Una dupa alta: o surpriza neasteptata, o descoperire chiar senzationala si Apusul vazut din Bucegi!

Cel mai probabil sunt o persoana dificila. Este chiar sigur…niciodata nu am negat realitatea 🙂 De fapt, negarea realitatii este o simptomatologie periculoasa :))

Dar, dificultatea asta poate fi depasita, nu de mine, de altii. Mergem pe strada, vedem chipuri noi, le uitam dupa scurt timp, stam in tramvai sau maxi-taxi, tren si metrou, auzim povesti, percepem distant…nu ne afecteaza direct, toti avem probleme, fiecare cu ale lui.  In aceasta banalitate, sau cotidian, ori  societate, nu mai suntem atat de atenti, unii cu altii…fara ca macar sa banuim, sunt in jurul nostru oameni care cu un gest darama orice bariera. Niciodata nu poti intampina ceva la care nu te astepti. Am patit ceva…nu la cap cum gandesc unii :)) Ei bine, sunt persoane in viata mea care ma lasa fara cuvinte. Nu am sa spun numele lor, desi ar trebui sa enumar de pe acest blog…am sa detaliez putin…

Cand a fost festivalul Sinaia Forever, am fost si am pozat diverse pe acolo…mi-au placut multe. Acasa, alcatuind articolul de postat am constatat cat de frumoase erau unele lucruri. Am si scris, dupa care timpul a trecut…se intampla pe 29 septembrie. Aici sunt impresiile din acea zi:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2012/09/29/autumnale-in-muntii-sinaiei-si-sinaia-forever-ziua-a-doua/

Va vine sa credeti ca ieri cineva mi-a dat toate acele lucruri pe care eu le-am admirat la acel festival? De fel, nu-mi plac surprizele, cadourile…pentru ca nici eu nu stiu prea bine ce mi-ar place. Este ceva de moment uneori. Nici nu prea stiu sa primesc si nu vreau sa jignesc prin tampeniile mele pe altii. Dar, pot spune ca nici acum nu realizez ce s-a intamplat, cum s-a intamplat. Ce am postat eu in acea zi, ca fiind obiecte frumoase se gasesc la mine. Le privesc si acum…surpriza a fost totala. Pana acum nu a reusit sa ma surprinda cineva chiar asa. Poate ca m-am si speriat, putin mai mult :)) …o fi rasul meu asta? :))  Dar este un gest superb!

Picturi pe coji de oua…arta adevarata, nu te saturi privind… Va dati seama ca nici nu imi amintesc daca am spus multumesc.

Acesta este primul subiect…sa-l vedeti pe al doilea!

De regula, se intampla sa ajung prin cele mai nebanuite locuri din Bucegi. Nu mereu vreau sa ajung, dar se intampla. Daca este ceva prin Bucegi, cu siguranta dau peste el intr-un timp mai scurt sau mai lung. Ma trage ceva prin astfel de locuri :))

Azi eram singur, si ajung in Padurea Cocora, in zona acestei paduri. Si desi nu prea mai aveam timp pentru umblat aiurea, ca venea intunericul peste 2 ore, nu stiu ce mi-a venit mie sa intru prin niste desisuri :)) Am facut cateva poze la niste copaci gauriti de ciocanitori, priveam pe jos pe la pietre…si vad undeva mai sus ceva rosiatic. Apa avea o astfel culoare…initial, de la distanta privind, am crezut ca o fii un cadavru, sange… Cand m-am apropiat mai bine, asta era:

Nu este niciun efect de Photoshop sau lumini reflectate…poza nu este prelucrata.

Va las pe voi sa va dati seama ce este, chestia asta prin imensitatea padurii…cu detalii mai vin si eu, zilele urmatoare…

Ca sa va dati seama cate lucruri sunt prin Bucegi, dar nu ai cum sa le spui ca sunt unii atat de determinati sa fure si sa distruga orice…

Am luat legatura cu Radu, Un.Bolovan, un om extraordinar…avea el o postare, mie mi s-a parut ca aduce cu aceste imagini de mai sus…dar era altceva.

Si incheierea:

Apusul de noiembrie, pe Bucegi, nu poate fi egalat…de o alta luna 🙂