Model de promovare a proiectelor cu fonduri europene… si un muzeu si o ninsoare desprinse din povesti

Am stat 2 zile si m-am gandit sa postez aceste imagini sau sa nu le postez. Nici nu poti sa pui o eticheta, nu poti sa spui nimic…

Veti vedea niste pagini alb-negru, in unele locuri nici nu intelegi ce scrie, ca le-a dat rateuri  imprimanta.

Stiti ca exista un proiect cu fonduri europene aplicat in Parcul Natural Bucegi de Consiliul Judetean Dambovita prin care se urmaresc doua specii periclitate: rasul si liliacul Barbastella.  Pana la aceasta data, institutia responsabila cu aplicarea acestui proiect nu a observat niciun liliac Barbastella chiar daca au sprijinul si celor de la ICAS. Pentru acest lucru trebuie oameni care sa cunoasca aceasta arie protejata si sa stie sa diferentieze speciile de lilieci. Si ei nu au si nu vor avea…

Probabil vor imprumuta cativa lilieci de pe undeva ca sa dea bine cu proiectul, alta solutie nu vad. Daca aruncati o privire asupra a ceea ce a facut Consiliul Judetean Dambovita in Parcul Natural Bucegi nu o sa vedeti prea multe lucruri utile cetatenilor, turistilor, mediului. Tot ceea ce fac difera total de ceea ce este nevoie in acest sit Natura 2000. Nu au experienta dar le stiu pe toate si vor sa faca nu stiu cate alte proiecte.

Proiectele sunt de un amatorism fantastic. Ia sa vedeti ce am observat la marginea padurii langa traseul ce leaga Poiana Tapului de Cascada Urlatoarea.

1Aici si mai sus, cineva a prins niste pagini A4 alb-negru, despre ce fac liliecii si rasul

2Incredibil… nadajduiesc ca niste copii de clasa II-a nu aveau ce face si au prins asemenea caraghioslacuri de copaci cu pioneze

3Si pe panoul Administratiei Parcului Natural Bucegi

4Le-o fi postat cineva in bataie de joc, sa poata sa spuna ca s-a lucrat la educatia copiilor… si poate copiii nu au nicio treaba. Indiferent cine a facut aceasta „promovare” a proiectului nu are nicio treaba cu proiectul in sine… doar daca nu a fost o regie ca sa aiba ce scrie, ca s-au implicat clase de elevi in proiect

5

Imi propun sa va redau cateva fraze luate de pe site-ul Administratiei Parcului Natural Bucegi, referitor la acest proiect:

„Evaluarea stării de conservare a speciilor şi habitatelor din Parcul Natural Bucegi şi conştientizarea publicului şi a factorilor de interes  pentru un management protectiv al acestuia” este un proiect finanţat prin Programul Operaţional Sectorial Mediu 2007-2013, Axa Prioritară 4. Proiectul este implementat de Consiliul Județean Dâmbovița, în parteneriat cu Administrația Parcului Natural Bucegi.

Proiectul are ca scop asigurarea stării favorabile de conservare a biodiversităţii din Parcul Natural Bucegi (PNB), unul dintre obiectivele secundare ale acestuia fiind colectarea informaţiilor necesare pentru menținerea și îmbunătățirea stării favorabile de conservare a speciilor și habitatelor pentru populațiile de Lynx lynx și Barbastella barbastellus.”

Bazat pe ceea ce vad de ani de zile prin Bucegi si zilnic uneori, acest proiect nu va imbunatati in vreun fel starea biodiversitatii din aria protejata ci este sursa perfecta pentru risipirea banilor, si fiecare trage ce concluzie doreste din exprimarea -risipirea banilor- nefiind obligatoriu sa gandim la fel 😉

Un proiect nemernic prin care se vor face mici lucruri bune si se vor cheltui sume mari de bani, circa 3 milioane lei noi. Este si asta ceva, sa umbli de zapacit pe hartie sau pe teren, dupa un liliac si un ras, cu o traista de milioane de lei. Unui om normal ii ia 30 de zile sa scrie o enciclopedie bazata pe observatii reale la Barbastella si la Ras, lor le trebuie mai bine de 2 ani si au nevoie de sume colosale. De aceea eu spun ca este doar un proiect NEMERNIC! Evident ca fituicile de prin padure cred ca au si cazut… a plouat si a nins si ieri si azi. Mai polueaza naibii si natura…

Zic eu ca nu trebuie sa ne fie rusine sa spunem lucrurilor pe nume atunci cand se impune, ca pe Bucegi merg sute de mii de turisti si cam 1% isi dau interesul sa se mai pastreze cate ceva din valorile acestui munte, de orice fel ar fi ele… Nu ma dau exemplu, pentru ca mereu este loc de mai bine si se pot face cu mult mai multe…

6Poate le doneaza cineva un cartus pentru imprimanta

DESEORI SCRIU SI DE BINE SI DE RAU DESPRE CATE UNELE INSTITUTII SAU PERSOANE. MAINE POATE FACE CEVA POZITIV CONSILIUL JUDETEAN DAMBOVITA SI ATUNCI O SA FIE DE BINE. AZI INSA ESTE DE RAU. SI PENTRU A NU PRESARA PREA MULT NEGATIVISM IN ACEST ARTICOL O SA VA PREZINT UN EXEMPLU EXTRAORDINAR.

O fata de 21 de ani, studenta, a amenajat un Muzeu al Satului Romanesc din Transilvania si i-a pus numele sau: „Muzeul de Arta Populara Ligia Alexandra Bodea”. In casa bunicii sale, tanara a infiintat muzeul si l-a dotat cu tot felul de obiecte stranse de ea de cand era mica. Unele obiecte au o vechime de peste 150 de ani. A amenajat si o locuinta unde primeste oaspeti, s-a pregatit in acest sens si pentru sarbatorile pascale.

Inca de la 12 ani aduna cu pasiune obiecte vechi si a muncit singura ani de zile. La 21 de ani a realizat ceva extraordinar, si-a urmat propriul vis, nu a avut nevoie de fonduri europene. Cu siguranta, micul muzeu este mai profitabil decat drumul judetean 713 ce strabate Platoul Bucegilor, drum care nu aduce vreun profit realizatorilor, dar in schimb a inghitit cateva milioane de euro… bani inutil ingropati, fiindca acel drum nu a fost realizat in baza unei dezvoltarii durabile a muntelui. Trebuiau la vremea respectiva cheltuiti niste bani, partidul era darnic si mai trebuie inca cheltuiti astfel ca s-au orientat pe asfaltarea muntelui. Drumul nu a accesibilizat decat proprietati private si se opreste brusc, la capatul sau nefiind nicio locatie turistica… Noroc cu aceasta prabusire a imobiliarelor ca se ridicau vile pe toate pantele muntelui.  Noroc ca sunt doar niste oameni mici…

Au facut un drum care nu foloseste cu nimic turismului… o mare diferenta intre acea studenta si cei din Consiliile Judetene responsabile de realizarea acelui drum… astia au orasele-resedinta de judet pline de gropi si au venit sa puna asfalt in varf de munte mintind lumea si cetatenii ca pentru ei lucreaza, aplica proiecte…

Ati vazut o comparatie intre un cetatean simplu, de o mare valoare morala si niste nimicuri de politicieni ce vor infunda puscaria mai devreme sau mai tarziu.

Mai multe despre muzeul din Transilvania: http://paginadeagricultura.ro/icoana-din-inima-mea-poposeste-azi15-aprilie-la-casa-poporului/

Inchei cu o repriza de ninsoare de astazi:

 

Traseul turistic: Sinaia – Castelul Peles – fosta Vulparie Regala – Poteca Regala – cabana Stana Regala si Actiunea Jandarmeriei

Este placerea mea deosebita sa va prezint astazi un traseu accesibil in orice perioada a anului.

Oricat de mult ai zabovi, nu are cum sa te „prinda” intunericul, spaima multor persoane ce merg pe acest traseu. Poti parcurge traseul dus-intors cam in 3 ore…pe jos evident. Trebuie sa incurajam miscarea, mersul pe jos, nu cu masina…muntele inseamna mai ales mersul pe jos.

Acest traseu l-am parcurs de nu stiu cate ori in acest an…este un traseu lipsit de pericole, te linisteste, oricand este frumos de parcurs, mai putin pe ploaie torentiala…

Ieri dimineata aveam in minte o farfurie plina cu cartofi prajiti, rotunjita spre varf, peste care sa se reverse usturoi, smantana si ceva verdeata. Sa fie servita pe la Stana Regala  🙂  Un timp, imaginea aceasta a stat batuta in cuie, in mintea mea, mai ales ca era…potrivta pentru post.

Cum incepe traseul:

Pleci de la Gara Sinaia, urci treptele spre centrul orasului, traversezi Parcul „Dimitrie Ghica”, daca ai timp recomandabil este sa vizitezi Casino-ul, dupa care iesi la un sens giratoriu…daca stai cu fata spre Casino, este undeva in stanga, la cam 100 metri.

Imediat de la sens, vezi in dreapta Cimitirul Eroilor  si in stanga acestuia o alee cu trepte. Aceasta te scoate la portile Manastirii Sinaia, un alt obiectiv de vizitat.

1Aceasta este aleea cu trepte. Mai jos se vad sensul giratoriu si Cimitirul Eroilor. Pe cand urcam ieri, am constatat ca nu mai este banca de pe marginea acestei alei. Era in locul unde am pus sagetile rosii. De ce or fi luat acea banca? Este foarte frumos sa stai pe ea, seara de exemplu…

De la manastire, urmam putin strada Furnica si facem imediat la dreapta, ajungand in spatele manastirii in fata unei alei pavate. Aleea se numeste Carmen Sylva, reabilitata dupa zeci de ani…de catre Primaria Sinaia. Din punct de vedere turistic, in opinia mea, aceasta lucrare perfect realizata, reprezinta cea mai reusita actiune din acest an, a respectivei administratii. Orice turist vine la Sinaia, merge si la Peles. Si aceasta alee era plina de gropi, uneori de masini, gunoaie…acum se merge civilizat.

2

3Castelul Peles

Undeva, intre Castelul Peles si Castelul Pelisor, se afla o alta poteca pavata pe timpul regilor, nemarcata, ce ajunge la fosta Vulparie regala. Poteca este acoperita de vegetatie in unele locuri sau a fost distrusa de exploatatori de padure din Busteni, in colaborare cu personal silvic subordonat Ocolului Silvic Azuga, sub privirile mioape ale administratorului Casei Regale.

Ultima stire, ar trebui sa-i spun stire-bomba datorita tupeului de care s-a dat dovada, trebuie neaparat mentionata. Ia auziti:

Suna o doamna dupa un padurar. Care padurar, va intrebati. Pai care poate fi? Care altul? :))

„Ma’ Georgica, nu vrei tu sa tai niste copaci de prin curtea mea?” -cam asa s-a pus problema. Cand este vorba de taiat copaci, padurarul Geo0rgica este foarte saritor, dovedeste un interes profesional remarcabil. Putin conteaza unde  se afla respectivii copaci. El are o solicitare, intrezareste imediat avantajele, motiv pentru care purcede imediat la treaba.  Bun baiat! Noroc ca nu poate face tot ce-i trece prin minte. Altfel, el si exploatatori de padure de genul d-lor Contes si Geaca, ar fi lasat fara vegetatie tot versantul Caraimanului…ca un exemplu minor. Cred ca in 2 ani se incadrau si curatau tot.

Si Georgica, mai sa-si rupa picioarele de atata graba, ca sa incheie si aceasta treaba. Intra in curtea omului si pune drujba pe copaci. Un vecin mai saritor, ca asa suntem noi romanii 🙂 , pune mana pe telefon si incepe sa sune la unu-unu-doi, sa dea alarma povestind despre bietii copacii si vecinul rau…

La fata locului soseste Jandarmeria…care ce descopera?? Va imaginati, nu? 🙂 Il descopera pe autorul in verde, in mana caruia sta protectia padurilor, sute de hectare. Si,

„Ia scoate tu actele, sa vedem daca ai voie sa tai copacii acestia!” – cam asa l-au intrebat organele legii.

Lui Georgica nu i-a venit sa creada. Adica, nu era de ajuns ca el era acolo, ce mai trebuiau acte, ce atatea incurcaturi? Asta nu intelegea.

Cand a vazut ca nu o da la pace, a facut al doilea lucru din viata lui, pe care stie sa-l faca bine. Sa sune, sa fie protejat de dusmani. Nefiind la Busteni ci la Sinaia, nu prea i-a reusit. Au venit sefii chiar si pe acolo, s-au dat telefoane, dar cum sa pacalesti Jandarmeria, ca astia merg prin Bucegi, vad, stiu diferite lucruri…mai si fac o sumedenie de chestii bune. Deci cum sa-i pacalesti ca tu nu comiteai o ilegalitate? 🙂

Urmarea sau Urmarile???

L-au amendat pe Georgica! 🙂 Jandameria l-a amendat pe Georgica padurarul pentru ca taia ilegal niste copaci. Ocolul Silvic Sinaia a masurat lemnul, a calculat paguba si…? I-a imputat-o lui Georgica… :))) Va dati seama ca au incercat sa-l scape, dar pe aici jandarmii se mai si ocupa de unele lucruri. Felicitari Jandarmeriei pentru ca o astfel de actiune iti arata ca nu traim intr-un mediu unde fiecare face ce doreste pentru ca are diferite relatii. Bine ca l-au amendat, poate se mai potoleste, altfel, invatat asa, cine stie pe unde il mai vedem…si este pacat, este tanar, mai si munceste cu folos uneori…cred ca ii place sa traiasca periculos 🙂

La Busteni, Georgica ar fi reusit sa opereze in liniste. Pentru daca avea vreo reclamatie, il suna pe „nea Nae” si pe principiul „astia au mancat si au baut la mine” vorbeste el si rezolva, pe la ce institutie din zona se impune. Insa eu cred ca aceste actiuni fie sunt pe cale de a inceta, fie au incetat, o data cu schimbarea politistului de proximitate al orasului Busteni. Noul politist este tanar, echilibrat, un profesionist plin de bun-simt, un intelectual. Nu merge sa discuti cu el, plecand de la premisa ca ii dai niste branza sau lemne. Este alt gen de om.

In aceasta primavara, un exploatator de padure a distrus o suprafata mare de pini plantati de catre Primaria Busteni prin anul 2011. A tras busteni peste ei si i-a terminat. Toata lumea, liniste. Este doar „nea Nae” 🙂 , Eu cand am vazut, am zis ca „nea Nae asta al lor, chiar nu are nicio limita” asa ca prin demersuri sustinute, autorul a fost obligat sa replanteze de cateva ori mai mult, alti puieti de pin. Ce credeti ca spuneau astia de la Ocolul Silvic Azuga despre mine? „Ce i-a facut nenorocitul lui nea Nae!” :))

In loc sa se bucure ca se impadureste, ca se refac distrugerile, acei berbeci obtuzi  tineau partea exploatatorului, desi stiau ce pagube produsese. Expresia lor ma face sa rad de cate ori imi amintesc…este atat de prosteasca.

Mai departe cu excursia,

4Prin padure, spre fosta Vulparie

5

6

7Fulgii de zapada incepeau sa vina in valuri, impinsi de vant

8Aici suntem aproape de Vulparie, o curte mare cu adaposturi parasite. Asa frumos ne-a inconjurat ceata 🙂 O placere sa mergi…

9

10Pe aleea de langa Vulparie…uitati cum sufla vantul

11

12Povestea de iarna, fara fulgi de zapada, este ca o floare fara apa

13

14Curbele si nu drumul drept, fac totul 🙂

15

16

17Intrasem de cateva minute pe poteca regala, astazi traseu turistic, pe marcaj banda albastra. Initial am zis ca facem o ora de la Peles, dar era atat de frumos in padure…

18Poteca regala…Nu este oare frumos sa te plimbi prin aceste locuri linistite, pe ninsoare si ceata? Totul asa, linistit…

19Si linistea a „spart-o” Soarele. Am avut de toate: vant, ninsoare, ceata, liniste, soare, exact cum ai regiza o atmosfera de poveste daca ti-ar sta in putere. Gandurile se mai si indeplinesc, Dumnezeu stie dinainte sa vrei tu ceva, ce-ti trebuie, ce trebuie facut…

20

21Un cadru desprins din povestea de ieri. Daca mergi doar cu gandul sa ajungi la destinatie, nu faci nimic, mai bine stai acasa. Trebuie sa te bucuri, sa privesti tot ceea ce natura pune in valoare

22

23Fantanita

24

De la izvorul amenajat in 1980, intram peste 5 minute in restaurantul de la Stana Regala. Ce decor si acolo…

Totul rustic, blanuri de oaie pe banci, borcane cu muraturi, dovleci suspendati, funii cu ceapa rosie si usturoi, imagini vechi cu regii si reginele Romaniei, schiuri de acum peste 50 de ani…si peste toate, caldura venind de la un foc cu lemne ce trosneau…si noi, ninsi. Va dati seama cum a fost? 🙂

Sa tot stai langa foc, sa auzi lemnele, sa privesti la fulgii ce alergau pe la ferestrele mari, sa bei o cafea si sa povestesti…nu in ultimul rand sa mananci ceva. Dar ce? Ca acolo nu mai aveam imaginea cu muntele de cartofi si sos…isi facuse loc o alta. Mi-am adus aminte ca o data, am mancat aici tochitura de ciuperci cu mamaliguta…

Mai aveau acest fel in meniu asa ca in scurt timp, stateam deasupra farfuriilor cu mamaliga aburinda…

Timpul sta dupa noi, atat cat ii dam voie, dupa aceea, curge altfel. Motiv pentru care am parasit locul de basm, Stana Regala, coborand pe unde urcasem. Era usor, accesibil, frumos.

25Ninsoare pe Bucegi

26Inca nu este zapada multa la Stana Regala, acum, duminica, ninge insa abundent

27Poteca regala la coborare

28Nelipsita ceata

29Treptele regale, intr-o zi, sper ca la primavara, sa le reparam putin…este aiurea sa distrugem totul. Tine de mentalitate de trib migrator, sa scoatem lemne si sa lasam in urma haos…ca oricum nu mai trecem sau nu locuim pe acolo. Cand te gandesti ca pietrele acestea au fost calcate de regi ce au adus Romaniei, Independenta si Unirea, parca ar trebui sa avem putin respect. Altii, in lipsa unei istorii nationale, inventeaza legende, orice doar sa acopere o astfel de lacuna majora, iar noi, ne batem joc de fiecare bucatica din istoria nationala. Unii dintre noi, daca aceste trepte ar fi fost metalice sau din marmura, le-ar fi furat si vandut. Fiind doar pietre, fie ele si din perioada regala, tragem bustenii peste ele…cu ajutorul cailor.

Cat de mizerabila poate fi o astfel de actiune! Dupa ce ca nu suntem in stare sa conservam ce avem, ni se pare normal sa bage unul cu 8 clase caii, ca sa traga busteni, peste aceste scari…

30

31In spatele Castelului Peles, la exact o ora distanta de Stana Regala

32Si inchei tot cu imaginea de inceput: Sinaia, Aleea Manastirii, locul bancii

Zapada in Valea Prahovei si pe Bucegi

Motto:
Chestia cu postul mi se pare ipocrizia supremă a unora care, înfrânându-şi ispita cu chin, de parcă şi-ar fi smuls limba, se ţin departe de merinde, dar nu şi de la a-i “colinda” pe alţii în gânduri cu ochi piezişi!
Cred că ar trebui să ne curăţăm mai degrabă sufletele, ale unora demult nemaifiind fără de prihană.
Cred că ar trebui să învăţăm a ne recrea, pentru că despre asta este vorba în taina Crăciunului…este Creaţie din Nou; ne recrează…de mai vrem, de mai putem, de mai înţelegem această taină.

Cred că ar trebui întru ascultat să trecem mai des unii printr-alţii, lucru la care unii au renunţat demult…cred că ar trebui să înţelegem cum sa reînvăţăm să renegociem nişte sensuri, ale unor cuvinte, cum ar fi :”am întâlnit” ceea ce nu’i totuna cu a fi ştiut a privi mai întâi de aproape iar apoi pe dinăuntru, acel suflet, acele suflete.
Cam despre asta ar trebui in această vreme…nu doar una a colindelor în sunete, ci a colindării prin noi, prin alţii, cu un văz desăvârşit şi pur.” Acestea sunt gandurile unei doamne ce scrie pe blogul meu. Voi folosi acest motto la toate postarile pana de Craciun, drept exemplu cum ar trebui sa fim in aceasta perioada!

….

Ieri pe la pranz o masa noroasa s-a intins peste Bucegi. Ca dintr-o sita fulgii au inceput sa cada. Coborau treptat spre poale, apoi a inceput sa ninga si peste orasele din Valea Prahovei. Pamantul primise o ploaie inca de sambata si era pregatit in asteptarea zapezii.

Am iesit aseara pana in oras…ningea foarte frumos!

Luminile reflectau in apa Prahovei

Doar urme…pe zapada intacta…aseara, si dansul fulgilor

Dimineata cand ma uit afara, nu era zapada pe care ma asteptam sa o gasesc. Era doar un strat mic de cativa centimetri. Pe la ora 8 deja totul era moale, incepea sa se topeasca.

Pe la 10 parea ca mai vine o repriza de ninsoare dar nu a fost sa fie. In schimb s-a ridicat ceata si am vazut muntele. Nici acolo nu a nins prea mult, dar cred ca de sarbatori se poate schia pe la Cota 2000.

Iar pe la ora 12  stralucea soarele 🙂

Si revin :)))

Intre orele 14 si 16 s-a produs o inversiune termica si toata zapada s-a topit din orase, adica de la circa 800-900 m altitudine si pana pe la 1200 m altitudine. Ca prin farmec mantia alba de copaci si de pe sol…a disparut!

Crucile din muntii Bucegii…si adiacente!

Mai intai sa observam ca prima stire a zilei nu este ca Romania a devenit campioana mondiala la scrima ci alte prostii…cel mai mult ma deranjeaza ca lumea trimite mesaje de sustinere catre Serban Huidu, cel care a ucis trei oameni…si nu catre familiile celor decedati…ca nu a vrut sa-i omoare e putin important, realitatea nu se poate schimba, a fost la un pas sa-si ucida si propria familie…iar mesajele catre acesta sunt inmiit mai multe decat cele pentru sportivele ce aduc in tara un titlu mondial. O ducem asa bine pentru ca lumea a invatat ca lucrurile au valoare cu cat sunt mai anormale!

Cine este curios sa vada cum aratau ieri Bucegii dupa ninsoare, sunt cateva poze mai jos, la fel este si astazi, frig, si vant rece…

Comentase cineva ca nu am fost in armata, ca nu exista, apoi aseara la fel, dar cum vorbea vrute si nevrute, nu s-a „calificat” pentru aparitia comentariului. Pai, din ce imi amintesc eu :)) parca am fost…de fapt acum ceva ani incepand de pe 16 octombrie si pana pe 29 decembrie intram intr-un loc cu munitie reala, dormeam maxim 3 ore ziua, maxim 3 ore noaptea (nu scriu maximum, pentru ca acolo se uzita „maxim” 🙂 ) , in rest diverse… Asa le-am facut pe toate in viata, intai armata apoi studiile universitare, apoi m-am casatorit si dupa aceea am luat acordul parintilor, intai a aparut un bebe si apoi apartamentul, numai din acestea, este o lista lunga…de nefacute-facute!

Sa revin la subiectul articolului:

Subiecte despre Bucegi am pentru ani de zile fara sa ma obosesc sa le mai caut…iar azi cand scriam ceva am dat peste un folder. O pasiunea a mea, din multe altele, -unele i-ar face pe cate unii sa se inchine de cateva ori-, este „Simbolistica religioasa in Bucegi”. Am si o adresa de felicitare de la Patriarhul Teoctist pentru niste descoperiri acum ceva ani…in fine, am pozat in acest scop orice era cruce prin Bucegi. Toate formele, toate interpretarile, tot ce am gasit, poate a mai scapat cate ceva, dar de la an la an sunt tot mai putine „scaparile”. Anul acesta a fost doar una singura 🙂

Iata si cateva „Cruci”, de diferite feluri:

Crucea unui decedat, nascut in 1906 si surprins de o avalansa in ianuarie 1955. L-au gasit abia in luna iulie acelasi an…pe munte accidentele au loc in special in lunile de iarna. De copil vedeam crucea asta si nu puteam ajunge la ea, mereu vroiam sa urc dar era cineva cu mine care nu ma lasa 🙂 Oricum pe anumite cruci sunt scrise multe vorbe aiurea, care le dau fiori turistilor…iar aceasta cruce are o poveste lunga.


Crucea de la intrarea in Pestera Ialomitei…monumentul, se spune in prostia populara ca a fost initial ridicat de Mihnea Voda cel Rau, ca a baut el apa de acolo. Evident o minciuna…crucea a fost pusa pe locul primul altar al bisericii din pestera.

Fosta cruce a Schitului Sf. Ana…spun fosta pentru ca actualmente crucea pe care o vedeti pe acoperis astazi e pusa pe langa schit, pana nu de mult a avut rol si de sprijin la un gard. Simbolizeaza victoria crestinismului in fata islamismului…se si vede cum axul principal este împlântat intr-o semiluna.

Crucea cu ochi din muntele Diham…dedicata oricarui drumet ce a calatorit prin Bucegi. Dar asa se spune despre multe lucruri…nevazute. Deocamdata ne cam impiedicam de material, de ce vedem, dar cand intri in Bucegi pasesti pe un taram al celor nevazute. Dar nevazut nu inseamna neaparat imaginatie, nebunie, delir.

Sunt oameni care locuiesc pe Bucegi, multe zile pe an, din pacate pentru ei, indiferent de varsta, nu au invatat decat sa faca lucruri rele. Sunt si oameni care vin pe Bucegi cu tot feluri de teorii, naluciri si rataciri, care pretind ca inteleg nestiutul, nevazutul…insa cand nu pornesti cu inceputul, intri pe alte drumuri…temelia neexistand rezultatul este foarte previzibil. Restul la o data viitoare…

S-a intors iarna pe Bucegi

Meteorologii au nimenit-o cu vremea…in Bucegi mai sus de altitudinea de 1000 m a nins.

Toata ziua ieri in Valea Prahovei a fost o vreme mohorata, reprize de ploaie…in acest timp pe munte cadea mazariche apoi s-a pornit ninsoarea.

Ca semn de vremea rea, zeci de cintezoi sareau printre pietrele de la Cota 1400, cat mai aproape de oameni pentru a cauta ceva de mancare.

Prin Bucegi, de unul singur :) …si siguranta turistului pe partiile Sinaiei

Mai sunt si zile din acestea…unii plecau la schi, altii la o cabana, ceilalti la un gratar nebunesc pe ninsoare. Astazi nu m-am regasit in nicio echipa de prieteni, nu aveam chef de schi, de stat prin cabane, cu atat mai putin de gratare…

Pana la urma o idee si-a facut loc in mintea mea, incet-incet a prins radacini…si daca prinde radacini atunci asta e, totul pare ca este posibil.

Nu prea ma demoralizez si in vocabularul meu nu prea exista cuvantul nu se poate. Buun, si pun mana pe rucsac si plec pe munte. Imi fixez tintele de atins fac un program, etc…si asa am ajuns in Sinaia. Urc repede pe  langa Castelul Peles, apoi constat ca nu ma alearga nimeni deci pot merge mai incet.

Castelul Peles

Si incepuse sa ninga strasnic, eu mai departe intru in Drumul Cotei 1400 evident nedeszapezit, fac dreapta spre Stana Regala, ceva mai bine intretinut acest drum, apoi dupa cam 2 km stanga spre Schitul Sf. Ana. Ma plictisesc rapid de inotat prin zapada pe drum, eu eram singurul nebun matinal pe acolo si o iau direct la deal, efortul fiind mai mic in opinia mea.

Ma uit la ceas 10:23, traversez de cateva ori drumul si iar urc de-a dreptul si peste 10 minute ajung la ultima curba dinaintea schitului. Scot un mar si incep sa mananc din el, evident nu eram obosit.Trag cu coada ochiului spre geamurile altarului si vad un preot cunoscut, nu stiu de ce dar omul acela mi s-a parut mereu ciudat…nu ma refer la parintele Ioanichie. Probabil ca si eu i par lui la fel. 🙂

Ajung aproape de usa schitului cand o ceata de vreo 6 caini ma iau in primire. Daca latra unul atunci latra toti. Renunt la ideea de a le face o surpriza, le-as fi dat un buum dar as fi deranjat prin zgomot pe cei aflati la slujba in biserica, motiv pentru care i dau cu marul in cap la cel mai zgomotos dintre caini…apoi fug toti.

La Cota 1400

Ajung la Cota 1400, ma intalnesc cu ratracul pe Drumul de Vara…culmea, soferul, angajat al Telefericului, dadea bolovanii de pe partie. Acest lucru ar fi trebuit sa il faca societatea ce a distrus drumul si nu ei, ajuti pe cineva cand merita si in aceasta situatie probabil s-au gandit la turisti. Totul este in van pentru ca sub zapada sunt sute de bolovani si dupa ce au trecut cativa schiori iar rasar pietrele si uite asa nu mai vine turistul la Sinaia, ca isi zgarie echipamentul de cateva sute de euro.

Ratracul si cel care inlatura bolovanii

Incep sa urc si ma gandesc la ceva: daca ratracul Telefericului a facut drum si pana la stana primariei? Ar fi prea de tot, ma gandesc eu. Si continui…trecerea ratracului mi-a ingreunat deplasarea asa ca pare o mie de ani pana ajung la intersectia cu stana Tarle. Observ ca nu au facut drum si ma linistesc, parca era prea-prea 🙂 Ma uit in sus spre partia Tarle, nimeni nu coborase, cine sa fie atat de nebun?

Mai stau cateva minute si privesc spre varful pantei: Nu ar fi de mirare sa ninga o data mult si sa porneasca de acolo o avalansa. Calculez putin traiectoria si da, se poate duce pe Stana Tarle. Era un banc cu Da-o Doamne, Ia-o Drace 🙂

Continui sa urc,vad ca nu sunt plase de sigurante pe marginea partiei Drumul de Vara, acolo unde a murit un tanar acum doi ani, s-a uitat pesemne…siguranta turistului este pe alt plan.

In stanga imaginii doar stalpii, fara plasa protectoare. Dincolo de stalpi, in vale, a murit Mircea Mocanu, tot cu placa de snwboard se dadea…

Nu avea rost sa ma uit la ceas, mai vorbesc la telefon cu niste prieteni, probabil se inchinau cand au auzit pe unde sunt si pe vremea care era: ceata, ninsoare deasa.

Uite asa am ajuns in Saua VF. cu Dor, era ora 11:53. Mai ma uit o data, nu imi venea sa cred, cam o ora si douazeci de minute de la Schitul Sf. Ana…Niste prieteni erau la Cota 2000, le zic sa nu ma astepte ca am altceva de facut…si ma reped spre Valea Dorului. Nu exista nicio urma pe intinderea alba. Gasesc intr-un tarziu niste urme de schiuri si ma tin dupa ele pentru ca stiam ca sunt niste gropi ascunse de zapada. Prin nameti ajung in fata cabanei, cateva vorbe cu niste cunoscuti, niste poze, si plec mai departe…spre Valea Soarelui.

Telescaunul din Valea Dorului

Ceata, totul alb, ninsoare, un valcel periculos cu cateva mici cornise de zapada. Ma gandesc de cateva ori pe unde sa merg, totul semana in jur, nu era niciun reper. Mintea cauta topografia zonei asa cum o stia dinainte sa cada zapada. Pana la urma las stalpii cu marcajul turistic si ma decid sa nu intru pe firul valcelului. Incerc zapada si vad ca dedesubt este un strat inghetat deci zapada nou cazuta poate aluneca pe acest strat.

La cabana din Valea Dorului

Stau pe ganduri umblu o vreme pe la marginea valcelui unde nu era pericol, apoi vad zona potrivita de urcat, nici prea inclinata si cu sanse reduse de a porni o mica avalansa. Parca nu mai ajungeam sus, in muchea acelei pante…ma opresc la jumatate, privesc peste tot, si intr-adevar alesesem cel mai bun loc de urcat, fara riscuri inutile. Aproape de varf aud ruperea caracteristica a stratului de zapada paralel cu mine. Din cativa pasi sunt sus…nu stiu daca s-a pornit vreo mica avalansa…este de-ajuns zapada de pe 10 mp ca sa fii acoperit.

Pe o astfel de vreme, zapada aluneca spre tine in liniste, pe nevazute. Ajung si in Valea Soarelui, cateva poze pe acolo, vad indicatoarele turistice, cobor pana la ele si vad ca nu au reusit sa le schimbe si tot rupte sunt. Pana sa inchid aparatul foto cineva de la statia telescaunului imi striga: „Sa lasati nr. de telefon daca plecati mai departe”. I multumesc pentru grija si il asigur ca nu plec mai departe. Nu plecam pentru ca nu vroiam, nu stiu daca cineva ar fi putut sa ma convinga sa nu plec mai departe, daca eu as fi avut acest gand…dar aveam alte obiective de atins.

Ma duc langa cei de la telescaun, trei angajati, si ma fac si eu ca nu prea am priceput sensul vorbelor si il intreb de ce sa las nr. de telefon. Omul cu seriozitate imi spune ca sa ma poata suna, ca in caz ca nu ajung unde vreau, sa alerteze salvamontul.

Cei de la telescaunul din Valea Soarelui

Il intreb daca asa face mereu, si el ma asigura ca asa face cu toti cei care trec pe acolo. Il felicit, pentru ca este un om adevarat de munte, i pasa de ceilalti chiar daca nu-i cunoaste. Sper sa nu-l dea cineva afara pentru acest gest 😉

Apoi urc spre Cota 2000 pe langa gardul ce desparte partia Valea Soarelui 1 de partia Valea Soarelui 2, pe o ceata atat de deasa ca nu stiu cum schiau turistii. Eu parca eram la mine acasa, nu aveam nicio problema, mai mancam un mar, ba o ciocolata 🙂

Niciun semn ca ai stii unde este partia. Totul are o singura culoare…

Dupa ce se termina gardul, se pare ca se termina si lipsa de idei a celor ce administreaza cele doua partii de mai sus. Nu stiu cum de nu au creat un culoar marginit de plase ca sa nu iasa schiorul din partie pe o astfel de vreme. Nu se vedea nimic clar, abia distingeai ceva la doi metri si pe schiuri te derutai repede. Schiorii se strigau, se incurajau, ca sa se auda, pentru a nu se rataci, si ma gandesc cate mai sunt de facut pana sa vorbim ca domeniul schiabil al Sinaiei este unul in care siguranta turistului este prioritara. Un incepator si in ale schiului si in ale muntelui poate disparea repede in decor, nu stie unde este, poate sa-l caute 10 echipe salvamont ca tot nu-l gasesc. Unde este totul alb, nu ai cum sa dai repere…asa ca mai bine previi, pui plase pe lateralele partiei.

Undeva, din ceata, mai aparea cate un stalp, dar asa ceva nu poate substitui niciodata o plasa de protectie pe margine…

La 13:23 ajung la Cota 2000, nu zabovesc prea mult si cobor spre Cota 1400. Cobor pe partia Tarle ajung in fata Stanei unde nu era nimeni, chiar nu stiu de ce au pus indicatoare ca este un restaurant acolo daca este inchis.

Statia de sus a telescaunului din Valea Dorului

In nicio ora de la Cota 2000 ajung si la Cota 1400. Acum, nu stiu cum de am mers asa bine, la fel ca vara, nu am alergat. Prietenii la telefon spuneau, ba sa ne iei si pe noi week-end-ul viitor ca ne ramolim, d-astea. Pe la 15:30 am coborat spre Sinaia, unde am ajuns la gara pe la 16:50. Am avut cateva tentative sa folosesc telecabina sau telescaunul astazi dar am zis daca merg pe jos, atunci merg pe jos 🙂

Adresez aici doua intrebari ale unor oameni cu experienta montana:

1. Cine este administratorul partiilor din Valea Soarelui?

2. Si ce a facut el pana acum?

Oamenii erau nemultumiti evident de cum se schia pe acele partii, problema principala fiind orientarea pe ceata.

Viscol pe Bucegi…in doua ore vremea s-a schimbat total

Asa aratau Bucegii, fara niciun nor…

Si deodata au inceput sa se scuture copacii de zapada. Se pornise vantul…

A  inceput o ninsoare puternica cand mai aveam putin pana la Cota 1400

La Cota 1400

Si putinii turisti care au avut curajul sa infrunte ninsoarea. Telecabina intre Cota 1400 si Cota 2000 a fost oprita pe la ora 12.