Traseul turistic: Azuga – Clabucetul Taurului – Cabana Garbova – Predeal

Plecare din Busteni pe la sfarsit de aprilie, dupa ora 10. Ca sa ajung la ora 17 in Predeal.

Cum aveam o idee mai veche, sa pozez o confluenta a unui parau cu Prahova, langa care tineam minte ca este o cruce, sa fac si niste poze prin zona aceea, am plecat in acest traseu… din Busteni. Adica sa intru in zona Prahovei de pe undeva din zona stadionului si sa ies pe la intrare in Azuga sau mai departe…

Surpriza insa, busteanul cazut peste rau de cativa ani si care era un punte sigura… fusese luat de ape. Cel mai probabil primavara aceasta. Asa ca am ocolit ceva, noroc ca alocasem mai mult timp excursiei.

In fine, trec apa 🙂

Confluenta cu Valea Fetei. Pe cruce scrie: „Preda Laurentiu Ioan Matei, n.01.11.1946, m.04.01.2009”.  Curios cum a murit acolo. Mi-aduc aminte si ca la liceu aveam un profesor de Turism care il chema tot Preda Laurentiu si care isi luase viata undeva dupa anul 2000. Dar parca profesorul nostru era mult mai tanar.

Am facut niste poze, la padure, cruce, rau, confluenta si pietre:

O bucata de sticla de pe cand Azuga avea o astfel de fabrica. Era cam la 3-4 kg. Acasa il intreb pe d-l Razvan Neagoe despre „istoricul” ei si aflu ca provine de la cuptoarele de sticla ale fabricii, ca acestea se curatau la 10 ani…

Un fel de geoda, cine stie de unde mai venea si asta… plus niste ciment amestecat cu cioburi de caramida. Nu am mai vazut pana acum asa ceva. In loc de balastru s-au folosit cioburi de caramida.

Inca o bucata din cioburi de caramida si ciment plus o scoica. Nu ne-am lamurit daca scoica e de pe aici sau o fi aruncat-o cineva care a adus-o de la mare…

O iau pe o poteca de mistreti sa ies intr-un drum forestier ca sa mai ajung si la iesirea din Azuga spre Predeal, ca de acolo incepe traseul spre Predeal peste Clabucetul Taurului.

Poteca mistretilor

Si merg pana ajung aici:

Urmele unei constructii mai vechi. De nu are zidul asta 100 de ani minim… O sa vin la toamna sa vad mai bine terenul.

Din drumul forestier ies pe la niste case, apoi la sosea, trec de gara, o iau printre blocuri, traversez DN1 si intru in traseul marcat cu triunghi albatru:

Am pozat indicatorul ca urma sa scriu articolul de fata altfel… timpii sunt la latitudinea fiecaruia.

Pe aici m-am intalnit cu niste bunici si un nepotel, cred ca veneau de la cabana Garbova.

Dincolo de jumatatea traseului spre Clabucetul Taurului, care e „un fel de deal care are in varf o poiana impadurita pe laturi de padure” :)) vine si urcusul serios. Vreo 30 minute urci.

Iesirea din padure, varful in fata

Folositor si zoom-ul, ca de la distanta pareau bureti negri 🙂

Mod de rupere 🙂

Am parasit poteca marcata pentru a urca pe varf.

Munti din bazinul Azugii

Tot ai Azugii… ma interesa culmea asta pentru un viitor traseu prin august-septembrie. O trecere din Busteni-Azuga-linia muntilor din bazinul Azugii-Pasul Predelus-Pasul Bratocea-Ciucas-Tabla Butii-Lacul Vulturilor-Vama Buzaului, vreo 3 zile cu mai multe persoane.

Traseul Sacele-Pasul Predelus-Predeal de care mai scriam, l-am parcurs intre timp cu Iulian Coserea, o sa revin cu descrierea. Frumos si salbatic traseul, o adevarata aventura.

Aici e varful acestui Clabucet.

De pe varf se coboara spre cabana Garbova, care nu se vede fiind ascunsa de deal. Nici nu mai stiu de cate ori am facut acest traseu… E poezie, in loc sa mergi pe strada o iei pe aici 🙂

Stana de pe Clabucetul Azugii

Vedere spre muntele Piatra Mare, prin poiana aceea verde e si traseul spre Tamina.

Cabana Garbova si cativa turisti

Fosta cabana Clabucet Plecare distrusa de un incendiu. Multi turisti intre Garbova-partiile de schi ale Predealului si Predeal. In principal, acestia se plimbau. Cand am ajuns la telescaun pe la ora 15 si ceva, acesta era inchis… oamenii coborau deci pe jos. Mai era cate o terasa deschisa pe la baza partiei.

O parte din Predeal

Hotelul Carmen

Se mai vad Primaria, Biserica, gara, hotelul Orizont

La coborare poti alege ce partie vrei 🙂 Traseul turistic continua insa pe la marginea partiei Clabucet, dar mi s-a parut mai direct, si din cauza timpului, sa cobor pe partia Subteleferic. Cred ca in 15-20 minute eram in oras.

Traseul poate fi parcurs din Azuga la Predeal intr-un interval de 5 ore, fara graba, cu popas de masa pe Clabucetul Taurului sau la cabana Garbova. Mergi lejer in 2 1/2 ore pana la varf sau Garbova, mai stai pe acolo o ora si mai pui 1 1/2 ore pana in Predeal. Altfel, daca mergi mai repede esti de la Garbova in Predeal intr-o ora 🙂

Un episod din Bucegi, o zi splendida

Se anuntase o zi senina, aidoma celei de pe 28 februarie. Sa stiti ca pe multi oameni de munte i-am auzit exprimandu-se ca vremea inchisa, ce a durat atata timp, i-a imbatranit.

3La Cota 1400

4Partiile din Sinaia arata foarte bine

6

7

8La Cota 2000…priviti in dreapta 🙂 Schiorii sunt la nivelul meselor, va dati seama cata zapada este? 🙂

9Era si un concurs sau nu stiu exact cum sa-l denumesc…oficial se numeste „Winter…” nu stiu cum. I-am vazut si anul trecut si anul acesta…cred ca lumea nu intelege ce se intampla, din ce am vazut eu nu era nimeni interesat. Mie nu mi se pare cine stie ce… 🙂 Dar daca la altii le place… cu scuzele de rigoare, eu nu am scris detalii, pentru ca nu mi se pare important si interesant…se plimba cate unul pe schiuri de colo-colo, legat de o parapanta. O fi ceva si asta…un sport 🙂 Cui ii place, de cine se prinde…de mine cred ca niciodata.

10Am facut poza mai mult ca sa vad cum arata Valea Tatarului…este undeva pe la jumatatea imaginii

11

12Asa arata versantii muntelui Furnica…s-a uniformizat totul de la atata zapada, nu mai sunt denivelari mari…sa tot schiezi pe o astfel de partie naturala

13Muntii Baiului, Grohotisului si undeva departe muntii Ciucas. Mi-am facut si un plan cu concursurile de alergare montana la care vreau sa particip in acest an…maratonul din Ciucas nu mai este pe lista, desi am alergat binisor la el, iesind in primii 10 la categoria mea. Insa m-am plictisit ingrozitor, traseul nu mi s-a parut pitoresc decat pe la varful Ciucas, nu stiu cum am facut ca vreo ora am alergat singur, nu am vazut pe nimeni in fata sau in spate, fugeam de zapacit prin paduri si poieni, cu ochii dupa marcaje…mai este si departe, tocmai pe la Cheia. Mie mi s-a parut buna organizarea…dar l-am taiat de pe lista 🙂

14Partie naturala…zapada nu era foarte inghetata, stiti ca daca este inghetata bocna si ai cazut pe o astfel de panta, nu stiu pe unde te mai opresti

15Stana…vazuta de langa vf. Furnica…ce peisaj frumos, pierduta in alb

16Sagetile rosii incadreaza Saua Strunga…si mai departe priviti munti din grupa Fagarasului in toata splendoarea. Se si diferentiaza prin culoare de Bucegi

17Platoul Bucegilor delimitat in dreapta de Abruptul Prahovean…dupa cum se vede, mai sunt mici pete pe imensitatea alba…in special jnepenii de la Piatra Arsa sunt acoperiti. Vf. Jepii Mari nici nu mai poarta podoaba aceasta verde, totul este sub zapada 🙂 Si cam peste tot, acei jnepeni depasesc inaltimea unui om…deci a nins bine, daca i-a acoperit 🙂

18Zona Babele, muntele Obarsiei…pana spre Omu. Nu mai sunt vai, denivelari, jnepeni, lucruri care sa se distinga bine, sa se vada cat sunt de adanci, mari

19Este reusit 🙂

20Muntele Piatra Mare si Predealul

21Prin Valea Dorului

22Cabana Miorita…ce locatie are omul asta, tatal lui Sebastian Ghita, si rar am vazut turisti pe la el. Nu se pricepe sau nu-l intereseaza. Are niste camere frumoase, este singurul ce ofera cazare in zona Cotei 2000 si cred ca singurul caruia nu-i prea merge treaba. Nu stiu unde se scurtcircuiteaza lucrurile, probabil la oferta/pret/conditii. Cred ca ori cere mult, ori nu are apa. Este si la pamant cu promovarea. A avut probleme in fiecare iarna cu apa. Insa priviti cata zapada are, de atatia ani, inventa ceva, gasea o solutie, isi facea un bazin, topea zapada, filtra apa…evident nu pentru baut. O fi obosit, batranetea, cine mai stie? Nu ai cum iarna sa fii langa partie, sa ai panorama, locatie, si sa nu-ti mearga treaba, week-end de week-end.

Priviti, cabana pare parasita, nici o urma ca ar fi viata pe acolo. Facea ceva daca era interesat, sa iasa fum pe cos, sa atraga atentia 🙂 , umplea internetul, Sinaia, cu afise ca daca treci pe la cabana lui iti da, eu stiu, ceai gratis. La cate plante sunt pe munte, mare paguba cateva kilograme de zahar sau de miere. Dar ii faceai pe turisti sa coboare de la statia de telecabina, bine, nici sa-ti bati joc, arunci trei plante intr-o oala murdara sau chestii de genul acesta. Ceva serios, un ceai bun, sa-l tii minte :), cani curate, servit turistul cu atentie, nu asa in dorul lelii. Si pe langa ceaiul acela, mai aveai pregatite si altele, dar cu bani, preturi accesibile la camere. Din 50 de ceaiuri tot iti lua cineva si altceva…contai in turismul din zona, se stia de tine, nu erai mort ca acum. Dar si activitatile acestea se fac cu implicare. Nu esti acolo, nu pui suflet, nu esti corect, serios, nu reusesti. Trebuie sa fii acolo, prezent, sa ai determinare, sa nu stai sa privesti tavanul…

Cum este Sorin Aldescu de la Cota 2000, cum s-a asezat cineva la o masa, imediat vin ospatarii. Dar se si pregateste din timp cu meniul: face zacusca, cumpara berbecutii din timp, face niste carnati interesanti, are tot felul de retete naturale, nu recurge la improvizatii de moment. Indiferent cine este la cabana Miorita, situata la cateva minute distanta, nu poate concura cu el pe segmentul alimentar. Sau cum este Sami la Cota 1400. Oameni de acest gen sunt in miezul problemei, altfel, prin intermediari, nu se face treaba. Este afacerea ta, nimeni nu are grija de ce este al tau mai bine decat tine 🙂 . Amuzanta este o situatie de la Cota 1400. Cei de la restaurantul Telefericului mai aprind uneori gratarul. Adica este inutil sa concurezi cu Samoila. Nu ai ce sa-i faci, el face gratare de o viata. Nu-l bati decat daca vinzi mici din carne de urs :)) Trebuie alta „politica” la restaurantul Telefericului. Merge sa vinzi ceva ce nu au altii prin jur. Acum este la noroc, intra turisti ca n-au incotro si incasarile sunt asadar pe masura…insa nefiind asteptari… :)) Dar niciodata nu au cum sa faca exact la fel ce face Samoila. Fiecare este bun la ceva…bine, trebuie sa mai ai si oameni cu care sa faci treaba 🙂

Mi-aduc aminte, lucram undeva, nu este chiar aproape 🙂 Si respectivul era cu afacerea la pamant, nici nu se prea pricepea, in schimb era el asa mai smecher. Am lucrat 30 de zile din 30, mie imi place sa ma ocup de lucrurile in care cred. Si cand a fost ziua de salariu, ca mie nu imi place sa iau banii in mai multe etape, ci o data pe luna, mi-a dat doar jumatate din acesta. Nu pentru ca nu avea, ci pentru ca asa proceda, smechereste. Doar ca nu stia cu cine are de-a face. Metoda este veche, te tine un patron astfel incurcat si tu nu pleci pentru ca stii ca ai de luat niste bani. Eu i-am dat naibii de bani 🙂 Cand s-a prins el ca a procedat gresit era tarziu, inapoi nici pe 50 de salarii nu m-as mai fi intors. Ma suna mereu dupa aceea, ca nu stia ce sa faca…l-am lasat asa, sa se descurce. Pe mine m-a deranjat atitudinea asta de smecher, adica eu ce trebuia, sa ma prefac ca nu inteleg? El stia bine ca oricine pricepe substratul problemei, dar nu vorbeste ca nu are incotro…din pacate, mai sunt si altfel de oameni, care au mereu incotro.

23

24Cu rosu Masa Ciobanului, cu verde Varful cu Dor…ma gandeam, sa urc si pana acolo, sa nu urc?

25

26Pana la urma, am inceput sa urc

27Cu verde terasa din Valea Soarelui, cu rosu cabana Valea Dorului

28Masa Ciobanului si urme ce suie pe Vf. cu Dor

29

30Masa Ciobanului

31Spre Vf. cu Dor

33Privire inapoi spre Masa Ciobanului

34Privire spre Valea Dorului

35Vanturis, drumul pe Dichiu nici nu se cunostea

36Telescaunul, cabana Miorita, Cota 2000 si constructia rosie-refugiul salvamont

37Tot Masa Ciobanului

39

40Stana turistica Tarle…1600 m altitudine

41

42Mai era unul ca mine si ca alti prieteni :)) …sa mearga cu schiurile in afara partiilor, prin padure si locuri mai salbatice :))

43Drumul spre Schitul Sf. Ana…azi nu m-am intalnit cu ursoaica si cei doi pui, ce isi fac veacul pe acolo :)) Bine, am mers probabil animat de ideea ca ursul cand ma intalneste, face pe mortul 🙂 La schit, portile inchise…cred ca staretul era jos la manastirea Sinaia. Probabil tin portile inchise pentru ca intra ursul. Am plecat mai departe, spre Stana Regala.

44Schitul Sf. Ana

45In amintirea parintelui Ioanichie

46Spre Stana Regala

47Am mai publicat acest panou, o sa-l public asa, la anumite perioade…poate se prind de noi cateva idei 🙂

48Stana Regala

49Poiana Stanii Regale

50Orasul Busteni vazut de pe Stanca Franz Josef

51Coborare pe poteca regala spre Sinaia

Inceput de an…Statistici de blog si Manastirea Inaltarea Domnului

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2012 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

About 55,000 tourists visit Liechtenstein every year. This blog was viewed about 200,000 times in 2012. If it were Liechtenstein, it would take about 4 years for that many people to see it. Your blog had more visits than a small country in Europe!

How did they find you?

The top referring sites in 2012 were: 36ohk6dgmcd1n-c.c.yom.mail.yahoo.net, facebook.com, unbolovan.com, maraton.info.ro, fosile.wordpress.com

That’s 93 countries in all! Cei mai mulţi vizitatori au venit din Romania. The United States & MD were not far behind.

Who were they?

Your most commented on post in 2012 was Bucegii desi albi sunt in doliu…a murit parintele Ioanichie de la Schitul Sf. Ana

These were your 5 most active commenters:

  • 1 Mariana 216 comments
  • 2 criscar 190 comments
  • 3 criscar50 167 comments
  • 4 Mihaela C.P. 143 comments
  • 5 un.bolovan 141 comments

Cam acestea sunt mare parte din concluziile trase de WordPress! Multumesc tuturor!

Mai departe… 🙂

Pe 30.12. am fost la Manastirea Sinaia, la slujba de dimineata…era ultima duminica.

6

Pe 31.12. am plecat cu prietenii pe la Cota 1400 si Cota 2000, o plimbare scurta de sfarsit de an. De Revelion acasa, cu prieteni si rude, familia…pana la urma noroc ca aveam solutii alternative ca nu mi-ar fi placut. Era o tiganie pe la televizor cu emisiunile de Revelion, ceva cum nu am vazut. Balciuri cu manelisti si tot felul de „vedete”…pare ca ne prostim pe zi ce trece. Nu iesim din tipare negative…

d

1Si camuflare naturala pentru un amic

cCabana Valea cu Brazi vazuta din telescaunul Cota 1400-Cota 2000

2 La Cota 2000, foto Prison Break

b

3Eu, pe acolo 🙂

aMuntii Baiului, adusi mai aproape

gPartia Drumul de Vara

4

5Inapoi la Cota 1400, dupa ce am stat putin si pe la restaurantul de la Cota 2000

e

fTarife  skipass la instalatiile Teleferic Prahova

Nici sa dam tot felul de rachete si artificii nu am iesit…adica eu nu am iesit. Mi se parea stupid sa casc gura si ochii la cer… Hai, un an, doi, zece, sa iesim sa ne holbam la cer si artificii, apoi devine si plictisitor si fara sens. La stanga o bubuitura mare, o explozie de stele la dreapta, tot asa vreo 20 minute. Aceeasi poezie an de an, dar gata, anul acesta nu m-a interesat. In schimb, nu mi-a tacut gura nici noaptea, nici ziua…acum mai spre seara, au plecat toti de la mine, am ras cat pentru tot anul… :))

Nu a mai avut cine sa plece pe Bucegi, la manastirea Pestera. Totusi am plecat cu trenul de 7:12 la Sinaia si de acolo spre Manastirea Inaltarea Domnulu. Din Sinaia, din centru, pana la aceasta manastire sunt cam 10 km. Trenul a intarziat vreo 20 minute, cand a venit i-am dat niste emotii lui Matrix spunandu-i controlorului ca noi nu-l cunoasteam, i-am dat doar biletele noastre nu si pe al lui. Altcineva turna gaz pe foc ca l-am gasit in tren…cat era Nasul de serios, l-a bufnit rasul si pe el. Pana la usa manastirii am tot sporovait…cateva ore (doua!) inauntru ne-am abtinut…dupa care la intoarcere am recuperat.

7Pe DN 71, Sinaia-Targoviste, cred ca pe 10 km nu am fost depasiti de 15 masini 🙂 Nu circula nimeni, doar noi 🙂

8

9Si rasaritul prin padure

10Brazi, fara crengi…in ajun de Sarbatori, tiganii se urca si incep sa taie cracile, de sus in jos, pentru comercializare. Si brazii raman asa…dezbracati! Acum trebuie sa intrebe cineva: „Dar nu-i prinde nimeni?”. Si raspunsul: „Nu, nu are cine sa prinda asemenea pisici salbatice!”.

11Accesul pe DJ 713 ce trece pe la Cuibul Dorului este interzis

12Noi am vazut totusi cateva masini, nu stiu pana unde au ajuns

13

14

15La Cota 1000, limita dintre judetele Prahova si Dambovita

16Am ajuns, in doua ore din Sinaia, la drumul ce duce la manastire

18Manastirea Inaltarea Domnului

17

19La intoarcere, slujba s-a terminat pe la 11:45… cineva intinsese la intrare pe DJ 713, o sfoara cu  niste afise „cabana inchisa” si „drum inzapezit”.

Mi-a placut slujba, desi nu era staretul Melchisedec, ne-a dezlegat preotul de diverse, in genunchi toata lumea…cand am ajuns noi eram 10 persoane prin toata biserica. Pana la 11:30 biserica s-a umplut. Bine, in biserica, eu am niste concluzii personale inradacinate puternic :)) bunaoara, eu cred ca atunci cand incepi sa casti in timpul slujbei…ies duhurile rele din tine sau ca atunci cand se citesc rugaciunile de dezlegare a pacatelor, preotul atinge primul om de langa el, iar ceilalti pun mainile unii pe altii, in mintea mea acest lucru insemnand ca Duhul Sfant intra prin preot in ceilalti oameni. Acum asta este, fiecare interpreteaza cum i se pare, cum stie, cum a observat. Si mai cred ca de aceea trebuie sa mergi la biserica pentru ca numai acolo unde se roaga mai multi, apare si forta divina, care te curateste, indeparteaza raul.

Ca si la manastirea Sinaia, am iesit repede de la slujba, barbatii sunt miruiti primii, fain 🙂 Si cum de regula in orice biserica, nr. femeilor este cel putin dublu decat al barbatilor, dureaza foarte putin, noi asteptam cam doua minute. La circa o ora, de la intrarea noastra in biserica, un calugar ne-a inmanat niste iconite. La toti le-a dat cu Maica Domnului si Pruncul, mie mi-a dat una cu Inaltarea 🙂 Cine stie de ce a considerat astfel 🙂

Au impartasit si un copil…noroc ca eu nu ma impartasesc, am asa o atitudine de respingere a tot ceea ce este alcool. Dau noroc cu sampanie, la unele evenimente, dar ma salveaza Matrix sau vreun alt prieten, nu beau eu. Altii pot sa bea cat vor ei, nu ma deranjeaza, fiecare face ce vrea…nici de must nu ma ating daramite de ceea ce este cu alcool. De fapt, majoritatea celor care facem ture lungi pe munte suntem anti-alcool. Este degradant, adica eu m-as simti astfel, sa mirosi a alcool sau sa fii beat 🙂 Indiferent de ocazie, eu personal nu cred ca exista o justificare normala pentru consumul de alcool, ca este cu moderatie sau fara!

20Un exemplu de prostie omeneasca. Cineva a taiat un brad destul de gros si de inalt, doar cu toporul. Motivatia? Poate varful bradului ca sa-l faca pom de Craciun sau cetina. Cat de idiot sa fii si cat tupeu sau prostie sa ai, ca sa faci asa ceva la drumul mare? A taiat cred ca o ora la acel copac. Doar ca, bradul a ramas prins de alti copaci. Bine ca nu a cazut pe sosea. Probabil taia un timp, dupa care fugea in padure cand trecea cate o masina 🙂

21Prin centrul Sinaiei…biserica Sf. Ilie

22In Busteni, orasul de sub Jepi si Caraiman…adica acasa.

In ceea ce priveste blogul, imediat la trecerea dintre ani, doua persoane, una din Sinaia si cealalta din Ploiesti au intrat aici. Tastand „buceginatura” si „buceginatura2000”. Nu stiu cine sunt dar le multumesc foarte mult!

A doua zi de Craciun, sus pe munte

Pe munte, pe munte…dar nici prietenii nu stiau unde pe munte 😉 Aleg un traseu pe masura posibilitatilor fiecaruia. Cand deplasarea pe munte devine un chin, mai bine nu mai mergi, stai acasa. Destinatii si nu destinatie…pentru ca in functie de timp, de stratul de zapada, am fi ales.

Mai intai am mers la Sinaia, la cativa kilometri de casa. Pentru a urca din acest oras. Din Busteni, nu am vrut sa urcam pentru ca nu aveam chef nici eu si nici ceilalti sa urcam prea mult. Adica am fi urcat pe Jepii Mari, probabil nu era poteca si sa batem noi una ar fi insemnat efort prea mare…pentru o astfel de zi, cand voiam doar sa ne plimbam.

Bine, in aceasta perioada traseele de abrupt din Busteni sunt inchise. Ce inseamna acest lucru? Ca exista pericol sa se mai si moara pe acele trasee. Va dati seama insa ca salvamontul din Busteni declara inchise astfel de trasee in primul rand ca nu au ei tragere de inima sa scoata pe cineva de pe acolo si in al doilea rand poate ca se gandesc la siguranta turistului. Dar cum de ani de zile ii cunosc, as baga mana in foc pentru prima varianta. Totusi, eu iarna nu urc pe Bucegi, din Busteni, decat pe Jepii Mari si doar atunci cand sunt intrunite anumite conditii. In rest, pe alt traseu de abrupt, iarna nu urc.

Prin Sinaia, ne-am luat cu alte lucruri si apoi am ajuns si la Cota 1400. Cand pe drum, cand pe traseul turistic destul de putin conturat prin zapada.

1La Cota 1400, ne-am gandit noi sa mai castigam timp si sa folosim telescaunul pana la Cota 2000

2Partia Drumul de Vara

3

4Utilaj de batatorit partiile, aflat la Cota 2000

5Aproape de Vf. Furnica am intalnit un grup de tineri pusi pe aventura, pentru Facebook venisera. Stiti ca atunci cand ai crize de identitate, personalitate, faci tot felul de chestii si apoi le publici pe Facebook. Unii dintre ei urcau acea panta, in adidasi cum altfel, si de acolo coborau pe spate cu capul spre vale…pentru ca pantalonii nu alunecau ci geaca. La coborare, cu capul sau cu umerii dislocau placi inghetate de zapada. Printr-un noroc, Dumnezeu nu vrea ca orice prost sa o pateasca, nu si-a rupt nimeni vreo mana sau gatul.

6Cateva poze si vantul rece dinspre N-V ne-a facut sa plecam

7Muntii Baiului

8Vf. cu Dor in dreapta…am scapat de vantul rece si pe fata estica a muntelui Furnica am intalnit vantul cald ce venea dinspre sud. Mult mai placut sa te plimbi…sau sa iei pranzul pe o margine stancoasa cu panorama deosebita

9Partia Noua

10Cota 1400

1116 grade, probabil real erau vreo 12

12

Am coborat pe la Schitul Sf. Ana. Inevitabilul s-a produs. M-am intalnit cu parintele staret si in acest an tot la deszapezit o masina, un X5 era de data aceasta. Asta a fost, am ramas si noi sa ajutam sa iasa acel sofer…de pe la Ministerul de Finante. Pana la urma la indicatiile staretului, soferul a reusit sa iasa din stransoarea nametilor. Nu stiu cum de a avut curajul sa intre pe acel drum.

Am mai stat la discutii cu parintele-staret, am aprins lumanari, am fost prin biserica si la un moment dat cainii au inceput sa latre. Venise o ursoaica, avea doi pui…o mai veche cunostinta 🙂 …prezenta continua prin zona Stana Regala- Schitul Sf. Ana-Cota 1400.

13

14Ursoaica

15

16Cainii latra, ursul nu are nicio treaba

17Ce frumoasa era…dar ii era foame. Mirosise cozonacul pe care il tinea Matrix, dat de staret. Acesta s-a prins ce dorea ursoaica si a incercat sa ni-l dea noua…dar evident ca am refuzat sa fim noi pe post de momeala 🙂

Parintele, le-a distras atentia ursilor cu niste paine aruncata in vale si noi am luat-o la pas repejor spre o captare de apa…pe langa care exista o scurtatura ce da chiar in drumul auto spre Stana Regala. Alta varianta nu exista, inapoi spre Cota 1400 nu mergea, ursoaica alearga mai bine ca noi la deal. Pe langa captare era bine pentru ca vantul nu batea spre animale, zgomotele noastre nu ajungeau la urechile ursoaicei, aceasta fiind in partea opusa si in vale. Apoi, oricum, daca aveam 200 m distanta avans nu ne mai prindea. Zapada era mare si puii nu ar fi avut acelasi ritm cu ea si deci nu ar fi alergat la randament maxim.

George, un prieten foarte bun, ma intrebase in fata schitului: „esti sigur ca scapam daca pornim spre Stana Regala?”. I-am zis si eu: „Totul este calculat, nu riscam nimic!”. Ideea este sa ai mereu planuri de rezerva…oricum ar fi fost, noi am fi ajuns inaintea ursoaicei la acea captare imprejmuita cu sarma ghimpata in cazul in care ne-ar fi vazut. Apoi acolo erau alte solutii, inclusiv prin rucsacele noastre. Dar nu s-a intamplat nimic. Mai mult de atat, staretul ne-a asigurat prin telefon ca ursoaica este tot acolo, nu plecase…noi deja eram in drumul ce coboara de la Stana Regala la Sinaia 🙂 George se mira: „parca era un drum pana la schit”. Da, exista un drum ce asigura legatura intre drumul ce duce la Stana Regala si schit. Din pacate, noi am fost nevoiti sa renuntam la el 🙂 Prin acea scurtatura am pus intre noi si ursi cam un kilometru in cateva minute. Pare neverosimil sa ajungi de la schit in drumul spre Stana Regala in cateva minute…si totusi se poate, in orice anotimp.

Cum ursoaica se concentra asupra hranei, disparitia noastra nu i-ar fi produs niciun semn de intrebare. Nu a avut timp sa ne simta preocupata fiind de hrana, caini. Daca ne-ar fi luat urma, mirosul de om, nu ar fi avut cum sa ne urmeze. Drumul pe langa schit este plin de urme de oameni, batatorit pe alocuri pana la acea captare. Era o sansa mica sa vina dupa noi. Daca ne-ar fi vazut era altceva!

In mod cert daca nu am fi ajutat la scoaterea acelei masini din zapada si nici nu am fi intrat la schit, ne-am fi intalnit cu ursoaica si cei doi pui prin padure, mai jos de schit…acestia venind dinspre Stana Regala 😉

Cum se schiaza la Sinaia? Incepand cu foarte bine…

Ieri cu un prieten am fost prin zona partiilor sinaiene…

Repornirea telegondolei precum si functionarea telescaunului de la Cota 1400 la Cota 2000 au dat acea imagine necesara domeniului schiabil al Sinaii. A fost prima zi de schi adevarat din acest sezon.

Echilibru inghetat

Piciorul Pietrei Arse, o zona clasica de avalanse…care ieri nu aveau cum sa se produca, nefiind intrunite conditiile…oricum zapada este foarte mare pe acel traseu, mai ales prin padure

La Cota 1500

Jos, Cota 1400, de la stanga la dreapta: cladirea mica din lemn este terasa „Corsy” recent deschisa, vila aceea de langa ea este un sanatoriu ridicat din bani publici si a fost realizata de Consiliul Judetean Prahova, mai exact este un loc de chefuit desi acolo sunt si salvamontisti care isi fac treaba, apoi cladirea cea mai mare este statia de telecabina, urmeaza statiile de telegondola si de telescaun, mai in capat cabana aceea din lemn este „La Sami”, iar acel colt de constructie de la marginea fotografiei este restaurantul Telefericului.

Aici se vede mai bine restaurantul Telefericului, vizavi de cabana lui Samoila. Intre cele doua locatii este Partia Noua, in stare foarte buna, inzapezita si artificial…se ajunge pe aceasta pana la statia de jos a telegondolei

Cabana Valea cu Brazi

Partia Drumul de Vara

Garduri pentru protectia schiorilor

Partia Tarle

De mic deprins cu tainele snowboard-ului

Partia Papagal

In zare Vf. cu Dor…ce avea un dor de venirea noastra 🙂

Si in departare muntii Baiului, ultima prelungire a Carpatilor Orientali

Traseul spre Complexul de la Piatra Arsa…este greu accesibil, daca vara se face cam o ora si jumatate, acum iarna prin nameti sunt toate sansele sa se ajunga la trei ore

Aproape de Varful cu Dor intinse zone de zapada inghetata modelata de vant

O bijuterie naturala…zapada era atat de inghetata ca am mers pe deasupra ei fara sa ne afundam

Masa Ciobanului

Varful propriu-zis

Stapanii inaltimilor, taipanii Bucegilor… si-au facut ca de fiecare data aparitia 🙂

Platforma varfului…un loc cu tot felul de legende si superstitii, sau nu…

Domeniul schiabil al Sinaii de pe partea vestica a muntelui Furnica, se schia pe toate partiile, si aici functionau telescaunele

De la Cota 2000 se cobora pe partia de langa garduri pana in Curmatura Varfului cu Dor…se si vede in poza cum unii schiori fac stanga, altul dreapta, alegand ori partiile estice orice cele dinspre vest 🙂

Privirea spre muntele Podu cu Florile mi-a reamintit o alergare de 5 ore din Sinaia si pana acolo…sa se duca zapada si va mai veni inca una sau mai multe

Muntele Vanturis

La intoarcere, am trecut pe la Cota 1400-schitul Sf. Ana-coborare pe Drumul Vechi pana in Sinaia…o zi splendida 🙂

Pe la Cota 1400…

Imagini si noutati:

Asa arata Drumul Cotei 1400

Asa arata Drumul spre Stana Regala

Drumul spre Stancile Sf. Ana este acoperit de cel putin 50 cm de zapada

Drumul Vechi al Cotei este inzapezit, nu urcati si nici nu coborati cu vreo masina

Peisaj Drumul Vechi al Cotei

Si acesta este acelasi drum, dar la curbe 🙂

Interior schitul Sf. Ana

Drumul Vechi este curatat doar pana la Schitul Sf. Ana

Hotelul de la Cota 1400

Parcarea hotelului si microbuzele ce asigura legatura intre Sinaia si hotel, un bilet este 8 lei/persoana

Muntii Baiului in departare

Vedere spre muntele Furnica, telescaunul functiona…ca de altfel toate instalatiile de transport pe cablu de la Cota 1400

Se schia foarte bine pe Partia Noua

Cota 1400

Si tot am trecut si pe la Pizzeria Carpati 🙂 Am reusit sa le aduc in regula pana acasa, aproape intacte 🙂

Spre, la si de la…Varful cu Dor

Azi am avut ca obiectiv atingerea Varfului cu Dor situat pe la 2000 m altitudine…de ce, o sa scriu la timpul potrivit, daca voi scrie 🙂

Important este ca am fost pana acolo, desi multe lucruri m-au impiedicat sa o fac.

Mai intai am scapat cu greu din niste obligatii, apoi in loc sa merg direct spre traseu am ocolit pentru rezolvarea unor treburi o parte din Sinaia, in sfarsit am plecat 🙂 Nu stiu ceas, timp, scrie pe poze. Eu aveam doar gandul sa ajung acolo…

In padure un telefon m-a intors pe dos, ca orice veste proasta, am stat, am vrut sa cobor, m-am intors, pana la urma mi-am spus ca nimic nu ma poate opri sa fac ceea ce mi-am propus. Pana la schitul Sf. Ana m-a luat o durere de picior ca niciodata, undeva pe langa glezna. M-am gandit ce nu-i convine si gleznei, si de ce tocmai atunci, nu mi-am dat seama ce era…asa ca mai greu dar tot am continuat. Portiuni cu gheata pe drum, urcus pe poteca turistica prin padure si acolo gheata…am zis ca ma voi odihni in Saua Varfului cu Dor.

Acolo insa toate stihiile suflau, vantul se napustea cu putere dinspre vest, am facut stanga spre Masa Ciobanului si Vf. cu Dor, am intrat in niste nameti de toata frumusetea, era si frig…asta a fost, pana la urma tot am ajuns si pe varf.

Poze, alte detalii mai jos 🙂

Mai intai barajul de la Valea Rea…curatenie, nu mai se duc gunoaie spre orasele din aval…se duceau cateva tone de gunoaie pe an, se duceau, nu se mai duc… 🙂

Normal ca Pelesul nu trebuia sa lipseasca din peisaj, acum chiar nevoit am trecut pe acolo, lume, foarta multa lume prin Sinaia

Schitul Sf. Ana, aflat la circa 10 minute de Cota 1400

Multi turisti si la Cota 1400, imagine luata cu 200 metri inainte de hotel

Zona Cotei 1400

Telescaunul de la Cota 1400 spre Cota 2000 functiona

Zapada era pe alocuri pe Drumul de Vara, dar totusi nu era practicabil

Domeniul schiabil al Sinaiei a suferit unele modificari, turistul se poate orienta mai bine

Traseele turistice din zona, o ora si jumatate pana la Cota 2000, circa 15 minute pana la Stana Tarle

Pe traseu

In 8 minute parcursesem cele 30 minute de pe indicator

Masa Ciobanului

Varful cu Dor

Am urmarit si un fel de dans al corbilor

Se tot roteau de colo-colo, foarte aproape

Corbii sunt pasari ocrotite prin lege, fac niste lucruri interesante. Uneori cand vad cate un grup de turisti ce mananca la iarba verde ei zboara pe deasupra lor, se uita apoi se aseaza la distanta pe un varf. Si acolo asteapta, pana turistii pleaca iar ei zboara spre acel loc pentru a cauta ceva de mancare. Eu de fiecare data cand i vad le las ceva :))

Traiesc si 100 de ani

In zare Cota 2000, vedere de pe varf

Si incepuse sa ninga, cand coboram. A trebuit sa cobor repede de pe acel varf pe care cu dificultate stateai in picioare din cauza vantului, si am fugit repede la Cota 1400, la terasa „La Sami” la o ciocolata calda, apoi am mai luat un suc. Nu stiu ce s-a intamplat dar nu mai aveam gust :)) de la frig poate 🙂

Telegondola functiona de asemenea

Pe munte…era viscol, aici mergeam spre casa 🙂

Cam asta a fost si cu ziua de azi!