Salvamontul din Busteni in atentia Patriarhiei si a Manastirii Caraiman

Se poate spune ca in acest an a venit „Mosul” la baietii din echipa Salvamontului din Busteni… trimis de Preafericitul. Mai exact, Patriarhul Daniel si-a amintit de sprijinul oferit salvamontisti atunci cand s-a pus piatra de temelie a viitoarei Biserici a Eroilor de pe Platoul Bucegilor. Adica pe la jumatatea lunii septembrie. Mai exact, atunci:

https://buceginatura2000.com/2018/09/16/custodele-coroanei-in-drumetie-la-crucea-de-pe-caraiman-ceremonii-la-monumentul-eroilor-punerea-pietrei-de-temelie-a-bisericii-eroilor-la-baba-mare-toate-intr-o-alergare-montana/#comments

In articol sunt cuprinse mai multe actiuni desfasurate in acea zi memorabila.

Asadar, Preafericitul Parinte Daniel, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane prin intermediul Manastirii Caraiman din Busteni a trimis o sumedenie de cadouri echipei Salvamont. Intalnirea dintre Biserica si Salvamont s-a realizat in cadrul Manastirii amintite, loc in care il gasim parintele staret David, Arhimandritul Manastirii Caraiman si Exarh al tuturor manastirilor si schiturilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucurestilor, un om special, sufletist si peste toate un bun organizator.

Darurile inmanate baietilor de la Salvamont Busteni au constat in echipamente montane complete: bocanci, geci, pantaloni, manusi etc.

Salvamontistii alaturi de parintele staret David

Lansarea unor noi carti din proiectul „Pasi in Timp”

Nu va trece anul cum am mai spus…

Doua carti au iesit de la tipar. Pana de Craciun sunt mai multe.

Cam greu le-am dus la capat… pentru ca 2018, a fost un an frumos, cu realizari, multa munca, vise implinite, prietenii pastrate dar si oameni noi, disparitia unui om extraordinar-Lucian Stan, obstacole, drumuri, reluarea maratoanelor si mai sunt… despre cum cineva mi-a luat cu bunastiinta ce era mai important pentru mine. M-am uitat in jur dupa dusmani dar pana si ei s-ar fi simtit ofensati de asa ceva :)) Pana la urma, am zis ca tot ce conteaza e ce ramane in urma. Asa m-am mobilizat pentru mai multe lucruri, cum ar fi si cartile de fata:

Da, este o privire noua asupra celebrei lupte de la Posada. Cartea se numeste „Lupta de la 1330 la Centenarul Marii Uniri (1918-2018) – Varianta Posada prahoveana”. Cu capitole noi, cu concluzii, cu probe, niste urme de logica. E clar ca Valea Prahovei e locul luptei din anul 1330. Insa, pentru a deveni unanima ideea trebuie sa scoti din pamant arme sau documente din arhive. Deocamdata, nu a gasit nimeni nimic de acest gen si tot ce se spune sunt doar pareri. Ca sunt specialisti sau amatori, sunt doar pareri pe marginea acestui subiect.

Peste toate aceste pareri se inscrie cartea de mai sus, care vine numai cu probe, cu concluzii, arata de unde Nicolae Iorga s-a inspirat in alegerea ipotezei sale, sunt corespondente cu ambasade si foruri culturale, cercetari documentare, opinii… Toate acestea sunt puse sa-i zicem intr-un tablou. Dupa ce ai gata tabloul, te dai in spate cativa pasi si-l analizezi. Daca esti familiarizat cu subiectul, nu-ti ia cine stie ce timp ca sa ajungi la concluzia evidenta: ca defileul Prahovei este locul luptei de la 1330.

Problema este insa un fel de Elodia 🙂 E evident cum a disparut si cine e autorul. Treaba este alta: cum ajungi la probele unanime?

Prin urmare,

1. Avem o biserica intr-un defileu, necunoscuta pana sa descopar documentul, alta decat a schitului Lespezi. Necunoscuta adica nu a vazut nimeni pana la mine ca in defileul de la Posada prahoveana a mai fost o biserica. Deci, ai o biserica intr-un defileu ce a fost propus ca loc al luptei din 1330 de catre istorici. E singura biserica necunoscuta din multimea de defilee, ipoteze ale acelei lupte. Culmea, biserica ar fi cum se spune, exact pe locul luptei, in amintirea acesteia. Biserica nu e inventata de mine ci austriecii au redat-o pe o harta. Eu doar am observat-o. Sa cautati si voi, si o sa vedeti ca in alte defilee, presupuse locuri ale luptei din 1330 nu este nicio biserica necunoscuta. Doar in Valea Prahovei.

Ipoteza mea, ca ramane totusi o ipoteza in contextul in care nu se va pronunta vreo autoritate stiintifica in domeniu, nu pleaca de la ce vreau eu sa cred sau ce spun marii istorici. Aceasta pleaca de la o baza reala: biserica din defileul Prahovei, alta decat a schitului Lespezi. E prima proba clara in abordarea luptei din 1330. Nu mai e vorba de speculatie, strategie, idei ci… de un reper evident.

2. Apoi, Mircea cel Batran mentioneaza intr-un hrisov la vreo 80 de ani distanta de lupta din 1330, o biserica, moara si metocul acesteia ca fiind existente pe apa Prahovei. Si nu e vorba de Gherghita ca acolo era el cand dadea hrisovul. La acel moment nu era atestata nicio localitate de la Gherghita in sus, nici macar Campina. Biserica nu era nici ctitoria lui Mircea, nici a tatalui sau; ca daca era, aceasta ar fi fost numita „a mea, ale mele”. Ca asa era obiceiul. Se poate spune ca era anterioara domniei lui Radu I (1377-1383), care era tatal lui Mircea si nepotul lui Basarab I. Radu I s-a nascut chiar in anul 1330. Mircea s-a nascut in 1355, in timpul domniei lui Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab I.

Cam asa curge cartea de peste 200 pagini, ce are pe alocuri si aspect de jurnal. Cu mers prin tara pe urmele legendarului Negru-Voda, multe imagini si baze de plecare pentru alte cercetari…

Iar cautari prin arhive, o sa pot face abia din anul 2020. Asa ca ramane varianta terenului pe 2019. Ar fi nevoie de circa 10 persoane, in putere, sa sapam in cateva locuri. Pentru acest lucru trebuie acei oameni. Poate gasim ceva, poate nu gasim. Iar acei oameni sa aiba idee de istorie, fara alte ganduri 🙂 Ca timp nu stiu, vreo 2 luni de zile, cate 2 zile pe saptamana. Si o zi pe saptamana ar fi bine. Poate la anul, cine stie…

Probabil, ramane de stabilit contextul legal, o sa dau un anunt la anul… cine vrea sa participe. Ca sa lamurim pentru totdeauna aceasta problema 🙂 Platim un arheolog care sa supravegheze lucrarile… Sau, putem astepta pana devin eu unul, nu ar mai fi chiar asa de mult timp :))

Deci aceasta este cartea cu Posada, insa continutul va asteapta si cu alte lucruri inedite.

….

Mai este si o a doua carte, „100 de Stiati ca despre Valea Prahovei – episoade culturale, turistice, istorice si religioase de la Predeal la Comarnic” :

Aceasta carte ar trebui sa fie „abecedarul” localnicului din Valea Prahovei si al vizitatorului acestor locuri. Toate capitolele au cate 2-3 poze. Este o carte simpla, de vreo 100 si ceva de pagini, adresata celor care nu mai au rabdare sa citeasca foarte mult.

Ambele vor fi disponibile in vreo 2 saptamani.

La Multi Ani, Romania! Astazi ai 100 de ani…

Suntem dintre aceia care au prins Centenarul. Suntem aceia care avem norocul sa vedem Romania la 100 de ani. Se pune doar de la 1918 incoace 🙂 Poate ca ne place sau nu ceea ce vedem… Numai ca, suntem cei care azi traiesc acest Centenar.

Cateva piese superbe, una mai frumoasa ca alta:

 

La multi ani acelora care iubesc aceasta tara! 🙂

P.S. Romania are 100 de ani de cand a strans in granitele sale pe marea majoritate a romanilor. De la momentul 1918 putem vorbi cu adevarat de Romania, fara a uita insa Mica Unire din 1859, domnia lui Carol I…

Pregatiri de 1 Decembrie in Valea Superioara a Prahovei (II)

Continuare…

Azuga:

Busteni:

Sinaia:

Pregatiri de 1 Decembrie in Valea Superioara a Prahovei (I)

Azi, extremele 🙂 Predealul si Comarnicul.

Primaria din Predeal si C.N.I.T. Predeal si Casa de Cultura… au pus la cale un eveniment de anvergura.

La Hotelul Carmen**** din Predeal… cei cazati acolo vor primi la plecare o diploma originala de Centenar, cu un timbru auriu. O idee personala prin care vizitatorul ramane si cu o amintire palpabila din fosta localitate odinioara impartita pe teritoriul a 2 state.  Fiecare turist primeste la sosire si doua stegulete: national si centenar.

Sunt de asemenea asteptati la o cafea Julius Meinl… aaa, nu e chiar scumpa, e insa cea mai buna cafea 🙂

Foto si aranjament tot eu, deja devine clasic :))) E ca in filmul cu Sergiu Nicolaescu, el era de toate :)))

Iar Comarnicul, cel care duce mai departe originalitatea arhitecturala a Vaii Prahovei, si el de cativa anisori iese puternic in fata:

Inainte, rar auzeai cate ceva despre Comarnic. Acum, cand pe acolo si-au dat mainile tot felul de oameni dedicati, parca alta e atmosfera 🙂

Serial turistic: Cum se prezinta un Hotel la un Targ de Turism?

In acest articol am sa va prezint o experienta care poate fi de folos si altora. Si este bine sa ramana aici, pentru ca pe masura ce trece timpul se uita unele aspecte.

M-am ocupat de reprezentarea unui hotel la Targul de Turism al Romaniei de la jumatatea lunii noiembrie.  E vorba de Hotelul Carmen**** din Predeal. Cum aici lucreaza si d-na Mariana Fratila, celalalt autor al cartilor aparute sub sigla Pasi in Timp, care ma si cunostea… am avut… sa zicem mana libera in organizarea prezentei, aranjare stand, editare si realizare materiale turistice….

Participarea la Targ nu mi se parea foarte importanta si, totusi, m-am inselat. Pentru ca, daca ai cu ce si cu cine, poti obtine cu un stand mic rezultate peste asteptari.

Pregatirea a fost foarte din scurt, am avut 3 saptamani sa organizez totul. In primul rand, era neaparat necesar sa avem standul nostru, identitate proprie. Cum un stand de 6 mp, mobilier, chirie, realizare etc, te costa pe la 900 de euro/4 zile, bugetul pentru alte chestii a devenit destul de restrans.

Timpul fiind scurt, cateva nopti am dormit doar cateva ore, pentru ca lucram la mesaje, materiale, imaginam aranjarea standului si evenimentele. Pentru ca a te duce la un astfel de Targ doar sa dai pliante cu tine, ca unitate, nu e nicio treaba. Nici nu voiam sa pierd increderea d-nei Mariana 🙂 Bine, dumneaei stia ca pot face orice 🙂 Si facute si nefacute :)) Asa ca, am gandit diferite chestii pentru diferiti vizitatori:

Calendare de buzunar personalizate, un flayer cu evenimente ce se pot derula la hotel, am venit cu brosura hotelului (creatie proprie), un pliant cu hotelul in care se regaseau niste detalii si reduceri, pixuri, baloane, ziarul hotelului (tot de mine facut), o tombola cu premii serioase.

Ca mesaje, am venit cu ceva specific unui hotel aflat la cativa pasi de fosta granita dintre Regatul Romaniei si Austro-Ungaria. Plus mesajele: „Valea Prahovei incepe de la Predeal” – pentru ca se cam uita ca Valea Superioara a Prahovei e de la Predeal la Comarnic, si cu „Scriem Amintiri”-pentru ca se incearca la acest hotel ca aceia care vin, sa plece cu niste amintiri memorabile. Plus ca la plecare, acestia primesc o Diploma de Centenar originala, cu timbru specific…

Singuri nu mi se parea in regula sa mergem. In turism cam toti pe aici sunt pe cont propriu insa, daca vrei, te poti ajuta unul cu altul in astfel de situatii. De la mine putere 🙂 am si initiat discutii cu niste parteneri seriosi: Centrul National de Informare si Promovare Turistica Predeal condus de d-l director Marius Campeanu care mereu a facut orice ca sa promoveze statiunea si cu Julius Meinl, celebra cafea, reprezentata in zona de d-l Tibor Szoke, un profesionist veritabil. Cu materialele turistice ale hotelului, cu cafeaua Julius Meinl si cu materiale despre Predeal, cu o echipa imbatabila de la hotel, am descins la Targul de Turism de la Romexpo.

Standul trebuia si el amenajat dupa cum prevazusem: steagurile cu Predealul si cel cu Centenarul, un perete tematic cu imagini reprezentative din hotel si altul cu istoricul Predealului. Am adus si o imagine unicat, celebrele topoare de bronz de la Sinaia, descoperite in 1890 si avand o vechime de 3600 de ani. Sunt cele mai vechi urme de locuire umana din Valea Superioara a Prahovei.

Nu m-am imaginat stand 4 zile prin Bucuresti dar cand am vazut ce se intampla… na, a trebuit sa raman.

Rezultatul?

Peste 1000 de vizitatori la standul nostru. Cateva sute de participanti la concursuri. Peste 60 de discutii/contracte/parteneriate concrete, ceea ce pentru un hotel cu 58 de camere este mai mult decat suficient pentru un an de zile. Si multi spuneau ca nu se face treaba la Targ! Nici eu nu eram prea convins 🙂 Oricum, eram convins in principal de faptul ca daca fac eu aranjamentele lucrurile vor iesi bine. Ca au iesit cu mult peste asteptari se datoreaza multor altor factori: echipei, partenerilor, vecinilor cu standurile lor.

In zilele de joi si vineri, am fost la stand cu colega mea Nicoleta, directorul de Vanzari al hotelului, pentru ca a treia zi, cand erau lucrurile mai importante, sa-si faca aparitia si directorul general, d-na Mariana Fratila.

Targul de Turism si-a deschis portile joi, 15.11.2018, dupa orele 10. Tot atunci a venit si Ministrul Turismului, d-l Bogdan Trif care a si facut deschiderea oficiala. Anterior, facusem invitatia d-lui ministru sa ne viziteze standul pentru ca il asteptam cu toate cartile realizate sub sigla Pasi in Timp, cu o Diploma de Centenar, calendar cu eroii locali ai Vaii Prahovei, multe povesti de la fosta granita.

D-l ministru mi-a ascultat expunerea, ne-a felicitat pentru prezenta si a facut poze cu vestita Diploma de Centenar, cea care a atras pana acum zeci de aprecieri. Pentru ca aflati la Hotelul Carmen din Predeal, noi, autorii proiectului Pasi in Timp, chiar am marcat Centenarul in diverse moduri.

Nu mai spun cate prietenii am legat la Targ si ce specialisti am intalnit. Plus ca am avut o colaborare excelenta cu reprezentantii Romexpo.

Deci, ca sa o parafrazez pe d-na Mariana care este de vreo 25 ani la Hotelul Carmen si a prins multe editii la un astfel de Targ de Turism, „a fost cea mai reusita participare la un eveniment turistic din istoria hotelului” 🙂 Asta pentru ca le-am schimbat perceptia :)) Nu are rost sa mergi acolo ca sa dai o mana de pliante. Mergi sa fii vizibil, sa atragi oamenii… pentru ca ai o poveste si niste servicii de calitate in spate, oameni dedicati la hotel.

La limita m-am incadrat cu bugetul pentru materialele turistice. M-am bagat in ce stiam ca pot face. Tot legat de aceasta prezenta la Targ, ma gandeam ce succes ar fi promovarea ca destinatie turistica a zonei Predeal-Comarnic, dar nu asa cum stim noi, cu aglomeratie… in fine, este o idee la care trebuie lucrat vreo jumatate de an cu diverse persoane din aceste statiuni.

Una peste alta, se pare ca iar am facut inca o chestie reusita cu celalalt autor de Pasi in Timp, numai ca de data aceasta sub sigla Hotelului Carmen**** din Predeal 🙂 Tot l-am pomenit noi in vreo 2 carti, na, ca acum destinul ne-a dus la el, in birouri apropiate :)) Niciodata sa nu spui niciodata!!! Candva, m-am regasit pe Bucegi si zic eu, am facut o treaba buna. Acum sunt in Turism si zic tot eu, fac tot o treaba buna. Probabil dupa niste ani, chiar daca poate fi mult mai repede, voi fi cercetator, istoric, arheolog, profesor, ceva de genul. Deocamdata, eu sunt acolo unde ma regasesc. Am facut si jurnalism, si gratare, ecologizari, am vopsit acoperisuri, am fost si ghid, am facut tot felul… Si mai e ceva, eu nu-mi tradez prietenii si angajatorii!

Mai jos, filmul evenimentelor. Nu inainte de a posta cea mai reusita interpretare a poeziei „Nu plange maica Romanie!”, stiti, poezia aceea despre care se zice ca a fost gasita pe muntele Sorica, la Azuga, in ranita unui soldat roman. O voce superba, Razvan Pop:

Si pozele…

Standul Hotelului Carmen din Predeal, conceptie personala

Scriem amintiri, cartile, Julius Meinl

Ziarul hotelului, harta cu Predealul, brosuri…

O cafea cu traditie, cine a baut stie ca gustul e unic. Bolul cu tichetele de concurs. Evident pe tichete era cocosul de munte 🙂 Mai vedeti si cosuletul cu bomboane, cosulet cumparat de mine de la copiii de la Centrul de Plasament din Brebu. Ce ies din mainile acestora… se poate vedea la Sinaia, o data pe luna, la un fel de targ din centrul statiunii…

Vama din Predeal, mesaj, tur istoric, lupta pentru apararea garii Predeal, topoarele din bronz.

Imagini cu Predealul, clubul hotelului, terasa, piscina… hotelul, camera.

D-l Ministru Bogdan Trif, d-na Nicoleta-director Vanzari la Hotel Carmen. Mai in spate, d-l profesor dr. Mihai Frumuselu de la USAMV Bucuresti. Asa arata o Diploma de Centenar originala, cu timbru auriu stantat.

Initial, acum luni de zile, ideea diplomei nu prea a fost inteleasa. Dar daca vrei sa scrii amintiri, atunci sa le scriem asa cum trebuie 😉

Un mesaj

Al doilea mesaj.

Pai nu? :)))

Am avut timp sambata sa si dau un tur mai serios de Targ:

De vorba cu cei de la Muzeul Judetean de Istorie din Constanta. Nu peste mult timp voi fi si eu specialist autorizat pe Patrimoniu, resurse culturale… Am avut multe de povestit si am gasit la ei o multime de materiale specifice, calitative. Pentru ca Dobrogea ma atrage de niste ani ca un magnet…

Tot cascand gura pe la Targ, am ajuns la standul Consiliului Judetean Valcea unde cei de la Centrul lor de Informare si Promovare Turistica o tineau cu fel si fel de evenimente. Asa mi s-a propus sa particip la o tombola, unde primeai o sculptura la care se lucra… Cum cutia era plina cu biletele de candidati si cum nu stiam ce sa fac cu o sculptura care cine stie cat de mare era, am refuzat. Pana la urma, cum tot insistau, hai sa particip. Asta era sambata. Duminica parca nu-mi dadea un pace un gand, poate ma suna astia sa vezi, ce o sa le zic? 🙂

Bai, si suna telefonul :)) Si ma cheama la standul lor, ca am castigat un dac sculptat 🙂

Alaturi de d-nele de la CNIT Valcea… si de dac 🙂 Si vorba lui George, da, dar nu te-ai uitat in spate :)) Mircea!! Cel cu documentul despre biserica de pe apa Prahovei…

M-am intors la stand cu dac si cu diverse… Ganditorul si perechea sa…

Ionel Bratianu pe calendarul nostru de colectie… statuetele….

In stanga, teancul de carti de vizita ale viitorilor colaboratori/parteneri.

Mai adaug o poza de echipa…. alaturi de care am reprezentat cu succes Hotelul Carmen si Predealul, la Targul de Turism. Cu aceasta serialul turistic se incheie. Colajul foto este realizat de d-l profesor dr. Florin Frone, tot de la USAMV Bucuresti.

La primavara „venim si mai in fata”, cum se spune la alergarile montane 🙂

Dezbaterea no.26: Postul Craciunului si doua personaje

Se iau 2 opinii referitoare la Postul Craciunului 🙂

Primul personaj considera urmatoarele: „Daca tii post, inseamna ca nu mai mananci ca intr-o zi normala, deci nu ai ce face cu acea mancare. Prin urmare, ar fi ok sa o dai cuiva care chiar are nevoie de ea. Pentru ca asa, chiar este un post adevarat”.

Al doilea personaj spune: „Totusi, va spun ca atunci cand ii dai celui de langa tine, care nu are ce manca, mancarea ta, se numeste pomana, nu se numeste post. Postul il poti intelege doar atunci cand il tii sau macar incerci sau vrei sa il tii. Dand de pomana nu ai cum sa intelegi postul. Sunt doua lucruri distincte. Postul il intelegi doar daca il tii, asta e foarte clar. Cei care nu tin post nu au cum sa se pronunte pe acest subiect”.

Deci, daca nu tineti post, nu va pronuntati :))

Discutia a mai curs cu opinia mai explicita a primului: „Dand altuia mancarea ta e post adevarat, nu pomana. Ca tu nu ai nevoie de ea in acea zi! Ca in fiecare an, te asezi in centrul postului pe tine. Cum faci si in viata de zi de zi, tu pe primul plan. Nu ai sa poti intelege esenta postului pana nu-ti schimbi perceptia despre oameni si viata. Postul e despre ceilalti. Tu+ceilalti=post=Tatal, Tu+tu+nemancare+nebaut=0. „Postul” tau e duplicitar, are scopuri personale. Il tii pentru tine deci e gresit. Postul real e bucurie, iubire, blandete, ajutor, vorbe bune, ganduri si atitudini, multumiri si iertari.”

Mai departe nu vorbim despre cine are dreptate. E clar ce crede fiecare si nu doar atat. Primul crede ca al doilea tine post pentru sanatate, ca asa face economie la bani 🙂 Al doilea crede ca primul nu are habar ca una e postul si alta e pomana si vorbeste ca sa se afle in treaba, pentru ca nu tine post.

Ce zic eu si sa vedem ce spuneti voi, fara sa dam dreptate vreunuia:

  • pana la urma nu avem de unde sa stim cine si ce fel de post tine. Poate cineva mananca de 10 ori pe zi dar se straduieste sa tina un altfel de post: nu mai gandeste rau, nu mai face rele, nu mai face nedreptati, se manifesta diferit etc.
  • zic ca postul alimentar nu este o asa mare realizare daca nu se schimba in tine ceva, vizibil si din afara.
  • postul inseamna multe altele, nu doar abtinerea de la feluri de mancare.
  • postul nu este reteta medicala.
  • din textele de mai sus, ne dam seama clar cu ce fel de oameni avem de-a face 🙂