Traseul turistic: Cabana Dichiu – Camping Zanoaga – Cheile Zanoagei – Lacul Scropoasa – Captarea 7 Izvoare – Drum forestier Scropoasa – DJ 714 – Cabana Dichiu

Un traseu pe jos de circa 6 ore, depinde de cat stai sa admiri anumite obiective.

Venind din Sinaia, am lasat masina la cabana Dichiu fiind vorba de acel episod al lucrarilor demarate din senin, in varf de sezon, la DJ714A.

Era pe 1.08.2017

Am continuat spre intersectia cu DJ714 ce vine dinspre Moroeni:

Intersectia, la stanga spre Sinaia, la dreapta spre Moroeni. Noi venisem dinspre stanga si coboram spre Zanoaga.

Coborand spre Zanoaga si lasand intersectia in spate

Un molid devorat de licheni

Camping-ul Zanoaga… o cafea, o cola

Casute

Luam traseul marcat cu cruce albastra, ce intra prin Cheile Zanoagei, de-a lungul raului Ialomita.

Ce elemente protejate prin lege ar fi in aceasta imagine? Unul mai ales este evident.

Raul Ialomita

Primul pod, in stare buna

Al doilea pod peste rau, este insa rupt, luat de o viitura. Se coboara pe unde vedeti sagetile rosii.

Pe acolo se trece

De aici,  se vede mai bine podul rupt

Aspect din poteca turistica. La fel este aproape tot traseul. Ei bine, pe acesta am intalnit zeci de turisti din care majoritatea erau din acestia… legumicultori. Adica erau in slapi. Da, poti merge in slapi intre Bolboci si Padina, pe drum, dar prin mii de bolovani… Unii mai purtau si copii mici in brate. Nu zic sa te duci echipat de escalada, dar o talpa mai tare, un adidas ceva… e necesar.

La Scropoasa

Lacul Scropoasa

Pe lac am vazut rate domestice, rate salbatice si gaste domestice

Crucea celui care a fost cabanier la Scropoasa. Cabana este acum o ruina.

Cabana Scropoasa

Intreaga cabana este o ruina

Am continuat sa ne mai invartim pe langa lac:

Tunelul acesta de la capatul barajului apare prin unele locuri pe net, ca fiind „al americanilor”, stie toata lumea povestea, nu o reiau eu 🙂 Umbla pe sub munte dupa secrete… 😉

De acolo incep Cheile Orzei. Nu spun si eu ca sunt cele mai inguste chei din tara, pentru ca si altii zic ca la ei sunt de fapt cheile cele mai cele… Asa ca, le va masura cineva serios pe toate, intr-o zi, si vom afla si noi.

Trageau si ele la umbra

Apoi, plecam spre 7 Izvoare, o captare, o casa, pe sub care curge un suvoi de apa curata. Oamenii aceia pe care-i vazusem prin chei veneau in special atrasi de mirajul acestui loc. Nefiind indicator umblau de colo-colo epuizati si nu le gaseau. Cand au vazut izvoarele, locul nu le-a spus nimic. Au ramas in drum si au facut poze. Nu au luat apa ca trebuiau sa coboare putin, sa treaca paraul Scropoasa si sa ajunga la „apa zeilor”. Adesea lenea vine din prostie, din lipsa de educatie.

Bineinteles ca apa este foarte curata, dar nu are nicio treaba cu povestea ce se vehiculeaza. Dar povestea plus amenajarea acelui loc, supravegherea sa nu se arunce gunoaie, ar face-o o atractie serioasa. Amenajare si taxa. Cand iei bani si intretii.

Locul numit 7 Izvoare. Apa vine din munte pe sub acea constructie.

Mai sunt si aspecte reale de pe aici, dar nu doresc sa indemn oamenii la aventuri. Se mai accidenteaza cineva, cine stie. Plus ca fiind captare de apa, nu prea ai voie prin locul acesta.

Unul din sapte 🙂

Replica dupa Bigar la o scara mai mica.

Apoi am inceput sa urcam pe drumul forestier Scropoasa pentru a intersecta DJ 714, pentru ca urmandu-l, sa iesim mai tarziu la celebra intersectie de mai sus. Ca si cum veneam dinspre Moroeni.

Niste babe imposibile care ajunsesera pe acolo, tot bolboroseau intruna si tot felul, ca intr-un final sa ne intrebe de ursi, daca sunt. Pai, fiind in mijlocul Bucegilor logic ca erau, dar nu ies nici astia asa oricum 🙂 Iar ele faceau parte dintr-un grup de 15-20 persoane. Am inteles ca stateau undeva pe la Zanoaga-Bolboci si le indemn sa mearga pe unde au venit intrucat drumul ocoleste foarte mult. Dar fiind babe, ele intai vorbesc si apoi gandesc. Cand zic baba, nu ma refer la varsta inaintata, ci la femeile de un anumit gen, care comenteaza intruna, stiu totul, fac permanent observatii, te cicalesc si te fac cu capul. E bine sa iei distanta ca sa ai grija de sanatatea ta mintala.

Cum mai mereu am dreptate, nu a zis nimeni nimic si ne-am departat pe drumul nostru. Nu prea rapid din pacate, cum as fi vrut, pentru ca existau mustrari de constiinta, cavalerism probabil. Nu din partea mea. Pot sa zic ca imi cam dau seama de oameni destul de repede. Bun… si ne trezim cu babele vorbind intruna, speriate de moarte de urs, tragand de familii tampite de atata vorbarie, prin spatele nostru. Mai fac o incercare sa le explic ca nu e niciun pericol si ca nu are rost sa alerge nimeni, ca e mai scurt drumul pe care au venit. Inutil! Erau setate sa faca doar ce le trecea prin minti in acel moment.

Specia aceasta apare fie pe la tara, unde brusc tarancile se transforma in orasence care le stiu pe toate, fie sunt mahalagioaice de cartier, ce stau la parterul blocului si barfesc trecatorii. Doza de nesimtire este intotdeauna maxima. La scurt timp, simtind dezbinarea masculina au marsat cu aceasta. Femeile de genul acesta, daca le lasi sa ti se suie in cap nu le mai dai jos de acolo. Evident ca marionetele de barbati, sotii babelor, nu scoteau o vorba, striviti de posibilitatea unui scandal cu aceste vrajitoare 🙂

Doamne, si nici un urs macar nu se arata prin preajma 🙂 La limita decentei, a vocabularului, am scapat de ele si au facut cale intoarsa prin chei, pe unde venisera. Aruncau servetelele pe jos, pet-urile goale, dupa aceea au vazut zmeura si plangeau ca nu au pet-uri, ca nu trebuia sa le arunce. Deci, pe astia trebuie sa-i lasi in treaba lor, nu-i civilizezi niciodata, nu-i ajuti in vreun fel. Fiind oportunisti si needucati nu inteleg nimic. Simuleaza doar. Este prima oara cand mi-a parut rau ca nu a aparut un urs, sa-i fi luat putin la alergare…

Dupa o vreme, am inceput sa mai fac poze.

Intersectie la Scropoasa

Canton, odinioara al celor de la Administratia Parcului

Si am continuat pe drum… de la Scropoasa la Dichiu, la mers binisor, se fac cam 2 ore si un pic.

Nr. de telefon jandarmi montani

Iar la intersectia spre Dichiu

Ne apropiam de cabana Dichiu, unde nu mai aveau cine stie ce… ne-am luat totusi cate o cafea si cate o inghetata.

La plecare, am oprit masina sa luam niste branza de la o stana ce se vede de la cabana Dichiu. Mai luasem si altadata, cam scump, 30 lei/kg branza de burduf, dar face toti banii. In week-end, sotia baciului are o taraba langa cabana si se poate cumpara de la ea. Altfel, mergand spre stana, nedand claxoane, neavand un spray pentru caini, cine stie ce se intampla.

Traseul turistic: Halta Timisul de Jos – Dambul Morii – Drumul Familial – Cabana Piatra Mare – Vf. Piatra Mare – Cascada Tamina – Halta Timisul de Sus

Pentru ca pe 31.12.2015 si pe 01.01.2016 a fost senin, desi foarte frig, mi-am zis: „Unde sa merg pe aici, mai pe aproape?” Nici sa-mi cada faţa de la frig pe Bucegi sau sa inot prin jnepeni, nici sa merg prin padure nu voiam… si mi-a venit ideea cu masivul Piatra Mare. Ca daca este senin, se vede mult, departe si frumos… si o astfel de plimbare lejera doar acolo poti face. Cel putin asa mi-am zis! 🙂 Apoi, pe aici tot ma intreba unul si altul: „Ce ai facut de Rev?” Ca asa se zice acum „Rev” :))) doar trebuie abreviat totul, simplificat. Tot pe linia asta si raspunsul meu… „de rev, nani!” 🙂

Ne sfadim cativa, pana la urma, apucam unii spre Diham, altii acasa, altii in Piatra Mare… altii, adica astia din urma ramasesem doi. Era tare sa continui ca se numeau Adrian si Gabriel 🙂  Bun, pana la urma eu si un prieten pornim spre Timisul de Jos la o ora ce i-a descurajat pe toti ceilalti: 6 dimineata!

Vine Regio, urcam. Pana sa vina, ma uit spre cer si era innorat! Imi zic „adio poze faine, dar cine stie, poate in Piatra Mare o fi mai bine.” Pana la Timisul de Jos, ne-am pus pe mancat ciocolata de casa, fiind invins la acest capitol fara drept de apel, chiar de catre cel care o facuse 🙂

Coboram in Timisul de Jos, in noapte, in bezna, langa DN1. Mai sa cad intr-o rigola de la DN1 din cauza rasului… doar noi coborasem din tren 🙂 Era cam 7 fara un sfert. O luam pe langa sosea spre Dambul Morii. Mergem ce mergem si ajungem la Dambul Morii, pustiu pe acolo, niciun caine nu latra, probabil din cauza frigului.

Ii arat prietenului indicatoarele cu traseele turistice, insa cel cu traseul nostru lipsea 🙂

aPe indicatorul de sus nu este trecut niciun timp. Niciun salvamontist nu a stiut ce sa treaca. Aia batranii care mai faceau cate ceva, s-au pensionat sau au murit. Astia mai tineri, conduc actiuni pe Facebook. Ma uit si la indicatorul „pe la Sirul Stancilor” si al naibii de galben mi se pare marcajul. Daca ajungi la cabana Piatra Mare, vei gasi un panou in stanga cabanei. Pe la Sirul Stancilor este redat un traseu turistic marcat cu punct rosu 🙂 La astia, la intrare in traseul turistic este punct galben. Cand mergi pe traseu, nu vezi un punct galben… cred ca nici nu exista marcajul acesta in Piatra Mare, punct galben, pe vreun traseu 🙂

Primul indicator, cel de sus, trebuie dat jos si dus aproape de Pestera de Gheata, ca de acolo pleaca marcajul banda albastra spre cabana Piatra Mare si de acolo trebuie trecut timpul, pana la cabana. Deci 2 indicatoare inutile. Le-a fost lene sa duca indicatorul unde trebuie.

bUn indicator corect, l-au nimerit cumva. Pentru un om ce merge pe munte, fara graba sunt niste timpi corecti. Pe banda galbena daca vrei, intri contra cost in Canionul 7 Scari, daca nu vrei, ocolesti si incepi sa urci, un urcus mult mai serios decat cel de pe Drumul Familial.

Nu stiu ce Salvamont actioneaza in Piatra Mare, dar traseele turistice din zona Predealului sunt vai de ele si nu de ieri ci de prin 2000.  Pe trasee sunt tot felul de indicatoare cu timpi eronati, lipsesc diverse amenajari… Cand si cand cate o asociatie turistica mai deblocheaza un traseu, se mai pune un indicator. Cred ca nu mai exista formatie Salvamont la Predeal! Bine, nici nu m-a interesat sa vad daca exista sau nu, ca oricum activitatea Salvamont mi se pare una neserioasa. Pe aici, prin unele locuri prin Bucegi se mai misca lucrurile, in rest, in Baiului, Clabucete, Piatra Mare, nu am vazut vreodata un salvamontist pe traseele turistice 🙂 Si am mers de zeci sau sute de ori!

Apoi, nu prea iau in calcul existenta Salvamont pentru ca nu mai este ce era odata, cu oameni dedicati celorlalti, saritori, de la care ai ce invata, gata sa ajute cu sfaturi si indrumari. Or fi prin alti munti, nu in cei ai Predealului. Iar in caz de accident cred ca Jandarmeria Montana intervine mult mai eficient si mai responsabil, si din cauza ca intr-o institutie militarizata exista o disciplina.

Probabil salvamontistii sunt toti monitori de schi si apoi salvatori montani. De acord, poate au salarii mici si mai fac si ei un ban in plus. Dar sa pui ordine in traseele turistice, mai mult de o saptamana nu-ti ia. Or, de vreo 15 ani, turismul montan in zona Predeal este jalnic, derutant.

Deci, ii explic prietenului meu ca in afara de cei de la cabana Piatra Mare si de asociatiile turistice nimeni nu face ceva util cu aceste trasee turistice. Cineva care nu a mai fost in Piatra Mare, nu stie de unde sa intre in cel mai lejer traseu spre cabana Piatra Mare; pentru ca, mai jos de bariera drumului forestier, unde sunt toate indicatoarele, nu mai este traseul „Drumul Familial”.

Trecem de bariera, mergem un pic si gasim si indicator spre cabana Piatra Mare pe Drumul Familial, dar nu se cunoaste marcajul. Bine, noi il stiam, dar pentru un turist care nu a mai fost pe acest munte, reprezinta un oarecare disconfort. Eu il traduc ca pe nepasare din partea celor responsabili.

cDeci pe banda galbena, pe la 7 Scari, unde este un urcus pe bune faci 3 ore. Pe Drumul Familial, unde este poezie, serpetine, efort mult mai mic faci mai putin cu 15 minute 🙂 Bine, daca te duci sa dormi pe drum, poti sa faci si 4-5 ore 🙂 La un mers normal, cu poze, mici pauze, – desi nu vad ce ar fi greu pentru un om ce a mai mers cu rucsacul in spate prin munti-, iti ajung 2 ore. De altfel, iata si o chestie logica: de la bariera si pana la cabana Piatra Mare, in alergare fac o ora… deci, daca merg normal fac 2 ore!

Incepe usor sa se lumineze si imi trece prin minte ideea sa le trimit o adresa celor de la Ciucas, sa nu mai dea Salvamontului sprijin cu indicatoarele. Ca eu cred ca astia cu berea, platesc indicatoarele si ceilalti nici macar nu stiu sa treaca niste timpi corecti sau sa puna indicatoarele acolo unde trebuie.

La Dambul Morii nu gasesti un panou cu toate traseele din Piatra Mare. De fapt, nu gasesti nicaieri. Te trezesti cu un marcaj triunghi albastru dincolo de cabana Piatra Mare si te gandesti ca turist aflat prima oara pe acolo, ce naiba este cu acel marcaj? Pentru ca nu exista indicator ca sa-ti spuna ca de la cabana Piatra Mare porneste un traseu marcat cu triunghi albastru ce duce la cabana Rentea, care nu se afla in Piatra Mare. Mai mult de atat, nimeni nu-ti va spune ca acea cabana este cu circuit inchis si bati drumul de pomana pana acolo. Si sunt lejer vreo 4 ore!

Urcam spre cabana Piatra Mare, pe Drumul Familial, marcaj banda rosie, vorbind tot felul. Ajungem si la prima intersectie:

dAici vedem marcajul triunghi albastru, care nu este totuna cu cel de care vorbeam mai sus, ca se afla nu departe de cabana Piatra Mare.

eSa retineti ca aceste indicatoare au timpi corecti. La bariera eram la ora 7:17, pana ne-am pregatit un pic, pe la 7:30 am intrat in padure si la acest indicator eram la ora 8:36… asadar, nu ne-am grabit. Aici consider eu ca este aproximativ jumatatea Drumului Familial.

Continuam si la 8:43 ajungem la o alta intersectie… cu Drumul Tiganilor, marcaj punct albastru care intersecteaza traseul cu punct rosu de pe la Sirul Stancilor de care vorbeam pe la inceputul articolului. Aici, la intersectie, gasim alte trei sageti:

fDesi urcam si stiam ca mai avem o ora pana la cabana, acest indicator ne mai lungeste timpul cu o jumatate de ora. Oare ce intelege un turist? Nu scria mai jos o ora? Acum scrie mai mult? 🙂 Deci indicatorul de sus, nu trebuie luat in serios.

Pe la 9:24 ajungem la un indicator corect. Mai aveam 10 minute pana la cabana, era aiurea sa greseasca si aici 🙂

Intai vedem ruinele fostei cabane:

2

Cabana noua este la cateva sute de metri distanta:

1La cabana ne intampina un caine mare, cu o blana ca de oaie, incat nu ma abtin sa nu-l pipai. Frumos caine! Nu reusim sa facem poze spre zona Brasovului din cauza norilor si o luam la pas spre Vf. Piatra Mare, nu inainte de a poza panoul turistic de langa cabana.

hMarcaj cum spuneam, punct rosu pe la Sirul Stancilor

3Din senin, apare triunghiul albastru 🙂 Desi, ar trebui sa gasesti un panou cu traseele din Piatra Mare, la Dambul Morii, ca acolo este principala poarta de acces in acest masiv, nu gasesti vreun detaliu despre ce reprezinta marcajul. Daca nu ai mai fost, te uiti asa, cam ciudat. Se si vede ca in acest munte, actual sit Natura 2000, fiecare marcheaza cum doreste: sunt trei marcaje banda rosie unul sunt altul 🙂 si o singura poteca 🙂 Mai trece unul la anul, mai trage si el o banda rosie, mazgalim asa, intr-o veselie, cum ne taie capul.

Mai sus de cabana, langa padure, gasim indicatorele:

iAdica la cateva minute de cabana, inainte sa vedem marcajul triunghi albastru spre cabana Rentea. Era 9:40.

4Parca-parca, deslusind „ditamai bolovanul”, incepe sa se duca plafonul… macar de pe varf sa facem niste poze mai bune.

5Apropiem putin si vedem stalpul cu marcajul turistic sus, in sa…

Cum mirosea puternic a capre negre, ne uitam curiosi, dar nu vedem decat urmele acestora si o stanca frumoasa:

6

7

Apare si un stalp cu indicatoare:

8

9Indicatoarele acestea sunt de ani buni aici. Vedem, in sfarsit, si o informatie despre traseul cu marcaj triunghi albastru. Era ora 9:53.

Acum sa comparam putin indicatoarele. Cel de la ora 9:40 cu cel de la 9:53. Desi mergem pe traseul spre Tamina cu banda albastra si stim ca mai avem 3 ore, aflam dupa 13 minute ca nu ne-am apropiat deloc de destinatie, ci mai avem inca 3 ore dar si un sfert :))

Urcam spre adevarata „Piatra Mare” a masivului:

10

11

12Nu ne intereseaza indicatoarele, pentru ca pe o distanta atat de scurta, nu prea au cum sa se strecoare erori mari. Marcajul este banda rosie pana la Varful Piatra Mare, este usor de urmat…

Trecem de Sa si ne fura peisajul:

13Urcam superb 🙂

14La o alta intersectie, situata la 10 minute de varf. Imaginea arata de unde veneam, daca am fi coborat ar fi fost 30 de minute pana la cabana si mai putin de 2 ore pana la Dambul Morii. Tot de la aceasta intersectie, se merge spre Predeal, initial pe marcaj cruce rosie.  Ca sa ajungi la Varful Piatra Mare, pleci de la intersectia aceasta pe banda rosie si tot aici te intorci dupa ce cuceresti varful.

15

16Un pic pana la varf, s-a facut si vremea buna

17Poze ca sa ne dam mari, poate cine stie, mai reusim sa enervam pe careva :)) Stiti, cum scrii ceva deranjant cum se trezesc cate unii. Daca scrii poezie, cu ce fain a fost, toata lumea comenteaza multumita :)) Cand scrii ca sunt caini fara numar prin padure si ar trebui luati de pe acolo, gata, nu mai e fain, esti dusmanul cainilor si prietenul vanatorilor, padurarilor, oricui 🙂 Daca scriu acum ca alora de la Salvamont, daca or exista, nu le pasa de traseele turistice, sigur ca niste betivi, se vor intalni in vreun bar si vor zice ca m-am luat de baietii de la Salvamont, care salveaza vieti :)) Asa ma amuza cand vad astfel de derutati, animati de tot felul de ganduri si mai putin de treaba pentru altii, treaba pentru care sunt platiti 🙂

Gata, a inceput anul, o sa fac o adresa prefectului, ii explic situatia cu traseele din Piatra Mare, si la Consiliul Judetean, sa-i puna pe trantori la treaba. Intai treaba pentru turisti, apoi monitoria 😉

18

19Poze prin preajma varfului ca mai departe tot nori erau, nu ieseau cine stie ce poze… Ne-am scotocit prin rucsaci, 2-3 guri de Pepsi, ceva mancare si un aer curat, tare, ce parca il simteai circuland cu sangele prin vene 🙂 Inainte de a deveni cristale de gheata o luam spre intersectie.

Trecem de ea, cu mentiunea ca iarna, cand este strat mare de zapada, zona de gol alpin a Pietrei Mari poate fi periculoasa. Pot fi avalanse, daca este zapada inghetata si nu sunt urme poti cadea prin vreo vale…

De la intersectie, marcajul devine cruce rosie pana langa Stana Pietricica. De la intersectie si pana la stana sunt tot cam 10 minute.

20Vedem trei persoane langa stana, dar nu apucam sa ne salutam… ca ei intra inauntru. Nu stiu, ori fi venit de la Predeal sau or fi dormit la stana?! Cel mai probabil au venit dinspre Predeal, de pe la Susai. Gasim si un indicator:

21Trei ore si jumatate pana la Cioplea si 2 ore si 45 de minute pana la Susai. Orice turist normal va fi derutat de faptul ca pana aici a gasit 3 indicatoare spre Predeal (Cioplea, Susai) pe o distanta de 30-40 minute. Eram aici pe la 10:52 si mersesem si la varf.

22Macar pe acest indicator nu a mai trecut nimeni timpul 🙂 Pe celalalt se vede ca l-a rupt cineva. Vreun cioban… ca este singurul rupt, observat, si este nu departe de stana. Cam greu de crezut ca un turist ajuns pana aici, trage de un indicator sa-l rupa.

In circa 15 minute de la stana, ajungem in padure:

kEra 11:04. Pe indicatoarele de mai sus, de la orele 9:40 si 9:53, scria ca facem pana la Timisul de Sus, pe la Cascada Tamina vreo 3 ore 🙂 Stiti, de la Timisul de Sus pana la varful Piatra Mare scrie pe indicator ca faci tot 3 ore :)) Corect este doar timpul de urcare!

23Am ajuns la cabana particulara de la capatul drumului forestier Tamina. Aici iese traseul. De la golul alpin-intrarea in padure, in coborare pana la aceasta constructie, un turist obisnuit cu muntele, nu are cum sa faca mai mult de 45 de minute. Noi am facut vreo 30 si ceva de minute.

24Pe acolo este traseul turistic, pe acolo am coborat.

Fara a ne mai baga pe traseul turistic, am urmat o vreme drumul, ca era mai relaxant dupa coborarea destul de accentuata din zona cabanei.

25

26Depasim intersectia cu Tamina, pentru ca am fost de prea multe ori aici, si nu m-a impresionat niciodata. La 7 Scari este mult mai spectaculos.

Pozam la un moment si o parte din Predeal:

27

28Apropiind imi dau seama ca vedem hotelul Rozmarin, aflat imediat langa serpentinele Timisului.

Lasam drumul lung de 6 km si o luam pe traseul turistic ce intersecteaza des forestierul.

dn1Pe la 12:15 eram in drumul national. Timpii corecti la urcare din Timisul de Sus, ocolire Tamina si atingere varful Piatra Mare- 3 ore, dupa cum scrie si pe un panou langa DN 1. La coborare se fac circa 2 ore. Evident, mers normal de om care a mai fost pe munte. Am mai citit ca unii au facut la urcare si 5 ore si se aratau suparati, ca ei au mai fost in nu stiu cati munti. Pai, daca mergi in reluare poti face si mai mult de 5 ore, daca stai la masa 2 ore, normal ca pe panou au trecut aia timpi gresiti, ca au uitat ca tu stai mult la masa 🙂

Noi, ne gandisem sa iesim la halta Timisul de Sus, aflata cum iesi la DN1, in dreapta, la circa 800 metri distanta. Stiam Mersul Trenurilor si voiam sa luam un tren particular, care la ora 14 este in acea halta. Iata Mersul, poate va foloseste:

l2In halta, opresc mai nou si trenurile RegioTrans, particulare, cu acelasi pret la bilete ca la CFR. Mai trebuie sa stiti ca la ora 13, mai pleaca din gara Brasov, inca un tren al CFR, tot Regio. Are 3 vagoane si nu apare pe panou. Este metoda prin care CFR faulteaza RegioTrans 🙂 Au bagat trenul asta cu vreo 30 de minute inaintea celui particular ca sa le ia calatorii 😉 Bine, pe noi, calatorii, nu prea ne deranjeaza, dar nu mi se pare corect. In loc sa oferi servicii de calitate cu care sa intreci concurenta, te ocupi cu golaneala d-asta, ieftina. In garile mai mari, de genul Predeal, Busteni, Sinaia, trenul acesta este anuntat cu 10-15 minute inainte de sosire 🙂 Adica daca astepti particularul, sa ai timp daca te razgandesti, sa iei bilet CFR 🙂

Fiind 12 si ceva, -adica am urcat masivul Piatra Mare pe o parte si am coborat pe alta in 5 ore, fara graba-… nu aveam ce face la Timisul de Sus. Prin urmare, am zis stanga, ajungem la hanul Cotul Donului, aflat la vreo 2,5 km pe sosea si de acolo urcam pe traseul marcat cu triunghi galben in Predeal.

Zis si facut!

mHanul Cotul Donului, traseul cu triunghi galben este in stanga, dupa podul peste Valea Vladetului. Intre pod si intrarea in traseu, aflata pe dreapta, sunt vreo 30 de metri.

Poteca urca, nu este greu deloc. Noi tot vorbind ne-am trezit destul de repede la intrarea in Predeal, langa monumentul poetului Mihail Saulescu. Pe la ora 13 si ceva. Evident ca am prins trenul Regio de care spuneam mai sus, cel care vine asa, anuntat cu 10-15 minute inainte 🙂

Sa inchei astfel:

Traseul turistic: Busteni – Babele – Vf. Omu – Valea Gaura – Bran

Motto : „Dar cine a avut pretentia ca este om de munte…?!”

Categoric ca nu veti gasi astfel de descrieri peste tot, eu le fac mai mult la modul subiectiv 😉 Sunt cateva prezentari de trasee pe acest blog, se mai aduna…in timp si altele.

Nu doresc sa fac vreo lucrare profi, prezint un traseu turistic in care presar generalitati, anumite pareri, precum si starile mele de spirit de atunci. Nu consider necesar sa scriu telegrafic, nu vreau sa prezint informatii, detalii nenumarate…am mers sa ma plimb, nu sa fac cine stie ce…stiintific. Apoi, cine mai stie de cate ori am fost pe Valea Gaura??? De multe, multe ori…

In primul rand, parcurg un traseu turistic pentru ca imi place, pentru ca ma simt in putere, ma simt bine si as fugi continuu pe unde vad cu ochii :)) …aceasta fiind o paralela, cam asa este cand ajungi pe varfurile muntelui.

1Dimineata privind spre Bucegi

Intai, ca sa castigi timp, mergi cu telecabina. Daca o prinzi pe prima, este si mai bine. La 8:45 esti sus pe Platoul Bucegilor. Oricum, nu mai sunt cozile de altadata la telecabina. Pe Valea Jepilor nici urma de turisti. Imediat ce am iesit din statia de la Babele, am fost foarte sigur ca vremea nu mai avea cum sa se schimbe. Ma mai gandeam eu ca daca sufla vantul, mai vin norii…dar era perfect!

Motiv pentru care am intrat la o cafea/suc/ceva…in cabana Babele, ocazie cu care am pozat si preturile la cazare:

2

Pornim mai departe spre baza salvamont de la Baba Mare, trecem si ne oprim putin la bolovanul lui UnBolovan. Ne-a zis el ca aici fumeaza o tigara. UnBolovan, adica Radu, este un om deosebit, ca multi altii ce scriu pe aici, dar nu asta ii face deosebiti, ci altceva…ne leaga acesti fascinanti Bucegi 🙂

3

Curand mai gasim un bolovan, tocmai bun de inventariat 🙂

4Are deja nume, o sa vorbesc cu Radu sa-l noteze

Uite asa, am ajuns la Cerdac, locul de unde se vad foarte bine Acele Morarului si Creasta acestui munte:

5

Dar nu v-am zis ceva. Bine, sa scriu repede, pana la Omu marcajul este banda galbena, se fac cam 2 ore, mai mult sau mai putin, depinde cum mergi. Ei bine, ce voiam sa zic este ca eu cand merg uneori pe munte, mi se pare ceva simplu. Astfel ca, m-am gandit eu asa: „Unde merg, pana la Bran?”, „A, nu-i mare lucru!”. Cunosteam traseul ca strazile din Busteni :), deci nu era nimic la care sa nu am o solutie. Mi-am luat un rucsac mai mare, cu diverse, deoarece o excursie trebuie sa fie in primul rand sigura pentru participanti. Si m-am imbracat foarte lejer, adidasi si blugi, un tricou si un hanorac…mergeam parca la un chef la Bran :)) Dintre cunoscuti nu mi-a zis nimeni nimic, fiecare si-o fi spus in gand: „cand il doare capul, se cheama ca il doare capul si atat!”.

6Varful Costila si releul de pe acesta

7Poteca de sub Cerdac, pe aici nu se merge iarna. Dar oare era iarna? Cu siguranta, nu! Totusi, recomand sa ocoliti pe deasupra Cerdacului, pe traseul de vara…chiar daca si acolo este ceva zapada.

Dupa cum vedeti mai jos, am ales sa mergem mai departe… 🙂 Dupa poze, chiar am pornit pe acea poteca, pe care se vedeau urme…deci, nu am fost noi deschizatorii

8Daca esti atent, se poate…dar daca ti-e teama si nu esti echipat, nu ai ce cauta pe acolo. Bine, eu am ce cauta, ca sunt pe la mine pe acasa…mai in gluma, mai in serios. Important este sa cunosti ceea ce poti, sa nu risti inutil…din punctul meu de vedere, nu era un risc pentru noi, cei prezenti

9Ultima portiune spre cabana si varful Omu, era zapada si pe acolo 🙂

10Iar am trecut pe langa stanca denumita Saturn

11Tineri coborand de la Omu spre Pestera…au dormit la cabana Omu. Ora de pe poze este de fapt cea veche. Normal era 10:48.

12

Si daca doriti sa vedeti cum am fost eu echipat 🙂

14Aici ma uitam la rucsac, oare de ce l-am mai luat dupa mine 🙂 Nu mai bine il las acolo? Initial am vrut sa scriu ca l-am gasit pe acolo, ca gluma, dar poate se trezeste vreunul si zice ca era al lui :)) Deci am plecat pe munte ca prin oras. Nu mi s-a parut mie ca este ceva dificil…mare lucru nu este, treci din Busteni muntele si ajungi la Bran.

13Si uitasem ceva pentru poza, pet-ul de cola, ca sa indemn si mai mult la o viata nesanatoasa 🙂 De regula, prefer Pepsi, pentru ca atunci cand eram mic, tata urca la Stana Regala si cumpara de acolo…

Dar este mai rar si cu sucurile carbogazoase, nu fac abuz. In aceasta imagine trebuia insa sa fie tabloul perfect, un orasean nimerit prin Bucegi cu cola dupa el…am mai dat si 6 lei pe 0,5 litri. In oras am uitat sa cumpar, asa ca la Babele, platesti ca la Babele. Mai conteaza insa pretul? Important este ca esti acolo…

15Si cate o floricica ici-colo

16Trecem pe sub Varful Bucura

17Varful Bucura, mereu imi amintesc momentul de anul trecut, il am in minte proaspat…deseori, ce se vede nu este si ceea ce pare a fi

18Cabana de la Vf. Omu

19Aici parleau gunoaiele 🙂 Ilegal, evident, in Parc nu ai voie sa aprinzi focul decat in locuri speciale…dar unde sa duca si omul asta gunoaiele, bine ca macar nu le arunca pe vreo panta

20Valea Gaura…cea mai lunga vale din Bucegi si cea mai pitoreasca

21Vedeti cum se coboara de la Omu pe traseele spre Bran…sa va fac o scurta descriere. Am ales traseul spre Bran prin Valea Gaura, pentru ca acum este perioada cea mai buna, din multe puncte de vedere…ceea ce explica si lejeritatea mea. Deci, vremea nu se schimba atat de repede toamna, turmele de animale sunt coborate, astfel ca nu ai probleme cu cainii, ciobanii sau cu animalele salbatice ce stau prin apropierea stanelor. Toamna este lunga, bogata in jir, si ursii au coborat altitudinal, in padurile de fag. Zapada nu avea cum sa se pastreze pe terasele glaciare si pantele expuse din aceasta vale…asadar din start nu te mai gandesti la unele lucruri, si doar te plimbi!

In schimb, este periculos sa coborati pe traseul de pe Clincea, in horn, imediat de la Vf. Scara, este gheata, zapada, acolo nu bate soarele, cablul este sub zapada, de asemenea si pe Hornul Mare al Malaiestilor sau pe poteca de vara spre Malaiesti.

22Valea Gaura, mai aproape

23Cum nu mi-am pozat umbra, am zis sa o fac si pe aceasta…vazusem eu undeva un trucaj cum ca umbra lui Obama nu aducea a om :))

24Uitati cum a cazut…”si cazu trupul lui cel frumos ca un copaciu”, ceva de genul acesta descria un cronicar moartea unui voievod pe la 1601 😉

25Mai sunt doar 3 indicatoare, a disparut al 4-lea. Cel spre Bran prin Valea Ciubotea, marcaj triunghi galben. Nicio paguba, oricum avea pe el timpi eronati. Adica, dupa ce coborai 1 ora, intalneai un alt indicator pe care scria acelasi timp ca la Omu 🙂 Bine ca l-a aruncat cineva, acum poate se va monta unul corect.

26Baza salvamont de la Omu…bati 5 scanduri, 10 cuie, pui o usa si iei un sac de bani. Sau mai bine zis, luai, ca pe timpurile acestea nu mai poti trage astfel de tunuri

27Lacul Tiganesti

28Pe acolo este traseul marcat cu banda rosie pe muntele Clincea. In umbra este hornul cu gheata

29Valea Malaiesti si cabana cu acoperis verde

30Am ajuns coborand pe marcaj cruce rosie in Valea Gaura

31Privire inapoi spre Vf. Omu…ziua era perfecta

32Si inca una de mai departe

33Anotimpul toamna-iarna

Pana in acest loc, mai faceam poze la un nivel acceptabil. De aici, aparatul s-a indragostit de peisaj, incat a facut sute de poze…

34

35

36

37Jos de tot este poiana de langa stana Gaura

38

39In aceasta coborare consta problematica acestui traseu, in rest mi se pare extrem de accesibil…celor care au mai fost pe munte

40Deja am si vazut locul unde sa facem popas 🙂 Sa vedeti ce popas am facut…

41Nu ai cum sa mai pui gand rau Bucegilor dupa ce vezi asa ceva…

42

43Poteca pe aceasta portiune are destule lanturi

Locul de mai jos l-am denumit Patul lui Procust din Valea Gaura. Mereu aici unii au probleme, trebuie sa te faci mai subtirel, sa te aduni putin, sa te sucesti pe o parte. Exact la timp ne-am intersectat cu o doamna si sotul sau ce urcau. Noi am coborat, apoi am pozat cum treceau printre cei doi pereti de stanca:

44

45Trebuie putin efort

46Ne apropiam din ce in ce mai repede de poiana aceasta superba, unde timpul imparateste parca mai mult

47Pe acolo se mai coboara…dar sunt multe lanturi

48In acel loc se termina portiunile mai problematice

49

50Nu am mai mers de vreo 4-5 ani pe acea vale…poate intr-o zi o sa alerg de la Babele spre Omu, apoi in 40 de minute ajung la baza acestui fir si urc linistit, ma incadrez in timp :)) Urc inapoi, dar dupa un mic ocol…

51Ce a fost inainte? Copacul, stanca sau marcajul? :))

52Superb asortat acest costum al muntelui

In sfarsit, am ajuns si la un subiect la fel de frumos, popasul pentru mancare in natura:

53Mancam cu servetele, ca acasa :)) In acea zi, aveam in meniu printre branzeturi, deserturi, fructe, etc, si „Sandwich la firul ierbii” 😉  Cu cascaval si sunca taraneasca…

54Nu mai esti sigur de nimic pe lumea aceasta :)) Traficantii astia de ciocolata au masluit ambalajele. Chestiile acelea nu sunt deloc razuibile…cat ai incerca de usor, nu reusesti decat sa rupi ambalajul…e bine, este si asta o cale de a ajunge la ciocolata. La prima ciocolata am zis ca sunt eu mai de prin Bucegi 😉 , dar la a doua? Singura explicatie, dupa toate calculele mele, a fost ca este o inselatorie…

55Corbii, din nou

56Cum se cheama corbii la mancare? In mintea mea era ceva cu „Gâri-gâri” …rad si acum, ce are?

57:)) In week-end era alarma pe munte, ca vin unii sa impuste…intamplarea a facut sa ne intersectam. Chiar ghinion, sa nu gasesti pe 300 kmp un loc in care sa nu te vad eu…

58Mic defileu spre cascada Moara Dracului

59

60Cascada

61

62Si poiana din preajma stanei Gaura, intersectia cea mai importanta din zona Branului

63

64Iarba de un verde intens, la circa 200 metri de stana amintita

65

66Intersectia de care spuneam, pe aici este si postul de control la Marathon 7500. Logic ca dupa 3 editii incheiate de Marathon 7500, mi se par unele trasee destul de accesibile.

67Evident, indicatorul spre Bran are timpi eronati. Nu ai cum sa faci 4 ore, faci vreo 2 ore, fara graba…

68

69In Saua La Polite…de aici se face cam o ora si 20 minute pana la marginea Branului

70Intunericul se lasa destul de repede…inca nu era deplin cand noi ne urcam intr-un taxi. Ca sa nu mai traversezi tot cartierul Poarta al Branului, lung de vreo 4 km cel putin, mai bine suni dupa un taxi. L-am gasit pe Facebook, eu plec mereu pregatit. Am sunat la KimTaxi-0745.104.735, a venit si pana in centru am platit 10 lei.

In centrul Branului, am aflat ca soferul cursei de ora 19, Moeciu-Bran-Brasov,  i s-a spus sau a luat el initiativa de a nu mai efectua cursa conform programului. Si toata lumea din statie s-a urcat intr-un autobuz pentru orasul Zarnesti, care avea statie si la gara orasului. Asa ca in loc sa plecam la ora 19 spre Brasov din Bran, plecam cu trenul de ora 19 spre Brasov, dar din Zarnesti 🙂

Pretul unui bilet Bran-Zarnesti este de 3 lei si la trenul  Zarnesti-Brasov este de 4,5 lei. Trenul a facut…50 minute 🙂 A parcurs 27 km in 50 minute…

71Mersul trenurilor din Zarnesti, cine stie cand voi mai ajunge pe aici 🙂

Din Brasov ne-am intors cu un microbuz, o cursa pana in Bucuresti. Pana in Busteni, un bilet este 10 lei, pana in Bucuresti costa 41 lei. Am venit eu recent din Bucuresti pana in Busteni cu un Interregio si a costat 41 lei…pare mai bine cu masina, dar raman la gusturile mele: cu trenul este mai frumos si mai sigur!

Cam asa a aratat excursia, eu m-am integrat la intoarcere rapid in peisajul urban, avand in vedere costumatia de „montaniard”. Era o ocazie sa incerc bocancii cei noi, dar o sa-i port toata iarna, si am timp sa ma vait atunci, imi place sa umblu lejer, sa ma misc repede…oricum era un traseu safe…

Superba vremea, superb traseul…dar trebuie analizat bine inainte, nu pleci asa, ca vedem la fata locului ce va fi 🙂

Pe traseu am mai intalnit si alti turisti, unii se uitau cam mirati la mine, cu adidasi albi, tricou alb si blugi…eram o aparitie, bine ca nu am mers in costum national, ca nu aveam sandale, opinci. Imi si place sa vad cum ma sfatuiesc turistii sa nu abordez unele trasee, multi dintre ei erau oameni care nu aveau ce face acasa si daca merg pana la marginea padurii, isi iau bocancii de munte sau tot echipamentul…cand umbli asa speriat, iti scapa multe lucruri. Bine, nici nu poti suplini niste chestii, cand te nasti si cresti pe aici, esti putin mai adaptat 🙂

Daca aveti ocazia sa parcurgeti acest traseu, cea mai buna varianta este sa coborati de la Vf. Omu, nu sa urcati Valea Gaura 🙂 Eu am mai scris intr-un anume fel si m-am prezentat cu haine de oras, doar-doar mai ofensez pe cate un om experimentat de munte…cum au fost aceia care iubeau natura pe moment si plangeau dupa bietul ursulet. Fiecare face ce poate, unii merg inconstienti pe munte, altii plang din taste dupa te miri ce…aleg sa merg asa, inconstient! Nu sunt niciun exemplu, eu merg sa ma simt in largul meu, si duminica m-am simtit bine asa; data viitoare, adica peste cateva ore…ca la 5 dimineata plec la evaluare de capre negre, ma imbrac altfel…vad eu cum, important este sa raman eu!

Una calda, una rece…festivalul din Sinaia si iesirea cu bicicletele pe DJ 713

…sau, un lucru m-a racit, altul m-a incalzit, un lucru m-a indispus, altul m-a binedispus…

aCrucea de pe muntele Caraiman…domina atat orasul Busteni cat si sufletele noastre

Am plecat sa ne dam cu bicicletele pe DJ 713. Plecarea pe la 8:30 din Busteni…pana la Calea Moroieni din Sinaia erau exact 10 km. Pornim agale, ne despartim la un moment dat si ne revedem la cativa kilometri. Dupa care in centrul Sinaiei iar ne separam, cu diverse treburi, urmand a ne reintalni la str. Cuza Voda. Eu aveam treaba, o actiune cu ceva sanse de reusita, dar eu sunt un invingator, intorc totul ca sa reusesc 🙂

Intru in piata, inceputul actiunii, gasesc pe cine trebuie, ma asteptam sa nu fie, in rugile acesteia catre Dumnezeu plec pentru a face un lucru frumos. Ajung in zona festivalului, expozantii abia ce deschideau, hop si eu…anterior pe baza unei imagini de ieri, am conturat un plan, nu cu multe sanse de reusita, dar erau cateva, si cum eu o data pornit nu mai dau inapoi, am abordat o alta etapa…

Gratie unui baiat foarte de treaba, cam de varsta cu mine, am reusit ceva ce parea problematic, prietenul acesta necunoscut m-a reprezentat si m-a sustinut admirabil…trebuie sa-l caut sa-i multumesc…niste oameni deosebiti, si el si ceilalti vecini, prieteni ai sai…

Apoi plec cu inima putin indoita de faptul ca se poate sa nu iasa lucrurile cum speram…dar imi revin destul de repede, oare Dumnezeu nu vedea? Deci cum sa nu se realizeze un lucru bun?

Pornim cu bicicletele, mai cumparam cate ceva, pe care nu am avut cum sa le mai mancam din cauza vremii si iesim din Sinaia. Picura marunt…Matrix mereu aduce ploaia. Cand merge el, oriunde mergem, va ploua. Si asta pentru ca lui nu-i place ploaia. Este drept ca el a zis sa mergem pana la Brasov, era si senin inspre partea aceea, dar daca am stabilit DJ 713, atunci asa a ramas.

bDrumul vechi spre cabana Cuibul Dorului…ca sa nu facem cam 3 km pe sosea, am facut dreapta, pentru 800 m

Ajungem pe la cabana Cuibul Dorului, intram pe DJ 713, pedalam, privim, vorbim, mai pozam…si vine ploaia. Stam de ploaie o vreme, eu cum nu aveam rabdare pornesc mai departe. Ploaia se opreste si cu un kilometru inainte de cabana Dichiu se porneste mai rau. Asta este, macar sa ajungem acolo…intre timp, anticipand schimbarea rapida a vremii, mi-am luat alte haine si o pelerina de ploaie. La cabana Dichiu am ajuns ultimul si am plecat primul inapoi, ajungand tot ultimul acasa :))

cLa Cuibul Dorului

gMai este de lucru foarte mult la DJ 713

Am vazut eu ca tot ploua si nu am stat mai mult de un minut in intersectia de la Dichiu. Dar la vale, am mers prudent, pentru ca asfaltul era ud, ploua, sabotii de frana nu prea mai prindeau cum trebuie roata asa ca foloseam usor si frana de mana…apoi mergand usor nu prea ma stropeam. Apa insa tot se scurgea de pe spate pe pantaloni, nu era nicio placere 🙂 Mai jos, pe unde trece drumul prin padure, am depasit doua masini ce mergeau mai incet…chestia asta imi reuseste mereu pe drumul celalalt, ce coboara din Saua Dichiului spre Bolboci. Acel drum nu este asfaltat, si soferii conduc mai incet, mai evita cate o groapa, cu bicicleta jalonezi imediat si ajungi cu multe minute inaintea lor la Bolboci.

h

lIntersectia de la Dichiu

mCabana Dichiu

nSi pe acolo am coborat imediat

De la Cuibul Dorului, am optat pentru un vechi drum forestier, un fel de scurtatura. O idee nici prea buna dar nici prea rea. Nu mai puteam folosi frana de mana pentru ca ma arunca la cea mai mica atingere…asa ca, acesti 800 metri de drum denivelat, stricat de exploatari forestiere, i-am strabatut in fuga, oricum frigul pusese stapanire pe mine 🙂 Urata ploaia cu vant…de pe fata apa rece curgea pe tricou in interior. Dar eu nu zic niciodata nimic, asta este, este un moment ce trebuia depasit. Dupa cei 800 m ajung in drumul national ce leaga Sinaia de Targoviste…nu inainte de a ma opri si a ma schimba rapid…o bluza cu maneca lunga in locul tricoului murat si un hanorac gros in locul pelerinei de ploaie. Un corn cu ciocolata, si pornesc mai departe.

oLocul de popas

jk

Aud in spate mesajele sosind, telefoanele erau bine tinute in rucsac…mesajele insemnau ca au fost trimise din Sinaia, deci iar eram ultimul 🙂 Cum nu mai ploua, am mers lejer. Nici nu stiu la cat am ajuns acasa…poate pe la ora 14, doua dusuri fierbinti, mancare calda si ceai cald, si repede in pat la caldura si privit la tv, rememorat fazele zilei…cu gandul ca poate macar acel lucru sa iasa bine, el trebuia sa iasa bine.

…atipesc usor si vine un sms…apoi urmeaza circul, eu dau sa sun, altcineva la fel pe mine, eu ii inchid fara sa vreau, stau cateva momente sa vad poate mai suna, vad ca nu suna, imi zic hai ca nu suna chiar acum si mai bine ies eu dintre sms-uri ca sa sun eu…apas tasta exact in secunda in care ma suna si evident ca i-am inchis fara sa vreau…zic „da-te incolo de telefon, ca mai am unul” si-l arunc printr-un fotoliu. Pana umblu putin in celalalt telefon suna telefonul aflat in fotoliu :)) Nu se poate asa ceva :))) Asa ca repede la fotoliu…in fine, reusesc sa vorbesc! Actiunea iesise ca la carte, cum o planificasem, si datorita acelui om extraordinar, cu prezenta de spirit…

e

fPadure, toamna

In fiecare dintre noi lucreaza Dumnezeu, daca-L lasam…acesta fiind gandul zilei! Si ce frig a fost pe drumul acela… :))

Traseul turistic spre Varful Omu peste muntele Bucsoiu…in imagini

M-am gandit eu ca oricine percepe mai usor informatia daca are si multe  imagini. Nu sunt multi care citesc descrieri de trasee, mai degraba omul vede o poza si isi face o parere.

Mai jos va invit intr-un tur de imagini luate in doua deplasari pe Abruptul Bucsoiului. Traseul turistic este marcat cu banda rosie si incepe din orasul Busteni, urmeaza drumul auto spre Gura Diham, urca spre si apoi pe langa cabana Poiana Izvoarelor, mai departe ajunge la intersectia de trasee turistice de la Pichetul Rosu, dupa care poteca devine comuna cu traseul turistic spre cabana Malaiesti pana la intersectia La Prepeleag.

Pana la aceasta intersectie orice turist ce a mai fost pe munte poate urca. De aici, in opinia mea, incepe adevaratul traseu spre Vf. Omu. Iata imaginile:

Langa Poiana Izvoarelor

PANTA NR. 1. Imagine din mica poiana de dinainte de intersectia La Prepeleag. Distanta intre cele doua puncte (poiana si intersectie) este de circa un minut. Se traverseaza o portiune cam salbatica, prin jnepeni mai ales. Trebuie ajuns acolo sus unde este un stalp metalic cu marcajul banda rosie pe el.

Aici este intersectia. Trebuie urcat de la 1760 m la 2507 m altitudine prin zona de abrupt

Aici se termina jnepenisul si se iese in golul alpin

Trebuie ajuns in saua aceea de sus. Ce ati vazut pana acum este parte din Prima Panta ce se vede din poiana de langa intersectie.

PANTA NR.2. Imediat ce se ajunge in capatul primei pante se observa o alta inaltime :)) aceasta din imagine 🙂 Mai jos observati ce se vede cand ajungi si pe varful de mai sus:

PANTA NR. 3…Segmentul cu linie verde semnifica o trecatoare. Traseul coboara, iar din acel loc, printre doua stanci, porneste un altul, si anume traseul turistic Brana Caprelor, marcaj triunghi albastru ce coboara in Valea Malaiesti, la circa 40 minute distanta de cabana Malaiesti. Acea trecatoare este si o intersectie. Traseul de pe Bucsoiu continua sa urce spre stanga iar traseul spre Valea Malaiesti coboara undeva spre dreapta.

A PATRA PANTA, ultima pana la Vf. Bucsoiu. Se zareste acest varf ceva mai departe, in ceata.

Si din varful celei de-a treia pante o imagine inapoi, de unde venisem. Este acelasi loc din care am facut si poza de mai sus

Aspect tot din A PATRA PANTA, partea finala catre Vf. Bucsoiu

Vedere din aceasta parte a traseului, spre Valea Malaiesti, aflata in partea dreapta a sensului de deplasare

Chiar pe Varful Bucsoiu, ultimele doua pante spre Vf. Omu

Coborare de la Varful Bucsoiu, sensul de deplasare spre Vf. Omu

A CINCEA PANTA…cum se coboara de la varful Bucsoiu, mai trebuie urcata o alta panta

O privire inapoi, spre Vf. Bucsoiu, de unde am coborat

Deasupra Pantei nr. 5

PANTA NR.6 si ultima pana la Vf. Omu

In timpul urcusului pe ultima panta

Si asta a fost…sunt „DOAR” 6 PANTE de urcat, din punctul „La Prepeleag” si pana La Vf. Omu. Pe indicator scrie 3 ore si jumatate de urcat din acel punct si pana la Vf. Omu. Noi eram la 10:39 la Prepeleag si urcarea celor 6 pante s-a incheiat la 11:52, fara a de pune un efort deosebit. Un maratonist montan daca alearga/merge mai repede parcurge distanta intr-o ora.

Pana la cabana Omu mai sunt cateva sute de metri

Cabana de la Varful Omu

Am prezentat jumatate din traseul Busteni-Bucsoiu-Vf. Omu, partea cea mai problematica. Cealalta jumatate se desfasoara pe drum forestier si pe poteci, prin padure. Cine are de gand sa incerce o urcare pe muntele Bucsoiu, vede cu ochii lui, cum este traseul. Fiecare apreciaza un traseu in functiile de posibilitatile personale de deplasare.

Oricine isi poate da seama ce inseamna prin acele locuri o ploaie cu fulgere, oricat de mica ar fi aceasta. Pe traseu, in doua locuri, la capatul pantelor prezentate, se afla zeci de stalpi ce trebuiau sa fie montati. De cativa ani zac in acele locuri. Poate ca s-a gandit cineva ca nu este bine sa-i „planteze” pe langa cei deja amplasati. Ar fi presarat toata creasta Bucsoiului cu fiare si s-ar fi pus in pericol orice turist surprins de ploi cu descarcari electrice aflat prin zona.

Inainte de a incheia, mai postez si imaginea cu Valea Bucsoiului. Citisem intr-un comentariu postat pe un site montan, comentariu care am constatat ca a disparut intre timp, desi eu il vedeam deosebit de util. Spunea un cititor pe acel site, ca a participat la cautarea/scoaterea trupului tanarului surprins de viitura si ca Valea Bucsoiului a suferit transformari majore iar accesul este deosebit de periculos. Sunt stanci in echilibru precar…mai spunea acesta ca atat cel decedat cat si ceilalti doi si-au pierdut rucsacii in acea viitura. A lasat si o adresa de contact in speranta ca va gasi cineva acei rucsaci si-i va inapoia. Parerea mea este ca poate printr-o minune sa-i mai gaseasca. Daca totusi cineva ii va gasi cred ca ar trebui sa anunte acest lucru printr-un comentariu pe:

http://www.carpati.org/stire/un_turist_a_fost_luat_de_ape_%C3%AEn_zona_valea_buc_537_oiului/3330/

Subliniez si o idee adusa in discutie pe acel site, de un montaniard cu prenumele Zoly. La fel ca si dumnealui si eu cred ca multi dintre aceia care vin pe Bucegi sunt indusi in eroare printr-o falsa consideratie: valoarea echipamentului montan detinut. Multi isi cumpara cele mai sofisticate chestii montane si uita ca in primul rand omul face haina…

Recent, venind de la Vf. Omu spre Babele, un traseu destul de usor, am fost opriti de un domn. Mergeam prea bine, asta i se paruse lui. Si incerca sa afle ce incaltaminte folosim :)) Trebuie sa va spun ca adidasii nostri la un loc insumau poate 800 lei, ai lui erau peste 1000 lei :)) …una dintre ultimele fiţe montane 🙂 Sa va mai spun ca nu era multumit de ei :))) si cauta sa cumpere altii….dar si ca mai bine ca el merge baietelul meu de 8 ani 🙂

Daca nu ai experienta de munte poti sa porti echipamentul cel mai performant…nu reprezinta o garantie ci doar o falsa impresie ca esti in siguranta!

Baze salvamont si refugii…in Parcul Natural Bucegi

M-am gandit eu… 🙂 sa postez locatiile de salvare si adapost din Bucegi precum si distanta dintre acestea si locatii turistice sau orase.

Maine cred ca o sa postez si imagini de la o cabana… a mea :)))) Bine, a fost a altora pana la Revolutie, dar nu au mai trecut pe acolo, s-au pierdut cheile, interesul, s-a asternut uitarea. Intr-o zi am gasit-o eu si de atunci merg acolo de 2-3 ori pe an cu niste prieteni. Mereu am zis ca o amenajam, dar nu am gasit timp pentru amenajarile interioare, este si foarte departe de orice cale de acces, prin padure. Pe afara am montat niste obloane metalice…oricum eu deschid, eu inchid 🙂 altcineva nu cunoaste mecanismul de deschidere a usii din fier.

Baza Salvamont Busteni…de la Baba Mare, situata pe Platoul Bucegilor la putin peste 2200 m altitudine si la 15-20 minute de statia de telecabina de la Babele. Se gaseste pe marginea traseului turistic Babele-Vf. Omu. Aici sunt salvamontisti permanent!

Baza Salvamont Prahova…de la Cota 1400. La cativa pasi de statia de telecabina Cota 1400 si la cateva minute distanta de locatii turistice de genul: hotel, terasa, restaurant

Baza Salvamont Dambovita…de la Pestera, situata in Valea Ialomitei, la 100 metri de statia de telecabina de la Pestera si la 5 minute de hotelul Pestera, respectiv 10 minute de Manastirea Pestera Ialomitei

Baza Salvamont Bran…de la Vf. Omu. Improprie denumirea pentru o astfel de constructie. Este situata in spatele cabanei Omu, la 2507 m altitudine.

Viitoarea Baza Salvamont Zanoaga…ridicata in Valea Ialomitei la o intersectie de drumuri auto, unde singurul accident ce se poate produce este fie rutier daca este ceata de nu vezi la 50 cm, fie daca te impiedici si cazi pe langa drum. O constructie inutila, ridicata…pentru a fi cheltuite multe miliarde lei vechi, peste 15. Este situata la cateva minute de cabana Zanoaga si la 10-15 minute de cabana Bolboci

Centrul National Salvamont…situat in Valea Ialomitei, la cateva minute fata de cabanele Padina, Diana si Pensiunea Coteanu, langa drumul auto.

Refugiul Salvamont Bran…din Ciubotea. Observati ca aceasta constructie putea fi numita baza salvamont,  iar drept refugiu constructia de la Vf. Omu. Situata in preajma unui drum forestier, la circa 30 minute de cartierul Poarta al localitatii Bran. De multe ori nu gasiti pe nimeni aici ca de altfel si la Omu.

Refugiul Salvamont Sinaia…de la Cota 2000, situat la 30 metri de restaurantul si de statia de telecabina de la aceiasi cota. Aici totdeauna gasiti pe cineva…

Refugiul  din Saua Batrana, aflat la peste 2000 m altitudine, pe ramura vestica a Bucegilor, langa intersectii de trasee, unul coboara spre zona Bran-Moeciu, altul merge spre cabana Padina sau spre Vf. Omu. Nu este aproape de nicio locatie turistica. Totusi in circa 1 – 1 1/2 ore se poate ajunge cel mai repede la cabana Padina. Este deschis permanent, fiecare sta cat doreste si pleaca cand vrea. Din pacate, ca la multe lucruri autohtone, si aici s-a gresit. Refugiul a fost montat cu usa spre directia vantului dominant…

Refugiul din Saua Strunga, aflat la circa o ora de cabana Padina, deschis permanent, daca ciobanii baga oile uneori inauntru va dati seama ce este prin interior

Cantonul Jepi, o constructie paraginita veche de 101 ani, este situat pe marginea Abruptului Prahovean, la 15-20 minute distanta de Complexul Sportiv Piatra Arsa, si langa traseul turistic Busteni-Piatra Arsa (traseul pe Jepii Mari). Apartine Romsilva, acestei mari erori nationale care se ocupa de multe alte lucruri numai nu de ce trebuie. In primavara am cerut Directiei Silvice Ploiesti si Ocolului Silvic din Azuga sa mi-l dea in administrare in baza unui contract/chirie lunara pentru a-l reface. Au preferat sa-l tina asa motivand ca aproape l-au incredintat Primariei Busteni si Salvamontului…dar cei pe care i-am intrebat nu au auzit de asa ceva. In schimb, din ce vorbeste lumea, astia de la Romsilva aloca niste bani pentru refacere de ani de zile pentru acest canton 🙂 bani care iau alta directie. Cantonul are insa nevoie de reparatii capitale, si cred ca lor le era teama ca il voi face functional…oricum de ceva timp ma documentez care sunt implicatiile sa-l iau fara voia lor. Si m-am interesat pe la niste avocati, o judecatoare, nu ar fi cine stie ce, greu cu evacuarea din varf de munte…cred ca in primavara o fac si pe asta 😉 …fiind un pericol pentru turisti daca este lasat in starea initiala :)))

Refugiul Salvamont Busteni…din Valea Spumoasa, situat la 30 minute de statia de telecabina din Busteni si de hotelul Silva. Este folosit doar de salvamontisti, prin urmare este mai mereu inchis. A fost vandalizat deseori in ultimii ani, din pacate nu a fost prins nimeni.

Refugiul din Saua Tiganesti situat pe muntele Clincea, langa traseul ce coboara spre Bran, si la 1 – 1 1/2 ore de cabana Malaiesti, si la 2 1/2 ore de cabana de la Vf. Omu

Refugiul Salvamont Rasnov…din Valea Malaiesti, situat la peste 1700 m altitudine, in apropiere de traseele turistice spre Omu, Rasnov, Busteni, Bran. Este administrat si de cabanierul de la cabana Malaiesti, distanta intre aceste locatii fiind de cativa metri :))) deci daca nu gasiti pe nimeni la refugiu are cabanierul cheia 😉 Parerea mea este ca aceasta constructie este cea mai frumoasa, cea mai estetica din tot Parcul Natural Bucegi.

Mai completez in alt post daca am mai uitat vreo informatie 🙂

 

Asfaltarea Bucegilor…DJ 713 varful de lance al intereselor personale

Ma uit la campania ce a inceput in presa vizavi de acest proiect aflat in desfasurare si ma simt obligat, chiar daca am si eu un oarecare rol in aceasta poveste, sa fac cateva clarificari pentru a intelege unul, altul, despre ce este vorba.

Consider ca sunt una dintre cele mai in masura persoane sa vorbeasca despre Bucegi, cat timp eu am ramas printre putinii care mai sesizeaza autoritatile de mediu despre ilegalitatile din acest Parc Natural. Adica, nu fac eu o sesizare in dorul lelii, ci in urma unor activitati de cercetare strang dovezile apoi cer ministerului mediului sa ia masuri. Multi dintre reprezentantii mediului pot spune ce vor, dar ca pregatire profesionala, dovedita in practica, sunt mult inferiori…sa nu uitam ca daca nu dezvalui eu proiectele ilegale din aceasta arie protejata oamenii mediului nu au interes sa o faca. Actele despre aceasta activitate le voi publica curand la o sectiune ce o voi denumi Documente Bucegi.

Un timp am crezut ca Ministerul Mediului nu stie ce se intampla in situl comunitar Bucegi, ulterior am constatat ca stie foarte bine…periodic le-am trimis tot felul de dovezi, si in cadrul audientelor pe la conducerea ministerului le-am lasat zeci de documente.

Cei care conduc Ministerul Mediului se fac ca nu vad ce se intampla in acest Parc Natural pe care l-au cedat tacit celor cu interese denumite „turistice”. Daca vrei sa schimbi ceva in Bucegi, in domeniul mediului, i dai pe astia afara, alaturi de alti neaveniti, desfiintezi greseala nationala denumita Romsilva, dai afara toata Garda de Mediu Dambovita si Arges, desfiintezi Administratia Parcului Natural Bucegi…

Spuneau unii ca asfaltarea lui DJ 713 se opreste ciudat sau ca este un drum catre nicaieri. De ce se opreste asfaltarea tocmai la intersectia cu drumul spre Piatra Arsa, asta i preocupa pe multi si nu stiu sa inteleaga ratiunile.

Complexul Sportiv Olimpic Piatra Arsa nu este parte din acest proiect, nu a cazut sub interesele celor care asfalteaza drumul. Altfel il cooptau in proiect si asfaltau si circa 1,5 km cat are ramificatia spre Piatra Arsa.

Asfaltarea pare ca este un drum catre nicaieri nu mai ca nu este asa, realitatea din teren este cu totul alta. Din locul unde se opreste asfaltarea, mai departe spre Babele este interzis accesul motorizat prin lege. Dar nu din cauza asta se opreste asfaltarea acolo, ci pentru ca aceasta este prima etapa a planului de colonizare urbana a Platoului Bucegi.

O sa vedeti ca sub diferite pretexte vor baga buldozerele, „sa niveleze drumul” si spre Babele chiar daca legea i opreste. Inventeaza ei ceva si reprezentantii mediului le vor tine isonul. Vor gasi ei o portita sa indrepte drumul ca sa poti urca cu orice masina pana la Babele. Apoi va urma un alt proiect ce va viza asfaltarea pana la Babele si mai departe pana la Vf. Omu. Scopul nu este administrarea durabila a patrimoniului natural ci dezvoltarea unor afaceri personale.

Autoritatile din Sinaia, este evident ca sustin asfaltarea lui DJ 713 pentru ca ei au creat din acesta un drum ilegal de acces, pe care teoretic ar trebui sa-l inchida acum ca au ridicat telescaunul din Valea Soarelui. Insa nu il vor inchide pentru ca pe acel drum vor veni turistii spre viitorul hotel din Valea Soarelui. Proprietarul acelui hotel va fi unul dintre castigatorii indirecti ai asfaltarii lui DJ 713.

Peste tot mai-marii proiectului de asfaltare a Bucegilor vorbesc de binefacerile pe care le va aduce drumul. Unu, nu dezvolti niciun turism daca ai parcelat vecinatatile drumului in vederea ridicarii a tot felul de constructii, Doi, drumul nu accesibilizeaza vreo atractie naturala ci doar faciliteaza accesul la acele terenuri, Trei, nu are nicio treaba vreo comunitate locala cu acest proiect prin simplul fapt ca in preajma acelui drum nu traieste nimeni, deci asfaltarea drumului nu aduce avantaje vreunei comunitati, bineinteles daca nu luam in calcul comunitatea celor asociati in scopul de a prosti cetatenii pe banii lor.

„Vulturii” si-au delimitat terenurile de vanatoare dupa ce s-au inteles prin intalniri discrete si acum se rotesc asupra prazii gandind ca pe noi, ceilalti, ne-au pacalit cu diversiunea cretina denumita dezvoltare durabila. Din pacate, ramificatiile duc atat de sus incat nimeni nu are curaj sa intervina, nu avem politie, servicii secrete, DNA, ministere, prefecturi, nimic…e liniste totala. Unde zboara „vulturii” nu poti ajunge prea usor. Singura speranta ca investitorii pe banii nostri sa nu distruga Bucegii este Comisia Europeana.

Investitori pe banii nostri…sa zicem ca tu esti  primar si iti iei un teren prin interpusi intr-o zona pitoreasca. Pana la acel teren mai sunt case, vile. Dupa un timp convoci pe toti aia de mai jos de terenul tau. Si incepi sa le spui povesti, -ei te asculta ca doar esti edilul lor-: ca suntem in uniune, ca trebuie sa ne civilizam, ca singura sansa de dezvoltare economica este sa deschidem zona turistilor, le mai arunci cate o nada spunandu-le ca le dai in termen scurt autorizatii pentru pensiuni, minti de ingheata apele, mai citezi si dintr-un studiu fictiv sau povestesti cum umblau austriecii pe Alpi calare pe dromaderi, te mai lamentezi ca nu merg treburile prin tara, ca romanul fuge de munca, iar la sfarsit le spui ca trebuie si ei sa contribuie la progres. Cum sa contribuie?

Sa puna mana de la mana si sa asfalteze drumul de acces, le arati tu pana unde…si uite asa te trezesti cu o cale de acces asfaltata pana la terenul tau de primar. Evident ca dupa isprava asta te crezi deosebit de competent, de inteligent. Ti-ai facut drum pe banii cetatenilor, fara sa te coste nimic. Pana se vor prinde ei de scopurile tale tu o sa invarti mersul turismului in toata zona, vei fi singurul beneficiar. Nu vei da o sansa nimanui, nu ai nevoie de concurenta.

Titulatura de primar este aleasa intamplator dar necesara pentru a intelege de ce vor toate autoritatile locale si judetene asfaltarea lui DJ 713.

O anume elita va decide turismul in Bucegi, fiecare pe zona lui. Ideea este ca ne prostesc pe noi, pe banii nostri. Le facem drum pentru a-si dezvolta ei afacerile. Mediul inconjurator si protectia lui sau turismul cum este el definit la nivel mondial nu au ce cauta in aceasta tentativa de a face bani cat mai multi.

Sunt atat de orbiti de patima banilor incat cred ca pot controla natura. De vor da gres in ceva stati linistiti ca nu va insemna mare lucru, banii pierduti sunt ai nostri, ai tuturor. Ce vor pierde vor obtine prin alte metode. De aceea suntem la acest nivel de civilizatie pentru ca suntem condusi de oameni care nu se gandesc decat la ei si actioneaza impotriva interesului general.

Astfel de oameni vand totul, fac orice pentru bani. Ei sunt in calea progresului tarii si ne tin pe toti „sclavi pe plantatie”, noi traim intr-o iluzie a libertatii fiind manipulati continuu.

Treziti-va si sabotati planurile mafiote ca astia ne lasa si fara bani si fara patrimoniu natural…ei nu mai simt si nu mai gandesc romaneste. Sunt functionari care cred ca pe ei nu i afecteaza ce se intampla intr-o anume parte a tarii. In Bucegi, investitiile vor depasi multe milioane de euro…pe hartie.Este de ajuns insa un singur milion de euro cheltuit cu responsabilitate si faci din Bucegi cea mai atractiva destinatie montana a tarii…

Ce se intampla cu vrajeala asta cu dezvoltarea turistica ne afecteaza pe toti. De aceea v-au luat 25% din salariu ca sa acopere furaciunile facute in anii anteriori, si ne va costa si mai scump sa reparam ceea ce „dezvolta” ei prin Bucegi si alte locuri.

Trimiteti documente exemplificative, dovezi pe la ambasadele altor tari civilizate cu ce este pe la noi, la ziare si televiziuni europene, pe net…nu de pe IP-ul vostru. Nu mai postati comentarii pe la stirile unor televiziuni sau ziare nationale, majoritatea celor care conduc destinele mediatice sunt secondati de fosti ofiteri, mai ramaneti si fara job. Iar cu politia nu stii cum sa o dai, depinde cu cine intri in discutie…

Investitie moarta in Bucegi…ca multe altele. Nimeni nu mai poate face ceva in cazul de fata. Peisajul este mirific dar…este in zona barajului de la Bolboci, se rupe vreodata barajul adio casa, investitie. Asa ca a fost abandonata…

Bani cheltuiti degeaba, alti bani ca o demolezi, sa o scoti din peisaj.

Spunea un prieten ca eu daca aveam varsta de acum la Revolutie as fi aruncat in aer sectia de militie :)))). Nu comentez scenarii utopice, stiu insa cu siguranta ca nu m-as fi limitat sa pun o cladire la pamant :)))

Asa ca o paralela intre nimic si nimic, noi trimitem soldati in Afganistan si Irak cand adevaratul inamic se lafaie in tara noastra, este dintre noi, printre noi. Avem o inconstienta care nu este mostenita genetic de a ne face rau unii altora. Citeam undeva ca noi de abia mai putem sa aparam 50% din spatiul aerian al tarii. Pai, asta nu mai este o problema de mult, de cand suntem integrati…ne apara altii, nu mai ca noi nu vedem costurile acestei protectii.

O sa constatam odata, istoria a dovedit-o de multe ori, ca de fapt la un conflict regional suntem singuri, si in timp ce noi inaltam zmee, altii ne vor sparge capetele cu F-22 :)))

Revenind la Bucegi, cred ca orice om profesionist, rational si de bun simt, poate dezvolta turismul montan in tot Parcul Natural, respectand atat cerintele de mediu cat si pe cele turistice, cu un singur milion de euro. Poate face cu un milion de euro cat nu fac altii cu 20…conditia este sa-i cheltuiasca in interesul tuturor.