Mai sunt si zile din acestea…unii plecau la schi, altii la o cabana, ceilalti la un gratar nebunesc pe ninsoare. Astazi nu m-am regasit in nicio echipa de prieteni, nu aveam chef de schi, de stat prin cabane, cu atat mai putin de gratare…

Pana la urma o idee si-a facut loc in mintea mea, incet-incet a prins radacini…si daca prinde radacini atunci asta e, totul pare ca este posibil.

Nu prea ma demoralizez si in vocabularul meu nu prea exista cuvantul nu se poate. Buun, si pun mana pe rucsac si plec pe munte. Imi fixez tintele de atins fac un program, etc…si asa am ajuns in Sinaia. Urc repede pe  langa Castelul Peles, apoi constat ca nu ma alearga nimeni deci pot merge mai incet.

Castelul Peles

Si incepuse sa ninga strasnic, eu mai departe intru in Drumul Cotei 1400 evident nedeszapezit, fac dreapta spre Stana Regala, ceva mai bine intretinut acest drum, apoi dupa cam 2 km stanga spre Schitul Sf. Ana. Ma plictisesc rapid de inotat prin zapada pe drum, eu eram singurul nebun matinal pe acolo si o iau direct la deal, efortul fiind mai mic in opinia mea.

Ma uit la ceas 10:23, traversez de cateva ori drumul si iar urc de-a dreptul si peste 10 minute ajung la ultima curba dinaintea schitului. Scot un mar si incep sa mananc din el, evident nu eram obosit.Trag cu coada ochiului spre geamurile altarului si vad un preot cunoscut, nu stiu de ce dar omul acela mi s-a parut mereu ciudat…nu ma refer la parintele Ioanichie. Probabil ca si eu i par lui la fel. :)

Ajung aproape de usa schitului cand o ceata de vreo 6 caini ma iau in primire. Daca latra unul atunci latra toti. Renunt la ideea de a le face o surpriza, le-as fi dat un buum dar as fi deranjat prin zgomot pe cei aflati la slujba in biserica, motiv pentru care i dau cu marul in cap la cel mai zgomotos dintre caini…apoi fug toti.

La Cota 1400

Ajung la Cota 1400, ma intalnesc cu ratracul pe Drumul de Vara…culmea, soferul, angajat al Telefericului, dadea bolovanii de pe partie. Acest lucru ar fi trebuit sa il faca societatea ce a distrus drumul si nu ei, ajuti pe cineva cand merita si in aceasta situatie probabil s-au gandit la turisti. Totul este in van pentru ca sub zapada sunt sute de bolovani si dupa ce au trecut cativa schiori iar rasar pietrele si uite asa nu mai vine turistul la Sinaia, ca isi zgarie echipamentul de cateva sute de euro.

Ratracul si cel care inlatura bolovanii

Incep sa urc si ma gandesc la ceva: daca ratracul Telefericului a facut drum si pana la stana primariei? Ar fi prea de tot, ma gandesc eu. Si continui…trecerea ratracului mi-a ingreunat deplasarea asa ca pare o mie de ani pana ajung la intersectia cu stana Tarle. Observ ca nu au facut drum si ma linistesc, parca era prea-prea :) Ma uit in sus spre partia Tarle, nimeni nu coborase, cine sa fie atat de nebun?

Mai stau cateva minute si privesc spre varful pantei: Nu ar fi de mirare sa ninga o data mult si sa porneasca de acolo o avalansa. Calculez putin traiectoria si da, se poate duce pe Stana Tarle. Era un banc cu Da-o Doamne, Ia-o Drace :)

Continui sa urc,vad ca nu sunt plase de sigurante pe marginea partiei Drumul de Vara, acolo unde a murit un tanar acum doi ani, s-a uitat pesemne…siguranta turistului este pe alt plan.

In stanga imaginii doar stalpii, fara plasa protectoare. Dincolo de stalpi, in vale, a murit Mircea Mocanu, tot cu placa de snwboard se dadea…

Nu avea rost sa ma uit la ceas, mai vorbesc la telefon cu niste prieteni, probabil se inchinau cand au auzit pe unde sunt si pe vremea care era: ceata, ninsoare deasa.

Uite asa am ajuns in Saua VF. cu Dor, era ora 11:53. Mai ma uit o data, nu imi venea sa cred, cam o ora si douazeci de minute de la Schitul Sf. Ana…Niste prieteni erau la Cota 2000, le zic sa nu ma astepte ca am altceva de facut…si ma reped spre Valea Dorului. Nu exista nicio urma pe intinderea alba. Gasesc intr-un tarziu niste urme de schiuri si ma tin dupa ele pentru ca stiam ca sunt niste gropi ascunse de zapada. Prin nameti ajung in fata cabanei, cateva vorbe cu niste cunoscuti, niste poze, si plec mai departe…spre Valea Soarelui.

Telescaunul din Valea Dorului

Ceata, totul alb, ninsoare, un valcel periculos cu cateva mici cornise de zapada. Ma gandesc de cateva ori pe unde sa merg, totul semana in jur, nu era niciun reper. Mintea cauta topografia zonei asa cum o stia dinainte sa cada zapada. Pana la urma las stalpii cu marcajul turistic si ma decid sa nu intru pe firul valcelului. Incerc zapada si vad ca dedesubt este un strat inghetat deci zapada nou cazuta poate aluneca pe acest strat.

La cabana din Valea Dorului

Stau pe ganduri umblu o vreme pe la marginea valcelui unde nu era pericol, apoi vad zona potrivita de urcat, nici prea inclinata si cu sanse reduse de a porni o mica avalansa. Parca nu mai ajungeam sus, in muchea acelei pante…ma opresc la jumatate, privesc peste tot, si intr-adevar alesesem cel mai bun loc de urcat, fara riscuri inutile. Aproape de varf aud ruperea caracteristica a stratului de zapada paralel cu mine. Din cativa pasi sunt sus…nu stiu daca s-a pornit vreo mica avalansa…este de-ajuns zapada de pe 10 mp ca sa fii acoperit.

Pe o astfel de vreme, zapada aluneca spre tine in liniste, pe nevazute. Ajung si in Valea Soarelui, cateva poze pe acolo, vad indicatoarele turistice, cobor pana la ele si vad ca nu au reusit sa le schimbe si tot rupte sunt. Pana sa inchid aparatul foto cineva de la statia telescaunului imi striga: „Sa lasati nr. de telefon daca plecati mai departe”. I multumesc pentru grija si il asigur ca nu plec mai departe. Nu plecam pentru ca nu vroiam, nu stiu daca cineva ar fi putut sa ma convinga sa nu plec mai departe, daca eu as fi avut acest gand…dar aveam alte obiective de atins.

Ma duc langa cei de la telescaun, trei angajati, si ma fac si eu ca nu prea am priceput sensul vorbelor si il intreb de ce sa las nr. de telefon. Omul cu seriozitate imi spune ca sa ma poata suna, ca in caz ca nu ajung unde vreau, sa alerteze salvamontul.

Cei de la telescaunul din Valea Soarelui

Il intreb daca asa face mereu, si el ma asigura ca asa face cu toti cei care trec pe acolo. Il felicit, pentru ca este un om adevarat de munte, i pasa de ceilalti chiar daca nu-i cunoaste. Sper sa nu-l dea cineva afara pentru acest gest ;)

Apoi urc spre Cota 2000 pe langa gardul ce desparte partia Valea Soarelui 1 de partia Valea Soarelui 2, pe o ceata atat de deasa ca nu stiu cum schiau turistii. Eu parca eram la mine acasa, nu aveam nicio problema, mai mancam un mar, ba o ciocolata :)

Niciun semn ca ai stii unde este partia. Totul are o singura culoare…

Dupa ce se termina gardul, se pare ca se termina si lipsa de idei a celor ce administreaza cele doua partii de mai sus. Nu stiu cum de nu au creat un culoar marginit de plase ca sa nu iasa schiorul din partie pe o astfel de vreme. Nu se vedea nimic clar, abia distingeai ceva la doi metri si pe schiuri te derutai repede. Schiorii se strigau, se incurajau, ca sa se auda, pentru a nu se rataci, si ma gandesc cate mai sunt de facut pana sa vorbim ca domeniul schiabil al Sinaiei este unul in care siguranta turistului este prioritara. Un incepator si in ale schiului si in ale muntelui poate disparea repede in decor, nu stie unde este, poate sa-l caute 10 echipe salvamont ca tot nu-l gasesc. Unde este totul alb, nu ai cum sa dai repere…asa ca mai bine previi, pui plase pe lateralele partiei.

Undeva, din ceata, mai aparea cate un stalp, dar asa ceva nu poate substitui niciodata o plasa de protectie pe margine…

La 13:23 ajung la Cota 2000, nu zabovesc prea mult si cobor spre Cota 1400. Cobor pe partia Tarle ajung in fata Stanei unde nu era nimeni, chiar nu stiu de ce au pus indicatoare ca este un restaurant acolo daca este inchis.

Statia de sus a telescaunului din Valea Dorului

In nicio ora de la Cota 2000 ajung si la Cota 1400. Acum, nu stiu cum de am mers asa bine, la fel ca vara, nu am alergat. Prietenii la telefon spuneau, ba sa ne iei si pe noi week-end-ul viitor ca ne ramolim, d-astea. Pe la 15:30 am coborat spre Sinaia, unde am ajuns la gara pe la 16:50. Am avut cateva tentative sa folosesc telecabina sau telescaunul astazi dar am zis daca merg pe jos, atunci merg pe jos :)

Adresez aici doua intrebari ale unor oameni cu experienta montana:

1. Cine este administratorul partiilor din Valea Soarelui?

2. Si ce a facut el pana acum?

Oamenii erau nemultumiti evident de cum se schia pe acele partii, problema principala fiind orientarea pe ceata.