Dupa ce ati vazut modalitatea de a proteja Parcul Natural Bucegi, adica pana nu intervine Jandarmeria niciun reprezentant al mediului nu prea face treaba, ma refer mai ales la zona Babele-Costila-Monumentul Eroilor, astazi va prezint alt tip de imagini…un post mai linistit, in asteptarea unuia „mare” la fel ca precedentele 😉 . Tot mai multi turisti si oameni de munte se raliaza ideii de a nu se mai permite jeep-urilor sa tavaleasca situl Natura 2000. Alte detalii importante foarte curand 🙂
Pana atunci sa urmarim niste imagini, unele si de prin Bucegi:
Drumeti prin Poiana Stanii Regale…in ziua aceasta un urs mare ne-a taiat calea, pe poteca turistica. Cand ne-a vazut scotea niste sunete, era suparat si parea amenintator. Pana la urma s-a dus la treburile lui 🙂
Zade cu ace galbene in bataia soarelui…zada, singurul conifer ce isi pierde toamna acele.
Superb acest loc…Stana Regala
Probabil la primavara va trebui depusa munca serioasa ca sa fie scoasa o planta ce a acoperit poiana. Anul acesta au cosit-o dar este degeaba…
Creasta si Vf. Jepii Mari…frumos si pe acolo 🙂
Stanca Franz Josef, denumita astfel in amintirea imparatului Austro-Ungariei, care a venit pe la Stana Regala 🙂 Pe ea este montat si un telescop puternic, care functioneaza cu monede de 50 bani. Cu acesta ma uit eu pe domeniul d-lui Nastasia si pe la vila d-lui Contes, sa vad ce mai fac ei pe acolo si ce musafiri mai au :)) Se vede in detaliu 🙂 Cand vreau sa vad cu ce se mai ocupa, urc din Sinaia pe poteca regala…daca sunt in Busteni, efectuez o alergare pe drumul forestier ce urca in golul alpin al muntilor Baiu…vreo 45 de minute pana acolo.
Cartiere din Busteni si Sinaia
Sinaia, ascunsa in mare parte de padure
Padure sub stanca Franz Josef
Arbori de zada, specie protejata, la marginea padurii
In cateva zile isi vor pierde acele, deja galbene
O miere foarte buna, una dintre cele mai bune pe care le-am gustat in acest an. Bine, daca stau sa imi amintesc, intr-o zi am probat ca pot manca aproape un borcan intreg…deci borcanul contine 1000g de miere, si eu l-am redus la 100g. Bineinteles ca nu am avut nimic nici atunci, nici a doua zi 🙂
Producatorul este Manastirea Turnu din Prahova
Dar sa va arat ceva mai jos, in special unui prieten, care spunea ca actiunea cu Jandarmeria nu are impact pentru ca mai mult de 10 persoane nu citesc blogul. Daca urmarea statistica publicata la inceput de an, ar fi avut alta parere. Cred ca nu au fost 10 persoane nici macar in prima zi a blogului 🙂
Ieri dimineata, pentru veridicitate, am scos chestia asta 🙂 Cam asa arata o zi de luni, o zi medie, cei mai multi vizitatori se inregistreaza miercuri, joi, vineri, duminica. Deci asta este, nu sunt 10 cititori. Si daca erau doar 100 tot era putin important…pentru ca atata timp cat angajatii Ministerului Mediului si altii din presa judeteana si nationala il citesc tot este un lucru bun. Pentru stiinta unora, wordpress-ul nu contorizeaza vizitele mele. Deci eu pot sa citesc pagina cu pagina ca nu se contorizeaza. La aproape 1300 de vizite sunt lejer 1000 de vizitatori pe zi 😉 Asa spune Stat Counter-ul.
Dupa cum observati articolul cu actiunea Jandarmeriei arata 190 de vizualizari. Insa asta este doar ce se vede. Pentru ca, aceia ajunsi pe pagina principala pot citi doar articolul si atat. In momentul in care apasa sa vada comentariile abia atunci se contorizeaza vizita. Adica in tabelul de mai sus, vizita trece de la Home page la articolul respectiv. Deci, imi pare rau pentru aceia care isi fac sperante desarte :)) Si daca scapa unii factori de raspundere, vreun articol, am eu grija sa le trimit link-ul. 😉
V-am mai spus ca nu pot intelege decat oarecum pasiunea celor care colinda padurea dupa ciuperci. Mie imi place sa-i gasesc ca sa-i pozez. Cand ma chinuie talentul mai fac si cate o tocanita…adica de vreo doua ori pe an. Acestia erau foarte frumosi…bureti negri ce cresteau pe un ulm batran. Acum ce era sa fac…i-am luat, ca am un prieten care este pasionat si care m-a disperat cu ciupercile pe care nu le-am luat din muntii Baiului…in urma cu vreo 2-3 saptamani. Fiecare cu stolul lui :)) Important este ca i-am schimbat starea de spirit, ieri 🙂
Mereu mi-a placut sa urc sau sa cobor aceste trepte regale…parca pastreaza o urma din farmecul acelor vremuri trecute 😉
O clipa sau un moment, pe care eu o/il asteptam de mult. Eu pot astepta mult timp anumite momente si clipe :)) Sa vedeti ce imi trece prin minte 🙂 Primul aspect: asteptam sa bata soarele dintr-un anume unghi, sa fie si atmosfera putin incarcata ca sa pozez turnurile Pelesului. Al doilea: mi se pare interesant de ce a inclus arhitectul in constructie acel tip de turn rotund, de o cu totul alta inspiratie. Toate turnurile castelului sunt ascutite. Cu ocazia asta am remarcat ca Pelesul are mai multe ceasuri…cred ca pe toate cele 4 laturi ale turnului principal.
Frumoasa imagine…ma laud singur 🙂 Mie chiar imi place…imaginea originala are vreo 6 mega asa ca o voi printa undeva…sa fac un poster mare sa ma uit la el :))
Pe aici ieseau cu trasura regii Romaniei…de la Castelul Peles
Pelesul
In oras insa un prieten avea nevoie de ajutor in gradina, asa ca hai sa vedem :)) …daca stim a manui si altceva in afara de condei, tastatura 😉 La 13:12 pozam Pelesul, la 14:22 ii sapasem mai multe razoare :)) Apoi am mai stat de vorba, una-alta prin Sinaia…si mi-am adus aminte 😉
Aproape zilnic trec prin centrul Sinaiei, zona unde se reabiliteaza principala cale de acces. Fie merg pe langa gard, fie trec de el. Ma uit sa vad daca gasesc o urma istorica 🙂 Va dati seama ca pe aici a circulat multa lume, sute de ani. Sub stratul de asfalt era piatra cubica…nu stiu daca din perioada regala dar oricum nu de un an, doi. Pamantul acela scos este de la cel putin un metru adancime. Prima modernizare daca se poate spune asa a drumului spre Sinaia si din Sinaia, a fost realizata de domnitorul Gheorghe Bibescu…deci drumul vechi o fi fost undeva pe la circa un metru adancime. In timp soseaua s-a mai inaltat, asternute straturi de asfalt…
Si merg pe acolo, cu aparatul foto pregatit, mai imi zic uneori oamenii aceia ce lucreaza sa merg pe drum…dar am descoperit ca daca merg in sens invers, nu mai este nimeni care sa-mi spuna sa plec :)) Bietii oameni…i-am stresat si pe astia, cine mai stie ce cred…ca le urmaresc norma zilnica :))
BUCEGI NATURA 2000 
pozele sunt magnifice. Nu am mai trecut de ceva ani pe acolo.
Felicitari pt tot ce faci. De la razoare, la poze si la actiunea Jandarmilor.
ApreciazăApreciază
Multumesc! Fac mai multe pentru ca apoi o sa imi para rau ca nu le-am facut cand a venit momentul :))
ApreciazăApreciază
Frumosi arborii astia, zada .
ApreciazăApreciază
Sunt frumosi atat primavara cu verdele lor deschis cat si toamna cand impodobesc muntii cu pete galbene…ca niste salbe 🙂
ApreciazăApreciază
Frumoase pozele (mai ales Jepii si zadele) din zilele astea…linistite!Cand pe sus ,cand pe jos,ba un urs,ba turnuri de castel cu ceasuri,ici un ciorchine de bureti,dincolo niste razoare,santuri…Ai o liniste in tine,de n-o poti duce!:)) Dupa atata miere,trebuie sa-ti consumi energia!:)) /// Actiunea din weekend va ramane de pomina,iar prin repetare periodica ii va descuraja pe acei „intreprinzatori”.
ApreciazăApreciază
Sunt reusite unele dintre ele 🙂 Asta a fost buna, cu linistea pe care nu o pot duce :)) Acum nu am mancat miere prea multa, o lingurita, doua la ceai…altfel cine stie ce mai faceam, pana unde mergeam, etc.
Este deja o fila din istoria muntelui, actiunea din week-end. Eu vreau sa-i descurajeze, in sensul de a mai merge cu jeepul pana la Babele-Cruce, pajisti alpine. Sa mearga pe drum, pana la Dichiu, Piatra Arsa, Bolboci, Pestera…au drum destul.
ApreciazăApreciază
Arata frumos Sinaia in zilele astea de toamna.
ApreciazăApreciază
Astazi nu a mai semanat nimic ca ieri…ma refer la vreme. Dar toamna asta lunga este frumoasa in Bucegi si la Sinaia.
ApreciazăApreciază
Nu incetezi a mă uimi…
Culorile parcă au o aromă specială aici!
Și da, cunosc mierea de Turnu… fabuloasa.
ApreciazăApreciază
Pai eu ma suprind si pe mine, uneori :)) Mierea de Turnu m-a fermecat, arata bine, la gust este foarte buna…dar cu moderatie 🙂
ApreciazăApreciază
Intr-o zi, doua…
Da nimic nu va mai fi la fel …
Foarte frumoasa postarea ta Adrian !
Laricea … sau zadele minunate…
Domnul Crisan stie cat de magnific e Ceahlaul nostru , traseul Lutul Rosu … „Polita cu crini” in aceasta perioada.
Regret ca nu am reusit sa ajung sa postez si eu cateva imagini.
Am vazut cateva imagini in muntii tai si multumesc pentru asta.
Multumim temerarule !
ApreciazăApreciază
Multumesc Samsara! Mai stii? Anul trecut ai postat 🙂 Cu placere, ma bucur!
ApreciazăApreciază
:)) Da ai dreptate nu e tarziu . In preajma zilei mele de nastere merg pe Ceahlau… poate nu se scutura zada…
ApreciazăApreciază
Acum vine, dar crezi ca mai stau acele pe ramuri. Mie mi s-a parut ca se vor scutura destul de repede. Aici pe munte a nins…nu mult, dar a nins.
ApreciazăApreciază
Faine sint zadele alea!
N-am stiut ca asa se numesc.
Frumosi vecinii tai,muntii.Iti ofera bucurie in fiecare clipa.
ApreciazăApreciază
Zade sau larice, asa se numesc. Dau un aspect frumos muntilor. Ai dreptate, mereu este ceva nou.
ApreciazăApreciază
Minunate imagini! Esti un fericit, pentru că locuieşti într-o zonă extraordinară. Te felicit pentru implicarea ta în protejarea acestei zone minunate! Sunt sigur că vei reuşi să atragi mulţi alţi oameni care să te susţină în această direcţie.
Numai bine! 🙂
ApreciazăApreciază
Un mare fericit. Fosile, un alt Alexandru, spunea ca ma dau jos din pat direct in Bucegi 🙂 Multumesc, ideea este sa pastram ce avem in cat mai bune conditii. Se poate sa faci turism si fara sa distrugi muntele. 🙂
ApreciazăApreciază
Sunt foarte frumoase fotografiile de aici, îmi plac mult !
Mă uit ce bine se vede stânca Franz Joseph, acum toamna târziu, când vegetaţia este mai puţin bogată. Da, toate aceste amenajări, trepte, balustradă, s-au făcut în 1897, cu ocazia vizitei celebrului împărat al Austro-Ungariei, Franz Joseph. De câte ori vine vorba de el, mă gândesc la faptul că acest om a domnit o incredibilă perioadă de 68 de ani, o viaţă de om…, nu cred că i-a fost uşor. Şi a fost căsătorit cu la fel de celebra împărăteasă Sissi.
Pe partea cealaltă a stâncii este ceva care aminteşte de această memorabilă vizită a împăratului şi întâlnirea lui cu regele Carol I. Pentru această întâlnire, împăratul nici nu s-a deplasat prea mult de pe propria-i moşie. La acea vreme, şi mult după aceea, până în 1918, graniţa dintre România şi Austro-Ungaria era foarte aproape de Sinaia şi Castelul Peleş, era la Predeal. Aici, în toamna lui 1916 şi apoi până în 1918, s-au dus lupte grele, sângeroase, pentru România noastră Mare. Predealul, ca localitate de graniţă, a fost aproape complet distrus, munţii aceştia sunt plini de sângele vărsat.
Acum nu mai trebuie să vină un Franz Joseph sau alţi „împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapă”, sunt cotropiţi ei, aceşti munţi, de aici, din interior.
Şi acest vast domeniu al Peleşului este un izvor nesfârşit de instantanee, oricând se poate aduce în prim plan un nou colţişor, un nou ungher, un nou detaliu ce merită văzut. De fapt, multe sunt lucruri
ce se află în văzul tuturor şi totuşi nu sunt văzute. Ceasul din turnul principal al Peleşului are trei cadrane, deci este pe trei din cele patru laturi ale turnului, şi a fost montat în 1907.
Sunt frumoşi acei bureţi negri. În 5 noiembrie 2012 am cules, în mod indirect, o frumuseţe de bureţi negri din cel mai neaşteptat loc pentru aşa ceva. Eram în buricul Bucureştiului, la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, cu un coleg ce a rămas la maşină. Când am ieşit din clădire, colegul mi-a arătat o plasă plină cu nişte buchete superbe de bureţi negri, curaţi, tineri, întregi, neatinşi şi cu acel miros inconfundabil. Se plimbase prin micul părculeţ dintre blocuri, acolo, în faţa ministerului, şi găsise pe un copac, cred că plop era, acei bureţi, era extrem de bucuros. Iată că natura îşi urmează cursul, nu face discriminări.
Mă uit la ultima imagine, Sinaia are tot centrul răscolit, nu ştiu cât va dura până la finalizarea acestui proiect de reabilitare, modernizare, mă gândesc că probabil va fi afectată activitatea de turism în staţiune, este un anume disconfort să te mişti printre aceste lucrări. Dar, cum a zis cineva odată, „dacă vrem să ne fie mai bine, trebuie să acceptăm să ne fie mai întâi mai rău”. Totuşi, nu cred că se potriveşte în orice situaţie.
Închei aici, scuze, cred că m-am lungit cam mult, fotografiile sunt de vină.
ApreciazăApreciază
Stiam ca a domnit mult dar nu stiam ca 68 de ani, cat de mult. Ai dreptate, este un portret ce a dainuit pe partea cealalta a stancii.
Iar granita era de la Predeal pana pe Bucegi. In Saua Strunga era un pichet de graniceri. Pelesul are atat de multe de spus, de vazut. Asta cu buretii in buricul Bucurestiului, este cea mai tare faza pe care am auzit-o in ultima vreme :)) Probabil vor dura vreo doi ani, activitatea de turism va fi oarecum stanjenita, dar deocamdata au gasit solutii. Ma bucur ca ti-au placut imaginile, scuzele nu-si au rostul. Multumesc!
ApreciazăApreciază