De la Manastirea Viforata am plecat pe la ora 12 spre Manastirea Dealu unde am ajuns cam in 30 minute.
Inainte spre Manastirea Dealu, principalul obiectiv al zilei. Dreapta, spre Ploiesti.
Urcusul spre locasul de cult are o lungime de 1,5 km 🙂 Dar nu este cine stie ce inclinatie…
Monumentul ofiterilor, profesorilor si elevilor din cadrul fostului colegiu militar „Nicolae Filipescu”, colegiu ce a fost stramutat dupa cutremurul din 1940, la Predeal.
Se spune ca traditia colegiului ar fi continuata de actualul colegiu militar din Breaza.
Biserica manastirii
Mici detalii
Aici se gaseste capul lui Mihai Viteazul.
In partea opusa se afla un sarcofag similar cu osemintele lui Radu cel Mare:
Mitropolitul Macarie, o figura legendara a Bisericii Ortodoxe Romane
Ne-am tot plimbat pe acolo, am vizitat si intrebat tot ce ni se parea interesant. Am intalnit si aici niste maici politicoase.
Acesta era un mare patriot, visa la tot felul, la inscaunare chiar s-a imbracat intr-un costum ca al lui Mihai Viteazul. Apoi s-a preocupat de refacerea Manastirii Dealu.
A donat chiar o icoana din marmura. La o privire mai atenta am observat ca s-a pus si pe el in icoana:
Din istoric…
Cruce daruita de Matei Basarab
Brusc, dupa atata pedalat prin istorie, orase si manastiri, o intoarcem ca la Ploiesti. Mergem sa mancam ceva. Si pe traseu ne mai oprisem noi dar nu cine stie ce. In timp ce urcam spre Manastirea Dealu, vazusem o unitate turistica interesanta. Stateai undeva la etaj si admirai Targovistea in zare. „Casa Noastra” parca se numea 🙂 Cat am umblam prin manastire, gandul deja prinsese radacini…
Unii parcheaza masinile, altii bicicletele 🙂 Urcam la etaj si dupa ora 14 ne-am gandit sa mai si plecam…
Partea cea mai demna de retinut este un enorm papanas:
Smantana si dulceata de calitate. Ca te mai duci pe ici, pe colo, parca la Buftea, si parca e mult diferit…
In sfarsit, o apucam spre casa, numai ca pana acasa, mai era…
Intai, oprire in Razvad, unde vad o cruce imensa:
Mai departe spre Gura Ocnitei:
Scurta oprire la intrare in Moreni:
Este municipiu…
Aduce putin cu „Soldatul” din Campina.
Prin dreptul Primariei, tragem la o terasa pentru racoritoare… Stam si pe acolo vreo 30 de minute.
Intram in judetul Prahova, pe care-l parasisem cu niste ore bune inainte. Acum era aproape ora 16.
Prahova la Floresti
Ora 17 ne gaseste la niste magazine situate pana in gara Floresti. Venisem mai devreme cu 2 ore 🙂 De la un supermarket facem cumparaturi pentru acasa, ca sa nu le mai facem la Busteni. Tot mai ramasese timp. Asa ca, sa mai mancam ceva :))) Am trecut de gara si ne-am dus la complexul acela din DN1, Paralela 45.
Vad ca au si pe Valea Doftanei, in zona Traisteni, o pensiune… Este in plan si ceva pe acolo.
Pana a venit trenul Regio Calatori ne-am odihnit si am ajuns acasa chiar bine. Cu amintiri, informatii noi, poze dar si arsi de soare 🙂
Ma mai gandisem la un traseu pentru candva, in viitor: sa atingem linia Dunarii intr-o zi, cu bicicletele, plecand din Busteni, fara tren evident. Si cu obiectivele de rigoare pe traseu, ca sa nu o dam in competitie, viteza sau sa fie drumul cu participanti la trafic…
Filed under: Obiective si locuri de interes | Tagged: bicicleta, capul lui mihai viteazul, colegiu militar nicolae filipescu, Cruce, icoana, istorie, maici, manastirea dealu, papanasi, prahova, regio calatori | Leave a comment »
Ma opresc pentru niste poze pe podul de peste canalul Dunare-Marea Neagra, moment in care trece si un grup de 5 biciclisti.
Acela este podul din imaginea de mai sus. Mai departe se vad manastirea noua si in dreapta o parte din constructia ce acopera dealul cu bisericutele.
Asa ceva :)) …un tren cu un singur vagon
Biserica manastirii Sf. Teotim
Pe o alee ajung intai la manastire.
Umblu pe aici o perioada, apoi ma intorc la aleea pe care urcasem si pe o poteca sosesc la locul bisericutelor…
Dupa gard, clasicele panouri cu clasicele povesti care nu pot schimba realitatea care se vede. Nu poti translata nimic din ce citesti in realitatea din fata ochilor.
Deci este si un mister. Unul, doar?! Pe aici timpul s-a oprit la 2012.
Aceste betoane, constructii acopera bisericutele sapate, sa nu se degradeze. De la distanta si daca nu ai stii despre ce e vorba, ai crede ca este vreo fosta ferma de porci sau vreo chestie unde se spargea creta…
De sus aceiasi imagine dezolanta.
Se lucreaza 🙂
Suntem total neputinciosi in a ne pastra istoria si in a pune in valoare niste locuri de referinta pentru… sa zicem doar pentru crestinism. Un astfel de loc ar fi neincapator in sezonul estival. Sa bagi fonduri europene, cateva milioane de euro in imprejurimi, stabilizare deal, amenajare drum si locuri panoramice, parcari, demolata toata constructia din beton si construita alta transparenta… un alt tip de turism in care nu mai calci si nu mai atingi creta…
Constructia aceasta nu are nicio treaba cu punerea in valoare a unui bun de patrimoniu de asemenea anvergura.
Cariera si un mic lac
Inapoi spre Murfatlar
Cand au sapat la canal, au trecut prin dealul de creta.
O geamie si un steag national la poarta… unii nu au o problema cu asta. De altfel, Dobrogea este un amalgam de comunitati care traiesc in armonie.
Dupa felul constructiei, imediat o plasezi in perioada lui Carol I
Ridicata in 1906. Dintr-o curte de vizavi ies doi preoti, unul dintre ei fiind parohul cel mai probabil, imi striga „nu e voie sa faci poze” :)) Bietii oameni, cum sa te certi cu ei si ce sa le mai zici? Daca ei asta gandesc si dupa 30 de ani de la caderea comunismului, e timp pierdut orice cuvant. Eu totusi am facut pozele.
Pe langa lacul Tabacariei
Imagini de miercuri
