Ce se mai intampla prin Parcul Natural Bucegi si nu numai!

De intamplat se intampla multe…majoritatea lucruri anormale.

Mai intai sa incep cu ceva politic, aseara seful PNL Prahova a demisionat in prezenta lui Crin Antonescu. De ce scriu? Pentru ca intr-o vreme, acum cativa ani, eram si eu in partidul acestora, conduceam organizatia de tineret a orasului Busteni…daca eram nebun! 🙂 Intalniri pe la Ploiesti, cu toti acestia, mai marii PNL-ului, strigate la alegeri, campanii…apoi cand am vazut ca totul este o manipulare am iesit si gata cu politica, s-a terminat! Nu pot sa nu ma bucur ca l-au dat jos pe Adrian Semcu…oficial si-a dat demisia, neoficial au sarit toti pe el, au facut o petitie…Antonescu nu-l agrea…cam asta cu politica! 🙂 Eu daca ma mai iau de politica cred ca ma orientez spre Noua Dreapta…ca sa mergem sa-i batem pe strada pe politicieni si alti corupti :))) Glumesc… 😉

Apoi acum intr-o zi m-am gandit cu niste prieteni sa-l enervam pe un cunoscut, un amic cu o afacere…acesta tot spunea vrute si nevrute, instiga cu jumatati de adevar pe toata lumea. Si cum sa i-o facem?! Adica sa-l atingem acolo unde-l doare 🙂 Si el cum este omul banului, il simte, se roaga la el, ne-am dus peste el. Am ales momentul cand era lume multa, se astepta la rand…si comandam si noi. Suntem serviti, mergem la masa, asteptam sa vina si restul comenzii, stam vreo ora cel putin…Noi vroiam sa nu platim :)) si sa radem de el, credeam ca o sa inceapa sa dispere. Ne gandeam sa-l ducem pe cele mai inalte culmi…si plateam cand era exasperat suficient. Nu ne-a iesit pe gand 🙂

La masa ne-a adus mai mult decat comandasem, doar eu singur devorasem un cozonac super bun…cu musca pe caciula, noi ne-am gandit ca ne-a adus mai mult decat am cerut tocmai pentru a ne incarca nota de plata…se intrezarea ideea ca ne face el pe noi 🙂

I facem semn, vine, il intrebam cat face tot…el „nimic, sunteti prietenii mei!” :)) Ne uitam pe acolo, cu gandul ca ne filmeaza careva, de regula treaba asta era cam a noastra, scoatem banii, el spunea „serios, ma supar!”. Deci a iesit mai mult ca el…si noi care venisem, hmmm! 🙂

Daca veniti azi, maine prin Sinaia atentie ca in centru nu puteti ajunge, este un raliu…

De asemenea, fara cauciucuri de iarna, o sa va fie greu sa urcati spre Cota 1400.

Cazino-ul din Sinaia asteapta in noaptea dintre ani, pe toata lumea…adica se plateste un meniu incepand de la 150 lei/persoana.

Cred ca de maine, nu mai circulam cu rapidul, acceleratul, personalul ci cu Interregio si Regio.

O calatorie cu maxi-taxi pe ruta Sinaia-Busteni s-a scumpit…a ajuns la 4 lei. Spre Azuga cred ca este 4,5 lei.

Cabana Bradet sau Cota 1300 se trezeste la viata dupa un deceniu. Patronul de la terasa „La Sami” a luat-o in administrare, am trecut pe acolo, am intrat, se lucreaza de zor. Adevarul este ca daca nu o lua el altcineva nici nu avea vreo sansa sa o readuca in circuitul turistic…si trebuia sa existe ceva intre Sinaia si Cota 1400.

Intre Cabana Valea cu Brazi sau Cota 1500 si Telefericul Prahova, ultimii au telecabinele din Bucegi este un scandal aiurea…s-au certat, cred ca de la bani, de acolo incep problemele, si directorul Telefericului le-a taiat curentul electric. Chestia aceasta a mai pus-o in practica si pe la Cota 1400, cand se supara pe cate unul i lua curentul…acum ca scriu asta o sa-mi ceara sa platesc cartela la telecabine :))) Nu am vreo treaba cu oamenii aceia de la cabana, dar metoda aceasta este neavenita in conditiile in care pe proprietatea celor de la cabana se gasesc stalpii de telescaun si telecabina.

Din ce se aude li s-a cerut sa mute stalpul…”imprejmuit”

Cei de la cabana si-au tras curent electric din alta sursa, au dat o multime de bani si drept rasplata le-a blocat telescaunul. Asa ca deocamdata povestea cu telescaunul de la Cota 1400 la Cota 2000 nu este consumata, ca de altfel nici aceea cu Telegondola…poate functioneaza in acest sezon, poate nu. Cand orgoliile sunt mari nu are nimeni de castigat…Bine ca macar circula telecabina 🙂

Vedere din telecabina

Campingul de la Zanoaga prinde contur…investitia este pe la 1.000.000 lei vechi…din tot ce a facut Consiliul Judetean Dambovita in Bucegi, adica niciun lucru in folosul tuturor, acesta care a costat cel mai putin poate avea o utilitate mai sporita…restul sunt doar „utopii” de peste 40 miliarde lei vechi.

De la inceputul lui decembrie m-am „bagat” in treburile cu stoparea furtului de pomi de iarna, o sa prezint detalii dupa ce trece acest moment. Pentru ca aici in Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi totul este „o hoteasca prietenie”, nu ai cum sa te duci ca un bun cetatean si sa le zici: „Vezi ca X este in padure, in cutare loc, cu o duba, dupa pomi de iarna”. Pentru ca se vor intampla cateva lucruri: cel in sarcina caruia cade rezolvarea problemei, o „rezolva” el, adica se inteleg ei si il faci pe unul abilitat sa aiba grija de bunul statului cu bani. In plus, le va zice hotilor cum a ajuns la ei, si te trezesti cu toata tiganimea din Moroeni pe urmele tale.

Asa ca, daca vedeti ceva prin padurile Bucegilor, nu fiti naivi sa sunati pe la o institutie de mediu, sau in alta parte decat la Politie prin 112. Nu va dati numele real, dati toate detaliile si aruncati cartela, este cel mai sigur. Nu aveti idee de mecanismul mafiot si ce implica acesta in Parcul Natural Bucegi si imprejurimi. Zilele trecute un cetatean a observat niste chestii ilegale prin padure si m-a sunat pe mine, ca i-a fost frica sa sune pe altcineva…cine este localnic si cunoaste cat de cat realitatea stie ca trebuie sa se fereasca. Aplicarea legii de catre anumite institutii ale statului este aparenta, se simuleaza, in spate, in locatii ferite de ochi indiscreti, hoti si oameni ai legii chefuiesc ca la nunta. Motivele sunt dese…ca sa le faca cineva ceva este imposibil. Eu vorbesc de aplicarea legii pentru coruptii de anvergura…ca asa, ramaneti repede fara permis, sunteti amendati ca luati o creanga din padure, la maruntisuri toata lumea se pricepe.

Iar cu DJ 713, daca sunteti responsabili, nu va avantati cu masinile pe acolo, nu sunt balustrade, este polei in unele locuri, se poate muri usor in vaile din preajma…si muriti degeaba, nimeni nu va fi tras la raspundere. Au pus pancarte ca drumul este inchis, au montat bariere, dar este tinut permanent deschis…mare grija!

In curand va deveni functionala si partia cu instalatie de produs zapada artificiala ce va porni de la Cota 1500 pana la statia de jos a Telegondolei, adica la marginea orasului Sinaia.

Stana turistica Tarle este deja in circuitul turistic,  de data recenta este amenajarea unui punct panoramic si a unei poteci ce asigura legatura cu traseul turistic dintre Cotele 1400 si 2000.

Sus, pe la Cota 2000 veti gasi niste panouri uriase, cu informatii despre domeniul schiabil al orasului Sinaia.

Zona Cota 2000, cu rosu este refugiul Salvamont, cu maro inchis restaurantul de la Cota 2000 lipit de statia de telecabina, mai jos cabana Miorita

Iarna i-a luat prin surprindere pe cei care lucreaza pe la „Casa Mediului” cum este cunoscuta constructia de la Babele, in sensul ca nu facut si ei putina ordine prin gospodarie, au cazut schelele doborate de vant…

Aveti grija ca la Poiana Izvoarelor cineva a montat un indicator in directie gresita. Indicatorul spre cabana Diham este pus aiurea. Cum priviti indicatorul in spatele dv este cabana Poiana Izvoarelor. Marcajul cruce albastra este in dreapta cum urcati spre cabana P. Izvoarelor si pana la intrarea pe acest domeniu „turistic”…putin ospitalier!

Inaugurarea Fun Park-ului de la Kalinderu-Busteni

Astazi s-a mai consumat un eveniment in Valea Prahovei, inaugurarea unei atractii turistice…Fun Park-ul de la partia Kalinderu, „unicul parc de acest gen din tara”, unii spuneau ca ar fi cel mai modern din Europa de Est.

Au participat reprezentanti de frunte ai partidului aflat la guvernare: ministrul Turismului si Dezvoltarii Regionale, Elena Udrea, secretarul de stat in Ministerul Turismului, Gheorghe Nastasia, deputatul Cristian Burlacu, presedintele Camerei Deputatilor, Roberta Anastase, primarul Busteniului, reprezentanti ai Consiliului Judetean, consilieri locali dintre care am remarcat pe Adrian Nargea, Ghita Irinel, Buruiana Petre, cred ca de fapt a fost tot Consiliul Local Busteni, dar nu i-am observat printre miile de persoane prezente.

Mai erau prezenti comisarul sef al Politiei din Busteni, dl. Iordache, jandarmii montani, salvamontisti, reprezentantii Telefericului Prahova, l-am remarcat pe dl. Papadopol, si multi altii.

In cadrul Fun Park-ului, atractia majora era un carusel cu sanii ce rulau pe  sine. Se pleca dintr-un punct, se efectuau mai multe curbe, daca voiai, aveai o maneta de care sa franezi, cu toate ca instalatia este sigura si cu frane si fara frane, la sosire exista un mecanism pe magneti ce te opreste, fie ca vrei, fie ca nu 🙂

Primul care s-a suit in acest carusel a fost primarul Busteniului, care a parcurs cu viteza intregul circuit, urmat de ministrul Turismului.

Cum eu am ajuns mult mai tarziu, avand alte treburi de rezolvat, unele informatii mi-au fost date de alti colegi de presa si prieteni, precum si cateva poze.

Totusi, prin marea de oameni, la plecarea oficialitatilor am fost pana langa acestea si am facut mai multe poze, o sa le postez probabil maine.

Escalada pe gheata

Caruselul

Oficialitatile si roiul de jurnalisti

Interior Fun Park

Estacada pe care se desfasoara Cupa Mondiala de Escalada pe Gheata

Potrivit administratorului domeniului schiabil al Busteniului, „inaugurarea a fost una foarte reusita”. Nimeni, dintre miile de turisti prezenti, nu a strigat impotriva ministrului, nu a existat niciun localnic care sa tulbure evenimentul, ci unde te uitai vedeai cum lumea se inghesuie sa faca fotografii ministrului, sa-i multumeasca…si scriu acestea pe baza celor vazute si relatate de alti jurnalisti sau oficialitati locale, inclusiv eu 🙂

Prin Bucegi, de unul singur :) …si siguranta turistului pe partiile Sinaiei

Mai sunt si zile din acestea…unii plecau la schi, altii la o cabana, ceilalti la un gratar nebunesc pe ninsoare. Astazi nu m-am regasit in nicio echipa de prieteni, nu aveam chef de schi, de stat prin cabane, cu atat mai putin de gratare…

Pana la urma o idee si-a facut loc in mintea mea, incet-incet a prins radacini…si daca prinde radacini atunci asta e, totul pare ca este posibil.

Nu prea ma demoralizez si in vocabularul meu nu prea exista cuvantul nu se poate. Buun, si pun mana pe rucsac si plec pe munte. Imi fixez tintele de atins fac un program, etc…si asa am ajuns in Sinaia. Urc repede pe  langa Castelul Peles, apoi constat ca nu ma alearga nimeni deci pot merge mai incet.

Castelul Peles

Si incepuse sa ninga strasnic, eu mai departe intru in Drumul Cotei 1400 evident nedeszapezit, fac dreapta spre Stana Regala, ceva mai bine intretinut acest drum, apoi dupa cam 2 km stanga spre Schitul Sf. Ana. Ma plictisesc rapid de inotat prin zapada pe drum, eu eram singurul nebun matinal pe acolo si o iau direct la deal, efortul fiind mai mic in opinia mea.

Ma uit la ceas 10:23, traversez de cateva ori drumul si iar urc de-a dreptul si peste 10 minute ajung la ultima curba dinaintea schitului. Scot un mar si incep sa mananc din el, evident nu eram obosit.Trag cu coada ochiului spre geamurile altarului si vad un preot cunoscut, nu stiu de ce dar omul acela mi s-a parut mereu ciudat…nu ma refer la parintele Ioanichie. Probabil ca si eu i par lui la fel. 🙂

Ajung aproape de usa schitului cand o ceata de vreo 6 caini ma iau in primire. Daca latra unul atunci latra toti. Renunt la ideea de a le face o surpriza, le-as fi dat un buum dar as fi deranjat prin zgomot pe cei aflati la slujba in biserica, motiv pentru care i dau cu marul in cap la cel mai zgomotos dintre caini…apoi fug toti.

La Cota 1400

Ajung la Cota 1400, ma intalnesc cu ratracul pe Drumul de Vara…culmea, soferul, angajat al Telefericului, dadea bolovanii de pe partie. Acest lucru ar fi trebuit sa il faca societatea ce a distrus drumul si nu ei, ajuti pe cineva cand merita si in aceasta situatie probabil s-au gandit la turisti. Totul este in van pentru ca sub zapada sunt sute de bolovani si dupa ce au trecut cativa schiori iar rasar pietrele si uite asa nu mai vine turistul la Sinaia, ca isi zgarie echipamentul de cateva sute de euro.

Ratracul si cel care inlatura bolovanii

Incep sa urc si ma gandesc la ceva: daca ratracul Telefericului a facut drum si pana la stana primariei? Ar fi prea de tot, ma gandesc eu. Si continui…trecerea ratracului mi-a ingreunat deplasarea asa ca pare o mie de ani pana ajung la intersectia cu stana Tarle. Observ ca nu au facut drum si ma linistesc, parca era prea-prea 🙂 Ma uit in sus spre partia Tarle, nimeni nu coborase, cine sa fie atat de nebun?

Mai stau cateva minute si privesc spre varful pantei: Nu ar fi de mirare sa ninga o data mult si sa porneasca de acolo o avalansa. Calculez putin traiectoria si da, se poate duce pe Stana Tarle. Era un banc cu Da-o Doamne, Ia-o Drace 🙂

Continui sa urc,vad ca nu sunt plase de sigurante pe marginea partiei Drumul de Vara, acolo unde a murit un tanar acum doi ani, s-a uitat pesemne…siguranta turistului este pe alt plan.

In stanga imaginii doar stalpii, fara plasa protectoare. Dincolo de stalpi, in vale, a murit Mircea Mocanu, tot cu placa de snwboard se dadea…

Nu avea rost sa ma uit la ceas, mai vorbesc la telefon cu niste prieteni, probabil se inchinau cand au auzit pe unde sunt si pe vremea care era: ceata, ninsoare deasa.

Uite asa am ajuns in Saua VF. cu Dor, era ora 11:53. Mai ma uit o data, nu imi venea sa cred, cam o ora si douazeci de minute de la Schitul Sf. Ana…Niste prieteni erau la Cota 2000, le zic sa nu ma astepte ca am altceva de facut…si ma reped spre Valea Dorului. Nu exista nicio urma pe intinderea alba. Gasesc intr-un tarziu niste urme de schiuri si ma tin dupa ele pentru ca stiam ca sunt niste gropi ascunse de zapada. Prin nameti ajung in fata cabanei, cateva vorbe cu niste cunoscuti, niste poze, si plec mai departe…spre Valea Soarelui.

Telescaunul din Valea Dorului

Ceata, totul alb, ninsoare, un valcel periculos cu cateva mici cornise de zapada. Ma gandesc de cateva ori pe unde sa merg, totul semana in jur, nu era niciun reper. Mintea cauta topografia zonei asa cum o stia dinainte sa cada zapada. Pana la urma las stalpii cu marcajul turistic si ma decid sa nu intru pe firul valcelului. Incerc zapada si vad ca dedesubt este un strat inghetat deci zapada nou cazuta poate aluneca pe acest strat.

La cabana din Valea Dorului

Stau pe ganduri umblu o vreme pe la marginea valcelui unde nu era pericol, apoi vad zona potrivita de urcat, nici prea inclinata si cu sanse reduse de a porni o mica avalansa. Parca nu mai ajungeam sus, in muchea acelei pante…ma opresc la jumatate, privesc peste tot, si intr-adevar alesesem cel mai bun loc de urcat, fara riscuri inutile. Aproape de varf aud ruperea caracteristica a stratului de zapada paralel cu mine. Din cativa pasi sunt sus…nu stiu daca s-a pornit vreo mica avalansa…este de-ajuns zapada de pe 10 mp ca sa fii acoperit.

Pe o astfel de vreme, zapada aluneca spre tine in liniste, pe nevazute. Ajung si in Valea Soarelui, cateva poze pe acolo, vad indicatoarele turistice, cobor pana la ele si vad ca nu au reusit sa le schimbe si tot rupte sunt. Pana sa inchid aparatul foto cineva de la statia telescaunului imi striga: „Sa lasati nr. de telefon daca plecati mai departe”. I multumesc pentru grija si il asigur ca nu plec mai departe. Nu plecam pentru ca nu vroiam, nu stiu daca cineva ar fi putut sa ma convinga sa nu plec mai departe, daca eu as fi avut acest gand…dar aveam alte obiective de atins.

Ma duc langa cei de la telescaun, trei angajati, si ma fac si eu ca nu prea am priceput sensul vorbelor si il intreb de ce sa las nr. de telefon. Omul cu seriozitate imi spune ca sa ma poata suna, ca in caz ca nu ajung unde vreau, sa alerteze salvamontul.

Cei de la telescaunul din Valea Soarelui

Il intreb daca asa face mereu, si el ma asigura ca asa face cu toti cei care trec pe acolo. Il felicit, pentru ca este un om adevarat de munte, i pasa de ceilalti chiar daca nu-i cunoaste. Sper sa nu-l dea cineva afara pentru acest gest 😉

Apoi urc spre Cota 2000 pe langa gardul ce desparte partia Valea Soarelui 1 de partia Valea Soarelui 2, pe o ceata atat de deasa ca nu stiu cum schiau turistii. Eu parca eram la mine acasa, nu aveam nicio problema, mai mancam un mar, ba o ciocolata 🙂

Niciun semn ca ai stii unde este partia. Totul are o singura culoare…

Dupa ce se termina gardul, se pare ca se termina si lipsa de idei a celor ce administreaza cele doua partii de mai sus. Nu stiu cum de nu au creat un culoar marginit de plase ca sa nu iasa schiorul din partie pe o astfel de vreme. Nu se vedea nimic clar, abia distingeai ceva la doi metri si pe schiuri te derutai repede. Schiorii se strigau, se incurajau, ca sa se auda, pentru a nu se rataci, si ma gandesc cate mai sunt de facut pana sa vorbim ca domeniul schiabil al Sinaiei este unul in care siguranta turistului este prioritara. Un incepator si in ale schiului si in ale muntelui poate disparea repede in decor, nu stie unde este, poate sa-l caute 10 echipe salvamont ca tot nu-l gasesc. Unde este totul alb, nu ai cum sa dai repere…asa ca mai bine previi, pui plase pe lateralele partiei.

Undeva, din ceata, mai aparea cate un stalp, dar asa ceva nu poate substitui niciodata o plasa de protectie pe margine…

La 13:23 ajung la Cota 2000, nu zabovesc prea mult si cobor spre Cota 1400. Cobor pe partia Tarle ajung in fata Stanei unde nu era nimeni, chiar nu stiu de ce au pus indicatoare ca este un restaurant acolo daca este inchis.

Statia de sus a telescaunului din Valea Dorului

In nicio ora de la Cota 2000 ajung si la Cota 1400. Acum, nu stiu cum de am mers asa bine, la fel ca vara, nu am alergat. Prietenii la telefon spuneau, ba sa ne iei si pe noi week-end-ul viitor ca ne ramolim, d-astea. Pe la 15:30 am coborat spre Sinaia, unde am ajuns la gara pe la 16:50. Am avut cateva tentative sa folosesc telecabina sau telescaunul astazi dar am zis daca merg pe jos, atunci merg pe jos 🙂

Adresez aici doua intrebari ale unor oameni cu experienta montana:

1. Cine este administratorul partiilor din Valea Soarelui?

2. Si ce a facut el pana acum?

Oamenii erau nemultumiti evident de cum se schia pe acele partii, problema principala fiind orientarea pe ceata.

COTA 2000, PARCUL NATURAL BUCEGI SI TELEFERICUL

Avem niste munti care se numesc Bucegi. Intamplarea face ca acestia sa aiba un statut mai aparte. Se zice ca „Bucegiul este un Parc Natural declarat peste noapte”! Ca este peste zi sau peste noapte pe cine mai intereseaza acest lucru. Peste noapte au pus si unii mana pe anumite lucruri prin Bucegi…vom vedea si cat timp le vor tine!

Ne intoarcem la realitatea trista, cu aceiasi actori…o alta varianta a celor „Trei, Doamne si toti trei”! La Cota 2000 de cand au inceput constructia anexei cei de la Teleferic, au urcat mii de persoane. Oricine a vazut constructia noua, lipita de statia de telecabina. Cine ar fi crezut ca nu exista un acord de mediu! Culmea tupeului sub privirile a multor reprezentanti ai statului si a mii de turisti cineva a pus in practica un plan ce viza ridicarea unei constructii fara nimic la mana!

Acesti Columbi ai Bucegilor probabil au crezut ca  au fost primii care au calcat Bucegiul si ca acesta le apartine de drept. Categoric ca numai daca ai o putere financiara iti poti permite o asemenea indrazneala. Si aici amintesc un aspect din perioada cand lucram la „Ziar de Sinaia”. Incepusem o serie de articole care vizau domeniul schiabil al statiunii Sinaia. In treacat, am adus vorba si de oamenii cu influenta din Valea Prahovei…! Intr-o zi, l-a sunat cineva pe directorul ziarului. I-a cerut acestuia sa ma dea afara! Intr-o saptamana au sunat mai multe persoane, ce au anumite functii in zona. Acestia la unison vroiau un singur lucru: „da-l afara pe Adi Ciorba!”. Ei bine, directorul ziarului nu m-a dat afara! N-a vrut el!

Stadiul incipial al lucrarilor in 2008 pana la caderea zapezii

Daca isi inchipuie cineva ca misca fara comanda politica ceva prin Valea Prahovei inseamna ca traieste intr-o iluzie continua. Adevaratele lucruri nu sunt relatate…cine are curajul sa faca lucrul acesta?

Intr-o seara am fost cu colegii de la ziar la  un restaurant de langa telecabina. Cand colo cine vine la masa cu noi? Un tip cu gesturi superioare, un semn cu capul insemnand cred ca a salut, apoi se aseaza langa directorul ziarului. La scurt timp directorul face prezentarile. Pe tip il chema Papadopol si un prenume acolo. Eu fac rapid legatura cu Telefericul unde lucra tipul. Cand aude „Adi Ciorba” tipul paleste si spune „Mai bine nu mi-l prezentai”. Antipatia era reciproca! Mai toata seara ne-am certat, ne-am jignit in aluzii, si i-am pus pe ceilalti in posturi jenante. Omul cica era sau poate mai este ceva mare pe la Teleferic! Pentru mine putea sa fie ce vroia el ca nu ma interesa!

Intr-o zi pun o intrebare: „Astia de la 2000 au acte pe ce ridica ei acolo?” Toti cei intrebati au spus ca au. Ma gasisem eu un neica-nimeni sa intreb. Eu eram „nesimtitul ce tupeu are” si nu simtitii care produceau o varianta noua de Cota 2000. In alta zi sun pe la Bucuresti la niste cunostinte. Nimeni nu auzise de vreun act emis pentru cei de la Teleferic!

De curiozitate intreb in scris o institutie a statului. Ei „n-au dat niciun acord de mediu, nu stiau nimic”. Si se prefigureaza mai multe ipoteze asa ca pun pariu ca demonstrez oricand o interdependenta intre anumiti factori cu putere de decizie!

Sa aruncam o privire prin actele celor de la Teleferic:

Abia la data de 27.03.2009 obtin certificatul de urbanism (cu nr.71). Un act care precede altele si nicidecum nu autorizeaza ridicarea unei constructii.    Anterior eliberarii acestuia cei de la Parcul Natural Bucegi dau Telefericului, prin adresa nr.22/CS/12.06.2008, aviz favorabil extinderii.

Constructia de la Cota 2000 cu exact 3 luni inainte de eliberarea Certificatului de Urbanism

Pentru cei care stiu, acest aviz este mai mult unul de principiu si nu are cum sa inlocuiasca avizul autoritatii in materie, adica al Agentiei de Protectia Mediului. Acordul de mediu este decizia prin care se da dreptul sa se realizeze un proiect din punct de vedere al protectiei mediului!

(Va urma)