea nu mai este printre cei vii. Dumnezeu sa o odihneasca, a fost un geniu al cuvintelor, al psihologiei si al omeniei…

„S-a zis cu mânuşile deşi mâinile gândurilor mele sunt învineţite de la umbletul lung prin gerul iernii, aş iubi cu dramatismul cecităţii, da’ n-am pe cine, adevărată risipă câteodată căutările astea ale noastre, din fericire, unora li se întâmplă ca lucrurile astea să ia altă cale, până acum am luptat în dragoste cu situaţii prea cunoscute, realităţile ei mi-au verificat câteodată fantezia, imaginaţie marcă proprie, şi mi-am asumat dimensiunea ei tragică, necredinţa în ea mi-am disimulat-o credibil doar arareori, nu caut dragoste de dragul dragostei, nu e reclamată de vreo necesitate, ş-altcum, eu’s cu pretenţii realiste în ceea ce o priveşte. ” – Camelia pe blogul sau.

Tot azi 6 decembrie, dupa un meci dramatic, nationala de handbal feminin a Romaniei a invins in ultimele trei secunde, intr-un meci interzis cardiacilor, nationala Ungariei. Astfel, suntem in grupele Campionatului Mondial, de la care nu am lipsit niciodata 🙂

Revenind mai aproape geografic, azi la Brasov, Directia de Asistenta Sociala a surprins trecatorii aflati in zona garii cu un frumos eveniment. A fost adusa o fanfara militara, cantece, televiziuni… iar angajati ai Directiei abordau orice persoana de prin zona, povestindu-le scopul evenimentului.

Incredibil, dar cetatenii mai erau si invatati ca atunci cand vad persoane fara adapost, sa nu le lase sa inghete, sa moara, ci sa le directioneze spre un centru special realizat pentru acestia din urma. Rar mi-a fost dat sa vad in tara aceasta, vreo institutie a statului care sa-i caute pe oameni si in alt scop, nu doar de a colecta impozite, imparti amenzi etc. Astia cautau oameni fara adapost ca sa le ofere unul! Se intampla in Romania!!! Eu va spun ca 90% din cei care au vazut evenimentul au fost socati. Cum adica, angajatii Directiei de Asistenta Sociala si-au parasit birourile calde si-au inceput sa caute pe strazi si prin gara oameni fara adapost?? Deci cineva este preocupat ca ar putea muri de frig unii oameni…

Am fost unul din naucii care priveau stupefiati. Adica tu stii ca filantropia, bunul simt, spiritul civic, ajutorul, nu iti vine decat rareori de la institutiile statului. Ca in tara asta lucrurile bune le fac oamenii simpli, ONG-urile. Nu era nicio figuratie, mai era sa ma si urc in alt autobuz…

Stiu ca am asistat la un lucru absolut normal insa raportat la ce se intampla la noi deja e fabulos! Bagati in patratica noastra, fiecare cu un mecanism de curgere rapida a timpului, sa bifezi obiective, obligatii, obisnuiti sa nu ne mai lasam surprinsi de chestii negative, nici nu realizam ca unii oameni pot muri de frig la doi pasi de noi. Sau ca nu au nimic. Sau ca umbla semi-inghetati prin paduri sa realizeze coronite din brad si sa le vanda ca sa-si ia mancare. Ce-i poti cere unui om pentru care fiecare zi devine o lupta pentru hrana…

Luand pliantul de la un angajat al Directiei.

 

Generatia de primari de pe Valea Superioara a Prahovei

Cred ca… de cand sunt localitatile acestea infiripate, ma refer la Comarnic, Sinaia, Busteni, Azuga si Predeal, avem acum cea mai buna generatie de primari. Si vorbesc la modul general, nu pentru fiecare oras in parte. Azi vreau sa ma refer putin la primarul din Comarnic, d-l Sorin Popa. Un om absolut minunat… L-am cunoscut cu mult inainte de a fi primar. Functia nu l-a schimbat dupa cum se vede mai jos si dupa cum am constatat de fiecare data cand am stat de vorba. Ce a declarat mai jos este purul adevar, la el totul pleaca din suflet, este omul comunitatii…

De 1 Decembrie a spus asa, in fata tuturor:

„Si pentru ca suntem in postul Craciunului, vreau sa-mi cer iertare fata de toti cetatenii carora nu am putut sa le satisfac dorintele. Pentru ca, cat m-as stradui de mult… nu am cum sa pot sa ajut pe toata lumea. Pentru aceasta, pentru ca ne aflam in sfantul post, vreau sa-mi cer iertare tuturor. Si vreau sa va asigur de toata buna mea credinta si ca voi face tot ce tine de mine, pentru ca orasul Comarnic sa infloreasca. La multi ani!”.

Sorin Popa e altceva, va fi mereu altceva!

Imaginile apartin Primariei Comarnic (contul de Facebook).  Anul trecut de Ziua Nationala am fost la Comarnic, in acest an la Predeal cu elevii… la anul, cine stie unde 🙂

Ziua Nationala in orasul de la fosta granita

Zi rece la Predeal… dar atat de fierbinte in inimile elevilor veniti in Piata Garii sa se bucure ca sunt romani.

De la Alba Iulia aflam ca premierul Ludovic Orban a strigat: „Traiasca Romania Mare!”. Si parca ii ziceau unii ca e maghiar 🙂 Cred ca e singurul premier roman care a avut curajul sa rosteasca asemenea cuvinte dupa 30 de ani. Poate ca numele sau are niste conotatii insa, e foarte posibil sa fie mai roman decat multi altii cu nume autentice romanesti. Din aceia care nu ies din casa nici la vot si nici la astfel de evenimente din motive de genul: „ce imi da mie ceva?!”, „toti sunt la fel!”, „nu ma intereseaza!”…

Cred ca avem nevoie de mai multa disciplina si de mai multa responsabilitate in societate. Fara sa constientizam, suntem fiecare pentru cei din jurul nostru, un exemplu, un model, la care se raporteaza intr-un fel sau altul.

Sarbatoarea aceasta, de 101 ani de Romanie si frumoasa si chinuita, a inceput pe bancile liceului din localitate un pic mai devreme, adica in cursul saptamanii. Conducerea unitatii scolare, profesori si elevi au organizat niste momente frumoase, cu cantece, poezii…

Pregatiri la scoala

D-l Campan Ioan, profesor de fizica, in opinia multora inclusiv a mea, dumnealui este simbolul orasului in materie de istorie. In acest an a lipsit, multumit ca mi-a predat stafeta 🙂

Si, in sfarsit, a sosit si 1 Decembrie, moment in care ne-am intalnit in Piata Garii Predeal foarte multi oameni.

Dupa discursuri care nu prea s-au auzit, ceremonie religioasa, s-au depus coroanele. Pana la acel moment, cei de la liceul din localitate au stat undeva in spatele tuturor, primele pozitii fiind ocupate de reprezentantii institutiilor militarizate si de… membrii partidelor politice. Initial, nu ne-am dat seama ca marea majoritate a celor prezenti sunt membrii unui partid sau ai altuia. Am crezut ca sunt toti cetateni veniti sa traiasca momentul impreuna. Era de bun simt sa cedam locurile din fata atator oameni mari.

In imagine, undeva in dreapta, aflata in miscare, se vede delegatia celui mai mic partid :)) Erau trei coloane de membri de partid, fiecare cu partidul propriu :)))

E clar, la Predeal, un oras cu vreo 3000 de cetateni cu drept de vot,  aproape toata lumea face politica. De aceea, merg greu lucrurile in acest mic oras pentru ca fiecare e cu grupul lui. Asa a si fost la final, fiecare partid si-a dus oamenii in cateva locatii din apropiere 🙂

In goana aceasta dupa vehiculatul interes al cetateanului, nici nu se mai vad copiii. Bineinteles ca o sa propun Primariei, ca la urmatoarele festivitati primii care depun coroana de flori sa fie… elevii liceului pentru ca ei sunt viitorul orasului, nu un partid sau altul. Armata, Politia, Primaria au deja onoarea de a reprezenta Romania; cinstirea eroilor trebuie sa apartina in primul rand generatiei tinere. Ei toti, oameni mari, in primele randuri, sa se vada unii pe altii 🙂

Eu inteleg ca fiecare se pregateste pentru alegeri locale, parlamentare, ce or mai urma dar, copiii, se pregatesc pentru viata, aspect cu mult mai important!

Defilarea

Frumoasa ideea cu acel steag lung

Piata Garii si monumentul „Aparatorii Predealului”

Comemorari si zile de sarbatoare

Au trecut niste zile importante si vin alte zile nu mai putin importante.

Pe 27 noiembrie ne-am adus aminte ca intr-o astfel de zi, marele istoric Nicolae Iorga a fost luat din vila sa de la Sinaia si asasinat la Strejnic de catre legionari.

Pe 28 noiembrie ne-am adus aminte de parintele Arsenie Boca, plecat in alta lume in anul 1989.

Iar azi, pe 29 noiembrie, ne amintim ca in 1852 a murit la Palermo, revolutionarul pasoptist Nicolae Balcescu, cel cu bust si la Busteni. Sau ca in 2007 se punea piatra de temelie la Catedrala Mantuirii Neamului.

Tot azi, m-am gandit sa prezint ce se va intampla in Valea Prahovei de Ziua Nationala.

La Predeal, festivitatile incep, din ce am inteles, la ora 12.

La Azuga:

La Busteni:

La Sinaia:

La Comarnic:

Maine este Sf. Andrei… La Multi Ani tuturor celor care poarta acest nume sau derivate. Ar fi vreo 720.000 🙂

Iar de 1 Decembrie, nu  uitati sa arborati drapelul la fereastra, balcon, pe masina sau in piept… Este o mandrie, mandria de a fi roman. Se pot face insa multe alte lucruri si fara a fi nevoie de afisare de simboluri 🙂 Nu faceti doar bani, mai faceti ceva si pentru societate, ceilalti, tara, copii, batrani…

Construieste coltul tau de Romanie

Articolul nu are treaba cu alegerile de poimaine 🙂

Este despre noi, despre fiecare. Pentru ca e de ajuns sa vrei, sa-ti doresti si sa te straduiesti, ca lucrurile sa se intample.

Cum spune si titlul… oricine isi poate construi un colt de Romanie. Sa faci tu lumea pe care o vrei! Poate ca nu iese totul cum ai dori dar in mod sigur, esti mult mai departe de locul de start decat daca nu ai fi facut nimic.

Apoi, azi faci un pic, mai faci si maine si cand se mai poate. E important sa te gandesti ca asa mic cum esti in raport cu milioane de concetateni… si tu ai rolul tau. Nu trebuie sa faci cine stie ce, ci din intamplarile/lucrurile care-ti ies in cale, macar sa-l faci pe cel mai simplu.

Fiecare putem face ceva bun pentru altcineva sau poate pentru intreaga societate. Nu ai cum sa speri la o lume mai buna daca tu iti vezi strict de ale tale, considerand ca nu e treaba ta. Acum doua zile citeam ca in Romania sunt circa 150.000 de copiii care merg la somn fara sa fi luat masa de seara. O cifra incredibila… si cei mai multi asteptam ca statul sa se ocupe, ca de aceea ne ia banii. Numai ca statul nu inseamna doar institutii, mai suntem si noi…

….

Am sansa de a preda o materie absolut fabuloasa: Istoria.  Prin aceasta materie intelegi de ce esti roman, cum trebuie intelese timpurile actuale, in ce context s-au desfasurat unele evenimente sau se desfasoara. Pana la urma e vorba de tara ta… nu trebuie sa fie greu.

Acum m-am apucat sa creez un spatiu adecvat, o atmosfera care sa-i captiveze pe copii si prin intermediul careia pot retine mai usor informatii. Este despre ei, nu despre mine. Bucuria profesorului este atunci cand elevii din proprie initiativa fac ei cercetari/descoperiri: cand auzi ca la 14 ani nu stiau de monumentul poetului erou Mihail Saulescu si ca si-au luat bicicletele si au plecat sa studieze monumentul. Sau cand vin cu carti vechi la scoala, cu decoratiile bunicului… Ori cand ramai pe ganduri in fata testelor rezolvate de copii si constientizezi ca in doua luni de zile, multi care nu aveau vreo tangenta cu materia mananca Istorie pe paine, cum se zice. Cand incepi sa-ti pui problema de olimpiade si concursuri…

Ca sa obtii performanta, trebuie sa te implici, sa faci mereu, sa creezi orice, sa folosesti tot ce ai la indemana…

Multumesc pe aceasta cale Consiliului Judetean Prahova si Directiei Judetene pentru Cultura Prahova pentru o multime de carti care vor imbogati catedra de istorie a liceului din Predeal.

Toate numai pentru elevi, la indemana lor;

„Petre Turlea – Romani si Unguri, 1918-1940” in trei volume

Plus alte carti bune si cele 3 albume istorice „Intregitorii”.

Si mai sunt…

Descoperirea unei asezari; a unui sit

Ma gandesc cum sa incep mai bine, ca sa sune cat mai echilibrat.

Mersul pe bicicleta prin judetul Prahova si nu numai, in cautare de obiective, monumente, file de istorie, precum si pasiunea, studiul nu in ultimul rand, iti formeaza o anumita deprindere; sau poate nu doar una, ca sa fiu „modest”. . Contactul fizic cu natura, tu pedalezi si peisajele se deruleaza, le simti, le auzi, le vezi… adica e diferit de masina. Asta daca rulezi la peisaj cum zic si fac eu; ca altfel, te poti sui pe bicicleta si pedala intre orasul A si orasul B, chipurile faci miscare sau bicicleala sau cum se mai zice.

Prin anumite zone istorice incerc sa-mi imaginez cum aratau drumurile, ce faceau oamenii intr-o zi si alte chestii/intrebari pe care un om normal cred ca nu si le pune.

Intr-o zi, priveam pe geam, dintr-un tren. Dupa vreo ora de privit, daca vreti sa stiti ce priveam, ei bine, priveam orice :)) mi se lipesc ochii de o inaltime. Pozitia, vecinatatile, ma implica imediat in actiune numai ca… dupa 3-4 secunde peisajul dispare in urma trenului ascuns de vegetatie. Si totusi, vazusem…

Deschid Google Maps, nu se incarca, nervi, agitatie, palpitatii… nu era semnal. Vine si semnalu’ si gata, vad si eu pe unde sunt. Ma declar convins ca in trecut acel punct strategic nu avea cum sa nu fie ocupat, locuit.

Ajung acasa cu bateria low-low si deschid pc-ul. Mai pierd vreo cateva ore cu zona, calcule, oare cum arata acum 10-20 ani, oare exista vreo referire ceva, la zona in cauza? Eu ma intreb si tot eu imi raspund… „cine naiba sa stea de astfel de prostii”…

Oarecum ma motivez ca ajung primul acolo cu o astfel de idee. A doua zi, las totul, chiar si treburi importante, iau trenul si cobor in cea mai apropiata gara. Nu era chiar cea mai apropiata pe motiv ca in trecut am fost „olimpic la matematica” :)) Compensez rapid cu placerea mersului pe jos.

Strabat desisuri si padure si ma opresc in fata unui camp enorm plin de porumb necules. Eu ma uit la porumb, porumbul la mine. Era cam frig, era si ceva vant dar parca prea se misca porumbul mai repede decat sufla vantul. Nu era niciun mister, cete de mistreti se fugareau prin porumb, erau in lumea lor. Si eu care voiam sa o iau direct prin porumb, mi se parea mie ca e important sa tin directia :)) Nu mai intru, ocolesc pe la margine, apoi iar prin padure. Da, duminica 17.11.2019 cat vezi cu ochii un camp de porumb necules ce va putrezi acolo. Sau poate de aceea il tine proprietarul, pentru mistreti.

Ajung murdar de noroi la locul vazut cateva secunde dintr-un tren 🙂 Suna nebunesc!

Vad zona si… cum le aranjeaza Dumnezeu pe toate 🙂  pentru ca am ajuns acolo la fixul fixului 🙂 Toata zona era plina de sute de gropi facute pentru impadurire, cu certitudine sapate cu o zi in urma. Era frig, sufla vantul, dar tot am stat acolo vreo trei ore, stricand absolut toata munca acelora care vor sa impadureasca. Ei au sapat si au scos pamantul, eu risipeam tot ce era scos… Si daca ma prindeau pe acolo :)) Nu au ramas prea multe gramezi de pamant necercetate… Na, il vor aduna si ei. Cate nu se fac in numele stiintei 🙂

Concluzia, nu-i asa?

Pai… o asezare posibil getica peste care s-a suprapus ceva medieval.  Ici-colo urme de locuire, metal, ceramica, mai greu de observat pentru cei care nu au tangente cu domeniul. I-am spart la faza asta :))

Iau tot ce am gasit, stabilesc coordonate si vine a treia zi. Prima e cu trenul, a doua la fata locului. Ajung la usa unui primar ca asa spune legea, predau totul si gata, nu mai e treaba mea. Cei care sunt abilitati sa vina sa cerceteze, sa declare zona sit…

Sunt sigur ca la primavara, o sa mai treaca un alt tren din care iar o sa cobor :)) Dar nu acolo…

Se inchide cabana Poiana Izvoarelor

Minunea nu a tinut mult…

In ianuarie 2019 anuntam deschiderea; acum in noiembrie cabana s-a inchis.

Motivul a fost acela ca proprietarul cerea o chirie prea mare si actualul cabanier a ajuns la concluzia ca nu sunt incasari…

Asa ca, in aceasta iarna se pare ca nu va fi nimeni la Poiana Izvoarelor.

Inchiderea unei cabane in Bucegi este evident un lucru trist. Astfel, cabana Poiana Izvoarelor se alatura altor locatii similare, inchise sau partial inchise, cum ar fi: Bradet, Valea cu Brazi, Miorita, Cuibul Dorului, Babele. Vestea buna vine dinspre cabana Caraiman dar… lucrurile sunt sigure pe masura ce sunt supuse probei timpului. Sa vedem!

Asa cum anunta „Om pe Munte”, la Poiana Izvoarelor nu are rost sa mai suni, ca decizia s-a luat:

https://www.ompemunte.ro/veste-trista-pentru-pasionatii-de-drumetii-montane/