O toamna, un imn, o clasare si un comentariu sportiv

Ieri s-a aflat care este si de unde este… cea mai buna grupa pe anul 2019 din Fortele Terestre ale Romaniei. Intrecerea militara s-a derulat prin Bucegi si imprejurimi. La concurs au luat startul loturi de militari din marile unitati de infanterie ale Armatei. Evident, pe Bucegi a fost doar etapa finala, pentru ca pana la acel moment au fost si alte etape eliminatorii. In cele din urma pe terenul muntilor Bucegi au ajuns cele mai bune grupe de infanterie din cadrul trupelor de uscat.

Pe primul loc, cum era de asteptat 🙂 s-a situat echipa Brigazii 2 Vanatori de Munte.

Locul doi a revenit echipei Brigazii 18 Cercetare-Supraveghere iar locul trei echipei Brigazii 81 Mecanizate.

Nu sunt un fan al fotbalului, cred ca nici nu am vazut vreun meci al nationalei in acest an, dar cineva s-a gandit ca la meciul Romania-Norvegia sa umple stadionul cu copii 🙂 Super idee!!! Intrucat, Romania nu avea voie sa joace cu spectatori pentru ca nu stiu ce chestii rasiste se strigasera la meciul anterior, in tribune au fost adusi circa 30.000 de copiii :)))

Se pare ca acesti copii minunati i-au deranjat intr-atat pe norvegieni incat acestia au sesizat forurile europene :)) Norvegienii se asteptau sa fie tribunele goale numai ca….

Tot cu aceasta ocazie am gasit si un rezumat al meciului, intr-o postare pe Facebook. Cel care l-a scris este sinaianul Ovidiu Slavu… eu cred ca si-a gresit meseria. Era bun de comentator, de redactor pe teme sportive. Reiau mai jos o parte din rezumatul sau:

„Agonia
Naționala României a terminat, din păcate, cu 1-1, meciul susținut cu Norvegia, în această seară. Ea mai păstrează șanse matematice de a ocupa locul 2 în grupa de calificare la EURO 2020, poziție care asigură promovarea directă. În celălalt meci important, Suedia a condus 40 de minute Spania, din minutul 50 până în minutul 90, pentru a încheia meciul cu același scor 1-1.

În acest moment, Spania este calificată, ea ocupă primul loc, cu 20 p. Lupta pentru locul 2 se dă numai între Suedia, treapta a doua cu 15 p, și România, care stă pe ultima strapontină a podiumului, cu 14 p. Practic, echipa noastră a intrat într-o ruletă rusească din care nu se știe dacă va supraviețui. Deocamdată, primul foc n-a răpus-o.

Despre jocul nostru cu Norvegia, câteva considerații, partea de calcule pare mai importantă. Contra a gândit o strategie a maximei prudențe, axându-se pe titulari experimentați. deși alegerea lui Anton, în detrimentul lui Cicâldău putea să pară mai puțin inspirată. Contrabalansată de alegerea lui Bancu, în dauna lui Toșca, ea a echilibrat formula de start.

De fapt, în lipsa unei concepții de joc ofensive, rulată cu un 11 de bază, nu mai reiau tema, căci am tot menționat-o, Contra a avut un an la dispoziție și n-a exersat nimic în aceste două direcții, Guriță și-a luat ca reper meciul nostru cu Serbia, de acasă din Liga Națiunilor, de anul trecut: cum am fi jucat atunci dacă Tamaș nu ar fi fost eliminat. Comanda din vestiar trebuie să fi fost rezistăm în apărare și contraatacăm periculos, trebuie să iasă ceva. Așa că Norvegia a avut posesia și noi am stat la cutie, apărându-ne cu succes.

Această tactică a micii ciupeli părea să-i surâdă antrenorului echipei noastre. Căci Norvegia nu este Serbia și noi am putut s-o domolim mai ușor. Ca urmare, echipa adversă nu a avut în prima repriză decât o mare ocazie de gol, rezolvată de Tătărușanu. Iar în startul reprizei secunde am avut noroc. Mai întâi cu un penalty, generos acordat de arbitru și ratat de Pușcaș. Apoi cu golul de autor al lui Mitriță, cel mai bun jucător român: recuperare, acțiune personală, finalizare de excepție.

Din nefericire, Norvegia nu a măcinat în gol defensiva noastră: în minutul 92, bine găsit în mijlocul careului nostru, profitând și de o eroare de marcaj, înaltul Sorloth a egalat cu un cap imparabil. În fond, un egal echitabil, după un meci de luptă la mijlocul terenului, unde Norvegia a înclinat, de puțin, balanța în favoarea ei, cu permisiunea echipei noastre și având în Odegaard un vârf de lance neobosit. Poate că starul norvegian ar fi trebuit marcat mai strâns, nu cum a spus Contra, înainte de partidă, că nu-i va rezerva solistului nordic o atenție specială, ci doar o supraveghere în zonă, cu primul om disponibil apropiat de jucătorul care nu degeaba aparține de Real Madrid. Dar deja discuția pe acest subiect este inutilă, pentru că e caducă, meciul s-a jucat…” Ovidiu Slavu – Facebook

In fiecare dimineata, vedem cum toamna tot lucreaza la tabloul cu Bucegii… pe care-i picteaza ca un artist pasionat 🙂 Zilnic mai face cate ceva, pe ici, pe colo. Cand se va supara, ca orice artist, va sterge tabloul, isi va arunca pensulele si… va veni iarna 🙂

Dosar penal pentru o impadurire care nu s-a realizat; Stafeta Veteranilor; Proces pierdut de Jandarmeria Brasov; Legea 164/2019

Azi dimineata, s-au desfasurat perchezitii in judetele Brasov si Prahova, pe „tema” unor bani alocati pentru impadurire. Mai concret, s-au platit 1.000.000 lei pentru actiuni de impadurire.  Din pacate, a fost impadurita cam 60% din acea suprafata in cauza… desi au fost dati toti banii 🙂 Deci, au luat banii si au facut cam jumatate de treaba. Acum, lucrurile puteau ramane la acest stadiu, se putea chiar spune ca arbustii nu s-au prins, s-au uscat… numai ca dosarul a fost dat mai departe chiar de catre reprezentanti ai Ministerului  de resort care… au mers in teren si au observat ca nu exista arbusti plantati pe restul de 40% din suprafata 🙂

Politia si Parchetul au intrat pe fir pentru ca era evident ca receptia lucrarii a fost cel putin dubioasa. Asa ca, s-au derulat azi doua perchezitii in Prahova si una in Brasov, la sediul Garzii Forestiere.

Adica, in opinia mea, astia implicati si-au facut-o cu mana lor… pentru ca au fost lenesi. Cum este oare sa-ti faci un ONG si sa obtii astfel de lucrari? 🙂 De impadurire… Sa-ti dea si banii inainte 🙂 „Ia ma’, si fa tu!” :)) Si tu sa nu reusesti sa-ti faci treaba. Este mult de dezvoltat pe tema aceasta… chiar daca este una dintre cele mai simple metode de a castiga legal niste bani si nu putini.

Vineri, 18 octombrie, vor sosi in Valea Prahovei alergatorii care participa la deja renumita „Stafeta a Veteranilor”. Mai jos, mesajul Primariei din Comarnic:

Am postat „decupajul” pentru a afla si alte autoritati ca sosesc pe aici oamenii acestia 😉 Bine. monumentul de la gara Comarnic arata destul de rau si este realizat in memoria celor cazuti in anul 1989. Un monument mai bine intretinut si destinat eroilor se afla, ceva mai sus, langa biserica Sf. Nicolae.

Apropo de „decupaje”, retine atentia o stire pentru cei multi. Vorbim de oameni din presa, oameni animati de niste principii, oameni care nu renunta cu una, cu doua, in fata unor abuzuri sau a unor masuri de forta, ceva de genu’ 🙂 Sunt totusi oameni pe lumea aceasta care au curaj sa schimbe lucruri si mentalitati, indiferent de timp, costuri sau presiuni. Si chiar le vor schimba 😉

Cuprinsi de „nebunia” puterii, a banilor… ori a mentalitatii comuniste, unii au uitat ca lumea inca se invarte in jurul Soarelui si nu dupa ei. Dar, logica lucrurilor si normalitatea, ii aduce mai devreme sau mai tarziu, pe toti acestia cu picioarele pe pamant, separati de scenariile si lumea fictiva in care traiesc. Sa revin la stire:

Foarte frumos mesajul d-nei Gabriela de la o cunoscuta televiziune 🙂

Putini au auzit, in acest context, al motiunii de cenzura si al desemnarii unui nou premier, despre Legea 164/2019, publicata in Monitorul Oficial acum circa o saptamana. Niste articole din lege atrag foarte mult atentia, fiind cu bataie lunga… pentru cine este atent si la altceva decat la circul politic.

Ideea este ca in cazul instituirii unei stari de asediu sau de urgenta, pot aparea niste surprize cum ar fi:

– se pot rechizitiona anumite bunuri

– institutiile cu atributii in domeniile apararii, ordinii publice si securitatii nationale… pot mobiliza rezervisti sau pot chema pentru diferite activitati persoane apte fizic.

In traducere… doar aceste chestiuni ar insemna in principal… poate tu ai fabrica de haine si eu nu am caciuli si manusi pentru cei mobilizati. Iau si de la tine, si de la altul, tot asa…

Sau, am nevoie de inca 10 oameni care sa patruleze pe strada, ii aleg, ei sunt obligati sa vina…

Poate unii au experienta militara, ii chem si pe ei, sa zicem pentru niste misiuni de interes public. Denumirea fiind atat de generica, orice poate fi o misiune de interes public intr-o astfel de conjunctura 🙂

Toate acestea s-ar intelege si explica intr-o tara normala, intr-o societate cu adevarat democratica. Pentru ca fiecare, intr-un fel, avem o datorie fata de acest spatiu in care ne-am nascut si format. Problema nu este ca romanii nu ar respecta legi sau ar fugi de responsabilitati. Problema rezida in faptul ca populatia, in procent covarsitor, posibil peste 95%, masoara textele legii cu unitatea de masura a realitatii cotidiene. Si ce sa vezi? Realitatea nu face casa buna cu astfel de texte. Deoarece, Romania a fost pradata timp de 30 de ani, jefuita de o clica de factura comunista si nu numai, un trib care sta strecurat intr-un fel sau altul la butoanele societatii. Prin urmare, in virtutea normalitatii, intai prinzi si condamni banditii care au jefuit tara, le confisti averile nejustificate, instaurezi domnia legii si asezi lucrurile in niste domenii vitale… in asa fel incat sa vada oricine ca orizontul este credibil.

Abia apoi, poti sa vii in fata societatii cu texte despre rechizitii si mobilizari; pentru ca oamenii evident, vor sa apere o tara care este a tuturor. Fiind doar a unora, care fura si nu platesc pentru acest lucru, ea nu poate fi a tuturor.

Acum, in afara de cei angajati in uniforma statului, nu vad cine ar pleca chiar si pe mii de euro, in anumite actiuni 🙂 Acum, cand toata lumea a invatat jocul: „cei care ne conduc, mint si se rotesc la furat”.

Du-te oriunde in tara asta si ai sa descoperi intr-un substrat… o atitudine de non-combat. Oamenii au trait tot felul de minciuni timp de 30 de ani… asa ca, inainte de texte de lege, normale pentru societatea care atinge un anumit nivel, trebuie realizata o profunda reforma sau revolutie morala, fiecare cum vrea sa-i spuna. Populatia a ajuns la un asemenea nivel de neincredere si de saturatie incat… tot ceea ce o va incanta vor fi imaginile cu coloane de hoti in drum spre puscarie si liste cu averi confiscate. Dorinta cea mai mare a populatiei este ca toate acele personaje controversate, binecunoscute pentru tot felul de smecherii cu banul public, sa ajunga dupa gratii. Este maxima dorinta a romanului contemporan. Ca promiti ca faci, ca vrei tu sa schimbi nu stiu ce, nu suna deloc convingator. Se uita cu un ochi, asculta cu o ureche. Oamenii vor puscarie pentru hoti si corupti si confiscarea averilor acestora. Acest lucru ori il va face o noua clasa politica, ori il va face un viitor razboi… care se cam aseaza pe la granitele Romaniei. Este logica viitorului ca si continuitate a logicii trecutului. Intr-un fel, acest lucru chiar se va intampla.

Centenarul celui mai vechi liceu din Valea Prahovei; Restaurarea unei locomotive; Lansare de carte si drumetie dupa ciuperci

Se anunta niste zile interesante… si crezusem ca ieri postasem cam totul. Plus ca, in afara de cele de mai jos, ar mai fi si la Ploiesti ceva… o parada de masini de epoca.

Centenarul celui mai vechi liceu din Valea Prahovei, actual „Nicolae Grigorescu”:

In gara Brasov, am vazut ca au revopsit locomotiva cea veche, cu aburi…

Multe locomotive cu aburi au fost salvate de la „moarte”, adica de la fier vechi, de pasionati din CFR. Unul dintre acestia este si d-l Radu Bellu, fost director al statiei Predeal.

Si langa gara Predeal mai este o locomotiva veche.

Lansare de carte maine, in Brasov:

La cules de ciuperci in Predeal:

Evenimente in Valea Prahovei si opinii despre MPC

Un articol absolut superb a fost postat in aceste zile pe site-ul alerg.ro. Preiau, mai jos, o parte din acesta, reiterand sustinerea mea totala pentru Lucian Clinciu, organizatorul Maratonului Pietrei Craiului. De cate ori am participat la acest maraton, nu am gasit un cusur organizatorilor. Nici nu vreau sa par lipsit de empatie dar, si eu daca eram, asta era, am facut ce voiam, mi-am asumat. Stiu, e usor sa vorbim, dar cine participa la MPC participa ca vrea el… Na, cuvintele, oricum ar fi ele, sunt goale chiar de nu vrei. Poate si pentru ca ne enervam ca nu putem impiedica moartea…

Cred că moartea se lasă simțită. Vineri seara, la ședința tehnică de dinaintea celei de a XIV-a ediții a MPC, Lucian Clinciu avertiza sobru: de cînd se face organizat alergare montană la noi, am avut noroc că nu s-a întîmplat niciun accident mortal. Ca de obicei, el a făcut apel la atenție, la responsabilitate și a adăugat: sper ca nici de data aceasta să nu avem evenimente neplăcute.

De data aceasta nu a fost să fie. De data aceasta moartea a lovit brusc, necruțător, nedrept.

Nimic nu părea să o anunțe. În dimineața startului (sîmbătă la ora 9), vremea era tocmai bună pentru alergare. Plouase înainte, era răcoare, ceva ceață înspre munte, dar nimic mai mult. La MPC a fost, nu o dată, mult mai rău decît atît.

Nu e pe deplin clar nici acum cum s-a întîmplat. Amintirile celor care au fost de față sînt oricum fragmentare, în plus estompate de durere și neputință.

Coborîrea pe Valea Urzicii nu se face ușor. Nici nu are cum. E o porțiune mai dificilă, expusă, accidentată. Acum se și alunecă mai ușor pe stînca umedă.

Ultima porțiune cu coardă. Traseul coboară printr-un vîlcel, cu coarda în perete, pe partea dreaptă. Traseul face o curbă strînsă la dreapta, de aproape 90 de grade. Coborîrea începe din vîrful unei stînci de vreo 10 m înălțime.

De aici avea să cadă Jakab Eniko, din Odorheiu Secuiesc. Avea 45 de ani și era o pasionată de munte și călătorii, cu multă experiență în alergarea montană. Participase de mai multe ori chiar la MPC.

De data aceasta s-a întîmplat însă ceva neprevăzut. Nu a prins coarda sau poate a pierdut coarda care s-ar fi tensionat brusc. Cert este că în loc să coboare pe vîlcel s-a prăbușit din vîrful stîncii.

Lîngă ea au ajuns, printre primii, un doctor și un experimentat alergător montan. Minute bune au încercat să o resusciteze. Fără succes.

Între timp însă, la scurt timp, se aude un alt zgomot surd. O bufnitură. Cade în apropiere, din vîrful aceleiași stînci blestemate, un alt alergător.

Eduard Klocek avea 39 de ani și era medic chirurg din Cluj, care de ceva vreme profesa în Anglia. Și el era un pasionat montaniard, cu experiență, cu multe curse la activ.

Era puțin mai în spate, într-un șir mai lung de alergători și aflînd ce s-a întîmplat se pare că s-a grăbit să intervină, să ajungă la fata căzută de pe stîncă. Dar și el avea să cadă, tot atît de inexplicabil. Cu picioarele fracturate rămîne conștient minute bune, dar nici el nu mai poate fi salvat.

Articolul continua aici: https://alerg.ro/ginduri-la-moartea-unor-alergatori.html

Un eveniment la Busteni:

Si altul la Campina:

Concert Cameral la Muzeul Memorial „B.P. Hasdeu”

Abruptul Bucegilor: imagini dintr-o dimineata de octombrie

Culorile de toamna au conturat un superb tablou cu Bucegii. Tablou temporar… pana vor cadea frunzele; asa ca… sa ne bucuram de peisaje cat timp este posibil 🙂

La 8 dimineata vremea parea in regula. Nu inseamna ca asa va fi toata ziua 🙂 La ora 9 pot fi nori, ceata…

Ziua Profesorului; Tragedie la Maratonul Pietrei Craiului; Festivalul de benzi desenate istorice; Program si tarife la Muzeul Cinegetic din Posada

Se pare ca exista si o zi a cadrelor didactice… de care am aflat chiar azi 🙂

Fara intentie, ci doar pentru ca imi place sa am totul pregatit dinainte si pe termen lung, de pe la 9 dimineata si pana pe la ora 15… am avut ceva activitati didactice.

Este si motivul pentru care nu m-am inscris in acest an la maratonul din Piatra Craiului. Daca nu faci unele lucruri atunci cand trebuie, le faci mult mai greu mai tarziu.

Din pacate, ziua aceasta de 5 octombrie a inceput la nivel national foarte trist. Intai, 10 oameni au murit intr-un accident in Ialomita, dupa care aflam ca au murit 2 alergatori montani la Maratonul din Piatra Craiului. Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti… iar noi sa realizam ca nu ramane in urma decat ceea ce am facut. Nu stim ce va fi nici macar pe termen scurt… motiv pentru care prezentul ar trebui tratat cu mai multa responsabilitate.

Cand participi la un concurs montan iti asumi niste riscuri: te poti accidenta, poti intalni un animal, poti fi lovit de un trasnet, de o piatra etc. Ti le asumi si participi daca vrei. Nu te obliga nimeni, este alegerea ta. Da, este trist ca a murit cineva la cel mai vechi maraton montan organizat la noi. Alergatoarea se numeste Jakab Eniko iar medicul care a incercat sa o ajute si a cazut si el, este Eduard Klocek. Sunt convins ca organizatorii cu bogata lor experienta au facut tot posibilul sa preintampine un astfel de eveniment nefericit…

Vorbeam in titlu si de altele…

Poate ajung maine… sa vedem ce aleg cei mici, aici sau in padure, dupa ciuperci, poate si un gratar…

Iata si ce-i mai trece prin minte cabanierului de la Vf. Omu:

Este de vreo luna de zile chestia aceasta. Omul este atat de… nici nu ai cuvinte sa-l descrii. De aceea nu mai poate sa stea el in cabana, ca poate rezeama cineva bicicleta de cabana lui :)) O iesi din cand in cand afara, macinat de grija aceasta? Sa vada el ca nu cumva? Uite ce grija are el la 2500 m :)) Nici nu poti sa povestesti copiilor despre el, cum ca ar exista sau ce face, pentru ca acestia au mai multa minte ca personajul si deformam imaginea adultilor…

Programul si tarifele de la Muzeul Cinegetic din Posada:

Stiri si peisaje de toamna

Dupa Zsolt Torok, a mai plecat dintre noi o legenda a muntelui. Alexandru Floricioiu a decedat luni, 30.09.2019.

Ca in fiecare an, de 27 septembrie – praznuirea Sf. Ierarh Martir Antim Ivireanu, cei de la fosta Fabrica de Hartie din Busteni, depun o coroana de flori la un monument ridicat in cinstea acestuia:

In week-end-ul trecut, pe Bucegi, cativa parlamentari si alte persoane, au afisat un banner pe locul unde se va ridica o vila, un complex de vile…

Ideea este sa nu ajungi la un asemenea stadiu, sa te fi interesat din timp de un astfel de proiect. Ca daca ai fi urmarit tot procesul acesta, exista posibilitatea sa nu mai bage nimeni buldozerul pe acolo. Sursa foto: Facebook.

Toamna la campie: