Stiri din turismul montan, stiri din Valea Prahovei

Saptamana trecuta a murit poate cel mai cunoscut sportiv din Valea Prahovei: Ion Panturu, romanul care alaturi de Nicolae Neagoe a castigat in 1968, singura medalie din istoria participarilor romanesti la Olimpiadele de iarna, la proba de bob doua persoane. Bine, majoritatea il caracterizeaza vorbind doar de acest rezultat, insa el a realizat cu bobul romanesc niste performante care nu stim daca mai pot fi vreodata egalate… de vreun roman.

In 1967 si 1971, castiga alaturi de alti 3 colegi, medalii de aur la Campionatele Europene, deci la bob patru persoane. Tot prin anii ’70 a mai castigat la Campionatele Mondiale, o medalie de argint si una de bronz. Palmaresul nu se opreste insa aici…

Pentru rezultatele sale, administratiile locale din Comarnic, Sinaia si Busteni l-au declarat cetatean de onoare.

Mai jos, un mic reportaj despre el:

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Sport/Stiri/Momentul+de+glorie+al+Romaniei+la+Olimpiada+de+Iarna+medalie+de+

Apropo de administratiile locale, la Sinaia se va inaugura la primavara un parc nou, parcul Kusadasi. S-a lucrat si in decembrie la amenajarea lui:

a

b

cSursa foto: Facebook-Primaria Sinaia

Iar la Busteni se va inregistra un record foarte frumos. Orasul Busteni va deveni primul oras din tara cu toata blocurile anvelopate termic. Mai sunt 7 blocuri dintr-un nr. de 135, ceea ce constituie o performanta.

dBlocuri anvelopate in cartierul Silva

Sunt si doua vesti mai putin bune si acestea se refera la turismul montan din Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi.

In 2015 au disparut doua unitati turistice renumite in Bucegi: Stana Regala si restaurantul de la Cota 2000.

Stana Regala, cu terasa aceea superba si restaurantul, nu mai exista, au fost demolate. Practic, nu mai exista ceva deschis pe acolo…

In decembrie si-a inchis portile restaurantul de la Cota 2000, administrat de dl. Sorin Aldescu. In opinia mea, acel restaurant, ca si calitate, era cel mai bun din Parcul Natural Bucegi. Se pare ca a fost inchis din cauza unui diferend intre administrator si Adrian Sarbu, fostul patron al ProTv-ului, care detine si instalatiile de transport pe cablu (telecabinele) in Valea Prahovei. Unii mai spun ca afacerea de la Cota 2000 urmeaza sa fie preluata de catre o ruda a d-lui Sarbu.

Stana Regala si restaurantul de la Cota 2000 erau niste repere clare in zona Bucegilor. Pentru turism este o pierdere. Mergi la Poiana Stanei, nu ai o banca pe care sa stai, cine stie ce se mai alege de acea rezervatie… turistii vor umple poiana, nu vor mai sta la mese, nu vor avea unde sa arunce gunoaiele, ca stim ca putini le iau inapoi, poate vor face si focuri…

stana regalaVedere spre Stana Regala

Iar la Cota 2000 era un loc civilizat, un loc amenajat cu bun gust, preturile erau in raport cu calitatea. Sorin Aldescu este de o viata in domeniul montan, ma indoiesc ca poate face altcineva ce facea el. In plus, avea o clientela fidela, de la turisti si sportivi renumiti, la oameni de afaceri etc.

81Cladirea restaurantului de la Cota 2000

Acum situatia in zonele montane ce tin de Busteni si Sinaia se prezinta astfel:

La Busteni, raman cabana Gura Diham, o locatie buna, usor accesibila; cabana Poiana Izvoarelor nici nu merita luata in calcul, trebuie mentionata ca punct de reper pe harta, nu cred ca un om civilizat i-ar calca pragul; cabana Babele, nici ea nu este prea grozava, dar e cat de cat; pe la Complexul Piatra Arsa lucrurile stau mai bine. Deci la Busteni, ai cabana Gura Diham si pe Platoul Bucegilor Complexul Piatra Arsa.

La Sinaia, cabanele Cuibul Dorului, Valea cu Brazi, Bradet, Miorita sunt inchise, plus restaurantul de la Cota 2000. Mai este la marginea Sinaiei, dar nu pe munte, cabana Schiori, o locatie foarte buna. Deci la Cota 2000 nu ai unde sa dormi si nici unde sa mananci ceva. Pe la Cota 1400, ramane hotelul… careia cineva a vrut sa-i faca probabil publicitate printr-un articol, in care a amestecat putin lucrurile si au urmat zeci de comentarii negative. Uitati aici:

http://adevarul.ro/locale/ploiesti/bizara-poveste-cotei-1400-sinaia-s-a-construit-ajutorul-carelor-trase-boi-In-comunism-era-rezervata-exclusiv-partidului-turistilor-straini-1_569a364c37115986c68cede4/index.html?ref=yfp

Este de apreciat, poate, ca au fost lasate comentariile. Eu as fi sters articolul si mi-as fi cerut scuze ca am scris niste lucruri neadevarate. Pentru ca astfel de articole nu isi au rostul intr-o asemenea forma.

Tot la Cota 1400 ramane terasa La Sami, ca punct de reper; mai este un restaurant al Telefericului, despre care auzisem ca este si el inchis, si restaurantul Popas Alpin, pe care nu-l pot cataloga, pentru unii e bun, pentru altii nu. Oricum, nici macar nu poate fi comparat cu ce era la Cota 2000. Aici mananci ca ti-e foame, la Cota 2000 era arta in acest domeniu.

Era sa uit de cabana Tarle, care este cea mai frumoasa cabana din Bucegi, aflata intre Cota 1400 si Cota 2000, insa ea este accesibila unor turisti cu un nivel superior de trai. Dincolo de Cota 2000, este cabana Valea Dorului, o locatie buna cu unele preturi justificate mai ales de pozitie, telescaunul fiind in apropiere. Mie mi se pare mai util sa mai mergi cu schiurile cateva minute pana in Valea Soarelui, unde mai este o alternativa mult mai accesibila, cu gratar etc.

Revenind la cele doua unitati: Stana Regala si restaurantul de la Cota 2000, acestea, din punctul meu de vedere, erau varfurile turismului montan sinaian. Aveau un anumit nivel, Stana Regala avea si stand propriu la Targul de Turism, iar restaurantul de la Cota 2000 era mai bun ca multe alte restaurante de la poalele muntelui, avantajate de accesibilitate.

Traseul turistic: Cota 2000 – bucla Varfului cu Dor – Valea Izvorul Dorului – Tintarul Hotilor – Cota 1400 – Sinaia

In acest week-end, in muntii Sinaiei!

Ne-am gandit la un traseu pitoresc si un altul mai potrivit parca nu era… bucla Varfului cu Dor. I-am dat denumirea aceasta pentru ca traseul inconjoara muntele Varful cu Dor. Oricum imi trebuiau anumite poze din zona Coltilor lui Barbes, asadar…

Ca sa castigam timp, am urcat cu telecabina la Cota 2000 si ne-am indreptat spre formatiunea stancoasa Masa Ciobanului, situata mai jos de Varful cu Dor.

1Se vad varful in dreapta si „Masa” in stanga

2In Saua Varfului cu Dor gasim 3 marcaje. Noi am urmarit punctul galben. In cel mult 2 ore se inconjoara muntele si se ajunge la cabana Valea Dorului. O sa vedeti pe la sfarsit la cat am ajuns din nou la acest panou.

3Un decupaj in patura ierboasa, ca o sageata… descoperire a unuia dintre copii.

4Masa Ciobanului ce seamana cu un altar

5Imagine de pe Varful cu Dor spre statia de telecabina de la Cota 2000

6Aici… a fost una dintre surprizele acestui traseu. Acest domn, aflat la o varsta venerabila, pe la 80 de ani, daca am inteles eu bine, este din Bucuresti, a venit periodic prin Bucegi, scrie la o carte nu stiu despre ce, de vreo 3 ani cauta o brana ce trece pe la poalele unor stanci inalte, pe care a mai fost in urma cu 20 de ani. In fotografie el urca pe Varful cu Dor. Ne-a mai spus ca il cheama Dan Oprescu si ca a fost arhitect.

Eu il vazusem de mai jos, tot respectul pentru oamenii de varsta lui care mai gasesc puterea sa mai ajunga pe munte. Zic eu ca unele trasee nu mai pot fi abordate ca in tinerete. Evident, d-l arhitect cauta brana de sub Coltii lui Barbes. Dumnealui urcase destul de greu spre Masa Ciobanului si Varful cu Dor, realitatea era ca nu ar fi reusit sa ajunga sub Coltii lui Barbes si sa se mai si intoarca.

7Pe acolo se coboara de la Masa Ciobanului pe marcaj punct galben

8

9

10

11

12Cand am privit in spate, am vazut un parapantist

14

15O poiana superba inconjurata cu un brau verde. Exact pe acolo trece traseul turistic marcat cu punct rosu, care porneste din Drumul de Vara, trece pe sub Coltii lui Barbes, urmareste albia Izvorului Dorului si ajunge in Valea Soarelui, la telescaun.

16Model de adaptare la viata de altitudine

17Foarte des si intepator… prin acest molid mic stau tot felul de vietuitoare ce se adapostesc in special de pasari pradatoare

18

19De unde am venit

20

Curand am ajuns intr-o „lume de piatra”:

21

22

23

24

25

26

27Pe o poteca in aceasta „lume”

28

29

30Si de aici am iesit din „lumea de piatra” 🙂

31Unde se vede albia paraului Izvorul Dorului, ne intalneam cu traseul marcat cu punct rosu si pe care ulterior am continuat spre Valea Soarelui-Valea Dorului.

32

1Turma de oi de la stana din Vanturis

34

35

36

37Pe acest parau gasim primavara o salba de lacuri mici, temporare. Noi am gasit acum in toamna… urmele acelor lacuri mici 🙂

38

40Alte oite dupa apa

41

42O superba piatra, banuim ce ar fi, dar mai bine o sa-l intreb pe Alexandru-Fosile

43

44

45

46Si am ajuns in Valea Soarelui, vedeti marcajul turistic in dreapta

Tot pe drum de data aceasta, am trecut de Valea Dorului si am ajuns in Saua sau Curmatura Vf. cu Dor.

47Din nou la panou 🙂 dupa  4 ore si 50 de minute 🙂 timp in care am cascat gura la peisaje, am facut popasuri pentru mancare, multe poze, fiind cu copii, ne-am coborat la nivelul lor si m-am bagat cu ei intr-un lac… am urcat greu din Valea Dorului si sus, nu departe de acest panou, am facut un alt popas 🙂

Am continuat pe directia Drum de Vara, o oprire la Tintarul Hotilor, apoi Cota 1400 – Drumul Vechi al Cotei – Sinaia… pe la 20:30 eram la gara si ne suiam in Regio 3009 spre Busteni.

48Tintarul Hotilor

Un episod din Bucegi, o zi splendida

Se anuntase o zi senina, aidoma celei de pe 28 februarie. Sa stiti ca pe multi oameni de munte i-am auzit exprimandu-se ca vremea inchisa, ce a durat atata timp, i-a imbatranit.

3La Cota 1400

4Partiile din Sinaia arata foarte bine

6

7

8La Cota 2000…priviti in dreapta 🙂 Schiorii sunt la nivelul meselor, va dati seama cata zapada este? 🙂

9Era si un concurs sau nu stiu exact cum sa-l denumesc…oficial se numeste „Winter…” nu stiu cum. I-am vazut si anul trecut si anul acesta…cred ca lumea nu intelege ce se intampla, din ce am vazut eu nu era nimeni interesat. Mie nu mi se pare cine stie ce… 🙂 Dar daca la altii le place… cu scuzele de rigoare, eu nu am scris detalii, pentru ca nu mi se pare important si interesant…se plimba cate unul pe schiuri de colo-colo, legat de o parapanta. O fi ceva si asta…un sport 🙂 Cui ii place, de cine se prinde…de mine cred ca niciodata.

10Am facut poza mai mult ca sa vad cum arata Valea Tatarului…este undeva pe la jumatatea imaginii

11

12Asa arata versantii muntelui Furnica…s-a uniformizat totul de la atata zapada, nu mai sunt denivelari mari…sa tot schiezi pe o astfel de partie naturala

13Muntii Baiului, Grohotisului si undeva departe muntii Ciucas. Mi-am facut si un plan cu concursurile de alergare montana la care vreau sa particip in acest an…maratonul din Ciucas nu mai este pe lista, desi am alergat binisor la el, iesind in primii 10 la categoria mea. Insa m-am plictisit ingrozitor, traseul nu mi s-a parut pitoresc decat pe la varful Ciucas, nu stiu cum am facut ca vreo ora am alergat singur, nu am vazut pe nimeni in fata sau in spate, fugeam de zapacit prin paduri si poieni, cu ochii dupa marcaje…mai este si departe, tocmai pe la Cheia. Mie mi s-a parut buna organizarea…dar l-am taiat de pe lista 🙂

14Partie naturala…zapada nu era foarte inghetata, stiti ca daca este inghetata bocna si ai cazut pe o astfel de panta, nu stiu pe unde te mai opresti

15Stana…vazuta de langa vf. Furnica…ce peisaj frumos, pierduta in alb

16Sagetile rosii incadreaza Saua Strunga…si mai departe priviti munti din grupa Fagarasului in toata splendoarea. Se si diferentiaza prin culoare de Bucegi

17Platoul Bucegilor delimitat in dreapta de Abruptul Prahovean…dupa cum se vede, mai sunt mici pete pe imensitatea alba…in special jnepenii de la Piatra Arsa sunt acoperiti. Vf. Jepii Mari nici nu mai poarta podoaba aceasta verde, totul este sub zapada 🙂 Si cam peste tot, acei jnepeni depasesc inaltimea unui om…deci a nins bine, daca i-a acoperit 🙂

18Zona Babele, muntele Obarsiei…pana spre Omu. Nu mai sunt vai, denivelari, jnepeni, lucruri care sa se distinga bine, sa se vada cat sunt de adanci, mari

19Este reusit 🙂

20Muntele Piatra Mare si Predealul

21Prin Valea Dorului

22Cabana Miorita…ce locatie are omul asta, tatal lui Sebastian Ghita, si rar am vazut turisti pe la el. Nu se pricepe sau nu-l intereseaza. Are niste camere frumoase, este singurul ce ofera cazare in zona Cotei 2000 si cred ca singurul caruia nu-i prea merge treaba. Nu stiu unde se scurtcircuiteaza lucrurile, probabil la oferta/pret/conditii. Cred ca ori cere mult, ori nu are apa. Este si la pamant cu promovarea. A avut probleme in fiecare iarna cu apa. Insa priviti cata zapada are, de atatia ani, inventa ceva, gasea o solutie, isi facea un bazin, topea zapada, filtra apa…evident nu pentru baut. O fi obosit, batranetea, cine mai stie? Nu ai cum iarna sa fii langa partie, sa ai panorama, locatie, si sa nu-ti mearga treaba, week-end de week-end.

Priviti, cabana pare parasita, nici o urma ca ar fi viata pe acolo. Facea ceva daca era interesat, sa iasa fum pe cos, sa atraga atentia 🙂 , umplea internetul, Sinaia, cu afise ca daca treci pe la cabana lui iti da, eu stiu, ceai gratis. La cate plante sunt pe munte, mare paguba cateva kilograme de zahar sau de miere. Dar ii faceai pe turisti sa coboare de la statia de telecabina, bine, nici sa-ti bati joc, arunci trei plante intr-o oala murdara sau chestii de genul acesta. Ceva serios, un ceai bun, sa-l tii minte :), cani curate, servit turistul cu atentie, nu asa in dorul lelii. Si pe langa ceaiul acela, mai aveai pregatite si altele, dar cu bani, preturi accesibile la camere. Din 50 de ceaiuri tot iti lua cineva si altceva…contai in turismul din zona, se stia de tine, nu erai mort ca acum. Dar si activitatile acestea se fac cu implicare. Nu esti acolo, nu pui suflet, nu esti corect, serios, nu reusesti. Trebuie sa fii acolo, prezent, sa ai determinare, sa nu stai sa privesti tavanul…

Cum este Sorin Aldescu de la Cota 2000, cum s-a asezat cineva la o masa, imediat vin ospatarii. Dar se si pregateste din timp cu meniul: face zacusca, cumpara berbecutii din timp, face niste carnati interesanti, are tot felul de retete naturale, nu recurge la improvizatii de moment. Indiferent cine este la cabana Miorita, situata la cateva minute distanta, nu poate concura cu el pe segmentul alimentar. Sau cum este Sami la Cota 1400. Oameni de acest gen sunt in miezul problemei, altfel, prin intermediari, nu se face treaba. Este afacerea ta, nimeni nu are grija de ce este al tau mai bine decat tine 🙂 . Amuzanta este o situatie de la Cota 1400. Cei de la restaurantul Telefericului mai aprind uneori gratarul. Adica este inutil sa concurezi cu Samoila. Nu ai ce sa-i faci, el face gratare de o viata. Nu-l bati decat daca vinzi mici din carne de urs :)) Trebuie alta „politica” la restaurantul Telefericului. Merge sa vinzi ceva ce nu au altii prin jur. Acum este la noroc, intra turisti ca n-au incotro si incasarile sunt asadar pe masura…insa nefiind asteptari… :)) Dar niciodata nu au cum sa faca exact la fel ce face Samoila. Fiecare este bun la ceva…bine, trebuie sa mai ai si oameni cu care sa faci treaba 🙂

Mi-aduc aminte, lucram undeva, nu este chiar aproape 🙂 Si respectivul era cu afacerea la pamant, nici nu se prea pricepea, in schimb era el asa mai smecher. Am lucrat 30 de zile din 30, mie imi place sa ma ocup de lucrurile in care cred. Si cand a fost ziua de salariu, ca mie nu imi place sa iau banii in mai multe etape, ci o data pe luna, mi-a dat doar jumatate din acesta. Nu pentru ca nu avea, ci pentru ca asa proceda, smechereste. Doar ca nu stia cu cine are de-a face. Metoda este veche, te tine un patron astfel incurcat si tu nu pleci pentru ca stii ca ai de luat niste bani. Eu i-am dat naibii de bani 🙂 Cand s-a prins el ca a procedat gresit era tarziu, inapoi nici pe 50 de salarii nu m-as mai fi intors. Ma suna mereu dupa aceea, ca nu stia ce sa faca…l-am lasat asa, sa se descurce. Pe mine m-a deranjat atitudinea asta de smecher, adica eu ce trebuia, sa ma prefac ca nu inteleg? El stia bine ca oricine pricepe substratul problemei, dar nu vorbeste ca nu are incotro…din pacate, mai sunt si altfel de oameni, care au mereu incotro.

23

24Cu rosu Masa Ciobanului, cu verde Varful cu Dor…ma gandeam, sa urc si pana acolo, sa nu urc?

25

26Pana la urma, am inceput sa urc

27Cu verde terasa din Valea Soarelui, cu rosu cabana Valea Dorului

28Masa Ciobanului si urme ce suie pe Vf. cu Dor

29

30Masa Ciobanului

31Spre Vf. cu Dor

33Privire inapoi spre Masa Ciobanului

34Privire spre Valea Dorului

35Vanturis, drumul pe Dichiu nici nu se cunostea

36Telescaunul, cabana Miorita, Cota 2000 si constructia rosie-refugiul salvamont

37Tot Masa Ciobanului

39

40Stana turistica Tarle…1600 m altitudine

41

42Mai era unul ca mine si ca alti prieteni :)) …sa mearga cu schiurile in afara partiilor, prin padure si locuri mai salbatice :))

43Drumul spre Schitul Sf. Ana…azi nu m-am intalnit cu ursoaica si cei doi pui, ce isi fac veacul pe acolo :)) Bine, am mers probabil animat de ideea ca ursul cand ma intalneste, face pe mortul 🙂 La schit, portile inchise…cred ca staretul era jos la manastirea Sinaia. Probabil tin portile inchise pentru ca intra ursul. Am plecat mai departe, spre Stana Regala.

44Schitul Sf. Ana

45In amintirea parintelui Ioanichie

46Spre Stana Regala

47Am mai publicat acest panou, o sa-l public asa, la anumite perioade…poate se prind de noi cateva idei 🙂

48Stana Regala

49Poiana Stanii Regale

50Orasul Busteni vazut de pe Stanca Franz Josef

51Coborare pe poteca regala spre Sinaia

Omul de pe Varful cu Dor

A fost odata o vorba…oare? 🙂 Eu cand spun ceva, mai devreme sau mai tarziu ma tin de promisiune, cand vine momentul, nu este niciodata imediat. Am observat ca nu se poate indeplini pe moment ceea ce iti doresti…poate pentru ca mai este nevoie sa lucreze si timpul…

Despre ce este vorba in aceasta postare? Despre un om de zapada aflat la 2000 m altitudine, nu oriunde ci tocmai pe Vf cu Dor. De ce in acel loc? Pentru ca nimeni nu s-a gandit la asta…si mai ales pentru a dovedi ceva, ca nu uit, ca etc…

Ideea nu este de ieri de azi, ci de prin ianuarie, dar zapada a fost mai mereu inghetata. Astazi a venit randul acestei idei sa fie pusa in practica. Evident am fost singur desi eram asteptat in cateva locuri…la unii am ajuns, la altii nu…cel mai important moment al zilei era ridicarea omului de zapada. Sper sa nu citeasca o d-na a carei zi era astazi 🙂

Omul de zapada a iesit aproape la fel cum mi-l imaginasem. Din timp adusesem anumite accesorii necesare…o oala, un bat pe care il purtasem dupa mine tot Drumul de Vara, la 2000 m nu sunt copaci…cetina de brad, conuri de molid…

Din niste ierburi uscate am alcatuit o matura, de pe acasa am luat si o mica peruca ca sa nu dea o nota prea comuna acea oala…apoi am luat si un mic stegulet ca sa acopar oala, precum si un fular, carbuni pentru a-i face ochii, o cruciulita ca sa-l crestinez…

Deci unele le aveam sub o stanca aproape de locul faptei, altele in rucsac.

Pare destul de simpatic…mai are un chip orientat spre nord adica spre Cota 2000, diferenta consta in faptul ca acela are nasturii din conuri de molid. Are cam aceeasi inaltime ca mine, 1,85 cm. Mie mi se pare ca aduce mai mult a urs…

Este vizibil de la Cota 2000, de la cabana Miorita, Vf. Furnica, telescaunul din Valea Soarelui, cabana Valea Dorului…mai bine de 1 km distanta. Ma gandesc ce or zice aceia care innopteaza pe munte, salvamontisti, turisti. De la asemenea distanta pare un om real, ce nu vrea sa coboare…sper sa foloseasca un binoclu si sa nu plece dupa el :)))

Un veritabil strajer…care priveste in acelasi timp si spre nord si spre sud. Nu priveste spre est si spre vest ca sa nu-l orbeasca soarele :))

Alergare prin „nameti”: Din Busteni pe Jepii Mari – Piatra Arsa – cabana Dichiu – Sinaia

Probabil au fost si azi cam 25-30 km…

Dimineata cand m-am uitat spre munte m-a incercat un zambet…ca iar plecam pe munte, si vremea este perfecta 🙂

Trebuia sa ajungem cam pe unde este norul acela

Poze spre ceilalti munti, de vizavi de Bucegi, muntii Baiului. Deasupra lor niste nori interesanti

Pa traseul turistic Poiana Tapului-Cascada Urlatoarea

Deja pe traseul Busteni-Piatra Arsa, de pe Jepii Mari. Starea potecii? Poezie…Este o poteca bine conturata prin zapada, nu sunt portiuni de gheata, un om de munte cu ceva experienta se descurca lejer. De altfel este destul de circulat…chiar daca este interzis in aceasta perioada.

Ce sa fie dupa acele fire de iarba?

Soarele…abia acum ne-am reintalnit, pe Jepii Mari in multe locuri este umbra cateva luni de zile. Aici, am iesit in Saua Urlatorilor…dupa aproape doua ore de la intrarea in padure.

In zona „La Scari”

Aproape de jnepenii de langa Cantonul Jepi

Zapada, ace de gheata

Se risipeau in mana asemenea unor …boabe de orez

Cantonul Jepi…deja era foarte cald, nu stiu cate grade erau, dar intai am scos geaca, apoi hanoracul, apoi tricoul

Era foarte cald, dar nici cum sugera fotograful de ocazie sa incep o prietenie cu zapada, intinzandu-ma pe acolo…doar cu un deget, am incercat-o…rece, tare rece!

Si in sfarsit am iesit pe Platoul Bucegilor…o zapada perfecta, nici moale sa te afunzi in ea, nici inghetata

Complexul sportiv si cabana Piatra Arsa

Drumul asa arata de la Piatra Arsa si pana in Sinaia, accesibil doar cu o masina de teren, echipata corespunzator

Cum veneam eu de la plaja in toiul iernii dinspre Piatra Arsa, tarand rucsacul dupa mine

Drumul spre Babele

Pe acolo curge primavara Izvorul Dorului

Si, nu va mai luati dupa prostiile unor silvicultori, cu ursii care hiberneaza…priviti urmele, vechi de cam doua zile, hiberneaza in deplasare

Intinderi albe

In departare zona de schi Valea Soarelui-Valea Dorului

Zapada povesteste tainele vietii de pe Platoul Bucegilor, o sumedenie de animale vietuiesc prin aceste zone mai putin accesibile iarna…in imagine urme de mistret

Trecerea unui intregi familii de mistreti

Si iepurasii sunt prezenti…

Indicatoare in Saua Dichiului

Cabana Dichiu…nimeni pe acolo

Starea lui DJ 713, am vazut destule masini, unele cu lanturi, cat si grupuri de turisti pe jos

Si revenirea in oras, la mica distanta de casa

O zi lunga si frumoasa, am urcat pe Jepii Mari cu tot felul de echipament, nu am avut insa nevoie de nimic…a fost o mare parte din timpul petrecut pe Platoul Bucegilor, foarte cald, de necrezut pentru luna aceasta. Drumul pentru masini de teren este bun, dar nu trebuie sa va lipseasca o lopata, lanturi, pentru orice eventualitate…teoretic drumurile de acces catre Platoul Bucegilor sunt inchise, teoretic!

Pe langa Coltii lui Barbes…o bucla larga in jurul Varfului cu Dor

O alta zi, alte persoane…vremea mult mai buna ca ieri! Nu am reusit sa ma intalnesc cu un prieten, el cand a ajuns in gara eu eram deja trecut de Cota 2000, dupa o desteptare matinala.

La ora 9 eram in telecabina spre Cota 1400, apoi am schimbat-o cu cealalta spre Cota 2000.

La Cota 2000…un imens plafon de nori in preajma muntilor

„Banchiza polara” 🙂

O frumusete imaculata

Zona Valea Dorului-Valea Soarelui

Varful cu Dor

La intrarea in traseul stabilit

Traseul urmareste o buna parte din vechea poteca haiduceasca existenta acum peste 200 ani

Zona parcursa este salbatica, sunt ursi, nu este semnal la telefon, pitoreasca, misterioasa

Stancarii spectaculoase, initiativa remarcarii traseului dupa 12 ani, cand nu se mai distingea decat franturi de poteca a apartinut…Mie! In anul 2009, primarul Sinaiei a decis sa trimita salvamontisti ca sa refaca marcajul si sa indeparteze copacii cazuti…injuraturi ce au urmat :)))

Daca exista un „Evantai” in Ceahlau, musai sa fie unul si in Bucegi 🙂

Traseul refacut reprezinta mai putin de o treime din lungimea totala a Potecii Haiducilor a carei parcurgere integrala necesita peste 8 ore

Coltul principal al lui Barbes

Aici am iesit de sub Colti, in jos este albia paraului Izvorul Dorului, mai in stanga sus, stana din Vanturis. De fapt, Poteca Haiducilor trece peste Varful Vanturis, vizibil tot in stanga. Noul traseu turistic urmareste de aici (locul fotografiei) albia paraului pana la Valea Dorului.

Poteca pe care am venit, nu foarte vizibila, din padurea aceea am iesit 🙂 Marcajul este realizat foarte bine prin padure, in cateva poienite un turist neexperimentat il poate pierde…recomand celor cu astfel de probleme sa se orienteze dupa arborii cu crengile taiate cu drujba, este cel mai bun reper

Pe firul apei…fara apa, abia la primavara va mai curge ceva pe aici

„Urmarire”

Unul dupa altul…o iluzie ca lucrurile ar fi stat asa 🙂

La Cota 2000…noile panouri informative pentru sezonul de schi

Si o portie de clatite la restaurantul de la Cota 2000…cu dulceata din fructe de padure. Cand am vazut ca sunt destui turisti si ca sunt multe comenzi m-am asezat resemnat la o fereastra pe un scaun 🙂 Dar…a fost doar o impresie, in cateva minute au sosit…clatitele, multumesc, stiu eu cui 🙂

Si o ultima privire din telecabina spre Cota 2000…o zi minunata incheiata devreme pentru ca asa era programul stabilit

Traseu de week-end in Bucegi

O plimbare destul de usoara pe Bucegi, fara a implica efortui deosebite, poate fi realizata astfel:

Mergi cu un mijloc auto pana la cabana Cuibul Dorului, de acolo pe jos urci pe drumul judetean in curs de asfaltare, se ajunge pe Platoul muntelui in Saua Dichiului, dupa care tot pe drum se continua spre Valea Dorului. De la cabana Valea Dorului se urca in 15 minute in Curmatura Vf. cu Dor si pe Drumul de Vara se coboara la Cota 1400. Iar de aici mai departe fie spre Sinaia, fie spre Poiana Stanii Regale.

DJ 713 mai sus de Cuibul Dorului

Abia dupa cca 3 km de la cabana apare asfaltul…l-au turnat din varful muntelui in jos 🙂

Caini pe drum

Oi in vecinatatea drumului…ciobanul spunea ca are o turma de o mie de capete

Casca-guristi ce au blocat drumul

Si cate un utilaj de mare tonaj mai circula pe acest drum. In lipsa unor lucrari de consolidare pe margini se produc mici alunecari…

Trafic continuu

In Saua Dichiului… o multime de masini. Si spunea unul ce facuse un studiu la drumul asta ca abia in anul 2030 vor fi 3000 de masini pe an. Daca e nebun si incompetent ce putea sa spuna? Poate doar in luna iulie anul acesta, sa treaca nr. acela de masini.

Cabana Dichiu

Gramezile acelea uscate alcatuiesc sute de molizi taiati. Am intrebat si noi pe ciobani cine i-a taiat. Am primit acelasi raspuns, insa unul a fost mai special: „cainii aia de la primarie, nu ia ei subventia, fir-ar ai ‘reacu” :)) Pentru acea defrisare ilegala ar trebui sa le dea vreun 1 miliard de lei…”la cainii aia de la primarie” 🙂

Pe drumul ce duce spre telescaunul din Valea Soarelui

In preajma telescaunului, un camp de gunoaie, mai departe o multime de cauciucuri. Se pare ca nu vrea nimeni un munte curat, cred ca smecherii aia de la Acomin trebuia sa faca curatenie…

Si o turma de oi pe partia de schi

Terasa noua de la cabana Valea cu Brazi, scriu doar eu de asta, pentru ca ei nu inteleg ca daca ai ridicat o terasa acest lucru nu este echivalent si cu nr. mare de clienti. Evident ca nu era nimeni, daca nu stiu sa intre pe „piata”, nu au nimic specific. Au facut o terasa noua, cadrul natural este superb si…doar atat. Vand ce are toata lumea, motiv pentru care nu trezeste interesul nimanui, ocazional mai intra cate un turist…ce trece pe Drumul de Vara.