O zi de „fericit castigator” :)

„Fericit castigator” este, de altfel, o exprimare brevetata :)) de la acordarea unui premiu subsemnatului. Pe seama acestei exprimari m-am amuzat ceva vreme… si pe la serviciu, si prin alte medii. Nu doar eu! :)) De atunci, am mai iesit eu fericit castigator dar mi-am vazut de treaba ca sa nu ridic tensiunea unora. Ei nestiind si neintelegand ca totul vine din credinta, din ceea ce faci, din motivatie… Ei daca traiesc cu mentalitati comuniste cred ca viata este doar despre cei care fura si mint, cei cu dublu limbaj si dubla masura, care se orienteaza.

M-am incapatanat mereu sa cred ca este Cineva „deasupra” vietilor noastre si ca buturuga mica este de fapt altceva in calea carului mare 🙂 Adesea, lucrurile se intampla cu un sens in vietile noastre dar ne scapa intelesul. Este foarte posibil ca fiecare sa fim chiar acolo unde ne este locul: bolnavul la spital, controlorul X in trenul Y, enorias langa preot, hot langa alt hot… Suntem acolo unde mecanismele acestei lumii o cer: la scoala, pe strada, la furat, la munca… Cei mai multi au si sansa de a-si alege drumul. Spunea celebrul actor Jean Marais (nascut pe 11 decembrie 1913 si mort in 1998) ceva de genul: „Viata e nedreapta; am avut tot ce mi-am dorit!” 🙂 🙂 🙂

M-au intrebat cativa prieteni despre o lucrare care se afla in „durerile facerii”; nu o dau la tipar in acest an pentru ca am altele, obligatorii. Continutul nu-l devoalez acum pentru ca este o carte de colectie.

Mai am un semestru pana inchei masteratul in Istorie si Patrimoniu dar nu pierd deloc vremea, mai particip la un concurs, mai scriu o carte-doua, mai descopar o asezare veche, vreun sit… mai discut cu specialisti in domeniu. Nu sunt agitat deloc, nu urmaresc ceva, fac tot ce imi iese in cale, daca am o idee, o verific, o aplic. „Rumeg” acum ideea de a aplica la un doctorat in afara tarii, in istorie, oferta primita de la o personalitate in domeniu. Cand i-am auzit numele, imi spuneam ia uite cine ma suna pe mine… Eu insa ma mai gandesc 🙂 desi nu ma costa nimic, mai primesc si o bursa cat vreo 2 salarii pe aici. Multi altii s-ar fi repezit imediat ca asa i-a invatat viata de pe la noi.

Ma incanta mai degraba ideea unui doctorat in istorie la noi in tara, pentru ca fiind si profesor am descoperit niste elevi deosebiti… de olimpiade si nu doar. Si acum, descoperim impreuna istoria, cum de regula pot face fac mai multe, parca nu i-as lasa pe copiii acestia. Am dat din octombrie cu termen de predare in decembrie, un proiect semestrial absolut fabulos. In fiecare lucrare il descoperi pe elev asa cum este, acesta fiind unul dintre scopurile proiectului, cu ce propune el, ce gandeste, ce ar vrea. Nu-i pregatesc doar la Istorie ci si pentru viata. Sunt ca si copiii mei, avem multe de facut, de descoperit. Societatea are nevoie de ei, de mentalitatile lor curate, de ideile lor, de energia lor, de iubirea lor de tara… Multi si-au predat proiectele in folie de plastic, cu esarfe tricolore strecurate in interior…

Vorbeam de concurs…

Proiectul „Elevi si studenti in anul Centenarului” a fost inca de la inceput un proiect spectaculos si interesant, demarat de Primaria Municipiului Bucuresti in parteneriat cu Universitatea din Bucuresti.

In cadrul acestuia a existat si un concurs foto pe teme legate de Centenar. La sectiunea „Fotoreportaj” m-am incadrat si eu pe podium. Cei din Facultatea de Istorie nu aveau cum sa nu prinda podiumul la un asemenea concurs 🙂

Mai departe?

Banii s-au intors in Istorie. Nu sunt ei multi dar poti face niste chestii pentru mai multi. Mai ales ca fiind ai tai, nu dai explicatii nimanui, ce faci sau cum faci. Povestea saptamana viitoare, pentru ca nu doresc sa stric o surpriza. Faptul ca scriu, nu inseamna ceva, e ca si cum ai cunoaste copacul 43.217 dintr-o padure. Lucrurile serioase nu se fac la scara momentului ci la aceea a timpului.

Am sa inchei cu un citat scris de o eleva de la clasa a XII-a in proiectul sau:

„Raurile nu-si beau propria apa; pomii nu-si mananca propriile fructe. Soarele nu straluceste pentru el insusi; iar florile nu-si raspandesc mireasma doar pentru ele.

A trai pentru altii este o lege a naturii. Viata e frumoasa cand esti fericit, dar viata e si mai buna atunci cand altii sunt fericiti din cauza ta.”

Sunt elevi care dau clasa multor adulti… iesiti din comunism cu ura fata de Dumnezeu, cu gandul doar la ei, duplicitari, cu tot felul de apucaturi. Trebuie invatati si ajutati astfel de elevi sa deprinda mersul prin viata, cum functioneaza un stat, altfel sacalii care distrug Romania de 30 de ani, le vor frange aripile si ei, dezamagiti, vor lua calea strainatatii!

Multumesc tuturor celor care mi-au fost mai mereu aproape! 🙂

Descoperirea la Piatra Neamt a unei statuete… de acum 17.000 de ani

Istoria curge neincetat, cu fapte, cu prezent, cu noi… important este ce ramane dupa fiecare si ce face fiecare pentru societate.

Colectivul de cercetatori din cadrul Muzeului Evolutiei Omului si Tehnologiei in Paleolitic din Targoviste, au anuntat zilele trecute o descoperire realizata la Piatra Neamt in aceasta vara. Era vorba de o statueta sculptata in piatra.

Anuntul a fost facut abia acum deoarece s-au asteptat rezultatele de la doua laboratoare, unul din SUA si altul din Romania, pentru a se preciza varsta statuetei. Datarea merge asadar pana acum 17.000 ani, fiind o descoperire deosebita in aceasta parte a Europei.

Mai exista in Austria, o alta Venus realizata in perioada 24.000 – 22.000 i.Hr.

Venus de la Piatra Neamt masoara 10 cm si este din gresie iar statueta austriaca este din calcar si masoara 11 cm.

Venus de la Piatra Neamt

Venus de la Willendorf

Statueta romaneasca va fi expusa la muzeul mentionat in data de 18 decembrie 2019.

Construieste coltul tau de Romanie

Articolul nu are treaba cu alegerile de poimaine 🙂

Este despre noi, despre fiecare. Pentru ca e de ajuns sa vrei, sa-ti doresti si sa te straduiesti, ca lucrurile sa se intample.

Cum spune si titlul… oricine isi poate construi un colt de Romanie. Sa faci tu lumea pe care o vrei! Poate ca nu iese totul cum ai dori dar in mod sigur, esti mult mai departe de locul de start decat daca nu ai fi facut nimic.

Apoi, azi faci un pic, mai faci si maine si cand se mai poate. E important sa te gandesti ca asa mic cum esti in raport cu milioane de concetateni… si tu ai rolul tau. Nu trebuie sa faci cine stie ce, ci din intamplarile/lucrurile care-ti ies in cale, macar sa-l faci pe cel mai simplu.

Fiecare putem face ceva bun pentru altcineva sau poate pentru intreaga societate. Nu ai cum sa speri la o lume mai buna daca tu iti vezi strict de ale tale, considerand ca nu e treaba ta. Acum doua zile citeam ca in Romania sunt circa 150.000 de copiii care merg la somn fara sa fi luat masa de seara. O cifra incredibila… si cei mai multi asteptam ca statul sa se ocupe, ca de aceea ne ia banii. Numai ca statul nu inseamna doar institutii, mai suntem si noi…

….

Am sansa de a preda o materie absolut fabuloasa: Istoria.  Prin aceasta materie intelegi de ce esti roman, cum trebuie intelese timpurile actuale, in ce context s-au desfasurat unele evenimente sau se desfasoara. Pana la urma e vorba de tara ta… nu trebuie sa fie greu.

Acum m-am apucat sa creez un spatiu adecvat, o atmosfera care sa-i captiveze pe copii si prin intermediul careia pot retine mai usor informatii. Este despre ei, nu despre mine. Bucuria profesorului este atunci cand elevii din proprie initiativa fac ei cercetari/descoperiri: cand auzi ca la 14 ani nu stiau de monumentul poetului erou Mihail Saulescu si ca si-au luat bicicletele si au plecat sa studieze monumentul. Sau cand vin cu carti vechi la scoala, cu decoratiile bunicului… Ori cand ramai pe ganduri in fata testelor rezolvate de copii si constientizezi ca in doua luni de zile, multi care nu aveau vreo tangenta cu materia mananca Istorie pe paine, cum se zice. Cand incepi sa-ti pui problema de olimpiade si concursuri…

Ca sa obtii performanta, trebuie sa te implici, sa faci mereu, sa creezi orice, sa folosesti tot ce ai la indemana…

Multumesc pe aceasta cale Consiliului Judetean Prahova si Directiei Judetene pentru Cultura Prahova pentru o multime de carti care vor imbogati catedra de istorie a liceului din Predeal.

Toate numai pentru elevi, la indemana lor;

„Petre Turlea – Romani si Unguri, 1918-1940” in trei volume

Plus alte carti bune si cele 3 albume istorice „Intregitorii”.

Si mai sunt…

Românii prin ochii vikingilor; Lupta de la Posada

Istoria se scrie permanent, nu doar pentru ca in fiecare zi se intampla diverse ci… si pentru ca nu cunoastem inca toate sursele istorice despre noi.

Avem pasionati si cercetatori care cauta prin arhive straine si mereu scot la iveala lucruri mai putin stiute. Avem pasionati si istorici care scot la iveala informatii inedite despre localitati romanesti sau care, realizeaza carti istorice ilustrate, pentru a intelege oricine cum aratau uniforme, arme si cetati din alte timpuri.

Din pacate, aceste informatii reale nu ajung si in manuale scolare din diverse motive pe care le intelegem cu totii.

As vrea sa ma pronunt oarecum asupra manualelor scolare de Istorie. Multe sunt foarte slabe, in special cel de clasa a XII… Doar manualul de clasa a V-a are o structura buna, accesibila elevului. Dar, absolut toate manualele la Istorie trebuie altfel structurate, facute mai accesibile, actualizate. Daca din clasa a V-a s-ar urmari o directie, pana in clasa a XII-a am avea la fiecare clasa peste 80% de elevi buni cunoscatori ai Istoriei. Pana la urma, Istoria nu este o insiruire de date si personaje ci un fel de poveste a lumii si a spatiului in care locuiesti. Conteaza mult cum o expui, incadrarea intr-un context… altfel putini o inteleg.

Informatiile despre stramosii nostri si despre noi, ma refer la perioada cuprinsa intre „retragerea aureliana” si „intemeierea statelor medievale romanesti”, circa 1000 de ani, nu sunt atat de numeroase si, de aceea, orice informatie trebuie adunata. De ce? Pentru a arata continuitatea noastra prin aceste locuri si, totodata, pentru a intelege cat mai bine cum ne-am format.

In acest context, trebuie privita si harta de mai jos, cu informatii cel mai probabil din secolele XI-XII.

Se stie ca in izvoarele istorice românii erau denumiti: blachi (pastorii romanilor), vlahi, valahi… Pe harta apare „Tara Blachilor”…

Aici si site-ul:

Old Norse Map of the Viking World

Pornind de la aceasta informatie, se poate face o cercetare specializata, mai aprofundata….

In acest context, aduc in atentie si un alt articol:

https://evz.ro/15-arhive-de-aur-descoperite-de-un-om-cu-har-preot-cu-sclipire-de-geniu-salveaza-istoria-neamului.html

Sau marile descoperiri ale arheologilor si detectoristilor din ultimii 10-20 ani care nu apar in manuale absolut deloc. Pentru ca nu mai are cine sa adune atata informatie si sa o separe de cea falsa sau inutila:

https://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima-or-31-6/cetatea-pierduta-o-cetate-veche-de-peste-3000-de-ani-din-balnaca-ar-putea-deveni-vedeta-primului-arheoparc-din-bihor-151619.html

Ministerul Culturii a facut ce stie mai bine, adica nimic, vestigiile fiind acoperite cu pamant. Aceasta este mentalitatea la noi in tara.

Si inchei cu lupta de la Posada:

Azi este 9 noiembrie 2019.

Pe 9 noiembrie 1330 a inceput lupta de la Posada, in urma careia Tara Romaneasca si-a asigurat independenta.

Posada este denumirea data luptei pentru ca aceasta a avut loc intr-un defileu. Nicolae Iorga, cel care a scos acest nume si l-a alocat luptei din 1330, s-a inspirat din zona Posadei de Bran, unde el considera ca a avut loc respectiva lupta.

Multi alti istorici au luat la rand toate defileele din Meridionali si le-au analizat, fixand si ei localizari ale luptei. Putini s-au referit si la Valea Prahovei. Printre ultimii sunt si eu. Dintre toate filozofiile, argumentele, povestile, datele etc. despre localizarea luptei in Valea Prahovei, consider ca am cele mai multe argumente valabile. Nu ma bag in ceea ce nu stiu, nu ma arunc in subiecte de care nu am habar dar… sunt ferm convins ca LOCUL LUPTEI DIN ANUL 1330 ESTE DEFILEUL POSADA-VALEA LARGA DIN VALEA PRAHOVEI!

De la un istoric maghiar am inteles ca multe documente din arhivele militare maghiare, ca si la noi de altfel, nu au fost inca publicate sau nu au fost cercetate, din diferite motive.

Pe aceasta captura de pe o harta veche, vedem o biserica necunoscuta situata in defileul Posadei prahovene. Si povestea continua pentru cine este familiarizat cu subiectul reluat de mai multe ori pe aici.

Concurs de Istorie intre scolile din Comarnic

Intr-un oras in care toate institutiile colaboreaza foarte bine, se intampla si lucruri frumoase, utile comunitatii.

Continuand o traditie mai veche, azi, la Comarnic, s-a desfasurat concursul anual de istorie locala intre elevii scolilor din oras.

Castigatori au fost cu totii, evident…

A existat si un clasament:

1. Scoala din Vatra Sat

2. Liceul „Simion Stolnicul”

3. Scoala din „Poiana”.

Pozele au fost publicate pe Facebook, pe contul Primariei Comarnic.

Deschidere de an scolar: Cu manualul de Istorie la „vechea frontiera”…

Daca Nestor Urechia a iubit aceste locuri, a scris despre ele in”Vraja Bucegilor”, in „Drumul Brasovului” etc…

Daca Iordan Tacu venea ca elev la Sanatoriul din Predeal; sanatoriu ce va fi distrus in anul 1916 de bombardamente chiar sub ochii soldatului Iordan Tacu, angajat in lupta de aparare a Vaii Prahovei. Acelasi Iordan Tacu, revenea dupa razboi la vechea frontiera ca director la Orfelinatul C.F.R… El avea sa scrie in 1927, cea mai complexa carte despre localitatea aflata la fosta frontiera cu Austro-Ungaria.

Daca am fost primul -dintre cei de azi- care a insistat sa vada si sa pozeze topoarele de bronz de la Sinaia, descoperite la 1890 si vechi de peste 3000 de ani… daca tot merg pe atatea urme istorice, culturale si religioase…

Daca sunt convins, si nu dintr-un patriotism local, ci pentru ca toate indiciile arata acest lucru, ca lupta de la Posada a avut loc in Valea Prahovei (defileul Posada-Valea Larga)…

Daca am tot scris carti si articole despre istorie si daca tot am un blog al zonei care va implini 10 ani luna viitoare; eroi, WW1…

Daca sunt atatea pagini de istorie scrise de-a lungul secolelor in Valea Prahovei…

Nu-i asa?.. cum oare m-ar fi putut lasa Dumnezeu in afara acestor lucruri?? 🙂

Fiindca nu se intampla mereu cum ai vrea tu… ci cum trebuie sa fie 🙂 Iata ca… repartizarea Inspectoratului Scolar ma trimite sa predau Istoria exact la „vechea frontiera”, la Predeal, in Liceul ‘Mihail Saulescu”!!! Ce face si soarta asta…

Sala de festivitati a liceului

Anul trecut, urmand un vis din vremea liceului pe care nu l-am putut realiza pana atunci fiindca viata m-a trimis de colo-colo, am reusit sa ajung unde voiam. Am intrat cu 10, la buget, la un master la Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti, fiind intampinat de d-na Decan cu celebra: „Bine ai venit in Istorie!”

La 100 de ani de la disparitia granitei de la Predeal, calcand peste timp pe drumul asternut de alti inaintasi, viata ma trimite sa predau Istoria nu oriunde ci… la „vechea frontiera”. Aici, oriunde intorci privirea, e istorie…

Da, cand nu te gandesti la tine prea mult si pui totul in slujba a ceea ce crezi, nu ai cum sa nu obtii mai devreme sau mai tarziu ceea ce vrei! Ideea este sa nu renunti niciodata si sa crezi zi de zi… Deci, in mod sigur pentru un an de zile, ca dupa aceea e posibil sa am alt plan… sunt la Predeal, sa predau Istoria si, totodata, sa trezesc in tanara generatie constiinte dar si mentalitati de invingatori!

Adrian Ciorba – profesor de istorie la „vechea frontiera” 😉

Au trecut 6 ani de la sfintirea icoanei de la Stancile Sf. Ana

7 septembrie 2013. Reprezentanti ai Administratiei Parcului Natural Bucegi, Jandarmeriei, localnici, initiatorul actiunii d-l Radu Lipsa si parintele Tanase Benone au participat la actiunea de sfintire a unei icoane restaurate, la Stancile Sf. Ana. Vechea icoana, aflata in perete stancos, devenise cu trecerea timpului atat de stearsa incat necesita restaurarea acesteia. A fost chemat un pictor profesionist, s-a lucrat zile in sir si in septembrie 2013 a avut loc sfintirea. Ieri, 07.09.2019, am fost si la aceste Stanci dar si la Poiana Stanei Regale…

Din Sinaia pe alei regale spre Poiana Stanei

Vorbisem intr-un articol anterior de actiunile acestei asociatii. Au ajuns si la Poiana Stanei.

Scorus in Poiana Stanei

De aici, coborare la Stancile Sf. Ana…

Icoana mai noua, pictata si aceasta in urma cu cativa ani.

Icoana din stanca, restaurata in 2013

Valoarea de patrimoniu a acestui perete cu icoane si inscriptii este una ridicata. Cu toate acestea, desi in anul 2014 am propus autoritatilor locale si judetene protejarea acestui perete, ca acesta sa fie pus sub protectia legii, demersul a fost salutat si atat 🙂 Din acest motiv, a mai trecut pe acolo cineva si o parte din inscriptiile de dinainte de 1890 le-a acoperit cu vopsea alba. Le-a considerat mazgalituri, nestiind ceva despre contextul de atunci si istoria celui mai vechi loc monahal din Valea Superioara a Prahovei.

Coborand prin zona Corpului de Garda am observat ca la Peles se poate vizita o expozitie interesanta:

„Regele Carol I – Ctitorul Romaniei Moderne”